Decizia penală nr. 732/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.732/R/2011

Ședința publică din data de 10 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : V. G.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul V. I. Z., părțile civile S. K. R., S. S., S. R., S. E., împotriva sentinței penale nr. 86/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalul Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...) întocmit în dosar nr. 341/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al. 1 si 2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. Z. personal asistat de apărătorul ales, av.Gzorfy Emoke, din cadrul Baroului H., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părții civile S. K. R., av.Lupaș P. și apărătorul ales al părților civile S. S., S. R., S. E., av.Paul P., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, reprezentantul SC A. Wienna I. G. SA, consilier juridic E. L. și partea civilă S. S., lipsă fiind părțile civile S. K. R., S. R., S. E., și S. C. J. de U. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.L. K., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul părții civile S. K. R., depune la dosar motivele de recurs.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și rejudecând cauza, să se dispună menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală. Apreciază că decizia pronunțată în apel de Tribunalul Cluj este nelegală întrucât nu a ținut cont de circumstanțele atenuante care putea fi reținute în favoarea inculpatului.

Apărătorul părții civile S. K. R., solicită admiterea recursului cu consecința admiterii în întregime a constituirii de parte civilă respectiv acordarea în întregime a daunelor morale pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise. Referitor la recursului inculpatului, lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul ales al părților civile S. S., S. R., S. E., solicită admiterea recursului, casarea parțială a deciziei recurate și rejudecând cauza, să se dispună, pe latură civilă, admiterea în totalitate a acțiunii civile în sensul acordării daunelor materiale și morale solicitate. Apreciază că motivarea admiterii parțiale a laturii civile este lapidară, instanța considerând că despăgubirile cu titlu de daune morale acordate reprezintă o justă și echitabilă compensare raportat la împrejurarea că, în condițiile în care victima și-a întemeiat propria familie, legătura cu S. A. cu părțile civile ar fi devenit mai puțin apropiată. Cu privire la recursul inculpatului și a părții civile S. K. R., lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul părții civile S. K. R., cu privire la recursul părților civile S. S., S. R., S.

E., lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părților civile S. S., S. R., S. E., lasă la aprecierea instanței.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului inculpatului și recursurile părților civile apreciind că instanța de apel a soluționat în mod corect latura civilă cât și latura penală.

Inculpatul V. I. Z., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate și este de acord cu concluziile apărătorului său.

C U R T E A:

Deliberând retine ca prin sentința penală nr.771/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 178 al.1,2 C., cu aplic art. 74 lit. a,b,c C. si art. 76 lit. d C., a fost condamnat inculpatul V. I. Z., fiul lui L. și M., născut la data de (...) în Miercurea Ciuc, domiciliat în orașul B. T., str. O., nr. 140, jud. H., cu reședința în C.-N., str. B., nr.

13, a. 167, jud. C., necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, student, fără antecedente penale, CI seria HR, nr. 2., CNP 1., la 1 an si 10 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe 3 ani si 10 luni ce constituie termen de încercare.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 C. și art. 84 C.

În baza art. 14/346 C.proc.pen a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile S. K. R. si S. N. A. prin reprezentant S. K. R., domiciliată în C.-N., str. Mehedinți, nr. 13, bl. =1, ap. 77, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata către aceștia a sumei de 10.000 Eur., echivalent in lei la data plății reprezentând daune morale - pentru majora și 50.000 Eur., echivalent in lei la data plății reprezentând daune morale - pentru minor.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civila S. N. A. prin reprezentant S. K. R. la plata unei rente lunare in suma de 500 lei pana la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani .

A fost obligat inculpatul la plata către partea civila S. K. R. la plata unei rente lunare in suma de 50 lei pana la împlinirea de către minorul S. N. A. a vârstei de 18 ani

A fost admisă acțiunea civila exercitata de partea civila S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C.ilor, nr. 3-5, jud. C. si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1026,01 lei cu majorări de întârziere pana la plata integrala.

A fost admisă în parte acțiunea civila exercitata de părțile civile S. S., S. R. si a fost obligat inculpatul la plata către aceștia a sumei de 4.500 lei reprezentând daune materiale.

