Decizia penală nr. 1360/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1360/R/2011

Ședința publică din data de 12 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: ANA C. - judecător

JUDECĂTORI: M. Ș.

L. M.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul B. Z. împotriva sentinței penale nr. 724 din 3 iunie 2011, pronunțată de J. C. N. în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate prev.de art.98 al.2 pct.13 din OUG nr.195/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. Z. asistat de apărător ales av.G. F., din cadrul Baroului Mehedinți, cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului B. Z., solicită admiterea recursului, casarea înparte a sentinței atacate iar în urma rejudecării cauzei să se aibă în vedere sub aspectul laturii penale, individualizarea pedepsei și circumstanțele atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a ,b,c C.pen., iar pe cale de consecință să fie aplicată o pedeapsă sub minimul special, îndreptată spre minimul general.

Apreciază că pericolul social al infracțiunii trebuie analizat în raport de fapta comisă, de a pune efectiv în pericol sănătatea umană, animală și vegetală.

Așa cum prevede și textul legal, constituie infracțiuni faptele care au fost de natură să pună în pericol viața umană, naturală sau vegetală. Ori, aceste produse pe care inculpatul le-a comercializat au fost omologate spre a fi puse în circuitul comercial în România. Susține că această omologare este o metodă a statului de a încasa o sumă de bani de la cetățeni, respectiv de la persoanele juridice. P. a se obține acest certificat de omologare, se plătește o sumă considerabilă. Practic nu este un termen de garanție. T. aceste produse au fost omologate pe teritoriul R., este absurd să spunem că odată ce au fost omologate dar au ajuns la finalul acestei perioade acest produs devine nociv. În nici un caz. Cea mai bună dovadă în acest sens reprezintă avizul de mediu pentru substanța în cauză care prevede că substanțele puteau fi depozitate și utilizate la data săvârșirii faptei pe o perioadă cu 12 luni de la data de (...). Deci, la momentul săvârșirii faptei acest produs putea fi utilizat și depozitat, el având o perioadă de 12 luni, după care acest lucru era interzis. De asemenea, solicită a se avea în vedere că au fost livrate cantități mici din aceste produse. În ceea ce privește produsul Brasifum, fiindcă a observat că a fost considerat ca și circumstanță atenuantă practic când s-a considerat de către prima instanță căa fost în mod elaborat de săvârșire a faptelor prin ascunderea unui produs pe care l-a comercializat. Inculpatul împreună cu societatea au comandat de la distribuitorul polonez substanța din care este practic făcut acest produs, care era autorizată la data săvârșirii faptei. Dar, din această substanță activă se produce acest produs finit care în Europa de vest există sub denumirea de B. iar pentru România se vinde sub denumirea de fungicid.

Tot raportat la circumstanțele atenuante, solicită a se avea în vedere și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, având un cazier alb. De asemenea, pentru a înlătura rezultatul infracțiunii a vorbit cu societatea pentru a opri comercializarea acestor substanțe, substanțe care au fost păstrate în depozit, și, mai mult, a avut o conduită sinceră și cooperantă cu organele judiciare. In final, solicită a se observa că inculpatul a fost angajat de numai 8 luni la acea societate și prin urmare nu se poate vorbi de o experiență.

Prin urmare, consideră că amenda aplicată este într-un cuantum mărit vis-a-vis de starea de fapt expusă.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat pentruaceleași considerente arătate de către instanță, art.49 al.penultim pe care consideră că instanța le-a reținut îndreptățit. Nu opinează că se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în cauză, aplicând inculpatului o sancțiune mai mică decât cea calculată de instanța de fond cu reținerea art.320/1 C.pr.pen., deoarece elementele legate de lipsa de antecedente penale și celelalte aserțiuni care apar mai mult ca o negare a vinovăției, nu pot constitui de plano circumstanțe atenuante judiciare în intenția legiuitorului și în speță, în mod concret de asemeni în ansamblul celorlalte elemente ale dosarului cauzei, nu concretizează elemente care prin natura lor să fie determinate pentru a duce la concluzia că o reducere a sancțiunilor pecuniare și într-un cuantum care nu i se pare radical și a de impieta asupra funcțiilor de prevenție s-ar impune în cauză.

Apreciază soluția legală și temeinică, motiv pentru care solicită menținerea acesteia.

Inculpatul B. Z., având ultimul cuvânt, susține că amenda aplicată este puțin mare pentru faptele săvârșite, pentru că suma de 35.000 lei este destul deridicat pentru o companie cum era societatea. S-au făcut niște greșeli dar consideră pedeapsa prea mare.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.724 din 3 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria

Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art. 19 ind. 1 raportat la art. 98 alin.

