Decizia penală nr. 159/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.159/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. T. împotriva încheierii penale f.n., din 26 ianuarie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. T. asistat de apărător desemnat din oficiu av. O. Tudor, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său ales și este de acord să fie asistat în recurs de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului S. T., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale f.n. din 26 ianuarie 2011 a T.ui B. N., prin care s-a dispus față de inculpat luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului arată că această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale și, așa cum rezultă din actele dosarului, a expirat la data de (...). Cu toate acestea, de la data când a expirat această măsură, nefiind luate altele, inculpatul nu a întreprins nimic de natură a împieta cursul procesului penal. Prin urmare, apreciază că nu există motive temeinice pentru a concluziona că inculpatul se sustrage de la cercetarea judecătorească.
De asemenea, arată că măsura obligării de a nu părăsi țara, ar afecta bugetul inculpatului, fiind constrâns a se deplasa într-o altă localitate. S. a se avea în vedere că este singurul întreținător de familie, soția sa a născut recent, are 6 copii minori și are nevoie de fonduri pentru întreținerea acestora.
Având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 al.1
C., consideră că această măsură este netemeinică. Mai mult, în speță nu sunt elucidate împrejurările în care inculpatul a exercitat violențe asupra victimelor.
Prin urmare, atâta timp cât natura, gravitatea faptelor precum și circumstanțele producerii acestora nu au fost stabilite, apreciază că prevederile art.143 C.. nu sunt aplicabile în cauză, motiv pentru care solicită admiterearecursului inculpatului, cu consecința înlăturării măsurii preventive. Cu acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că această măsură s-a impus pe parcursul urmăririi penale, motiv pentru care a și fost prelungiră de către procuror.
Apreciază că sunt respectate dispozițiile art.1451 C.., motiv pentru care soluția instanței este în deplină concordanță cu acea decizia nr.76, pronunțată în interesul legii. Consideră că singura posibilitate a instanței este să aprecieze dacă se impune sau nu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Nefiind în situația încetării de drept a măsurii dispusă anterior, consideră că aceasta este întemeiată și legal dispusă, asigurând bunul mers al procesului. În consecință, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Inculpatul S. T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că achiesează la concluziile apărătorului său. C U R T E A : Prin încheierea penală din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza art. 145/1 Cod procedură penală s-a luat față de inculpatul S. T., fiul lui N. și I., născut la (...) în B., CNP-1., cetățean român, căsătorit, 5 copii minori, domiciliat în comuna T. B., sat T., nr.428, județul B.-N., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Conform art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații: a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura (Poliția com. T. B.), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală. S-a dispus comunicarea încheierii organelor și instituțiilor arătate în art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin R. din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, a fost începută urmărirea penală față de inculpatul S. T., pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 al. 1 și 2 , art. 175 al. 1 lit. 1 lit. i și 2 C. și lovire prev. de art. 180 al. 2 C., ambele cu aplic. art. 37 lit. a C., constând în aceea că în seara zilei de 24 ianuarie 2010, a lovit-o în zona capului cu un obiect metalic greu pe partea vătămată M. I., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3. zile îngrijiri medicale, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie, în aceiași împrejurare lovind-o și pe partea vătămată S. E., acesta suferind leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1,2 zile îngrijiri medicale, agresiunile având loc în stradă. Prin Încheierea penală nr. 1/CC/2010 din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD, privind pe inculpatul S. T., iar în baza disp.art. 149/1 alin.12, rap. la art. 146 alin.11/1 și art. 145 Cod procedură penală s-a luat față de acesta, cercetat fiind pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 al. 1 și 2 , art. 175 al. 1 lit. 1 lit. i și 2 C. și lovire prev. de art. 180 al. 2 C., ambele cu aplic. art. 37 lit. a C., măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 zile, prelungită ulterior de procuror. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, raportat la natura și gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul S. T., și la necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, se impune luarea față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens (respectiv cele prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală privind existența de probe și indicii temeinice că acesta a comis fapta dedusă judecății). În consecință, în baza art. 145/1 Cod procedură penală a fost luată față de inculpatul S. T. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, conform art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara acesta fiind obligat să respecte următoarele obligații: a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura (Poliția com. T. B.), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Au fost puse în vedere inculpatului disp. art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală, privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse de instanță. S-a comunicat încheierea organelor și instituțiilor arătate în art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală, iar conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că această restricționare a libertății sale de mișcare îi cauzează grave prejudicii, având în vedere natura muncii sale și faptul că este singurul întreținător al familiei sale. De asemenea, s-a mai arătat că măsura preventivă dispusă inițial de către procuror a expirat la data de (...) iar până la data de (...), când s-a pronunțat prima instanță asupra acestei măsuri, inculpatul a avut un comportament bun, și-a îndeplinit toate obligațiile astfel că nu se mai justifică. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: În prezenta cauză, inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, în forma tentativei, faptă prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1 și 2 rap. la art.175 alin.1 lit.i și alin.2 C.p. și a infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 C.p. cu reținerea art.37 lit. a și art.33 lit.a C.p. reținându-se în sarcina sa că în seara zilei de 24 ianuarie 2010 a aplicat o lovitură cu un obiect metalic foarte greu, apt de a suprima viața părții vătămate M. I., în capul acesteia, deci într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, acestea întrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții victimei și ale infirmității, precum și a lovit-o în aceeași împrejurare pe partea vătămată S. E., cauzându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale. Prin Încheierea penală nr. 1/CC/2010 din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD, privind pe inculpatul S. T., iar în baza disp.art. 149/1 alin.12, rap. la art. 146 alin.11/1 și art. 145 Cod procedură penală s-a luat față de acesta, măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 zile, prelungită ulterior de procuror până la data de (...). În urma finalizării urmăririi penale prin întocmirea rechizitoriului la data de (...), a fost sesizată instanța de judecată la data de (...) iar la primul termen de judecată fixat în cauză la data de (...), instanța a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. Prin Decizia în interesul legii nr.76/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 alin.1 C.p.p. Astfel, unica problemă ce se pune în prezenta cauză este dacă sunt îndeplinite celelalte condiții ale art.143 alin.1 C.p.p., procedura în care instanța de fond a dispus luarea acestei măsuri preventive fiind cea legală. Considerăm, raportat la probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului, că există indicii temeinice care să conducă instanța la presupunerea rezonabilă că, inculpatul a comis faptele descrise în rechizitoriu. Raportat la toate aspectele de fapt și de drept arătate mai sus, considerăm că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara, apărările inculpatului referitoare la faptul că această restricționare a libertății sale de mișcare împietează asupra bugetul familiei sale, nu prezintă relevanță în cauză inculpatul putând să asigure traiul familiei sale și printr-o muncă prestată în țară. Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. T., domiciliat în localitatea T., nr. 498, jud. B. N., împotriva încheierii penale f.nr. din 26 ianuarie 2011 a T.ui B. N., Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. A.
| ← Sentința penală nr. 106/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 666/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