Au fost respinse ca nefondate pretențiile civile exprimate de părțile civile S. S., S. R. si S. E., toți cu domiciliul în C.-N., str. D. R., nr. 26, jud. C., referitoare la obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

Calitatea de asigurător in cauza aparține SC A. V. I. G. SA, cu sediul în B., B-dul

C. I, nr. 31-33, sector 2 .

In baza art. 193 al 1,2 C.proc.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de

3000 lei către partea civila S. K. R. reprezentând onorariu avocațial si a sumei de 500 lei către partea civila S. S. reprezentând onorariu avocațial.

In baza art. 191 alin.1 C.proc.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de (...), în jurul orei 15,45 inculpatul V. I. Z. conducea autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare (...), pe banda a doua de circulație a str. C. F. din C.-N. (dinspre centrul municipiului înspre com. F.) și ajungând sub podul N nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și nu a păstrat o distanță suficientă față deautovehiculele care circulau în fața sa încălcând prevederile art. 48 și 51 din OUG

195/2002 rep., a frânat brusc pentru a evita impactul cu autoturismele din față pătrunzând pe contrasens peste marcajul longitudinal continuu dublu și intrând în impact cu autoturismul marca Suzuki cu nr.de înmatriculare CJ-01-7753 care era condus regulamentar de către S. A., impact în urma căruia autoturismul Suzuki s-a răsturnat cu plafonul în jos.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 7990/III/595/2008/ (...) a rezultat că victima S. A. a decedat la data de (...), în urma accidentului (mecanism de lovire- proiectare în cadrul unui accident rutier,în condițiile stabilite prin anchetă), că moartea sa a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiată la bază, hamatom extradural și hemoragie meningocerebrală operat și a unui traumatism vertebro-medular cu fractură luxație între corpii vertebrali C4 și C5 cu edem medular, hemoragie subarahnoidiană, hemoragie intramedulară (f.45 d.u.p.).

Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. În speță situația de fapt reținută de către parchet nu a fost contestată de către apărare.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C. Inculpatul nu a respectat, la conducerea pe drumurile publice, dispozițiile art. 48 și art. 51 din OUG 195/2002 - „. de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"; respectiv „. unui vehicul care circulă in spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii";. De asemenea inculpatul a încălcat interdicția legală ce interzice trecerea peste marcajul longitudinal dublu continuu. Inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului întrucât potrivit declarațiilor martorilor N. C. M. și N. A. autoturismul Suzuki rula cu o viteză de aproximativ 40 km/h, pe mijlocul benzii a doua de deplasare înspre centrul municipiului C.-N.

La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. si in acest context de poziția sinceră a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, de lipsa antecedenței penale, de statutul său de student, de împrejurarea că anterior sesizării instanței a acoperit în întregime daunele materiale ale soției decedatului - partea vătămată S. K. (f.39 dos.inst.,f.35 d.u.p.), toate acestea materializându-se în reținerea lor ca circumstanțe atenuante potrivit art. 74 lit. a,b,c C. și de pericolul social concret al faptei rezultând din specificul culpei inculpatului ce a produs decesul victimei în vârstă de 33 de ani.

Așa fiind, în temeiul art. 178 alin.1 și 2 C., prin aplicarea prevederilor art. 76 lit. d C., a condamnat inculpatul la 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 3 ani și 10 luni ce constituie termen de încercare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Instanța de fond a apreciat că în cauză, dat fiind regretul constant și sincer al inculpatului, accentul trebuie pus pe dezdăunarea victimelor, iar nu pe reacția penală constrângătoare. De altfel, se apreciază că reținerea circumstanțelor atenuante va constitui un stimul pentru inculpat în satisfacerea pretențiilor materiale și morale.

I-au fost puse in vedere inculpatului prevederile art. 83 C. referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și prevederile art. 84 C. referitoare la revocarea suspendării în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.

Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14 C.p rap. la art. 346 C. instanța de fond a admis în parte acțiunea civila exercitată de părțile civile S. K. R. - soția decedatului și S. N. A. - fiul minor al decedatului și a obligat inculpatul la plata către aceștia a sumei de 10.000 euro echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale pentru majoră și 50.000 euro echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale pentru minor. R. daunelor morale solicitate (50.000 euro pentru fiecare din cei doi de mai sus) a fost socotit nejustificat de către instanță. Pe de altă parte sumaacordată este îndestulătoare pentru vindecarea, în această mică măsură posibilă, a suferințelor morale ale soției supraviețuitoare (însărcinată cu minorul S. N. A. la data accidentului) și pentru sprijinirea minorului.

