Decizia penală nr. 1361/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1361/R/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C. - judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr.1367 din 20 iunie 2011 a J.ecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.108 al.1 lit.c din Legea nr.46/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. Ș. - av.L. K. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar și apărător ales av.D.u I. din cadrul Baroului M. cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul G. Ș. și părțile civile R. N. a P. R. și D. S. M. pentru O. S. B. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului depune referatul privind plata onorariilor avocațiale din FMJ pentru av.L. K..
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului G. Ș., susține recursul formulat de inculpat,solicitând ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., reținând ca motiv de recurs art.385/9 al.18 precum și incidența art.385/6 al.3 C.pr.pen., a se dispune, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., combinat cu art.18/1 C.pen., să se dispună achitarea inculpatului de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prev.de art.108 al.1 lit.c din Legea nr.46/20908 cu consecința înlăturării obligației de la plata prejudiciului în sumă de 2972,8 lei către partea civilă.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se mențină pedeapsa aplicată, însă să se înlăture dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de
2972,8 lei considerat a fi cauzat părții civile O. S. B. S.
Solicită a se reține că inculpatul fiind proprietarul acelei parcele de teren comasate într-un singur număr cadastral, în considerarea dreptului său de proprietate raportat la dispozițiile de folosință și posesie, a înțeles să solicite O. S. B. S. prezența în teren pentru a marca un arbore care îi aducea prejudiciu, arborele fiind bolnav, raportat la faptul că multe crengi se rupeau și cădeau pe pajiștea lui, pentru că acest copac fiind pe proprietatea inculpatului a solicitat prezentarea organelor în drept pentru tăierea acestuia.
Din probele administrate în dosar rezultă că într-adevăr de cinci ori au fost prezenți la fața locului brigadierul și pădurarul pentru a marca lemnul respectiv, însă nu au făcut acest lucru susținând că nu este proprietarul terenului, deoarece proprietarul terenului este composesorat. In dosarul de cercetare penală este depusă dovada dreptului de proprietate a composesoratului constând într-un proces verbal de punere în posesie de 206 ha teren, însă nu dovedește dreptul de proprietate al composesoratului care se susține că ar avea un contract de administrare cu O. S. B. S., exact pe această parcelă. Procesul verbal de punere în posesie în lipsa unui titlu de proprietate nu dovedește proprietatea spre deosebire de dreptul inculpatului de proprietate dovedit prin hotărâre judecătorească care a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune și înscrierea acestuia în cartea funciară. Ori, în momentul în care s-a constatat dreptul său de proprietate, a fost identificat acest teren de către instanța de judecată. Deci, se pune întrebarea cu privire la dreptul inculpatului de proprietate. A venit apoi și a solicitat repararea unui prejudiciu reținându-se pe parcursul întregii proceduri atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată că acesta aparține composesoratului, că ar fi proprietatea lui, fără a rezulta din nici un înscris de la dosar. M. audiat în cauză, prezent la cercetarea de la fața locului, a susținut că inculpatul este cunoscut ca proprietar al acestui teren.
Așa fiind, apreciază că este culpa O. S. iar acestuia nu i s-a adus nici un prejudiciu prin tăierea acestui arbore. Mai mult, din dosar rezultă că acest arbore avea mijlocul gol, se usca pe picioare și era un pericol pentru membrii familiei inculpatului.
S. că doar acționând ca un bun gospodar, inculpatul a decis că acest arbore trebuie tăiat. A urmat procedura legală, a solicitat în mod corect organelor abilitate să ia măsuri și să marcheze acest arbore, lucru pe care nu l-au făcut, susținând că este proprietatea dânșilor, însă fără a dovedi acest fapt.
In aceste condiții, apreciază că se poate reține lipsa caracterului penal al faptei.
Consideră soluția greșită având în vedere că prejudiciul nu s-a produs, ci, dimpotrivă s-a tăiat acest arbore pentru un scop bine definit.
Reprezentantul M.ui P., solicită a se respinge recursul ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că din probațiunea administrată în cauză, în ce privește latura penală, instanța nu face nici o motivare la aplicarea art.18/1 C.pen., însă nu este mai puțin adevărat că face o motivare cu privare la pericolul social concret al faptei ceea ce conduce la concluzia că neraportarea expresă la apărarea inculpatului cu privire la aplicarea acestui text de lege, se subînțelege și nu se impune casarea cu trimitere. Este evident că din moment ce se arată că la individualizarea pedepsei se are în vedere art.72 C.pen., instanța nu a agreat solicitarea apărării de aplicare a art.18/1
C.pen.
