Decizia penală nr. 1529/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1529/R/2011

Ședința publică din data de 3 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. - judecător

JUDECĂTORI : M. Ș.

L. M. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror: V. T.

S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpatul D. R. V., părțile civile S. F. și S. DE A. C., asigurătorul S. A. R. A. S. (în prezent S.G. R. ASIFURARE R. S.) - împotriva sentinței penale nr. 610 din 18 aprilie

2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului D. R. V. - av. I. A. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărătorul părții civile S. F. av.Dulămiță L. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul D. R. V., partea civilă S. F., părțile civile S. de A. C., S. C. de R. C.-N., S. C. de U. P. D. și asigurătorul A. R. A. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului D. R. V. solicită în probațiune, efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se verifica dacă la stabilirea vitezei autoturismului condus de inculpat, expertul a avut în vedere caracteristicile tehnice ale acestuia și dacă, în aceste condiții, se modifică și viteza motocicletei părții vătămate.

S. această probă întrucât, rezultă că expertul a stabilit viteza autoturismului condus de inculpat - la 56 km/h atinsă într-un timp foarte scurt, respectiv de 2,56 secunde la pornire de pe loc și are în vedere și motivarea instanței de fond, respectiv faptul că la fila 4 din sentință, se opinează de către instanță că viteza cu care circula inculpatul a fost mai mică decât cea stabilită de către expert, punându-se problema vinovăției inculpatului prin prisma acestui aspect. Din datele tehnice depuse la dosar, arată că un autoturism nou, similar cu cel al inculpatului, ar ajunge la 80 km/h în 8 secunde, 500 km/h în 13,3 secunde, ori autoturismul inculpatului are o oarecare vechime și rulaj. Dorește să vadă dacă la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică s-a ținut cont de aceste date, care se află la f.32 din dosarul de urmărire penală, respectiv acea fișa tehnică de constatare a autoturismului.

Concluzionând, arată că solicită un supliment la raportul de expertiză prin care să se pronunțe expertul dacă s-a ținut cont de caracteristicile tehnice ale autoturismului inculpatului, la data accidentului, în stabilirea vitezei la momentul impactului.

Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de apărătorul inculpatului D. R. V.

Reprezentantul M.ui P. arată că se opune încuviințării acestei probe. Consideră că răspunsul este inutil, prin prisma temeiului culpei reținută în sarcina inculpatului, constând în neacordarea priorității.

Raportat la datele din dosarul cauzei, apreciază că această culpă subzistă indiferent de viteza pe care o avea inculpatul. S-a reținut că acesta a încălcat dispozițiile regulamentului referitoare la neacordarea priorității. Prin urmare, este irelevantă modificarea într-o măsură sau alta, nu se tinde la înlăturarea definitivă a culpei, cu atât mai mult cu cât, expertul a efectuat calculele tehnice pe care le-a considerat necesare, iar datele tehnice depuse la dosarul cauzei se referă la performanțele tehnice constatate în condițiile de verificare făcute de producătorul autovehiculului, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot fi contrazise.

Raportat la teza probatorie, consideră suplimentul la expertiză inutil, motiv pentru care solicită respingerea acestei probe.

Apărătorul părții civile S. F. se opune administrării acestei probe,pentru aceleași considerente, atâta vreme cât raportul de expertiză a fost efectuat într-o perioadă imediat următoare accidentului, datele fiind mai proaspete. Atâta vreme cât inculpatul a încălcat niște norme de acordare a priorității, nu discutăm despre modalitatea sau viteza cu care acesta a circulat în rularea și încadrarea pe drumul public și drumul prioritar.

Depune la dosar motivele privind recursul declarat de partea civilă.

Instanța deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului recurent, având în vedere că deși este o probă pertinentă, nu este concludentă și utilă soluționării cauzei, raportat la starea de fapt reținută în actul de sesizare și la faptul că depășirea vitezei nu s-a reținut ca fiind elementul determinant al culpei inculpatului în producerea accidentului, fiind vorba și de încălcarea altor reguli la regimul circulației rutiere, respectiv neacordarea priorității.

De asemenea, instanța constată că la dosar s-a depus din partea asigurătorului o adresă din care rezultă că S. A. R. A. S. și-a schimbat denumirea societății în S. „ G. R. A. R. SA. F. vorba de aceeași entitate juridică și de faptul că a fost citată la aceeași adresă și are cunoștință de proces din moment ce s-a trimis acest înscris, consideră că procedura de citare este îndeplinită și cu această parte.

Instanța, din oficiu ridică excepția tardivității recursului formulat de partea civilă S. de A. C. raportat la data comunicării sentinței către această parte, respectiv (...), ultima zi de declarare a recursului fiind data de 3 mai

2011, iar recursul este înregistrat în 6 mai 2011.

Reprezentantul M.ui P. consideră excepția întemeiată. S. a se constatacă recursul este tardiv și a se respinge ca atare.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul părții civile S. F. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și în consecință, modificarea sentinței recurate atâtsub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.

În ce privește latura penală, consideră că instanța de fond a apreciat culpa pe care o are inculpatul în săvârșirea acestei infracțiuni extrem de redusă, aplicând minimul pedepsei stabilit de lege și, respectiv, prevederile art.84/4 C. Pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost de 6 luni cu suspendare, astfel că apreciază că este extrem de redusă raportat și la conduita inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești. În opinia sa, s-adovedit cu prisosință faptul că inculpatul se face vinovat de o serie de încălcări ale textului de lege, respectiv ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 1.. În concret, inculpatul a ignorat prevederile legale în materie și, drept consecință, s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule. De asemenea, consideră că și din raportul de expertiză rezultă faptul că geamurile fumurii ale autoturismului inculpatului au fost în măsură să optureze modalitatea de percepere a circulării unui alt autoturism, situație care a ajutat la producerea acestui accident.

Culpa pe care o are partea vătămată în producerea accidentului este mult mai mică, decât culpa apreciată de prima instanță, față de traumele suferite de partea vătămate în urma acestuia.

În ce privește partea civilă, arată că partea vătămată a suferit traume mari, dovedite cu actele medicale de la dosar, fiind nevoie de 150-160 zile de îngrijiri medicale, iar daunele acordate de instanță nu sunt suficiente, întrucât și în prezent partea civilă are urmări, deplasându-se cu greu, cu dureri în membre, care sunt acute și care au avut o influență asupra stării sale de sănătate. S. a se reține că este încadrat într-un grad de invaliditate care-l afectează în mod vădit.

Instanța a fost extrem de „. prin acordarea unui cuantum atât de redus al despăgubirilor, deși acestea au fost dovedite.

În privința daunelor morale, de asemenea, le solicită în continuare având în vedere faptul că partea vătămată este încadrată într-un grad de invaliditate, are în continuare traume de pe urma acestui accident, iar suferințele de această natură nu se pot contabiliza.

S. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Precizează că solicită admiterea acțiunii civile în întregime, apreciind culpa minimă a părții vătămate, vis-a-vis de ansamblul probator administrat. S. a se constata că suma acordată de instanța de fond este extrem de mică, față de toate traumele suferite de către partea civilă. Fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul inculpatului D. R. V. solicită admiterea recursului declaratde inculpat, în baza art.385/9 pct.9 C.pr.pen.

În susținerea recursului arată că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul sentinței fondului, impunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Gherla.

În subsidiar, solicită a se constata incidența pct.12 a aceluiași text de lege, cu consecința admiterii recursului, reținerii cauzei spre rejudecare, și achitarea inculpatului, întrucât elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, nu subzistă.

P. solicitarea principală, susține că se apreciază dincolo de raportul de expertiză, că viteza inculpatului, la momentul producerii accidentului, a fost de 50 km/h, la f.4 din sentința recurată instanța opinează că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului pentru că nu s-a asigurat corespunzător, însă prin ceea ce a arătat anterior, inculpatul este condamnat pe încălcarea prev.art.48 al.2 și art.49 din OUG nr.1. și apreciază că există contradicție între motivarea judecătorului fondului și dispozitivul sentinței. Nu se pot reține aceste texte de lege, dacă se are în vedere viteza de 50 km/h la momentul producerii accidentului.

Dacă se va trece peste motivul invocat, arată că inculpatul nu se face vinovat săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 al.2 și 4 C., pentru aceeași motivare pe care judecătorul fondului o dă în stabilirea proporției culpei.

Instanța reține că raportul de expertiză stabilește o viteză exagerată.

Este imposibil ca autoturismul condus de către inculpat în 20 metri săajungă la această viteză de 56 km la oră, în numai 2,56 secunde, expertul reținând ca și culpă în producerea accidentului, în principal, atitudinea agresivă a inculpatului la volan și distanța scurtă de la locul pornirii la locul impactului, cu această accelerare excesivă.

