Decizia penală nr. 1368/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1368/R/2011

Ședința publică din 13 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A.

G.IER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă

Judecătoria Bistrița și inculpații T. I. L., S. T. și U. V., împotriva sentinței penale nr.

209/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B., privind pe inculpații T. I. L., S. I., S. T., H. I. și U. V., trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunilor de :

T. I. L. - art.42 alin.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006 și art.44 lit.b din Legea nr.407/2006, cu aplic. art. 33 lit. C.;

H. I. - art. 44 lit. b din Legea nr. 407/2006; S. I. - art.44 lit.b din Legea nr.407/2006;

S. T. - art.44/1 din Legea nr.407/2006; U. V. - art.44/1 din Legea nr.407/2006 ;

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales pentru inculpatul T. I. L., av. B. A., din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales pentru inculpatul S. I., av. B. A., din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales pentru inculpatul H. I., av. B. A., din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul S. T. personal asistat de apărător ales, av.I.cu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul U. V. personal asistat de apărător ales, av.I.cu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații T. L., S. I., H. I., partea vătămată M. A., P. și D. R. prin I. C. și partea civilă M. M. și P. prin I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați astfel: pentru inculpatul T. I. L., av. B. B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul S. I., av.Bocșa M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul H. I., av.Bîcu A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul S. T., av.P. C. în substituirea av.D. Andrașoni, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul U. V., av.Ancheș D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului T. I. L. și pentruinfracțiunea prev.de art. 44 lit.b din Legea 407/2006, cu reținerea de circumstanțe atenuante, cu aceeași modalitate de executare, iar în ceea ce privește pe inculpații S. și H., condamnarea lor pentru infracțiunea prev.de art.44 lit.b din Legea 407/2006, la pedeapsa amenzii și confiscarea trofeului de vânat și a autoturismelor folosite la comiterea infracțiunilor. A. că instanța a greșit când a dispus achitarea inculpaților și a aplicat acea sancțiune cu caracter administrativ, având în vedere disp.art.46/1 din Legea 407/2006.

Apărătorul inculpaților T. I. L., S. I. și H. I., solicită admiterea recursurilor în sensul casării sentinței și rejudecând cauza, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună aplicarea unei pedepse mai mici îndreptată spre minimul special. Inculpatul T. a recunoscut în totalitate fapta. Având în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, respectiv că inculpatul T. nu a conștientizat că săvârșește o faptă penală și nu a încercat să ascundă fapta, apreciază că o pedeapsă mai mică este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. În ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea lui apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere că și din motivele de recurs nu se contestă starea de fapt respectiv că pericolul social este redus. În mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că acest text legal reprezintă o încălcare a art.6 din C. referitoare la dreptul persoanei de a fi judecat de un judecător imparțial.

Apărătorul inculpaților S. T. și U. V., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale a Judecătoriei B. și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare și achitarea inculpaților conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive infracțiunii. Urmărirea penală este nelegală deoarece în dosar nu s-a îndeplinit condiția prev.de art.209 alin.4/1 C.pr.pen., și anume să existe dispoziția prim procurorului. R. la infracțiunea prev.de art.44 din Legea 407/2006, competența de efectuare a urmăririi penale revine P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. A. că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.44/1 din Legea 407/2006, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă. Nu este îndeplinită în speță condiția complicității, respectiv că activitățile de ajutor imputate inculpaților să se situeze anterior sau în timpul comiterii infracțiunii. Consideră că atâta timp cât aceste fapte nu se încadrează în acțiunile prev.de art.42-44 din Legea 407/2006, ele nu întrunesc conținutul infracțiunii prev.de art. 44/1 din Legea 407/2006, acestea putând constitui eventual abateri disciplinare sau contravenții. Nu este întrunită nici latura subiectivă a infracțiunii deoarece lipsește intenția inculpaților ca prin faptele lor să ajute pe inculpatul T. să comită infracțiunea. Instanța a făcut o greșită aplicare a disp.art.508-

512 C.pr.pen., privind procedura specială de reconstituire a înscrisurilor dispărute deoarece procesul verbal încheiat la (...) trebuia încheiat de președintele instanței și nu al completului de judecată. Mai mult, în acest proces verbal nu se indică măsurile care s-au luat pentru găsirea înscrisurilor dispărute și nu s-au nominalizat aceste înscrisuri. A. că rezultatul reconstituirii trebuia constatat printr-o sentință separată supusă apelului ceea ce nu s-a întâmplat. Cu privire la celelalte recursuri, lasă la aprecierea instanței.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate. A. că inițial cercetările s-au făcut de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița însă unul dintre participanți avea o anumită calitate ceea ce a atras o altă competență motiv pentru care, la data de (...) s-a procedat la declinarea competenței astfel că urmărirea penală a fost făcut de un organ competent. Consideră că prima instanță a procedat corect când a dispus condamnarea inculpaților având în vedere atribuțiile pe care inculpații le aveau, atribuții stabilite prin reglementările legale. Cu privire la recursul inculpatului T.,consideră că se poate vorbi de o reducere a pedepsei însă nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță cu privire la procedura reconstituirii.