2 pct. 13 din OUG 195/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 320^1 din C.pen. a fost condamnată inculpata S. M. T. S., având ca reprezentant legal pe administrator B. Z. și ca mandatar pe av. G. F. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate.

În baza art. 53^1 al. 3 lit. b teza a II-a din C.pen. rap. la art. 7. al. 1 din

C.pen.s-a interzis inculpatei activitatea de vânzare a produselor chimice pe o perioadă de 3 luni.

În baza art. 98 alin. 2 pct. 13 din OUG 195/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 320^1 din C.pen. a fost condamnată inculpatul B. Z., la pedeapsa amenzii penale de 35.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate.

În temeiul art. 63^1 din C.pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 118 al. 1 lit. e din C.pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 79.712,9 lei de la inculpata S. M. T. S..

În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 230 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 479^7 al. 5 și 479^11 din C.p.p. s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj și către M. A. și D. R. - Direcția P. Agricultură Și Dezvoltare Rurală - Unitatea

Fitosanitară C., după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

P. a pronunța această soluție instanța a reținut că începând cu data de 4 august 2008 inculpatul B. a fost desemnat administratorul cu puteri depline a inculpatei S. M. T. S. A. principală a societății este aceea de comerț cu ridicata al produselor chimice (fila 36 dos.UP).

Conform certificatului de atestare fiscală n. 53/2 februarie 2009 inculpatul B. are competența și experiența necesare pentru desfășurarea activității de comercializare a produselor de protecție a plantelor (fila 39 dos.UP).

Prin adresa nr. 131203/28 ianuarie 2009 emisă de M. A., P. și D. R. - C.

N. de O. a P. de P. a P. inculpații au fost înștiințați cu privire la retragerea certificatelor de omologare pentru produsele D. și D. 80 WP, începând cu data de 31 ianuarie 2009, dar cu acordarea unei perioade de grație de 6 luni din momentul retragerii omologării pentru comercializarea și distribuirea stocurilor aflate în lanțul de distribuție (f. 60-61dos. UP), această împrejurare fiind recunoscută de către inculpatul B.

La data de 30 iunie 2009 inculpata S. M. T. S., prin administrator a comunicat stocurile de pesticide pe care le deținea inclusiv stocurile de D. și D.

80 WP, respectiv 1000 de litri și 400 de kg (fila 63 dos. UP).

Între timp, în cursul lunii mai 2009, societatea învinuită a achiziționat din Polonia o cantitate de 1 405 litri din pesticidul B. 250 EC, produs de protecție a plantelor neomologat în România și care prezintă un risc ridicat pentru utilizatorul final, fermierul român, mediul înconjurător, dar și pentru consumatorii produselor finite, punerea pe piață a acestor produse ilegale aducând un risc major celor care le utilizează și implicit culturilor acestora (adresa nr. 457/21 mai 2010 dos. UP).

În perioada august - octombrie 2009 inculpata S. M. T. S., prin administrator inculpatul B. Z. a vândut 150 delitri din produsul Atlet către S. ALM. AGROROM S. (fila 66), 405 litri din produsul B. 250 EC , comercializat însă sub denumirea de T. 205 EW către S.AGROUTIL S. (fila 70), 1000 litri din același produs către S. ALM. AGROCOM S. (fila 71), 300 litri Dactilin către S. RODBUN GRUP S. (fila 73), 600 litri din același produs către S. AGRO UTIL S. (fila 74), 280 litri din același produs către S.C ROMVELIA PRODCOM S., 300 kg D. 80WP către S. SAN PLANT SERV S.

Inculpatul B. Z. a recunoscut faptul că, în calitate de administrator al societății inculpate, a vândut Dactilin și D. către alți utilizatori de produse de protecție a plantelor deși știa că a fost retrasă omologarea acestor produse și că expirat termenul de grație pentru comercializarea acestor produse, iar motivul pentru care a considerat inculpatul că a fost retrasă omologarea nu a fost nici pe departe cel confirmat prin adresa D. pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

(Unitatea Fitosanitară C.) din cadrul M.ui A. și D. R., pe de o parte, iar pe de altă parte inculpatul nu era în măsură să treacă peste dispozițiile autorității de reglementare.

Cât privește comercializarea produsului T., s-a reținut că inculpatul a achiziționat de la o societate de profil poloneză produsul B. 250 EC (fila 67) și l-a comercializat sub o altă denumire, nu pentru că ar fi fost vorba despre aceeași substanță activă, ci pentru că știa că acest produs nu este omologat în România. De altfel, faptul că cele două produse nu sunt identice rezultă atât din declarația inculpatului care a precizat că ambele produse folosesc aceeași substanță activă (deci este vorba despre două produse și nu este vorba despre același produs dar cu denumiri diferite), cât și din adresa autorității de reglementare (fila 30 dos. UP).