Îmbrățișează considerentele judecătorului fondului, care în motivarea sentinței și stabilirea culpei, nu face altceva decât să citeze din raportul de expertiză și să coroboreze acest mijloc de probă cu probele testimoniale administrate în cauză, respectiv faptul că inculpatul putea să aibă o conduită care, din punct de vedere al vinovăției penale să nu încalce cerințele legiuitorului.

Inculpatul nu avea cum evita acel accident. Ne aflăm sub incidența art.19 pct.2 lit.b C.; prin ceea ce avem la dosarul cauzei și cenzurând raportul de constatare tehnico-științifică, nu se poate reține ca și element a laturii subiective, această formă a vinovăției inculpatului, sens în care solicită achitarea inculpatului, având în vedere incidența art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., lipsind elementul subiectiv a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat.

S. respingerea recursului declarat de partea civilă S. F.

Apreciază că și recursul formulat de partea civilă S. de A. C., se impune a fi respins ca tardiv.

Cu privire la recursul asigurătorului, solicită respingerea acestuia tocmai pentru motivele expuse în recursul formulat de inculpat.

Apărătorul părții civile S. F., referitor la recursul declarat de inculpat,solicită respingerea acestuia.

În ce privește recursul declarat de partea civilă S. de A. C. solicită constatarea ca tardivă a acestuia.

Referitor la recursul asigurătorului, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Reprezentantul M.ui P. apreciază ca fondat recursul declarat de partea civilă S. F. și solicită redimensionarea culpei.

Raportat la recursul formulat de inculpatul D. R. V., solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În ce privește recursul formulat de partea civilă S. de A. C., solicită respingerea recursului ca tardiv.

Referitor la recursul declarat de asigurător, solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că în această cauză se pot aduce multiple critici motivării făcute de către prima instanță cu efecte predominant în latura civilă.

În latura penală, acordarea pedepsei la limita minimă a sancțiunii prevăzută de textul de lege, cu modalitatea de executare, cu suspendare, corespunde principiilor legale de individualizare.

S. a se interveni numai asupra elementului de latură penală cu consecința evidentă a laturii civile, în sensul redozării despăgubirilor acordate.

În opinia sa, raportul tehnic efectuat efectuat în cauză este relevant sub aspectul dinamicii accidentului, care se poate stabili și pe baza celorlalte probe ale dosarului. Apreciază că, culpa conducătorului auto este independentă 100% de elementul viteză, întrucât există suficiente elemente probatorii din care rezultă că accidentul s-a comis ca urmare a neacordării priorității i pe sensul său de mers.

Prin urmare, consideră că este determinant ca element a culpei această regulă de prioritate și nu consideră importantă circumstanța vitezei.

Consideră că este relevantă expertiza efectuată în cauză, sub aspectul vitezei doar în ce privește partea vătămată, care ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu viteza legală în localitate.

Apreciază că raportat la actele dosarului, starea de fapt ar trebui să fie reflectată și sub aspectul vinovăției, instanța de fond raportându-se corect la elementele de prioritate. A. aspecte însă, consideră că este posibil a fi rezolvate de instanța de control și nu trebuie trimisă cauza spre rejudecare.

Prin urmare, se impune a se avea în vedere proporția culpei în sarcina fiecăreia dintre persoanele implicate în accident, să fie ignorată motivarea instanței referitoare la aserțiunile legate de vitezele avute și să fie reindividualizat gradul de culpă, având în vedere că instanța a stabilit că inculpatul are o culpă de 20 %, iar partea vătămată de 80%.

Consideră că, raportat la aceste date și la modul de producere a accidentului de circulație, nu se poate nega contribuția nici uneia dintre părți, și, având în vedere că fiecare au încălcat regulile referitoare la circulația pe drumurile publice, ar trebui să se rețină o culpă de 50%-50%, cu consecința stabilirii proporționale și a despăgubirilor civile.

În privința despăgubirilor, arată că daunele materiale au fost dovedite, corect acordate prin prisma probatoriului administrat, iar în ce privește daunele morale, arată că lasă la latitudinea instanței, stabilirea cuantumului acestora.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 610 din 18 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei G. s-a dispus condamnarea inculpatului D. R.-V., fiul lui V. și E., născut la data de 19 septembrie 1984 în municipiul G., domiciliat în comuna I. satul I. nr. 463 A județuil C., posesor al CI. seria KX nr.2. eliberată de S. G., codul numeric personal 1., cetățenie română, studii liceale, instalator la S. C. A. C. S. R. L. C.-N., necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și

4 din Codul penal.

S-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii precizate.

Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat să achite părții civile S. C. DE U. ,,P. D. O. F., cu sediul în municipiul C.-N., strada C., numărul 5, județul C., despăgubiri civile în sumă de 725,35 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, a fost obligat inculpatul să achite părții civile S. C. de U. ,,P. D.

O. F., despăgubiri civile în sumă de 1.223,72 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului.

S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile S. C. de R. C.-N., despăgubiri civile, astfel :a) suma de 201,96 lei, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului; b) suma de 865,18 lei, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului; c) suma de 310,10 lei, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului ;

S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile S. DE A. AL J. C., despăgubiri civile în sumă de 159,4 lei, plus dobânda legală începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

S-a constatat că S. C. ,,A. R. A. S. A.- F. T., are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile S. F. și obligă pe inculpat să achite părții civile, următoarele despăgubiri civile: suma de

5.920,2 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 4.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile S. F., cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei precum și suma de 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. R.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.

Inculpatul, în principal, nu recunoaște vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii iar în subsidiar, recunoaște o vinovăție foarte mică în producerea accidentului.

Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fon a reținut următoarele:

În data de 24 iulie 2008, în jurul orelor 20.20, pe DN 1 C, în localitatea I., a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat inculpatul D. R., conducător auto si partea vătămata S. F., conducător motocicletă, accident din care au rezultat avarierea autovehiculelor și vătămarea corporală a părții vătămate.

În zona producerii accidentului, suprafața părții carosabile este din asfalt, având lățimea de 12,40 m, fără denivelări, exista marcaj discontinuu de separare a sensurilor de mers. P. carosabilă era mărginită pe direcția de deplasare G. C.-N. de spațiu verde de 1,80 m, urmată de șanț pluvial. În zonă nu există indicatoare rutiere de restricție sau marcaje transversale. Suprafața părții carosabile era uscată, timpul era favorabil, vizibilitate bună.

Inculpatul D. R. a plecat din comuna I. la volanul autoturismului proprietate personală, marca Seat L., cu numărul de înmatriculare (...), cu intenția de a se deplasa în municipiul C.-N. În autoturism se mai aflau în calitate de pasageri martorii: U. D.-pe locul din dreapta față; P. G.-E., pe banchetă, în spatele șoferului; B. L.-M., pe banchetă, în partea dreaptă și încă o persoană de sex feminin rămasă neidentificată, ocupantă a locului din mijloc a banchetei autoturismului.

Ajuns în dreptul benzinăriei aparținând S. C. Petrostel S. R. L., situată aproape de ieșirea din localitatea I., pe partea stângă a drumului față de direcția de deplasare a inculpatului, acesta 1-a observat pe prietenul său P. A. V., care alimenta motocicleta personală cu carburant, la una dintre pompe. Inculpatul D. R. a oprit și el autoturismul pe acostament, pe partea stângă a drumului (pe partea cu benzinăria cu fața spre C.-N.), pentru a-1 aștepta pe prietenul său să alimenteze, urmând să-și continue deplasareaspre C.-N. împreună, autoturismul în față, iar motocicleta condusă de P. A.- V. în urma acestuia.

În scurt timp inculpatul a plecat de pe loc, urmând o traiectorie oblică spre dreapta, pentru a intra pe banda de deplasare G. - C.-N. P. efectuarea acestei manevre, inculpatul s-a asigurat din față, pe sensul de mers C.-N. - G. nu circulau vehicule, precum și din spate. Inculpatul s-a asigurat din spate uitându-se în oglinzile laterale și retrovizoare, însă datorită poziției oblice a autoturismului nu a observat că dinspre G. se apropia motocicleta marca Honda, cu numărul de înmatriculare (...), condusă pe banda sa de partea vătămată S. F.

Inculpatul și-a continuat deplasarea, iar după ce a trecut peste marcajul cu linie simplă discontinuă care separă cele două sensuri de circulație, a observat în oglinda retrovizoare exterioară de pe partea dreaptă, motocicleta condusă de partea vătămată, care se apropia în viteză de autoturismul său. Inculpatul circula la momentul respectiv cu o viteză de 56 km/h.