Instanța de fond a acordat minorului (astfel cum s-a solicitat) o rentă lunară în sumă de 500 lei până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani.

Si părții civile S. K. R. i-a fost acordată o rentă lunară de 50 lei până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani. Din suma totală solicitată - 750 lei lunar, a fost scăzută cu acordul părții vătămate (exprimat la ultimul termen de judecată) suma de

700 lei reprezentând cuantumul pensiei lunare de urmaș pe care aceasta o primește.

Părțile vătămate S. S. - tatăl victimei și S. R. - mama victimei s-au constituit părți civile cu daune materiale de 4500 lei și daune morale de câte 100.000 euro fiecare (f.28 dos.inst.). Văzând declarația martorului B. M. instanța de fond a acordat acestora suma de 4500 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale (cheltuielile de înmormântare, cu organizarea priveghiului, pomenii și a altor datini).

Cât privește daunele morale solicitate instanța de fond le-a socotit nejustificate în raport de susținerea acestora conform căreia „destinația prioritară a sumelor solicitate drept despăgubire va fi nepotul S. N. A.";, la a cărui creștere și educare doresc să-și aducă contribuția. Or, instanța de fond a socotit că atât minorul cât și mama acestuia au fost îndestulător dotați materialmente prin acordarea sumelor despre care s-a făcut vorbire în precedent și că restul nevoilor acestora nu poate fi acoperit prin plata unor sume de bani către bunici respectiv socri. Chiar din constituirea de parte civilă a reieșit că părinții victimei au în proprietate un imobil în str. Mehedinți, nr. 13, ap. 77 din C.-N., iar cuantumul chiriei obținute era cedat victimei și soției acestuia. De aici rezultă că părinți victimei cedau o parte a veniturilor proprii fiului lor și familiei acestuia, situație care nu poate constitui un argument pentru acordarea sumelor solicitate, ci dimpotrivă un motiv pentru neacordarea acestora. In general, toate motivele invocate în constituirea de parte civilă nu justifică acordarea sumelor solicitate.

Situația este identică și în privința părții civile S. E. - sora decedatului care a solicitat de la inculpat să-i plătească 50.000 euro daune morale.

Concluzionând, cu privire la daunele morale solicitate de părinții și sora decedatului, instanța a apreciat că manifestă o tendință speculativă căreia nu trebuie să i se dea curs întrucât s-ar ajunge atât la pauperizarea inculpatului cât și la perpetuarea unui comportament juridic nepotrivit. De altfel, din punctul de vedere al legii civile, nici părinții decedatului și nici sora acestuia nu au calitatea de moștenitori legali.

Văzând achiesarea inculpatului au fost satisfăcute în totalitate pretențiile exprimate de S. C. J. de U. C.

S-a constatat că in cauză calitatea de asigurator aparține SC A. V. I. G. SA.

Cât privește cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocațial efectuate de către partea civilă S. K. instanța a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de

3.000 lei, iar, având în vedere că acțiunea civilă exercitată de S. S. a fost admisă numai în parte și văzând că s-a solicitat un total de 1.700 lei instanța de fond a obligat inculpatul numai la o plată parțială în sumă de 500 lei socotită cuvenită în raport de prevederile art. 193 al. 2 C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, părțile civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E. și garantul SC A. S.A.

Prin motivele de apel depuse la dosar, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si în urma rejudecării, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care sa se dispună condamnarea inculpatului V. I. Z. la o pedeapsa într-un cuantum sporit, având în vedere următoarele:

Prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...) întocmit în dosar nr.

341/P/2009, s-a dispus trimiterea in judecata în stare de libertate a inculpatului V. I. Z. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al. 1 si 2 C., in fapt reținându-se ca la data de (...), în jurul orei 15,45 in timp ce conducea autoturismulmarca Renault Megane cu nr. de înmatriculare (...), pe str. C. F. din C.-N. pe banda a doua de circulație, spre direcția F., ajungând sub podul ,,N" nu a adaptat viteza la condițiile de trafic si nu a păstrat o distanta suficienta fata de autovehiculele care circulau în fata sa încălcând prevederile art. 48 si 51 din OUG 195/2002 rep., a frânat brusc pentru a evita impactul cu autoturismele din fata sa pătrunzând pe contrasens peste marcajul longitudinal continuu dublu, intrând în impact frontal cu autoturismul marca Suzuki Samurai cu nr. de înmatriculare CJ-0. care era condus regulamentar din sens opus de către S. A., impact în urma căruia numitul S. A. a decedat la data de (...).