Inculpatul S. T., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

Inculpatul U. V., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său considerând că este nevinovat.

C U R T E A

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 209 din 22 februarie 2011 a Judecătoriei B., în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C. s-a dispus achitarea inculpatului T. I. L., fiul G. și I., născut la data de (...) în municipiul B., jud. B.- N., domiciliat în mun. B., str. Piața M., nr.6, jud. B.-N., posesor al CI seria XB nr. 0., CNP 1., de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea 407/2006 (transportul vânatului dobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006) întrucât fapta reținută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C. s-a aplicat inculpatului T. I. L. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de

1.000 lei.

A fost condamnat inculpatul T. I. L. pentru comiterea infracțiuni prev.de art.42 al.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006 (vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală), cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C. și făcând astfel aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.c C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b

C..

Conform art. 81, art. 82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T. I. L. și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C., stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C..

În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.b C. s-a dispus măsura de siguranță a confiscării de la inculpatul T. I. L. a armei cu țeavă lisă marca „Baikal";, calibru 12/1, seria 0715337938, folosită de acesta la împușcarea căpriorului mascul, fără autorizație de vânătoare legală.

A fost respinsă cererea de confiscare a autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare (...), întrebuințat de inculpatul T. I. L. la transportul trofeului (capul căpriorului mascul împușcat fără autorizație de vânătoare legală).

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C. s-a dispus achitarea inculpatului S. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...), în mun. B., jud. B. -N., domiciliat în comuna Ș., sat S., nr.69, jud. B. -N., posesor al CI seria XB nr.1., CNP

1., de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea 407/2006 (transportul vânatului dobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006) întrucât fapta reținută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C., s-a aplicat inculpatului S. I. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.

A fost respinsă cererea de confiscare a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare (...), întrebuințat de inculpatul S. I. la transportul carcasei căpriorului împușcat, fără autorizație de vânătoare legală.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C. s-a dispus achitarea inculpatului H. I., fiul lui I. și L., născut la data de (...) în loc.Ș., domiciliat în comuna Ș. sat S., nr.91, jud. B. -N., posesor al CI seria XB nr. 1., CNP 1., de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea 407/2006 (transportul vânatuluidobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006) întrucât fapta reținută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C., s-a aplicat inculpatului H. I. sancțiunea cu caracter administrativ a mustării cu avertisment.

A fost condamnat inculpatul Z. T., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în loc.Ș., cu același domiciliu, nr. 126A, jud. B. -N., posesor al CI seria XB nr.0., CNP1481108060812, pentru comiterea infracțiuni prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006 (complicitatea specială la vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală), la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului Z. T. asupra disp. art.63/1 C.

A fost condamnat inculpatul U. V., fiul lui G. și A., născut la data de (...), în loc.

Ș., domiciliat în comuna Ș., sat P., nr.134, jud. B.-N., posesor al CI seria XB nr.

04475, CNP 1., pentru comiterea infracțiuni prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006 (complicitatea specială la vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală), la pedeapsa de 7.000 lei amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului U. V. asupra disp. art.63/1 C..

A fost respinsă cererea de confiscare a căpriorului împușcat (capul și carcasa rezultată).

Au fost obligați în solidar inculpații T. I. L., Z. T. și U. V. să plătească părții civile M. A., P. și D. R. reprezentată de I. C.- N. suma de 5.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu despăgubiri civile.

A fost obligat fiecare dintre inculpații T. I. L., S. I., H. I., Z. T. și U. V., să plătească statului câte 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. nr. 6., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...) au fost trimiși în judecată inculpații T. I. L., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.42 al.1 lit. a/1 din Legea nr.407/2006 și art.44 lit. b din Legea nr.407/2006, cu aplic.art.33 lit.a C., S. I., pentru comiterea infracțiunii prev.de art.44 lit.b din Legea nr.407/2006, H. I., pentru comiterea infracțiunii prev.de art.44 lit.b din Legea nr.407/2006, S. T., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006 și U. V., pentru comiterea infracțiunii prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006.