Având o viteză de 96 km/h, partea vătămată S. F. a încercat să depășească autoturismul condus de inculpat prin partea dreaptă, a acroșat cu partea laterală stângă față (probabil ghidonul stânga), partea lateral dreaptă a autoturismului în zona bușonului de alimentare cu carburant, în continuare având loc o frecare a celor două vehicule. Cele două vehicule au avut în continuare o traiectorie comună, aproximativ 5 metri după o traiectorie oblică spre dreapta. A. a suferit datorită contactului cu motocicleta o ușoară corecție a traiectoriei și a avut o mișcare aproximativ rectilinie până în poziția de oprire.

M.ocicleta, împreună cu partea vătămată s-a răsturnat pe partea lateral stângă pe carosabil și s-a deplasat pe o traiectorie ușor oblică spre dreapta pe o distanță de aproximativ 10 metri, a părăsit partea carosabilă și s-a mai deplasat pe acostament și pe marginea șanțului pluvial până în poziția finală, aproximativ 42 metri.

În urma impactului a rezultat avarierea celor două autovehicule, autoturismul condus de către inculpat fiind oprit de acesta pe marginea dreaptă a părții carosabile iar motocicleta s-a oprit în șanțul din dreapta direcției de deplasare G. - C.-N.

P. vătămată S. F. a fost găsită lângă motocicletă, prezentând leziuni corporale, fiind apoi transportată la unități medicale din municipiul C.-N. P. din autoturismul Seat L. condus de către inculpat nu au suferit leziuni corporale.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 7188/II/b/257 din

7 octombrie 2008, eliberat de I. M. L. C.-N., leziunile corporale suferite de partea vătămată S. F. necesită pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.

P. stabilirea cu exactitate a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, s-a dispus prin ordonanță efectuarea unei expertize medico-legale, mai ales că în evoluția stării de sănătate a acesteia au intervenit complicații.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. l767/II/b/67, întocmit de un medic legist din cadrul I. M. L. C.-N. și un expert al asigurărilor sociale din cadrul S. Județean de E. și R. a C. de M. C., rezultă că partea vătămată prezenta diagnosticul de: Stare după politraumatism prin accident rutier. Pareză plex brahial. Pareză SPE stg. după fractură cominutivă deschisă tip.III B platou tibial stg. fractură condil femural extern stg. operată consolidată. Fractură humerus stg. operată consolidată. Redoare genunchistg." Leziunile corporale suferite de S. F. necesită pentru vindecare 140-150 zile de îngrijiri medicale. Leziunile sechelare constituie infirmitate fizică posttraumatică permanentă. Sechelele au determinat o diminuare a capacității de muncă încadrabilă în gradul I de invaliditate până la data de 4 iunie 2009 și ulterior în gradul II de invaliditate, cu o capacitate adaptativă de 70%, revizuibilă la data de 3 iunie 2010. Leziunile pot data din 24 iulie

2008.

Din conținutul Buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1661 și nr. 1664 din 6 august 2008, eliberate de I. M. L. C.-N., rezultă că niciunul dintre conducătorii auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului.

Din cauza avariilor, motocicleta implicată în accident nu a putut fi verificată din punct de vedere tehnic. A. Seat L. condus de către inculpat a fost verificat din acest punct de vedere la stația I. CJ-47 și s-a constatat că starea tehnică a acestuia este corespunzătoare pentru ca autoturismul să poată circula pe drumurile publice.

P. stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către expert tehnic judiciar, fiind desemnat de către organul de cercetare penală pentru efectuarea expertizei d-l M. L.-I., care a fost asistat de expert S. S.-P., desemnat de partea vătămată.

Din conținutul Raportului de expertiză tehnică judiciară, rezultă faptul că accidentul s-a produs din cauza nerespectării prevederilor legale de către ambii conducători auto. Astfel, în sarcina inculpatului D. R. se poate reține încălcarea regulilor de circulație referitoare la prioritate, la punerea în mișcare a unui autovehicul, prin neacordarea priorității vehiculului care se deplasa pe drumul principal, asigurarea la efectuarea manevrei, cât și depășirea vitezei legal admisă în localitate. De asemenea, partea vătămată nu a respectat prevederile legale privind viteza de circulație, depășind limita maximă admisă în localități (50 km/h). Intre nerespectarea acestor reguli de circulație și producerea accidentului există legătură de cauzalitate.

Starea de pericol a fost creată de pătrunderea pe carosabil a autoturismului condus de către inculpat. În acel moment, distanța între cele două vehicule era de 50,9 m, în aceste condiții ambii conducători auto puteau evita producerea accidentului, inculpatul prin asigurarea temeinică și implicit acordarea priorității motocicletei conduse de partea vătămată S. F., iar acesta din urmă dacă ar fi circulat în localitate cu o viteză mai mică de 85 km/h, situație în care ar fi putut frâna în condiții de siguranță sau adopta o variantă de ocolire.

Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost prezentat părților, respectiv inculpatului și părții vătămate S. F. Inculpatul nu a formulat obiecții referitoare la conținutul și concluziile acestuia. P. vătămată, prin avocatul ales, a formulat obiecțiuni asupra concluziilor raportului, solicitând lămuriri suplimentare din partea expertului. A. solicitări au fost respinse prin ordonanță, care s-a comunicat părții vătămate.

P. vătămată S. F. și-a manifestat intenția de a se constitui parte civilă față de inculpatul D. R. cu o sumă pe care o va preciza în termen legal.

Culpa în producerea accidentului aparține în parte inculpatului D. R. care a încălcat prevederile:

- art.35 alin. 1 din OUG 1., R-„ Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.,,

- art.48 alin. 2 din OUG 1., R. - Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

- art.49 din OUG 1. R- Limita maximă de viteză în localități este de 50km/h.

- art.135 lit. f din HG 1391/2006, Conducătorul de vehicul este obligatsă acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:…f) când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare;

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu

și de cercetare la fata locului(f. 8-35); proces verbal de verificare tehnică (f.36-37); declarația părții civile (f.80-81); raportul de constatare medico- legală (f.41-42); raport de expertiză medico-legală (f.47-51); buletine de analiză toxicologică-alcoolemie (f.38-39); raport de expertiză tehnică judiciară (f.63-75); adrese de constituire de parte civilă (f. 83,85-99, 96-102); declarațiile inculpatului (f.103-106); declarațiile martorilor (f.107-115); copii înscrisuri (f.52-58, 116-120); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.124). De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarațiile martorilor (f. 119, 120, 151, 152, 167, 168 și

169) și s-a efectuat un raport de expertiză tehinică judiciară (f.192). Din coroborarea acestor probe reiese că starea de fapt reținută în rechizitoriu este corectă.

În ceea ce privește vinovăția (gradul de vinovăție al părților) la producerea accidentului, instanța a reținut că, din declarațiile martorilor direcți (f.120, 151, 152 și 167) date în fața instanței (care se coroborează cu cele date în cursul urmăririi penale), reiese că inculpatul a pornit de pe loc în direcția C.-N. și a semnalizat virajul la dreapta. De asemenea, el s-a asigurat că dinspre C.-N. și Dej, nu vine nici un vehicul, după care s-a încadrat pe sensul de mers către C.-N. Din declarațiile martorilor reiese că partea vătămată S. F. circula cu o viteză foarte mare (aproximativ 150 kilometri/oră), viteză posibilă din punct de vedere tehnic (raportul de expertiză de la fila 192), iar din declarațiile martorilor reiese că în mod obișnuit și chiar în acea zi, partea vătămată circula cu viteză foarte mare.

Expertul a mai reținut că, la pornirea de pe loc, inculpatul nu avea vizibilitate (nici măcar indirect, prin oglinzi) asupra sensului de mers I. -C.- N. aflat în spatele său. P. a vedea ce se întâmplă în spatele său, inculpatul trebuia să întoarcă capul în dreapta și să privească prin lunetă. Expertul a reținut că, dacă inculpatul s-ar fi asigurat în acest mod ar fi văzut motocicleta și ar fi luat măsurile ce se impun. Prin urmare, reiese o contradicție între declarațiile martorilor și raportul de expertiză, martorii afirmând că inculpatul s-a asigurat că dinspre Dej nu vine nimic, iar expertul afirmă că nu putea să se asigure din acea poziție. Instanța apreciază că inculpatul nu s-a asigurat, cel puțin în faza inițială, la pornirea de pe loc, de faptul că dinspre Dej nu se apropie un vehicul. Probabil, imediat după plecare, a văzut motocicleta apărând intempestiv și s-a încadrat pe sensul de mers spre C.-N.