In ce privește fondul acestei apărări, consideră că nu sunt incidente în cauză dispozițiile acestui articol fiindcă fapta este tipică sub aspectul elementelor constitutive, inclusiv asupra pericolului, deoarece raportat la valoarea materialului lemnos rezultat în urma tăierii arborului respectiv și la celelalte date inclusiv aceste elemente arătate și de apărare că inculpatul a procedat în acest fel, practic făcând ce dorea, pentru că i s-a spus de mai multe ori că nu îndeplinește condițiile legale pentru a proceda la tăierea materialului lemnos respectiv, denotă că acesta evident nu a intenționat în final să respecte dispozițiile legale pentru că a considerat că, conduita sa însensul respectiv este mai importantă decât reglementările la regimul silvic pe care trebuia să le respecte.
Ori, în opinia sa, chiar și acest element coroborat cu celelalte din dosarul cauzei nu relevă împrejurarea că fapta este vădit lipsită de importanță.
Sub aspectul laturii civile, susține că este adevărat că apărarea inculpatului s-a referit la existența proprietății sale, situație în care nu ar fi trebuit să fie obligat la plata despăgubirilor, însă, din dosarul cauzei, deși s- au depus documente de proprietate, nu s-a făcut proba că s-a realizat o efectivă punere în posesie și că într-adevăr inculpatul a acționat având nu numai reprezentarea ci și dreptul de a proceda în acest fel în considerarea dreptului său de proprietate. Nu s-a reținut și infracțiunea de furt de material lemnos, dar pe ideea in dubio pro reo, instanța reținând în motivare corect, că locul de unde s-a tăiat nu îi aparținea inculpatului. De aici și obligația acestuia de plată a despăgubirilor pentru ocolul silvic pentru că așa cum rezultă din adresele acestuia și celelalte documentele de la dosar situația a fost constatată ca atare.
Consideră că s-a procedat corect și că extinderea principiului in dubiopro reo și în latura civilă raportat la susținerile inculpatului, nu are aceeașiidentitate de rațiune ca și cea din latura penală și nu comportă aceeași situație. De altfel, așa cum declară unul dintre martori, materialul lemnos nici nu a fost transportat la domiciliul inculpatului, rămânând în locul respectiv, motiv pentru care acesta este încă un argument în plus să aprecieze că situația bunului respectiv, nu se referă la proprietatea efectivă a inculpatului.
Din punctul său de vedere, față de probatoriul din dosar, instanța a procedat corect. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului G. Ș., în replică, arată că se face confuzie între faptul că a fost sau nu pus în posesie inculpatul. S. că acesta a dovedit dreptul de proprietate. Mai mult, inculpatul a tăiat arborele ziua, nu s-a ascuns și a solicitat marcarea de mai multe ori. Solicită a se avea în vedere că are vârsta de 76 ani, nu a încălcat niciodată legea penală dar are simțul proprietății.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1367 din data de 20 iunie 2011 a J.ecătoriei B. M. a fost condamnat inculpatul G. Ș. , fiul lui K. și A., născut la data de (...) în B. M., CNP 1., 4 clase, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în B. S., sat C., nr. 165, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008 cu reținerea art. 74 lit. a și c - 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa închisorii de
3 luni.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
S-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a
II-a Cod penal și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O. S. B. S., suma de 2972,8 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr.169/P/2010 din
(...) a fost trimis în judecată inculpatul G. S. sub aspectul comiterii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art.108 alin.1 lit.c din
Legea 46/2008.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul a tăiat fără drept, de pe picior, un arbore din fondul forestier național, nemarcat silvic.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare și a susținut că a tăiat arborele de pe terenul proprietatea sa, iar lemnul respectiv nu are nici o valoarea economică.
Examinând R. procurorului în raport cu probele administrate în cauză, J. a reținut în fapt următoarele:
La data de (...), în jurul orei 11:30, inculpatul G. S. s-a deplasat în pădurea aparținând Composesoratului C., aflată în administrarea O. S. B. S., respectiv în u.p.I, u.a.49A, locul numit „. A. și a tăiat de pe picior un arbore de esență stejar, nemarcat silvic, cu diametrul la cioată de 80 cm și un volum de 5,93 mc.
La data de (...) fapta a fost constatată de pădurarul responsabil de canton, care a întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii silvice.
Prin Adresa nr. 1223/(...) a O. S. B. S. acesta a comunicat faptul că valoarea prejudiciului este în sumă de 2972,8 lei (fila 30, 31 - dosarul instanței).
În drept: Fapta inculpatului G. S., astfel cum a fost probată, întruneșteelementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii, Adresa nr.
3419/(...) D. S. B. M.-O. S. B. S., proces-verbal de punere în posesie, declarația martorului L. S., precum și propriile declarații ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei, valoarea prejudiciului cauzat și nerecuperat, precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei J. a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care se va da eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art.64 lit.a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta sa ilicite cauzatoare de prejudicii, acesta va fi ținut la plata unor despăgubiri corespunzătoare către partea civilă O. S. B. S.