Din raportul de constatare medico-legala nr. 7990/(...)/ (...) rezulta ca victima S. A. a decedat la data de (...), în urma accidentului (mecanism de lovire-proiectare în cadrul unui accident rutier, în condițiile stabilite prin ancheta), ca moartea sa a fost violenta §i s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractura de calota iradiata la baza, hamatom extradural și hemoragie meningocerebrala operat si a unui traumatism vertebro-medular cu fractura luxație între corpii vertebrali C4 si C5 cu edem medular, hemoragie subarahnoidiana, hemoragie intramedulara.

In urma analizării întregului material probator administrat în cauza, instanța de fond a reținut starea de fapt descrisa în rechizitoriu, a reținut culpa exclusiva a inculpatului si a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe termen de încercare 3 ani și 10 luni.

P. a considerat ca hotărârea instanței este nelegala sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 71 alin.1, 2 și al alin.5 C. pen. și netemeinică sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului, nefiind respectate, în aprecierea P., criteriile imperative stabilite de art. 72 C.

În susținerea orală a apelului, reprezentanta M.ui P. a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei care va fi aplicată inculpatului, apreciind că gravitatea faptei justifică o modalitate mai severă de individualizare a executării.

Prin motivele de apel depuse la dosar, părțile civile S. S., S. R. si S. E. au criticat hotărârea atacată sub aspectul respingerii pretențiilor la daune morale. Părțile civile au argumentat că prin relația de rudenie apropiată cu victima (părinți și respectiv soră) au suferit în mod indubitabil un prejudiciu moral ca efect al decesului acestuia.

Partea civilă S. K. R. admiterea apelului, modificarea in parte a Sentinței P.e nr.711/2 sept.2010 pronunțată in dos.nr.(...) a Judecătoriei C.-N., in sensul admiterii in întregime a cererii de constituire ca parte civila formulata, respectiv acordarea în întregime a daunelor morale solicitate in cuantum de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecata în apel.

Pentru a justifica acordarea în întregime a despăgubirilor pentru daune morale, partea civilă a argumentat că victima a decedat la vârsta de 33 ani, fiind mult prea tânăr, la scurt timp de la data căsătoriei și așteptând un copil, partea civiă fiind însărcinată în luna a 7-a la producerea accidentului; de la decesul victimei trebuie să crească și să educe singură pe minorul S. N. în vârstă de 1 an, că a pierdut singurul susținător al familiei (defunctul a fost angajat al M.ui Apărării Naționale, Unitatea Militară nr.01215 având un venit net de aproximativ 1.400 lei) în condițiile în care victima nu are serviciu de mai bine de 2 ani de zile întrucât a avut o sarcină cu risc iar la recomandarea medicului a fost nevoită să facă repaus total pentru a putea duce sarcina la termen, că minorul S. N. va crește fără a avea un model de urmat, modelul patern lipsindu-i cu desăvârșite din viață încă de la începuturile ei și că suma acordată de către instanța de fond este prea mică pentru a crește și educa un copil până la vârsta majoratului cu atât mai mult cu cât pe durata conviețuirii cu defunctul a stat la părinții acestuia iar de la data decesului lui nu am au mai putut conviețuii în același imobil cu aceștia, mutându-se în chirie. Astfel, eu din suma acordată prin sentința instanței de fond trebuie să se întrețină pe sine și pe minor asigurându-i un cămin în care să se dezvolte într-un climat sănătos.

În susținerea orală a apelului, partea civilă S. K. R. a solicitat și obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor, pentru a evita necesitatea obținerii unui nou titlu executoriu.

Asigurătorul SC A. R. A. V. I. a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței apelate numai sub aspectul cuantumului rentei lunare acordate minorului S. N. A., precum și sub aspectul duratei rentei lunare cuvenite părții civile S. K.

Prin decizia penală nr.86/A/21 februarie 2011 a T.ui C., în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, SC A. R. A. V. I. G. SA B., părțile civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E. împotriva sentinței penale nr. 711/(...) a Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul V. I. Z., pe care a desființat-o în parte, sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, a naturii pedepselor accesorii, a duratei termenului de încercare, a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate părților civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E., precum și a cuantumului și duratei rentelor lunare cuvenite părților civile S. K. R. și S. N. A.