Având în vedere că inculpatul a parcurs pe drum o distanță redusă (20 metri), apare puțin probabil ca el să fi atins o viteză de 56 km/oră, așa cum a reținut expertul. De altfel, această viteză a fost stabilită prin calcule, la fel ca și viteza motocicletei (96 km/oră). Având în vedere cele arătate, instanța apreciază că vitezele stabilite de expert sunt ușor diferite de cele reale,respectiv viteza mașinii era puțin mai mică decât cea stabilită de expert, iar viteza motocicletei era mai mare.

Din cele arătate, instanța de fond a opinat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin aceea că nu s-a asigurat corespunzător la pornirea de pe loc, iar partea vătămată se face vinovată de producerea accidentului prin aceea că nu a adaptat viteza la condițiile de drum și la restricțiile legale din zona în care circula. Instanța a apreciat că, vinovăția în producerea accidentului revine în proporție de 20% inculpatului și în proporție de 80% părții vătămate.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului D. R. care în data de 24 iulie

2008, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din OUG 1., art.48 alin.

2 din OUG 19572002, art.49 din OUG 1., art. 135 lit. f din HG 1391/2006, a cauzat din culpa concurentă cu a părții vătămate S. F. un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate care a necesitat pentru vindecare 140-150 zile de îngrijiri medicale și infirmitate fizică posttraumatică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 din Codul penal: a). gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate dar și leziunile ireversibile cauzate; b). persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (f.123 dosar Parchet) și are o comportare bună în familie și societate, este angajat în calitate de muncitor și nu a fost sancționat contravențional (f.45 dosar instanță); c). proporția culpei în producerea accidentului (20%); d). limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art. 81 și art. 82 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni.

În temeiul art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a apreciat în baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-au suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 din Codul penal.

Prin actul de la fila 83 dosar Parchet, S. DE A. AL J. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 797 lei plus dobânda legală începând cuprima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate. Din fișa de solicitare urgențe medico-chirurgicale și ordinul de misiune aflate la filele 48-50 dosar instanță, reiese că persoana vătămată S. F. a beneficiat de servicii de asistență medicală de urgență și transport medical asistat în data de (...) iar cheltuielile de intervenție sunt în sumă totală de 797 lei. Având în vedere cele arătate și în temeiul art. 14 din Codul de procedură penală și art. 998 și 999 din Codul civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a obligat pe inculpat să achite o parte din cheltuielile de intervenție precizate mai sus plus dobânda legală. Având în vedere proporția culpei celor doi conducători auto la producerea accidentului, adică: inculpatul: 20 % ,iar partea vătămată, 80 %, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe inculpat să achite doar 20 % din cheltuielile făcute de S. de A. al J. C., adică suma de 159,4 lei.

Prin actul de la fila 21 dosar instanță, S. C. DE U. ,,P. D. O. F. C.-N. s- a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 9.740 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării pacientului și până la data achitării integrale a sumei datorate. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la filele 22-24 reiese că partea vătămată S. F. a fost internat în secția O. II în perioada (...) - (...), iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 6.118,63 lei. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la filele

25-27 reiese că partea vătămată S. F. a fost internat în secția O. II în perioada (...) - (...), iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 3.621,79 lei. Având în vedere cele arătate și în temeiul art. 14 din Codul de procedură penală și art. 998 și 999 din Codul civil și art. 313 alin. l 1 din Legea nr.

95/2006, instanța a obligat pe inculpat să achite o parte din cheltuielile de spitalizare precizate mai sus.

Având în vedere proporția culpei celor doi conducători auto la producerea accidentului, adică: inculpatul: 20 %, iar partea vătămată, 80 %, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pe inculpat să achite doar 20 % din cheltuielile făcute de S. C. de U. ,,P. D. O. F., adică sumele de

1.223,72 lei și 724,35 lei.

Prin actul de la fila 85 dosar Parchet, S. C. DE R. C.-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.886,25 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării pacientului și până la data achitării integrale a sumei datorate. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 88 reiese că partea vătămată S. F. a fost internat în Secția clinică chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, fiind externat la data de (...), iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.009,82 lei. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 92 reiese că partea vătămată S. F. a fost internat în secția Balenologie II, fiind externat la data de (...), iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 4.325,92 lei. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 94 reiese că partea vătămată S. F. a fost internat în secția Balenologie II, fiind externat la data de (...) iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.550,51 lei. Având în vedere cele arătate și în temeiul art. 14 din Codul de procedură penală și art. 998 și 999 din Codul civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat pe inculpat să achite o parte din cheltuielile de spitalizare precizate mai sus. Având în vedere proporția culpei celor doi conducători auto la producerea accidentului, adică: inculpatul: 20 %, iar partea vătămată, 80 %, instanța a admis în parte acțiunea și va obliga pe inculpat să achite doar 20 % din cheltuielile făcute de S. C. de R. C.-N., adică sumele de 201,96 lei, 865,18 lei și 310,10 lei.

La fila 119 dosar Parchet se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria RO/05/M3/NP, numărul 000859777 pentru autovehicolul (motociclu) cu numărul de înmatriculare (...), cu valabilitate între (...) - (...), emisă de asigurătorul S. C. ,,A. R. A. S. A. Prin urmare, în temeiul Legii numărul 1. și al deciziei numărul I. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. -, dată într-un recurs în interesul legii, instanța va constata că S. C. ,,A. R. A. S. A., are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

La fila 193 dosar instanță se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria RO/05/M3/NP, numărul 000240275 pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...), cu valabilitate între (...) - (...), emisă de asigurătorul S.,,A. R. A. S. Prin urmare, în temeiul Legii numărul 1. și al deciziei numărul I. dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție - S. U. -, dată într-un recurs în interesul legii, instanța a constatat că S.,,A. R. A. S. A., are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

Prin actul de la filele 30-31 dosar instanță, P. VĂTĂMATĂ S. F. s-a constituit parte civilă, cu următoarele sume de bani :a. Suma de 2.883,65 lei reprezentând medicamentele necesarepentru vindecarea și refacerea subsemnatului,b. Suma de 3.879,42 lei reprezentând combustibilul consumat defamilie în toată perioada cât am fost spitalizat , pentru drumurile Dej- C., și de asemenea cât am fost transportat la control și la pansament ,precum și la următoarele intervenții chirurgicale, și la recuperare ,c. Suma de 11.983,65 lei reprezentând alimentația suplimentară peperioada spitalizării și ulterior pe perioada convalescenței și a recuperării,d. Suma de 5.500 lei reprezentând cuantumul salariului pe careputeam să îl încasez dacă nu aveam accidentul (în condițiile în care nu am beneficiat de indemnizație de concediu medical.e. Suma de 3768 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiapensiei de incapacitate de muncă încasată și cuantumul salariului lunar obținut, în perioada (...) - (...)f. Suma 2.250 lei diferența dintre salariul încasat anterior accidentului

și cuantumul pensiei de incapacitate de muncă încasată în perioada (...) - (...)g. O rentă lunară în cuantum de 1.500 lei lunar reprezentânddiferența dintre salar și pensie precum și efortul suplimentar pe care urmează să îl depun , începând cu data de 1 octombrie 2010 și până când subsemnatul voi fi în nevoie,h. suma de 150.000 Euro reprezentând daune morale , Să dispuneți obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată șionorar de avocat.

În motivarea constituirii de parte civilă, S. F. arată :

Subsemnatul am fost implicat într-un accident rutier , în data de 24 iulie

2008 , în urma căruia am suferit vătămări corporale vindecabile în peste 90zile de îngrijiri medicale .

Astfel , imediat după accident am fost internat la C. de O., unde am fost supus la mai multe intervenții chirurgicale. În toată perioada cât am fost spitalizat,soția mea a stat permanent cu mine,zi de zi făcând drumul Dej-C., cu autoturismul .Venea dimineața la ora 7 și pleca seara la ora 22.

I. Ca o primă perioadă de internare a fost între (...)- până în data de

(...). În această perioadă am fost supus la mai multe intervenții chirurgicale unde mi s-au implantat șuruburi și broșe pentru fixarea piciorului fracturat precum și a degetului metatars IV și V picior stâng.

II. A doua perioadă de internare a fost între 21 XI 2008-12 XII 2008la S. C. de R. , M. F. și B. .în această perioadă am făcut o serie de tratamente și proceduri în vederea recuperării după intervențiile chirurgicale .

III. O altă perioadă de internare a fost între (...) - (...) , la S. C. de R. .

D. această perioadă starea de sănătate a subsemnatului a suferit o anumeameliorare .

IV .Ultima perioadă de internare a fost în intervalul (...) -(...) la C. de O.

C.-N.

La data de (...) prin O. de E. M. și R. a C. de M., a solicitat avizareaprelungirii concediului medical peste 90 de zile, iar O. a dispus pensionarea subsemnatului.

