Sentința penală nr. 129/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.129/R/2011
Ședința publică din 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
GREFIER : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror V. T.
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul B. V., împotriva referatului procurorului din 16 septembrie 2011, emis sub nr.
711/VIII/ 1/2011 de P. de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului B. V. și a intimatului T. Ș.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cauză a fost citat și intimatul T. Ș. cu care procedura de citare nu s-a îndeplinit, însă având în vedere obiectul plângerii, respectiv, actul procedural atacat de petent, apreciază nu este necesară citarea și prezența intimatului.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea ca inadmisibil a recursuluiformulat de petentul B. V., având în vedere că acesta nu a atacat o soluție de netrimitere în judecată, ci o cerere de constatare a nelegalității unei soluții de neînregistrare a unei plângeri ca fiind penală.
Plângerea inițială formulată de petent nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 222 alin. 1 și 2 Cod pr.pen., întrucât în conținutul plângerii nu sunt descrise în concret fapte care ar putea întruni elemenetele constitutive ale unei infracțiuni, astfel că nu a putut fi calificată ca o plângere penală.
C U R T E A
Prin referatul din data de 16 septembrie 2011 pronunțat în dosarul nr.
711/VIII/2011 al la P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus clasarea și arhivarea plângerii formulate de petentul B. V.
Pentru a adopta această soluție, s-a reținut că la data de (...) petentul B. V., domiciliat în V. de Sus, str. B. nr. 17, județul Maramureș, a înregistrat o plângere la P. de pe lângă Curtea de A. C., prin care a reclamat săvârșirea unor presupuse abuzuri de către prim procurorul M. D. și procurorul P. V., ambii de la P. de pe lângă J. V. de Sus și de către subcomisarul de poliție T. V., cu ocazia soluționării prin neîncepere a urmăririi penale a dosarului nr.
13l1P/2010 al acelei unități de parchet și, respectiv cu ocazia respingerii ca tardivă a plângerii împotriva acestei soluții.
Analizând aspectele semnalate de petentul B. V., nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către procurorii și lucrătorul de poliție menționați.
În ce privește criticile aduse modului de soluționare a plângerii împotriva soluției, trebuie menționat că petentul avea posibilitatea să se adreseze instanței de judecată în conformitate cu prevederile art. 2781
C.pr.pen., fiind inadmisibil ca în loc să recurgă la această instituție, să depună plângere împotriva procurorului.
În altă ordine de idei, examinând plângerea petentului, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute în art. 222 alin. 1 și 2
Cpr.pen. și nu poate fi calificată ca o plângere penală.
Astfel, potrivit art. 221 alin. 1 din C.pr.pen., organul de urmărire penală poate fi sesizat prin plângere sau denunț ori se sesizează din oficiu atunci când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.
Ca atare, mijloacele sau modurile prin care organul de urmărire penală ia cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unei infracțiuni, determinând obligația acestuia de a se pronunța cu privire la eventuala începere a urmăririi penale referitoare la acea infracțiune pot fi clasificate, în raport cu sursa de informare, în moduri de sesizare externe (plângerea sau denunțul) și moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu).
Învestirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanța de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal.
Sesizarea reprezintă așadar, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le oferă ca atribuții funcționale.
Potrivit art. 222 alin. 1 C.pr.pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infractiune.
În alin. 2 al aceluiași articol (așa cum a fost modificat prin L. nr. 2.) se arată că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.
Indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie o condiție privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis, constituind totodată, o precauțiune împotriva plângerilor neîntemeiate. Nerespectarea acestor cerințe esențiale de admisibilitate a plângerii, ar putea genera abuzuri în exercitarea dreptului de petiționare.
Analizând plângerea formulată de petentul B. V., s-a constatat că aceasta nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni (a se vedea în acest sens și sentința nr. 653/30 martie 2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția penală).
Practic, plângerea petentului reprezintă o nouă plângere împotriva soluției adresată procurorului ierarhic, plângere care este inadmisibilă având în vedere prevederile art. 278 alin. 21 C.pr.pen.
Împotriva referatului din 16 septembrie 2011 emis subnr.711/VIII/2011 de procurorul de la P. de pe lângă Curtea de A.
C., petentul B. V. a formulat plângere, în temeiul art.278/1
C.pr.pen. fără a arăta în concret ce anume solicită, dar prin care au fostînvederate aceleași aspecte ca cele din plângerea inițială, respectiv nemulțumirile petentului privind săvârșirea unor presupuse abuzuri de către prim procurorul M. D. și procurorul P. V., ambii de la P. de pe lângă J. V. de Sus și de către subcomisarul de poliție T. V., dar și față de procurorul care a întocmit referatul atacat.
Curtea constată inadmisibilă plângerea formulată în cauză de petentul
B. V., deoarece soluția atacată nu este una dintre cele prevăzute în mod expres de textul de lege în materie - art.278/1 alin.1 C.pr.pen.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr. 5., prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că: că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțeleprocurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
În consecință, plângerea petentului B. V. îndreptată împotriva referatului procurorului prin care s-a dispus clasarea lucrării, deci, nu împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, de clasare ( în temeiul art.11 pct.1 lit.a C.pr.pen.), scoatere de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale - este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a C.pr.pen.
În baza art. 192 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ș T E :
În baza art.278/1 alin.8 lit. a C.pr.pen. respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B. V., domiciliat în V. de Sus, strada B. nr.17, jud. Maramureș - împotriva referatului procurorului din 16 septembrie 2011, emis sub nr. 711/VIII/ 1/2011 de P. de pe lângă Curtea de A. C.
În baza art. 192 alin.2 C. pr. pen. obligă petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER ANA C. M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 413/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1259/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