Rejudecând în aceste limite au fost înlăturate circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului V. I. Z. și s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia la 3 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a tz. II, pe durata executării pedepsei principale, înlăturând incidența art. 64 lit. a tz. I, lit. b și c C.

A fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii, pe un termen de încercare majorat la 5 ani, în condițiile art. 82 C.

S-a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale cuvenite părții civile

S. K. R. la suma de 20.000 euro în echivalent lei la data plății.

S-a stabilit în favoarea părților civile S. S., S. R. și S. E. a unor compensații pentru daune morale, după cum urmează - câte 5000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părților civile S. S. și S. R. și a sumei de 2000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părții civile S. E.

S-a stabilit în favoarea părții civile S. K. R. o rentă lunară în cuantum de 400 lei calculată de la data faptei - (...) și până la data nașterii minorului S. N. A. - (...) și în continuare, până la împlinirea de către minor a vârstei de 2 ani.

S-a redus cuantumul rentei lunare cuvenite minorului S. N. A. la suma de 150 lei lunar care s-a calculat de la data nașterii copilului-(...) și până la data împlinirii vârstei majoratului.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 189 alin. 1 C., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce s-a avansat din FMJLC.

Potrivit art. 192 alin. 3 C., cheltuileile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile S. K. R. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pe asigurător la plata în favoarea părții civile S. K. R. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente și în limitele caracterului devolutiv prevăzut de art. 371 C., tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare adevărului, căreia i- a conferit o corectă încadrare juridică.

S-a stabilit, pe cale de consecință, faptul că la data de (...), în jurul orelor 15.45, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare (...) pe banda a doua de circulație a străzii pe C. F., ajungând sub podul N inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și nu a păstrat o distanță suficientă față de autovehiculele care circulau în fața sa, încălcând prevederile art. 48 și

51 din OUG 195/2002, a frânat brusc pentru a evita impactul cu autoturismele din fațasa pătrunzând pe contrasens peste marcajul longitudinal dublu continuu, intrând în impact cu autoturismul marca Suzuki cu număr de înmatriculare CJ 0. care era condus regulamentar din sensul opus de victima S. A., impact în urma căruia S. A. a decedat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.

R. vinovăția inculpatului, prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an și

10 luni închisoare, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a, b, c C., pedeapsa fiind suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni.

Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a reținut că instanța de fond a dat dovadă de clemență, reținând în mod nejustificat circumstanțe atenuante judiciare (facultative) în favoarea acestuia. Deși este real faptul că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, cooperând cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și că s-a preocupat de acoperirea prejudiciului material produs în patrimoniul părții civile S. K. R. (f. 35 d.u.p), gravitatea faptei săvârșite din culpa exclusivă a inculpatului, este de natură a înlătura incidența unor astfel de circumstanțe atenuante.

În acest sens, dispozițiile art. 72 C. stabilesc criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei. Or, în raport de aceste criterii de individualizare a pedepsei, se constata ca fapta săvârșita de către inculpatul V. I. Z. prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere urmarea socialmente periculoasa, respectiv decesul victimei, persoana în vârsta de 33 ani, în urma căruia a rămas un copil născut ulterior decesului, circumstanțele comiterii faptelor, respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de drum astfel încât sa poată efectua orice manevra în condiții de siguranța, nerespectarea distantei fata de vehiculele care circulau în fata sa, precum și nerespectarea prevederilor legale care interzic trecerea peste marcajul dublu continuu.

În condițiile în care numărul infracțiunilor săvârșite ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice este într-o continua creștere, iar accidentele rutiere soldate cu decesul sau vătămarea corporala a persoanelor implicate sunt, de-asemenea, din ce în ce mai frecvente (unul din principalii factori fiind nesocotirea, uneori flagranta, de către conducătorii auto a normelor de circulate pe drumurile publice), tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului ar fi de natură a răspunde scopului pedepsei, instituit de art. 52 C.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, s-a constatat că prima instanță s-a orientat în mod corect înspre instituția suspendării condiționate simple a executării pedepsei. Astfel, din datele existente la dosar nu rezultă o predilecție a inculpatului înspre săvârșirea de fapte antisociale la regimul rutier, accidentul soldat cu decesul victimei apărând ca un episod izolat în activitatea de conducător auto a acestuia.

Pe cale de consecință, s-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de în cercare majorat corespunzător la 5 ani, în condițiile art. 82 C.