A . Prima decizie de pensionare sub nr. 3439 din data de (...) m-a încadrat în gradul I de invaliditate, cu însoțitor. A. perioadă a fost între

(...), până la revizuire care a avut loc în data de (...). în această perioadă amavut o pensie de de invaliditate de 474 lei.

Diferența dintre cuantumul salariului de 1100 lei și cuantumul pensiei de invaliditate de 628 lei, iar numărul lunilor în care am beneficiat de acest cuantum al pensiei este de 6 , astfel că 628 x 6 EGAL 3768 LEI.

B . în urma revizuirii din data de (...) s-a dispus reîncadrarea subsemnatului în gradul II de invaliditate , fixându-se un cuantum al pensiei de incapacitate de muncă de 410 lei lunar .

Astfel diferența dintre salariul obținut anterior accidentului de 1.100 lei și cuantumul pensiei de invaliditate este de 2.250 lei.

C. O a treia revizuire a capacității mele de muncă a dispus o nouă reîncadrare a subsemnatului în gradul III de invaliditate . O dată cu această invaliditate s-a stabilit un cuantum al pensiei în sumă de 350 lei. Calculând diferența dintre salariul de 1100 lei și pensia de invaliditate rezultă suma de

2250 lei.

În prima perioadă de spitalizare soția mea m-a vizitat zilnic la spital venind cu autoturismul de la Dej -C. , stând cu mine de dimineața de la orele 7 până la orele 22, ajutându-mă să mă întorc în pat , spălându-mă ajutându-mă să mănânc . De asemenea , în fiecare zi îmi aducea alimente proaspete , și mâncare gătită, iar uneori când nu mai reușea să îmi gătească cumpăra de la restaurant. D. cum reiese și din recomandările de pe biletele de ieșire din spital medicii au recomandat regim alimentar hipolipidic. A. a presupus din partea familiei un efort deosebit din punct de vedere financiar în ideea asigurării celor necesare pentru întremarea și refacerea subsemnatului.

În prima perioadă de spitalizare am avut nevoie de medicamente, de fese sterile pentru a fi bandajat, de o serie de geluri pentru masaj și kinetoterapie .

F. într-o stare extrem de gravă în urma accidentului am pierdut o cantitate apreciabilă de sânge , fiind nevoie să găsească familia donatoripentru a putea să fiu operat și ulterior operației.

Anterior accidentului am depus activitate la » SC R. SRL « din Dej, avândînscris în cartea de muncă un venit lunar de 1.100 lei. D. ce am fost accidentatnu am primit nici o sumă de bani cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă, situație care m-a determinat să solicit obligarea inculpatului la plata pe perioada de la producerea accidentului și până la obținerea deciziei de pensionare la plata salariului pe care l-aș fi obținut în situația în care nu eram accidentat. Calculul acesta este astfel 1.100 lei x 5 luni egal 5.500 lei Raportat la renta lunară în cuantum de 1500 lei această sumă trebuie să acopere diferența dintre cuantumul salariului și cel al pensiei, precum șiefortul suplimentar pe care trebuie să îl depun pentru orice fel de activitate. în urma accidentului am rămas cu o serie de disfuncții ale sistemului locomotor, cu dureri extrem de mari, îmi amorțesc atât piciorul accidentat, cât și mâna, având o serie de probleme în folosirea membrelor accidentate.

In ceea ce privește daunele morale , s-a subliniat în practica judiciară că prejudiciile nepatrimoniale „nu sunt susceptibile de o reparație propriu- zisă, și că așa numita reparație are menirea de a ușura suferințelepersoanelor prejudiciate și a de a crea anumite satisfacții.

A. satisfacții de natură morală nu pot să acopere prejudiciul suferit de partea vătămată, însă într-o măsură pot a acoperi aceste prejudicii suferite, și a mulțumi parțial partea vătămată.

Ca urmare a accidentului suferit am necesitat o serie de intervențiichirurgicale și tratamente, care în lipsa acestuia nu aș fi fost niciodată obligat a le suporta. O perioadă de timp am încercat să îmi reiau activitatea, însă datorită acestui accident capacitatea mea de muncă a scăzut, și datorită acestei situații abilitățile mele au scăzut, neavând posibilitatea de a mă angaja într-un loc de muncă, ce presupune efort fizic, încetând să mă angajez ca șofer, însă am avut o serie de probleme care au dus la o marginalizare a subsemnatului și la imposibilitatea de a găsi un loc de muncă.

O altă situație pe care urmează să o aveți în considerare la acordareadaunelor morale se referă la aspectul fizic al subsemnatului care este alterat datorită cicatricelor rămase în urma intervențiilor chirurgicale, care mă fac să nu mai pot purta șort și tricou fără mânecă în perioada de vară. Solicit în consecință a admite cerea de constituire civilă așa cum a fost formulată în scris .

La fila 56 dosar instanță, partea civilă S. F. a depus o precizare la constituirea de parte civilă, prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.200 euro sau contravaloarea în lei la data plății, aceasta reprezentând contravaloarea motocicletei distruse cu ocazia accidentului (în proporție de 90 %).

La filele 57-70 din dosarul instanței s-au depus bonuri de combustibil în valoare totală de 3.823 lei.

La fila 71 se află două chitanțe ce atestă plata de către S. F. la L. de radiologie C.-N. a sumei totale de 75 lei

La fila 72 se află mai multe bonuri emise de diverse farmacii pentru suma totală de 824,23 lei.

La fila 73 se află o factură ce atestă cumpărarea de către S. F. a unui cadru de mers în sumă de 158,53 lei. La fila 74 se află un bon fiscal ce atestă cumpărarea următoarelor bunuri : pernă, pătură, prosop (două bucăți) și fața de pernă pentru suma totală de 500,20 lei, din care s-a achitat 28,66 lei

La fila 77 se află o factură ce atestă cumpărarea de către S. F. a unei

,,tije blocată humerus’’, cu suma de 1200,09 lei.

La fila 72 se află mai multe bonuri emise de diverse farmacii pentru suma totală de 597,04 lei.

La fila 149 se află decizia asupra capacității de muncă nr. 34390 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul I de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...). La fila 150 se află un cupon de pensie pentru luna mai 2009 din care reiese că numitul S. F. avea o pensie de 1049 lei.

La fila 96 se află decizia asupra capacității de muncă nr. 1761 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...). De asemenea, la fila 145 se află deciziaasupra capacității de muncă nr. 1797 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...). La fila 95 se află un cupon de pensie pentru luna iunie 2010 din care reiese că numitul S. F. avea o pensie de 410 lei.

La fila 117 dosar instanță se află o adresă emisă de I. teritorial de muncă C., în care se arată că, numitul S. F. a beneficiat de concediu medical după cum urmează: DEC. 2008-15 zile indemnizate cu 536 lei boala din CAS; NOV 2008-20 zile indemnizate cu 715 lei boala din CAS; oct 2008-23 zile indemnizate cu 821 lei boala din CAS; SEPT. 2008-21 zile indemnizate cu 822 lei boala din CAS; AUG. 2008-21 zile indemnizate cu 869 lei boala din CAS; IULIE 2008-2 zile indemnizate cu 71 lei boala din CAS; 3 zile indemnizate cu 143 lei boala din unitate

Conform declarațiilor martorilor P. M. și Ș. M.-D. (filele 168 și 169 din dosarul instanței) partea vătămată S. F. a efectuat mai multe cheltuieli în urma accidentului, legate de internarea sa în spital și îngrijirile medicale, atât în spital cât și ambulatoriu. Astfel, soția părții vătămate făcea zilnic naveta (Dej-C.-N.) la spital și îi asigura o alimentație specială bogată în proteine (friptură de vită, friptură de pui, fructe); a făcut un tratament de kinetoterapie; de asemenea, partea vătămată a avut nevoie de multe medicamente și materiale sanitare. Familia părții vătămate și-a vândut mașina și a luat împrumuturi pentru a putea face față cheltuielilor cauzate de accident. U. din martori a apreciat că prețul materialelor sanitare, medicamentelor și alimentelor pentru partea vătămată se ridică la suma de

20.000 lei.

Din probele de mai sus reiese că au fost dovedite următoarele sume de bani: combustibil - 3.823 lei; radiologie - 75 lei; medicamente - 1.421,27 lei; cadru de mers - 158,53 lei; pernă, pătură, prosop și fața de pernă - 28,66 lei; ,,tijă blocată humerus’’ - 1.200,09 lei, respectiv în total, suma de

8.052,82 lei.