În rechizitoriu parchetului s-a reținut că la data de 8 februarie 2009, în jurul orelor

17,30, organele de poliție din cadrul Î.P.J. B.-N. împreună cu Ș. C. A., reprezentant al Inspectoratului Teritorial de R. S. și de vânătoare C.-N., în timp ce executau un filtru de circulație pe DJ 154 la ieșirea din localitatea M. spre localitatea B., au depistat în trafic pe vânătorii S. I. și H. I. care transportau în caroseria autovehiculului mixt, marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), două jumătăți dintr-o carcasă de căprior mascul, jupuit și eviscerat, fără trofeu, ambalat în doi saci de plastic.

În autoturismul respectiv, pe lângă cei doi vânători se mai aflau și gonașii A. V. și Cordon D.., care au declarat că au participat la o vânătoare organizată de A. C. - Ș., în zona localității M., pe fondul de vânătoare 29 Ș. în locul numit „. M.".Întrucât pasagerii autoturismului au declarat că trofeul căpriorului se află în autoturismul aparținând lui T. I. L., cel care a împușcat căpriorul, s-a procedat la oprirea și verificarea autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare (...) aparținând lui T. I. L. In această mașină se mai aflau si vânătorii T. G., H. G., M. I. și M. A.. S-a constatat că în portbagajul mașinii se afla un trofeu de căprior mascul, detașat de carcasă, care prezenta păr pe coarne (perucă) și urme proaspete de sânge.

În rechizitoriu se menționează că aprofundându-se cercetările s-a stabilit că la data de 8 februarie 2009, în baza autorizației de vânătoare colectivă, tip B, seria ACB nr.0. din (...), A. de vânătoare C. - Ș., în calitate de gestionar, a organizat și executat o vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare nr. 29 denumit Ș., în zona localității M.,județul B.-N., pentru recoltarea a doi mistreți și cinci vulpi. Organizatorul acțiunii de vânătoare a fost Z. Teodor, în calitate de pe șef de grupă și membru vânător ai asociației, iar la acțiunea de vânătoare au participat un număr de 28 de vânători, conform înscrisurilor din autorizația de vânătoare menționată.

Pe lângă această autorizație de vânătoare colectivă, pentru acest fond de vânătoare a mai fost emisă în data de (...) și o autorizație de vânătoare individuală, seria AI nr. 0., pentru vânătorul U. V., care era autorizat să vâneze un căprior femelă în perioada 7-(...). Cu această autorizație de vânătoare individuală, U. V. a ieșit în teren la aceeași dată când a fost organizată vânătoarea colectivă pentru vulpi și mistreți.

Î. de a se proceda la începerea activității de vânătoare, organizatorul Z. T. a realizat instructajul participanților la vânătoare, aducându-le la cunoștință că există autorizație pentru cinci vulpi și doi mistreți și că doar vânătorul U. V. deține autorizație individuală pentru vânarea unui căprior femelă, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal semnat de către toți cei 28 de vânători participanți.

Procurorul mai precizează că au fost desfășurate trei goane, ocazie cu care la prima goană, vânătorul T. I. L., aflat în ștandul de pe culmea dealului „V. M." a observat trei exemplare din specia căprior fugind prin spinii din fața ștandului. A tras înspre acestea un foc, cu arma cu țeava lisă marca „Baikal", calibru 12/1, seria

0715337938, împușcând un exemplar, mascul, specia căprior, pe care 1-a urmărit cea. 200 de metri în aval față de locui în care a tras, înspre dealul Ș.ului, loc în care căpriorul mascul a și căzut.

În rechizitoriu se precizează că căpriorul mascul a fost transportat circa 700 de metri din locul în care a căzut până într-un loc de la liziera pădurii de inculpatul T. I.

L., ajutat fiind de către vânătorii Dumbrăvean Petru și M. E., dată fiind greutatea unui astfel de exemplar. În locul de la liziera pădurii, căpriorul a fost jupuit, eviscerat și tranșat de către inculpații S. I. și H. I. A fost împărțit în două carcase, partea posterioară și partea inferioară, după care S. I. a luat pielea și a aruncat-o la circa 100 de metri în spinii din aval de liziera pădurii. Carcasele au fost puse în doi saci de plastic, respectiv în două ranițe de vânătoare iar trofeul - capul cu coamele - a fost pus într-o sacoșă de material plastic și transportate de către inculpații S. I. și H. I. la din autoturismul Dacia cu nr. (...), proprietatea lui S. loan și puse în caroseria mașinii. Inculpatul T. I. L. a continuat vânătoarea alături de ceilalți vânători, până în jurul orelor

15,00 când aceasta s-a încheiat. După încheierea acțiunii cei 28 de vânători s-au adunat la locul de parcare al autoturismelor, pentru analizarea rezultatelor acțiunii de vânătoare.