T. a constatat și omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedepsele accesorii ca efect al condamnării la pedeapsa închisorii. În acest sens, dispozițiile art. 71 alin. 1 și 2 C., coroborate cu Decizia nr. 74/2007 pronunțată de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii, stipulează faptul că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de plin drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), fără a distinge cu privire la modul de individualizare a executării pedepsei. Complementar, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 C., condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, atrage și suspendarea executării pedepsei accesorii, obligativitatea aplicării pedepsei accesorii alăturat pedepsei principale a închisorii pentru care s-a dispus suspendarea condiționată, apărând ca fiind evidentă. F. de omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie a interziceriidreptului prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C. (tribunalul neidentificând nici un temei pentru interzicerea altor drepturi din cele prevăzute la art. 64 C., cu titlu de pedeapsă accesorie) și de a dispune suspendarea executării acestei pedepse, ca efect al suspendării executării pedepsei principale conform art. 71 alin. 5 C., tribunalul a constatat nelegalitatea sentinței apelate sub acest aspect.

Sub aspectul apelurilor declarate de părțile civile S. K. R. și respectiv S. S., S. R. si S. E., tribunalul a constatat că acestea sunt întemeiate sub aspectul cuantumului compensațiilor pentru daune morale.

Astfel, natura relațiilor dintre părțile civile și victimă (S. K. R. fiind soția victimei, însărcinată la momentul decesului acestuia, S. S. și S. R. fiind părinții decedatului, iar S. E. fiind sora acestuia) justifică producerea unui prejudiciu de natură morală față de aceștia. R. împrejurările care caracterizau relația dintre soți (în acest sens, actele dosarului confirmă strânsa legătură a părții civile S. K. cu victima, aceasta fiind practic întreținută pe perioada sarcinii cu probleme, de către soț), tribunalul a apreciat, în măsura în care viața unui om apropiat poate fi prețuită, că suma de 20.000 euro în echivalent lei la data plății, este de natură a compensa durerea pricinuită de pierderea partenerului de viață și a sprijinului moral și material al acestuia. În acest sens, s-a reținut că lipsirea de întreținerea acordată de victima S. A. a fost reflectată în cuantumul rentei lunare cuvenită părții civile.

În ceea ce îi privește pe părinții și sora victimei, s-a reținut că legătura de familie între aceștia a devenit mai puțin apropiată, urmare a firescului constituirii unei familii de către S. A. F. de aceste împrejurări, fără a nega impactul emoțional puternic pe care decesul fiului și respectiv a fratelui trebuie să îl fi generat față de aceste părți civile, s-a apreciat că sumele de câte 5000 euro în echivalent lei la data plății față de părinți și respectiv suma de 2000 euro în echivalent lei la data plății față de sora victimei, reprezintă o justă și echitabilă compensare.

T. a găsit ca fondat și apelul declarat de asigurătorul SC A. R. A. V. I. G. SA B., sub aspectul cuantumului și duratei rentelor lunare cuvenite părților civile S. K. R. și S. N. A.

Astfel, deși în încheierea de dezbateri la fond, aspect dovedit cu înscrisuri în fața T.ui C. (f. 79-83 apel), s-a reținut că atât S. K., cât și S. N. A. au beneficiat de pensie de urmaș în cuantum total de 700 lei (câte 350 lei în favoarea fiecăruia, potrivit clarificărilor de la termenul de dezbateri din apel), partea civilă S. K. arătându-se de acord, potrivit principiului disponibilității, cu deducerea acestor sume din cuantumul rentei lunare pretinse, totuși, prima instanță a făcut un calcul eronat al cuantumului rentelor cuvenite părților civile, consecutiv deducerii pensiilor de urmaș.

Astfel, prin constituirea de parte civilă atașată filei 12-13 dosar fond, S. K. a pretins pentru sine, suma de 750 lei cu titlu de rentă lunară, în vreme ce pentru minorul S. N. A. a pretins suma de 500 lei cu titlu de rentă lunară.

Sumele de bani pretinse cu titlu de rente apar ca justificate prin raportare la cuantumul veniturilor lunare realizate de victimă și estimate la aproximativ 1500 lei lunar (f.

23 fond), dar și la normele legale care reglementează cuantumul maxim al întreținerii cuvenite soțului și descendenților întreținătorului, prin art. 41 alin. 3 și art. 94 alin. 3 C.fam..