La fila 117 dosar instanță se află o adresă emisă de I. teritorial de muncă C., în care se arată că, numitul S. F. a beneficiat de concediu medical după cum urmează: DEC. 2008-15 zile indemnizate cu 536 lei boala din CAS; NOV 2008-20 zile indemnizate cu 715 lei boala din CAS; OCT 2008-23 zile indemnizate cu 821 lei boala din CAS; sept. 2008-21 zile indemnizate cu

822 lei boala din CAS; AUG. 2008-21 zile indemnizate cu 869 lei boala din CAS; IULIE 2008-2 zile indemnizate cu 71 lei boala din CAS; 3 zile indemnizate cu 143 lei boala din unitate.

P. civilă nu a depus o dovadă privind salariul pe care îl avea anterior accidentului. Din declarația martorului de la fila 168, reiese că acesta avea un salariu de 1.100 lei. Reiese că diferența dintre salariul avut anterior și indemnizația de concediu primită de partea civilă pentru lunile iulie- decembrie 2008 este de 1.321 lei.

La fila 149 se află decizia asupra capacității de muncă nr. 34390 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul I de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...). La fila 150 se află un cupon de pensie pentru luna mai 2009 din care reiese că numitul S. F. avea o pensie de 1049 lei. Reiese că această pensie era aproape egală cu salariul avut anterior.

La fila 96 se află decizia asupra capacității de muncă nr. 1761 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...). De asemenea, la fila 145 se află decizia asupra capacității de muncă nr. 1797 din data de (...) prin care numitul S. F. a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la data de

(...). Nu s-a depus o altă decizie pentru a se dovedi dacă partea civilă se mai află sau nu în invaliditate.

La fila 95 se află un cupon de pensie pentru luna iunie 2010 din care reiese că numitul S. F. avea o pensie de 410 lei.

Diferența dintre pensia de invaliditate și salariu (1.100 lei și 410 lei) pe durata unui an ((...) - (...)) este de 8.280 lei.

În ce privește prețul motocicletei (3.200 euro sau contravaloarea în lei la data plății), reprezentând contravaloarea motocicletei distruse cu ocazia accidentului, instanța de fond a reținut că partea civilă nu a depus nici o probă.

Conform art. 1169 din Codul civil ,,Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.’’ iar potrivit art. 112 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să indice în cererea de chemare în judecată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și să depună o dată cu cererea de chemare în judecată și probele necesare. De asemenea, conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația … să-și probeze pretențiile și apărările. Instanța a pus în vedere părții civile S. F., prin avocatul acestuia, să depună la dosar toate probele necesare dovedirii pretențiilor civile și să îndeplinească dispozițiile specifice din art. 112 și art. 129 alin. 1 din codul de procedură civilă (la data de (...), fila 171) P. civilă nu și-a îndeplinit decât parțial obligațiile legale vizând dovedirea pretențiilor civile, astfel că, în temeiul dispozițiilor legale citate anterior, s-au respins pretențiile civile nedovedite.

În final, prejudiciul dovedit de către partea civilă este de: 20.000 lei

(materiale sanitare, medicamente și alimente); 1.321 lei (diferența dintre salariul avut anterior și indemnizația de concediu primită); 8.280 lei

(diferența dintre salariul avut anterior și pensia primită); în total: 29.601 lei.

Având în vedere proporția culpei celor doi conducători auto la producerea accidentului, adică: inculpatul: 20 %, iar partea vătămată, 80 %, instanța de fond a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe inculpat să achite doar 20 % din cheltuielile făcute de partea civilă, adică suma de 5.920,2 lei.

Instanța a apreciat că, din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice foarte intense, pe o durată de timp mare. De asemenea, a fost imobilizată la pat un interval mare de timp, fiind lipsită de posibilitatea de se bucura de viață. În vederea compensării acestor suferințe fizice și psihice și în temeiul art. 14 alin. 5 din Codul de procedură penală și al art. 998 din Codul civil; văzând și proporția culpei părților, inculpatul a fost obligat să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de

4.000 lei, cu titlu de daune morale.

La fila 197 din dosar s-au depus două chitanțe pentru suma totală de

3.000 lei, onorar avocat, achitat de către partea civilă S. F., astfel că, în temeiul art. 193 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să achite părții civile, 600 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Gherla auformulat recurs, în termen legal: inculpatul D. R. V., partea civilă S. F. și asigurătorul S. A. R. A. S. (în prezent S.G. R. ASIFURARE R. S.), iar cu depășirea termenului legal, partea civilă S. DE A. C..

Inculpatul D. R. V. a solicitat casarea sentinței atacate, și în principal,trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.pr.pen. iar în subsidiar, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10lit.d C.pr.pen., fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.12

C.pr.pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea recursului, s-a arătat, în susținerea solicitării principale că, motivarea hotărârii contrazice dispozitivul sentinței fondului, întrucât, deși în considerentele hotărârii instanța arată că au fost încălcate anumite dispoziții legale privind circulația rutieră, dar nu și cele referitoare la viteza legală în localitate, în dispozitiv reține condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal, condamnare ce se întemeiază pe reținerea încălcării dispoz. art.48 alin.2 și art.49 din OUG nr.1. referitoare la limita vitezei legale.

În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal, întrucât, s-a reținut de către instanță că inculpatul nu a încălcat dispoz. legale privind viteza legală, astfel că, reținându-se sub acest aspect, doar culpa părții vătămate ( care a depășit cu mult viteza legală), nu s-ar putea susține că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă, astfel că, nefiind prezentă culpa cu prevedere, conform art.19 alin.1 pct.2 lit.b C. - necesară pentru existența, sub aspect subiectiv, a infracțiunii , lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal.

P. civilă S. F. a solicitat casarea sentinței atacate și, rejudecând, subaspectul laturii penale, stabilirea corectă a culpei comune în producerea accidentului și, deci, redozând proporția culpei, să se aplice inculpatului o pedeapsă sporită, care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei, iar sub aspectul laturii civile, admiterea în întregime a acțiunii civileformulate în cauză, atât ca urmare a reținerii unei culpe minime în sarcina părții civile, cât și ca urmare a reevaluării probelor administrate sub acest aspect.

În motivarea recursului, s-a arătat că, în mod greșit prima instanță a reținut o culpă mai mare în sarcina părții vătămate, în condițiile în care inculpatul a fost cel care a încălcat mai multe dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice, astfel că, i s-a aplicat o pedeapsă mult prea blândă, raportat la pericolul concret al faptei comise, dar și la conduita inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că partea vătămată a suferit traume mari, dovedite cu actele medicale de la dosar, având nevoie de

150-160 zile de îngrijiri medicale, iar sumele acordate de instanță cu titlu de daune materiale nu sunt la nivelul celor solicitate și dovedite cu probele de la dosar.

În ceea ce privește daunele morale, de asemenea, s-a considerat că, acestea , nejustificat, nu au fost acordate în cuantumul solicitat, raportat la traumele suferite de partea vătămată, care resimte și în prezent urmările accidentului, deplasându-se cu greu, cu dureri în membre, fiind încadrat într-un grad de invaliditate care-l afectează în mod vădit.

P. civilă S. DE A. C., nu a motivat recursul formulat, menționând doar că, prin sentința atacată nu s-au acordat în totalitate despăgubirilesolicitate, rezultând deci că acesta este motivul pentru care a înțeles să o atace.

Asigurătorul S. A. R. A. S. (în prezent S.G. R. ASIFURARE R. S.), nu și-amotivat recursul și nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.

V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă^, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

I. Recursul părții civile S. de A. C. este tardiv, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. a C.pr.pen., întrucât hotărârea i-a fost comunicată la (...), ultima zi de declarare a recursului fiind data de 3 mai

2011, iar recursul este înregistrat în 6 mai 2011, cu depășirea termenului prev. de art. 3. alin.1,2 rap. la art.363 alin.3 C.pr.pen.

II. Recursul formulat de inculpatul D. R. V. este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. art.38515 pct.1 lit. b C.pr.pen. pentru considerentele, ce vor fi arătate în continuare.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și, parțial, interpretate corect, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, în sensul că, la data de 24 iulie 2008, inculpatul D. V., conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), dinspre localitatea I. spre C.-N., s-a oprit la benzinăria S. P. S., pe partea opusă direcției sale de deplasare, pentru a aștepta un prieten, după care, pornind din nou înspre C.-N., pentru a intra pe banda corespunzătoare de deplasare și urmând o traiectorie oblică spre dreapta, având o viteză mai mare decât cea legală, permisă pe sectorul respectiv de drum și, neasigurându-se la pornirea de pe loc, a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr. de înmatriculare (...), condusă de partea vătămată S. F., care circula corespunzător pe banda sa de mers, dar și acesta, cu viteză peste limita legală, producând vătămarea corporală a cestuia, respectiv, i-a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 140-150 zile de îngrijiri medicale și infirmitate permanentă.