Faptul că produsele au fost vândute în concordanță cu activitatea principală a societății inculpate și de către reprezentantul său legal în numele societății, face ca operațiunea să fi fost efectuată în realizarea obiectului de activitate, în numele și interesul societății.

În drept, fapta inculpatei S. M. T. S. care, în cursul lunii februarie 2008, prin administratorul său statutar, inculpatul B. Z., în realizarea obiectului de activitate, care a acționat în numele societății - semnând în calitate de administrator statutar și aplicând ștampila societății - a livrat către diferite societăți comerciale din țară produse de protecție a plantelor neomologate (B.

250 EC) sau având omologările retrase și termenul de grație pentru comercializare și distribuire expirat (D., D. 80 WP și ATLET), în cantitate totală de 2 885 litri și 300 kg, produse a căror comercializare, în lipsa omologării valabile de către autoritățile competente, prezintă un risc ridicat pentru utilizatorul final, fermierul român, mediul înconjurător, dar și pentru consumatorii produselor finite și a căror punere pe piață aduce un risc major celor care le utilizează și, implicit, culturilor acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate, prev. de art. 98 al. (2) pct. 13 din OUG nr. 195/2005, cu aplic. art. 41 al. (2) C. pen..

Potrivit art. 19 ind. 1 C. pen. persoanele juridice, cu excepția statului, aautorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. Rezultă din acest text două condiții ale angajării răspunderii persoaneijuridice: aceea ca infracțiunea să fi fost comisă în realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice și ca fapta să fi fost săvârșită de o persoană care poate angaja penal persoana juridică. În speță, ambele condiții sunt îndeplinite, cele patru infracțiuni fiind săvârșite în numele persoanei juridice, în realizarea activității principale și în interesul societății, de către inculpatul B. Z., administrator al societății inculpate.

P. a determina elementul subiectiv al infracțiunii comise de către o persoană juridică trebuie avută în primul rând în vedere poziția subiectivă a organelor de conducere ale acestei persoane, în speță a administratorului său, inculpatul B. Z. A. a prevăzut rezultatul faptei sale - și anume vinderea unor produse în afara cadrului legal - și a urmărit producerea lui, prin urmare inculpatul B. a acționat cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen..

Conform art. 41 alin. (2) C. pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Unitatea rezoluției infracționale este dovedită de modul identic desăvârșire a faptei și unitatea de timp în care a fost săvârșită infracțiunea.

La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare în cazul persoanelor juridice, prevăzute de art. 71 alin. 2 din C.pen., art. 320^1 din C.pen., precum și faptul că inculpata a ignorat cu desăvârșire adresele autorității de reglementare, normele legale privind omologarea unor produse și consecințele materiale ale faptelor sale, exclusiv în scopul realizării activității principale și a unui profit. Raportat la aceste împrejurări pe lângă pedeapsa amenzii, care a fost stabilită între 5.000 lei și

600.000 lei, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară de interzicere a activității comerciale care a favorizat săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 19 ind. 1 raportat la art. 98 alin. 2 pct. 13 din OUG

195/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 320^1 din C.pen. a fost condamnată inculpata S. M. T. S. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de

20.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate.

În baza art. 53^1 al. 3 lit. b teza a II-a din C.pen. rap. la art. 7. al. 1 din C.pen. s-a interzis inculpatei activitatea de vânzare a produselor chimice pe o perioadă de 3 luni.

Fapta inculpatul B. Z. care, în cursul lunii februarie 2008, în calitatea de reprezentant lega și administrator al inculpatei S. M. T. S. a livrat către diferite societăți comerciale din țară produse de protecție a plantelor neomologate (B.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare în cazul persoanelor juridice, prevăzute de art. 71 alin. 2 din C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, respectiv închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), de disp. art. 320^1 din C.pen., modul elaborat de săvârșire a faptelor, prin ascunderea denumirii unui produs pe care l-a comercializat făcând dificilă descoperirea faptei, nonșalanța infracțională a inculpatului care a manifestat o totală indiferență față de posibilele consecințe ale faptelor sale, dar și de vârsta inculpatului și de faptul că este o persoană instruită, împrejurare care ar fi trebuit să-l facă să conștientizeze mai bine faptele și consecințele acestora. Alături de apărătorul inculpatului considerăm că pedeapsa amenzii penale individualizată peste minimul special, dar nu spre maximul special este o măsură care să asigure constrângerea inculpatului și să asigure scopul preventiv și cel educativ al pedepsei.

În baza art. 98 alin. 2 pct. 13 din OUG 195/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 320^1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. Z. la pedeapsa amenzii penale de 35.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate.