În raport și de restrângerea pretențiilor formulate de partea civilă S. K. la termenul de dezbateri la fond, s-a constatat că după deducerea cuantumului pensiei de urmaș, s-a stabilit în favoarea lui S. K. R. o rentă lunară în cuantum de 400 lei, iar în favoarea minorului S. N. A., o rentă lunară în cuantum de 150 lei lunar.

În ceea ce privește durata în timp a acordării rentei, reținând că aceasta este menită a substitui întreținerea acordată de victima accidentului, în persoana numitului S. A., s-a aplicat aceleași criterii prevăzute de legislația dreptului familiei.

Astfel, în ceea ce îl privește pe minorul S. N. A., în acord cu normele art. 86 alin. 3

C.fam., acesta este îndreptățit la rentă de la data nașterii și până la data împlinirii vârstei majoratului, orice alte pretenții ulterioare au fost soluționate în acord cu dispozițiile art. 86 alin. 2 C.fam.

În ceea ce o privește pe partea civilă S. K. R., acesta este îndreptățită la rentă pe durata incapacității sociale de a munci, tradusă în durata concediului pentru creștereacopilului, adică până la data împlinirii vârstei de 2 ani de către minor, orice alte pretenții ulterioare la rentă fiind subordonate îndeplinirii condiției incapacității de muncă, ce ar urma să fie dovedită. Or, la momentul actual, acordarea rentei după împlinirea vârstei de 2 ani de către minor ar însemna validarea unui prejudiciu eventual, ceea ce contravine normelor dreptului civil.

În sfârșit, sub aspectul solicitării formulate de partea civilă S. K. R. în sensul de a se dispune obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă, la plata despăgubirilor, s-a constatat că aceasta apare ca neîntemeiată.

Astfel, potrivit Deciziei nr. I/2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat calitatea procesuala a asiguratorului în procesul penal, în sensul ca acesta trebuie citat (pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate) în calitate de asigurator, iar nu în calitate de parte responsabila civilmente ori de garant al plății despăgubirilor.

În motivarea deciziei s-a arătat ca în procesul penal, caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

În această privință, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, în sensul că "persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente", impune referirea, în mod obligatoriu, la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 din Codul civil, care reglementează o atare răspundere.

Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.

3 al aceluiași articol.

Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire a rezultat că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1., iar în vederea obținerii unui titlu executoriu împotriva asiguratorului, este necesar ca partea civila sa pornească o acțiune distincta, adresata instanței civile, cauza răspunderii civile a asiguratorului fiind diferita.

Pentru aceste motive, s-a respins cererea de obligare a asigurătorului, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

S-au admis, pe cale de consecință, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, SC A. R. A. V. I. G. SA B., părțile civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E. împotriva sentinței penale nr. 711/(...) a Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul V. I. Z., care a fost desființată în parte, sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, a omisiunii aplicării și suspendării pedepselor accesorii, a duratei termenului de încercare, a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate părților civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E., precum și a cuantumului și duratei rentelor lunare cuvenite părților civile S. K. R. și S. N. A.

Rejudecând în aceste limite :

S-au înlăturat circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului V. I. Z. și s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia la 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a tz. II, pe durata executării pedepsei principale.

S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii, pe un termen de încercare majorat la 5 ani, în condițiile art. 82 C., termen pe durata căruia au fost suspendate pedepsele accesorii, conform art. 71 alin. 5 C.

S-a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale cuvenite părții civile

S. K. R. la suma de 20.000 euro în echivalent lei la data plății.

S-au stabilit în favoarea părților civile S. S., S. R. și S. E. a unor compensații pentru daune morale, după cum urmează - câte 5000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părților civile S. S. și S. R. și a sumei de 2000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părții civile S. E.

S-a redus cuantumul rentei lunare cuvenite minorului S. N. A. la suma de 150 lei lunar care se va calcula de la data nașterii copilului-(...) și până la data împlinirii vârstei majoratului.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 193 alin. 6 C., tribunalul a obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile S. K. R. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pe asigurător la plata în favoarea părții civile S. K. R. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul V. I. Z. și părțile civile S. K.

R., S. S., S. R., S. E.

Inculpatul V. I. Z. a criticat decizia atacată ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se mențină soluția instanței de fond cu motivarea că prin decizia pronunțată în apel în mod eronat nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa de către judecătorie.