În mod corect a reținut instanța că în cauză, accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului și părții vătămate, primul neasigurându-se la pornirea de pe loc, iar al doilea, circulând cu o viteză nelegală.

Este adevărat că la încadrarea în drept a faptei inculpatului, ca fiind infracțiunea prev. de art.184 alin.2,4 C. instanța a menționat și dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice care au fost încălcate de inculpat și care au determinat producerea accidentului, printre acestea figurând și cele referitoare la limita maximă de viteză în localități și, respectiv, respectarea vitezei legale și adaptarea acesteia la condițiile de drum - art. 49 din OUG 1. și, respectiv, art.48 alin. 2 din OUG 1., R.

Nu există contradicție între, pe de o parte, faptul că instanța, contrar concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză, a apreciat că viteza cu care a circulat inculpatul a fost puțin mai mică decât cea stabilită de expert și, pe de altă parte, faptul că a reținut încălcarea dispozițiilor legale privind respectarea vitezei legale și adaptarea acesteia la condițiile de drum, atât timp cât, instanța nu a stabilit că viteza ar fi fost în limite legale, ci doar că a fost puțin mai mică decât cea stabilită de expert.

În plus, au fost încălcate dispozițiile legale privind neadaptarea vitezei la condițiile de drum, inculpatul pornind de pe banda opusă în diagonală pe banda corespunzătoare sensului său de deplasare, știind că trebuie să se asigure și deci, să aibă o viteză care să-i permită efectuarea manevrelor de încadrare în condiții de siguranță și care să nu pericliteze ceilalți participanți la trafic.

Dar, chiar reținându-se, în mod corect, și încălcarea acestor dispoziții legale, rezultând din probele dosarului, la fel ca și expertul, instanța a arătat că determinantă în producerea accidentului, a fost neacordarea priorității la pornirea de pe loc.

A. însă, nu înseamnă că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, atât în motivare, cât și în dispozitiv făcându-se vorbire de condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.2,4 C., în considerente, în plus, menționându-se și că fapta este urmarea nerespectării anumitor dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice.

Chiar dacă, determinantă în producerea accidentului, s-a constatat a fi (în concurență și cu viteza nelegală a părții vătămate), încălcarea de către inculpat a dispoz. art.135 lit. f din HG nr.1391/2006, privind neacordarea priorității la punerea în mișcare a autovehiculului, nu este exclusă nici incidența celorlalte texte legale reținute de instanță - art.35 alin. 1 din OUG

1., R; art.48 alin. 2 din OUG 1., R; art.49 din OUG 1. R - ultimele două, cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat, instanța, pe de o parte, nu a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului inculpatului a fost una legală, ci doar că a fost puțin mai mică decât cea stabilită de expert, iar pe de altă parte, a existat o neadaptare a vitezei de deplasare ( chiar și pe o distanță mică) la condițiile de drum, în sensul că, cu o anumită viteză se impune a circula în condiții normale, de deplasare pe banda de mers corespunzătoare sensului de deplasare și, cu o altă viteză, când conducătorul auto se deplasează în diagonală, trecând peste marcajul care desparte sensurile de mers, cu intenția de a se încadra pe sensul corespunzător, cu mai multă precauție, cu viteză mai mică, pentru a se putea asigura din toate direcțiile și a pătrunde pe sensul său, în condiții de siguranța pentru toți participanții la trafic.

P. toate aceste considerente, se constată neîntemeiate criticile inculpatului, nefiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9

C.pr.pen. , contradicția invocată nefiind una de fond, în accepțiunea legii, care să afecteze soluția fondului cauzei, iar o soluție de achitare în baza art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., pentru lipsa elementului subiectiv al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de asemenea nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, culpa inculpatului în producerea accidentului a constat, determinant, în neacordarea priorității la pornirea de pe loc, și nu în depășirea vitezei legale ( chiar dacă nici încălcarea dispozițiilor legale privitoare la viteză nu este exclusă din lanțul cauzal al producerii accidentului), existând deci, forma de vinovăție prev. de art.19 alin.1 pct.2 lit.b C. - inculpatul prin neasigurarea corespunzătoare la pornirea de pe loc, chiar dacă nu a prevăzut că, prin aceasta ar putea accidenta un participant la trafic, trebuia și putea să prevadă acest lucru.

III. Recursul părții civile S. F. este fondat, urmând a fi admis în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., pentru următoarele considerente.

Așa cum corect a stabilit instanța, în baza probei tehnico-științifice, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin aceea că nu s-a asigurat corespunzător la pornirea de pe loc, iar partea vătămată se face vinovată de producerea accidentului prin aceea că nu a adaptat viteza la condițiile de drum și la restricțiile legale din zona în care circula.

Instanța a apreciat însă că, vinovăția în producerea accidentului revine în proporție de 20% inculpatului și de 80% părții vătămate, proporții pe care Curtea le apreciază greșite, dat fiind faptul că, pe de o parte, legea nu ierarhizează încălcările legislației rutiere ( nu se distinge, încălcarea căror prevederi legale este mai gravă sau mai puțin gravă), revenind instanței sarcina a face această ierarhizare, în funcție de circumstanțele concrete ale producerii accidentului, iar pe de altă parte, instanța nu a menționat criteriile după care a făcut această proporționalizare a culpei. Se pare că,analizând mai în detaliu problema vitezei legale, a înclinat spre o culpă mai mare a părții vătămate, dat fiind faptul că, aceasta a circulat cu o viteză mai mare, cu mult peste limita legală pentru sectorul respectiv de drum, omițând a avea în vedere că nu se compară vitezelor celor doi implicați în accident ci, încălcarea unor dispoziții legale diferite.

Stabilit fiind, în ce a constat culpa fiecăruia dintre cei implicați în accident - trebuia analizat, mai departe, în ce măsură, fiecare dintre încălcările legale reținute în sarcina inculpatului și părții vătămate, au contribuit la producerea accidentului, analiză pe care instanța nu o poate face decât în funcție de constatările expertului, cel mai în măsură a da explicațiile de specialitate.

Astfel, se arată în expertiză că, cauza principală a producerii accidentului a fost nerespectarea priorității de către inculpat, în timp ce nerespectarea vitezei legale de către partea vătămată a contribuit la producerea accidentului, în măsura în care acestuia i s-au limitat drastic posibilitățile de evitare a impactului cu autoturismul inculpatului.

Așa fiind, deși față de constatările expertului, rezultă o culpă principală, majoritară a inculpatului, Curtea apreciază că, raportat la depășirea cu mult a vitezei legale de către partea vătămată, iar prin aceasta, limitarea drastică a posibilităților acestuia de evitare a impactului cu autoturismul inculpatului - culpa aparține în egală măsură ambilor participanți la trafic, în proporție de 50% - 50%.

Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, se constată , chiar și în condițiile unei culpe sporite a acestuia, că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72

C., aplicând o pedeapsă, ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C., motiv pentru care, nu considerăm că se impune majorarea pedepsei, proporția culpei nefiind chiar un element determinant, în accepțiunea legii, de atenuare sau agravare a răspunderii penale.

Proporția culpei are însă o înrâurire esențială asupra cuantumului despăgubirilor civile, având în vedere că instanța l-a obligat pe inculpat la plata parțială a acestora, doar în raport de culpa reținută în sarcina sa.

Se constată că sub aspectul soluționării acțiunilor civile formulate în cauză, instanța a calculat corect despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul, pe baza probelor administrate, reducându-le doar, în funcție de proporția culpei stabilite în sarcina inculpatului.

Astfel, în privința despăgubirilor solicitate de partea vătămată S. F., raportat la constituirea departe civilă ( filele 30-31 dos. fond), instanța a constatat în mod corect ca fiind dovedită suma totală de 29.601 lei ( din care a acordat 20%, respectiv 5920,2 lei) după cum urmează:

- suma de 20.000 lei - reprezentând materiale sanitare, medicamente, alimente, cheltuieli de transport, de care a avut nevoie partea vătămată pe perioada spitalizării și a convalescenței, sumă care acoperă despăgubirile solicitate la pct. a-c din constituirea departe civilă (2.883,65 lei + 3.879,42 lei+11.983,65 lei );

- suma de 1321 lei - reprezentând diferența dintre salariul avut anterior și indemnizația de concediu primită de partea civilă pentru lunile iulie-decembrie 2008. S-a avut în vedere că partea civilă nu a depus o dovadă privind salariul pe care îl avea anterior accidentului, dar din declarația martorei P. M. ( fila 168 dos. fond), reiese că acesta avea un salariu de 1.100 lei, iar în perioada iulie-decembrie 2008 a beneficiat de indemnizație de concediu în sumă de 3997 lei (fila 117 dosar instanță -adresă emisă de I. teritorial de muncă C.). Nu s-a acordat deci suma de 5500 lei cerută de partea civilă la pct. d din constituirea de parte civilă, reprezentând salariul de care ar fi fost lipsită pe această perioadă, neavând indemnizație de concediu, ci doar diferența dintre această sumă și indemnizația de concediu, de care s-a dovedit că a beneficiat.