Cât privește folosul material dobândit prin săvârșirea infracțiunii, având în vedere și facturile de stornare prin care au fost restituite societății inculpate oparte din bunuri, precum și valoarea TVA care a fost sau va fi fiind colectată la bugetul de stat, s-a dispus confiscarea sumei de 79.712,9 lei reprezentând contravaloarea bunurilor comercializate în mod ilegal.

Fitosanitară C., după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legalinculpatul B. Z. solicitând casarea în parte a hotărârii atacate iar în urmarejudecării cauzei să se aibă în vedere reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit. a-c C.p.p. și în consecință reducerea pedepsei sub minimul special înspre minimul general având în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele reținute în sarcina sa.

Curtea, analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a disp. art.385^{6 alin.3 C.p.p. constată că recursul este fondat însă pentru alte considerente decât cele invocate de către inculpat.}

Astfel, Curtea reține că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a prev. art.320^{1 C.p.p. constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate suficiente probe, în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe apte să dovedească fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului și realizând acest fapt în termenul procedural impus de lege, respectiv până la începerea dezbaterilor.}

Din probele administrate în faza de urmărire penală și însușite în totalitate de către inculpat care a solicitat prin declarație orală acest fapt rezultă că inculpatul B. Z. se face vinovat de comiterea infracțiunii de livrare de produse de protecția plantelor neautorizate prev. de art.98 alin.2 pct.13 din OUG 195/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. constând în aceea că în perioada august - octombrie 2009 în mod repetat a livrat către diferite societăți comerciale din țară produse de protecția plantelor neomologate sau având omologările retrase și termenul de garanție pentru comercializare și distribuție expirat în valoare totală de 144.803,2 lei , produse a căror comercializare în lipsa omologării valabile de către autorități prezintă un risc ridicat pentru utilizatorul final, mediul înconjurător și consumatorul produselor chimice.

Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este una legală și corectă.

Singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate sub aspectul laturii penale este aceea că instanța fondului i-a aplicat inculpatului recurent o pedeapsă nelegală. În susținerea acestei afirmații aducem ca argument prevederile art 98 alin.2 din OUG 195/2005care prevede că sunt considerate infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 50.000 lei la 100.000 lei următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:

13. producerea, livrarea și utilizarea îngrășămintelor chimice și a produselor de protecție a plantelor neautorizate;

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege 50.000-100.000 lei urmează a fi reduse cu o pătrime , conform prevederilor art.320^{1 alin.7 Cpp rezultând următoarele limite de pedeapsă 37.500 lei -75.000 lei or , instanța ierarhic inferioară , fără a reține în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante i-a aplicat o pedeapsă de 35.000 lei, sub minimul special prevăzut de lege.}

În aceste condiții apare incident cazul de casare prev. de pct.14 a art.385⁹

Cpp

Opinăm că se impune a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a Cp având în vedere că acesta se află laprima confruntare cu legea penală, era angajat în societatea care furniza produsele cu omologările retrase și cu termenul de garanție expirat de puțin timp și nu avea cunoștințe de specialitate în materie.

Reținând circumstanțe atenuante Curtea a făcut și aplicarea disp.art.76

C.p. respectiv a redus pedeapsa aplicată de la 35.000 lei la 30.000 lei amendă considerând că acest cuantum al amenzii este de natură a atinge scopul prevăzut de legea penală, respectiv de a preveni comiterea de noi fapte penale și de a-l reeduca pe inculpat.

De asemenea în mod corect s-a dispus confiscarea specială a sumei de

79.712,9 lei de la inculpata SC M. T. S. constatându-se că această sumă a fost obținută prin săvârșirea infracțiunii.

Alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie nu au fost evidențiate de către instanța de recurs, motiv pentru care pentru cele mai sus arătate, în baza art.385/15 poct.2 lit.d C.p.p. a fost admis recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul B. Z., domiciliat în comuna U., sat

U. nr. 224, jud. Bistrița-Năsăud împotriva sentinței penale nr.724 din 03 iunie

2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Rejudecând în aceste limite: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. Z. ( fiul lui A. și M., născut la (...), domiciliat în comuna U., sat U. nr.224, jud. Bistrița-Năsăud): de la 35.000 lei amendă penală la 30.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de livrare de produse de protecție a plantelor neautorizate, prev. de art. 98 alin.2 pct.13 din OUG nr.195/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.320/1 C.pr.pen., art.74 alin.1 lit.a și art.76 lit.f C.pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
ANA C. M. Ș.	L. M.	M. B.

Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)

← Decizia penală nr. 1259/2011, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1360/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1360/2011, Curtea de Apel Cluj