Fiind în culpă procesuală inculpatul urmează a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal inculpatul G. Ș., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 12 septembrie 2011, prin apărător ales inculpatul a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., combinat cu art.18/1 C.pen., să se dispună achitarea inculpatului de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prev.de art.108 al.1 lit.c din Legea nr.46/20908 cu consecința înlăturării obligației de la plata prejudiciului în sumă de 2972,8 lei către partea civilă.
In subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se mențină pedeapsa aplicată, însă să se înlăture dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 2972,8 lei considerat a fi cauzat părții civile O. S. B. S.
S.rile apărătorului ales al inculpatului sunt redate pe larg mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului,conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată cărecursul inculpatului este fondat în ceea ce privește soluționarea laturii civile a acuzei și în aceste limite va fi admis, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în jurul orei 11:30, inculpatul G. S. s-a deplasat în pădurea aparținând Composesoratului C., aflată în administrarea O. S. B. S., respectiv în u.p.I, u.a.49A, locul numit „. A. și a tăiat de pe picior un arbore de esență stejar, nemarcat silvic, cu diametrul la cioată de 80 cm și un volum de 5,93 mc, valoarea prejudiciului cauzat fiind în sumă de 2972,8 lei, sumă ce depășește de peste 20 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta fiind astfel în mod corect încadrată în prevederile art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008.
Inculpatul recurent a recunoscut că a tăiat arborele menționat și că acest arbore nu a fost marcat.
Împrejurarea că la data de (...) inculpatul a depus o cerere, înregistrată sub nr.2935 (f.21 dosar fond) la O. S. B. S. pentru a i se aproba tăierea cinci fire de lemn de pe terenul proprietatea sa nu este de natură a-l exonera de răspunderea penală, câtă vreme cererea nu a fost urmată de aprobare și de marcarea arborelui tăiat.
Inculpatul avea alte posibilități legale de urmat în cazul în care nu a primit răspuns la cererea sa în termen 30 de zile.
În ce privește latura civilă a cauzei curtea constată că în mod greșit inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în favoarea O. S. B. S., câtă vreme nu s-a lămurit cu exactitate cui aparține terenului de pe care a fost tăiat arborele.
Atât inculpatul cât și partea civilă au afirmat că au drept de proprietate asupra terenului respectiv.
De asemenea în rechizitoriu se reține că pădurea din care a fost tăiat arborele aparține Composesoratului C., aflându-se doar în administrarea O. S. B. S.
În aceste condiții, existând posibilitatea ca arborele să fi fost tăiat de pe terenul inculpatului sau de pe terenul aparținând Composesoratului C., în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri către O. S. B. S.
Infracțiunea de tăiere fără drept de arbori subzistă chiar în ipoteza în care arborele ar fi fost tăiat de pe terenul proprietatea inculpatului.
Inculpatul nu a înțeles să dovedească prin alte mijloace de probă (spre exemplu expertiza) o altă valoare arborelui tăiat.
În consecință raportat la valoarea stabilită potrivit fișei de calcul a O. S.
B. S., curtea reține că fapta inculpatului nu este una în mod vădit lipsită de importanță, astfel că nu sunt incidente prevederile art.181 Cod penal. Vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta nu posedă antecedente penale, faptul că a înregistrat la O. S. B. S. o cerere pentru aprobarea tăierii de arbori, conduita sa în fața instanței de judecată sunt împrejurări care au fost avute de instanța de fond cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei și care au condus la reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal și la aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 6 ani. În consecință, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală curtea va admite recursul declarat de inculpatul G. Ș., domiciliat în comuna B. S., C. nr.165, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 1367/(...) a J.ecătoriei B. M., pe care o va casa sub aspectul soluționării laturii civile. Rejudecând în aceste limite, în baza art.346, 14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil urmează a respingea acțiunea civilă formulată de O. S. B. S. și a înlătura obligarea inculpatului G. Ș. la plata sumei de 2972, 8 lei cu titlu de despăgubiri. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (avoc. L. K.), sumă ce se va plăti din FMJ. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G. Ș., domiciliat în comuna B. S., C. nr.165, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 1367/(...) a J.ecătoriei B. M., pe care o casează sub aspectul soluționării laturii civile. Rejudecând în aceste limite, în baza art.346, 14 C.pr.pen., art.998 C.civ. respingea acțiunea civilă formulată de O. S. B. S. și înlătură obligarea inculpatului G. Ș. la plata sumei de 2972, 8 lei cu titlu de despăgubiri. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărărtor din oficiu (avoc. L. K.), sumă ce se va plăti din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M./ C.A.N. 3 ex/(...) J..fond:O.F.
| ← Decizia penală nr. 1989/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1529/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