- suma de 8.280 lei - reprezentând diferența dintre salariul avut anterior ( 1100 lei) și pensia primită pe perioada (...) - (...) (410 lei). Suma acordată acoperă despăgubirile solicitate cu acest titlu la pct. e și f din constituirea de parte civilă (3768 lei+2250 lei), chiar dacă nu s-a luat în considerare perioada (...) - (...), pentru care nu s-a dovedit a exista vreo diferență între salariu și pensie, întrucât pentru luna mai 2009, s-a depus la fila 150 un cupon de pensie din care reiese că partea civilă avea o pensie de 1049 lei, deci aproape egală cu salariul avut anterior accidentului;

- 20.000 lei - reprezentând daune morale ( instanța obligând inculpatul doar la plata a 20% din acestea - 4000 lei), apreciind întemeiat că din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice foarte intense, pe o durată de timp mare, a fost imobilizată la pat un interval mare de timp, fiind lipsită de posibilitatea de se bucura de viață.

Curtea apreciază că și cuantumul daunelor morale a fost în mod judicios stabilit, deși în cazul evaluării și acordării daunelor din această categorie, organele judiciare au foarte puține criterii la dispoziție, mai exact, criterii legale nu le sunt oferite, astfel că, fără a lăsa loc arbitrariului, trebuie să analizeze, uneori, inevitabil, cu o anumită doză de subiectivism, în ce măsură, leziunile suferite au perturbat echilibrul normal, firesc al persoanei în discuție, fiind necesar și din partea acestea a furniza minime indicii, informații în acest sens, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Dar, așa cum s-a arătat, raportat la perioadele de spitalizare și convalescență, la natura și gravitatea leziunilor suferite, suma stabilită de instanță apare ca una rezonabilă, în măsură a compensa prejudiciul afectiv.

În ce privește prețul motocicletei (3.200 euro sau contravaloarea în lei la data plății), reprezentând contravaloarea motocicletei distruse cu ocazia accidentului, instanța de fond, în mod corect a reținut că partea civilă nu a depus nici o probă.

În privința rentei lunare în cuantum de 1.500 lei reprezentând diferența dintre salariu și pensie, precum și efortul suplimentar pe care urmează să îl depună partea civilă , începând cu data de 1 octombrie 2010 și până când va fi în nevoie - în mod corect prima instanță nu a acordat această sumă, întrucât, ultima decizie asupra capacității de muncă a părții civile este din (...) ( fila 145 dos. instanță), conform căreia S. F. a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la data de (...), dar nu s-a mai depus o altă decizie pentru a se dovedi dacă partea civilă se mai află sau nu în invaliditate. Pe de altă parte, efortul suplimentar pe care urmează să îl depună partea civilă, chiar real fiind (s-a stabilit de către medicii legiști o incapacitate adaptativă de 70%), nu poate fi cuantificat, dar oricum, acest tip de efort se află undeva, la limita dintre prejudiciul material și cel nepatrimonial, astfel că, se compensează prin acordarea de daune morale.

În consecință, fiind dovedite despăgubirile civile solicitate de partea civilă S. F., în măsura stabilită de instanță, acestea se impun a fi majorate, în funcție de proporția culpei de 50% stabilită de instanța de recurs. Vor fi acordate, așadar, despăgubirile dovedite, reduse la jumătate.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.2 lit. d

C.pr.pen., se va admite recursul declarat de partea civilă S. F., și întrucât, acțiuni civile în cauză au formulat și unitățile medicale la care a fostspitalizată partea civilă , dar despăgubirile solicitate au fost acordate parțial, doar în proporție de 20%, în temeiul art.385/7 C.pr.pen. se vor extinde efectele acestui recurs și față de părțile civile S. C. DE U. C. „. O. F., S. C. DE R. C.-N. și S. DE A. AL J. C. ( chiar dacă recursul acesteia din urmă este tardiv, practica judiciară fiind în sensul că, dacă se pot extinde efectele unui recurs și față de părțile care nu au promovat calea de atac, cu atât mai mult se pot extinde și față de partea care a promovat calea de atac, dar cu întârziere) - împotriva sentinței penale nr. 610 din 18 aprilie 2011 a

Judecătoriei G. care va fi casată în parte, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile și, rejudecând în aceste limite, vor fi acordate despăgubirile solicitate de toate părțile civile și dovedite, în proporție de 50%.

Astfel, se va majora cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. F.,

- de la 5920,2 lei la 14800,5 lei - daune materiale

- de la 4000 lei la 10.000 lei - daune morale

Se va majora cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. C. DE U. C. „ P. O. F.

- de la 1223,72 lei la 3059,3 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 725,35 lei la 1810,8 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

Se va majora cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. C. DE R. C.-N.,

- de la 201,96 lei la 504,9 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 865,18 lei la 2162,96 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 310,10 lei la 775,25 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

Se va majora cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. DE A. AL J. C. de la 159,4 lei la

398,5 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală adebitului

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

IV. Recursul asigurătorului S. A. R. A. S. (în prezent S.G. R. ASIFURARE

R. S.), nu a fost motivat, dar din examinarea cauzei sub toate aspectele, în virtutea dispoz. art.385/6 alin.3 C.pr.pen., așa cum s-a constatat anterior, nu s-au identificat motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, în privința dispozițiilor ce-l privesc pe asigurător, instanța constatând în mod corect că societatea de asigurare are calitatea de asigurător în cauză, în virtutea dispozițiilor legale în materie - Legea nr. 1. și al practicii judiciare - decizia nr. I. a Î.C.C.J. dată în recursul în interesul legii ( la fila 193 dosar instanță se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria RO/05/M3/NP, numărul 000240275 pentru autovehiculul condus deinculpat, cu numărul de înmatriculare (...), cu valabilitate între (...) - (...)).

În consecință, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul S. A. R. A. S. - în prezent S. G. R. A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 610 din 18 aprilie 2011 a

Judecătoriei G.

În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. vor fi obligați inculpatul recurent D.

R. V. la 800 lei, partea civilă recurentă S. de A. al J. C. și asigurătorul S. G.

R. A. R. S.- la câte 200 lei - cheltuieli judiciare către stat, restulcheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.

P. A. M.IVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În temeiul art.38515 pct.2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de partea civilă S. F., domiciliat în Dej, strada U. nr. 28, B., ap. 1, sc.A, jud. C. și extinde efectele acestui recurs și față de părțile civile S. C. DE U. C. „. O. F., S. C. DE R. C.-N. și S. DE A. AL J. C. - împotriva sentinței penale nr.

610 din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei G. pe care o casează în parte, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile și, rejudecând în aceste limite,

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. F., urmare a reținerii culpei concurente a acesteia din urmă, în proporție de 50%, astfel:

- de la 5920,2 lei la 14800,5 lei - daune materiale

- de la 4000 lei la 10.000 lei - daune morale

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. C. DE U. C. „ P. O. F.

- de la 1223,72 lei la 3059,3 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 725,35 lei la 1810,8 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. C. DE R. C.-N.,

- de la 201,96 lei la 504,9 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 865,18 lei la 2162,96 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

- de la 310,10 lei la 775,25 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală a debitului

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul D. R. V. către partea civilă S. DE A. AL J. C. de la 159,4 lei la

398,5 lei plus dobânda legală de la (...) până la achitarea integrală adebitului

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

II. În temeiul art.38515 pct.1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul D. R. V. - domic. în comuna I., sat I. nr.463 A,jud. C. și asigurătorul S. A. R. A. S. - în prezent S. G. R. A. R. S.- cu sediul în București, str. Polizu, nr.58-60, et.4 sector 2 și sediul procesual în C.-N., P-ța Mărăști, Bl. 13, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 610 din

18 aprilie 2011 a Judecătoriei G.

III. În temeiul art.38515 pct.1 lit. a C.pr.pen. respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă S. DE A. AL J. C., C.-N., strada H. nr. 55 jud. C.

Obligă inculpatul recurent D. R. V. la 800 lei, partea civilă recurentă S. de A. al J. C. și asigurătorul S. G. R. A. R. S.- la câte 200 lei - cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. Ș. L. M.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

4 ex./(...) Jud.fond: G. I.

← Decizia penală nr. 1361/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 2036/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 159/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 666/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1989/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1361/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 2036/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 514/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1393/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 166/2011, Curtea de Apel Cluj