Partea civilă S. K. R., a solicitat admiterea în întregime a constituirii de parte civilă respectiv acordarea în întregime a daunelor morale motivând că suma de 20.000

Euro acordată de către T. cu acest titlu este insuficientă pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat, reiterând aceleași motive ca și cele arătate în declarația de apel.

La rândul lor, părțile civile S. S., S. R., S. E. au solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile în sensul acordării daunelor materiale și morale solicitate. Apreciază că motivarea admiterii parțiale a laturii civile este lapidară, instanța considerând nefondat că dacă victima și-a întemeiat propria familie și că legătura acesteia cu părțile civile ar fi devenit mai puțin apropiată, iar despăgubirile acordate cu titlu de daune morale acordate nu reprezintă o justă și echitabilă compensare.

Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea infracțiunii care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond și a celei de apel, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Astfel cum corect au reținut și instanța de fond și cea de apel, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza excesivă și neadapatată condițiilor de trafic a autoturismului condus de inculpat.

Potrivit datelor existenta la dosar, inculpatul a circulat cu viteză neadaptată la condițiile de trafic și nu a păstrat o distanță suficientă față de autovehiculele care circulau în fața sa, a frânat brusc pentru a evita impactul cu autoturismele din față ceea ce a condus la pătrunderea pe contrasens peste marcajul longitudinal continuu dublu șila impactul cu autoturismul marca Suzuki cu nr.de înmatriculare CJ-01-7753 care era condus regulamentar de către victima S. A., impact în urma căruia autoturismul Suzuki s-a răsturnat cu plafonul în jos.

Prin conduita sa inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 și 51 din OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";, respectiv „. unui vehicul care circulă in spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii";. De asemenea inculpatul a încălcat interdicția legală ce interzice trecerea peste marcajul longitudinal dublu continuu.

Raportat la starea de fapt reținută s-a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită prin decizia tribunalului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a fost corespunzător individualizată astfel că critica inculpatului sub acest aspect nu poate fi primită.

Curtea observă că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă urmarea deosebit de gravă a faptei inculpatului constând în pierderea vieții unei persoane tinere și lăsarea fără sprijin, cel puțin afectiv, a unei familii, dar și contextul comiterii faptei constând în ignorarea de către inculpat a unor norme elementare de conduită în trafic.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere de către T. în procesul de individualizare, ceea ce a condus la cuantificarea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege și la stabilirea unei modalități neprivative de libertate.

Raționamentul T.ui care a condus la înlăturarea circumstanțelor atenuante este justificat. Astfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special seînvederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei (de altfel, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii conduita inculpatului este una firească) și și-a asumat întreaga culpă în porducerea evenimentului rutier și a despăgubit parțial părțile civile, temeinic s-a stabilit o pedeapsă situată în limitele legale deoarece numai în această modalitate s-a acordat o suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs (respectiv, a multiplelor încălcări ale legislației), dar și totalității urmărilor faptei, din care cea a atingerii dreptului la viață este o consecință ireversibilă.

Așa fiind, o astfel de conduită, care a produs cea mai gravă consecință nu poate fi sancționată cu o pedeapsă situată sub minimul special, chiar dacă s-a stabilit suspendarea executării acesteia.

Așa fiind, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. B C.

Cu privire la recursurile părților civile, Curtea observă că părților vătămate S. S. - tatăl victimei și S. R. - mama victimei instanța de fond a admis în totalitate petitul privind daunele materilae, acordând acestora suma de 4500 lei cu acest titlu astfel că reiterarea acestei cereri este nefondată, după cum nu pot fi extinse aceste pretenții în această fază procesuală.

Referitor la critica privind neacordarea în totalitate a daunelor morale solicitate de către părțile civile recurente, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile recurente au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea soțului, respectiv a fiului și fratelui -, astfel că acordarea de daune morale sejustifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat părților civile și de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.

Cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale Curtea apreciază că acestea reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de susnumitii recurenti, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru toate aceste motive în temeiulart. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge și recursurile părților civile

Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se vor obliga părțile civile să plătească fiecare cate 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpat, cu același titlu, suma de 250 lei, din care

50 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul V. I. Z. și părțile civile S. K. R., S. S., S. R. și S. E., împotriva deciziei penale nr. 86 din 21 februarie 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe părțile civile să plătească fiecare cate 100 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond.L. B.

Jud.apel.S.S./L.Firicel

← Decizia penală nr. 484/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 392/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 732/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 732/2011, Curtea de Apel Cluj