Întrucât căpriorul mascul nu era autorizat spre recoltare, autorizația colectivă fiind emisă pentru vulpi și mistreți iar cea individuală pentru căprior femelă, acesta nu a fost în autorizația de vânătoare ca realizat, deși a fost recoltat prin împușcare. Î. de a pleca de la locul de întâlnire al vânătorilor, inculpatul T. I. L. a luat trofeul căpriorului mascul din mașina lui S. I. și l-a pus în portbagajul mașinii sale marca Volkswagen cu nr. (...).

În rechizitoriu s-a arătat că din raportul de constatare tehnico-științifică balistică (fila 63-68) rezultă că arma cu care a fost împușcat căpriorul era în stare de funcționare si a fost ridicată de către organele de poliție. T., procurorul menționează că din buletinul de analiză a L. sanitar veterinar de stat și pentru siguranța alimentelor B.-N. (fila 52) rezulta cu exemplarul împușcat face parte din specia căpriori, sexul mascul și provine din mediul silvatic. Moartea acestuia a fost violentă și s-a produs prin împușcare. C. două jumătăți ce carcasă de căpriori masculi., capul cu coarne și pielea acestuia au fost restituite după efectuarea determinărilor de laborator către A. C.-Ș., iar carnea a fost consumată ulterior la „. vânătorilor";.

Partea civilă M. A., P. și D. R. reprezentată de I. C.-N., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu despăgubiri civile (f. 82-83 dosar urmărire penală).

Inculpatul T. I. L., audiat fiind la termenul de judecată din 16 martie 2010, a arătat că a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și că starea de fapt reținută în rechizitoriu corespunde realității. Inculpatul a precizat că în data de 0(...) deși nu era emisă autorizația de vânătoare pentru căprior mascul, a împușcat un asemenea animal pe culmea D. V. M., de pe raza localității M. Inculpatul precizează că nu a fost braconaj, ci a fost o greșeală. Nu a fost atent la instrucția de dimineață, era mai departe, știa că este autorizație și pentru căprior, însă nu știa că aceasta era emisă doar lui U. V. De asemenea inculpatul arată că știe că sunt autorizații individuale și colective, însă nu știe pentru ce animale se dau autorizații individuale și pentru care colective, știe doar că sunt animale pentru care se dau numai autorizații individuale. T., inculpatul precizează că erau 3 căpriori, în alergare prin spini, a tras asupra lor, a căzut căpriorul mascul, prin spini nu se vedeau foarte bine coarnele, a țintit înspre ele a crezut că toate sunt femele, a luat trofeul, de regulă cel care împușcă animalul reține trofeul. Nu își amintește să fi participat la alte vânători la care să fi împușcat căpriori masculi sau femele. A informat paznicul de vânătoare asupra celor întâmplate, astfel că s-a hotărât ca acel căprior să fie eviscerat iar inculpatului să i se aplice o sancțiune (f. 308).

Inculpatul S. I., audiat fiind la termenul de judecată din 16 martie 2010, a arătat că a participat la vânătoarea din data de 0(...) pe raza localității M., știa că este autorizație colectivă pentru mistreți, vulpi și una individuală pentru căprior femelă, emisă lui U. V. Inculpatul precizează că a aflat printre ultimii că inculpatul T. I. L., a împușcat, un căprior mascul, el făcând goană în acea zi. S-a hotărât eviscerarea căpriorului, s-a discutat despre sancționarea lui T. T., s-a hotărât ca acea carne să nu fie împărțită între vânători, ci să fie folosită la balul vânătorilor din S. .Inculpatul precizează că nu a fost braconaj, fiind vorba de o acțiune colectivă de vânătoare, erau autorizații emise, sigur nu pentru căprior mascul, la fel nu s-a încercat ascunderea animalului împușcat, de aceea consideră că nu se află în fața unui braconaj (f. 309).

Inculpatul H. I., audiat fiind la termenul de judecată din 16 martie 2010, a arătat că a participat la vânătoarea din data de 0(...) pe raza localității M., știa că este autorizație colectivă pentru mistreți, vulpi și una individuală pentru căprior femelă, emisă lui U. V., la locul de întâlnire după prima goană a ajuns mai târziu. Inculpatul arată că s-a decis ca acel căprior mascul împușcat de T. să fie folosit la balul vânătorilor din S., astfel că i s-a cerut lui și S. să-l jupoaie și să-l transporte cu autoturismul Dacia (...), ceilalți plecând la următoarea goană. Inculpatul precizează că s-a discutat atunci despre o sancțiune la care ar trebui supus T. I. L. Era și C. D., care atunci avea calitatea de director al biroului și vicepreședinte de asociație și paznicul de vânătoare U. V., în prezența lor s-a luat hotărârea de eviscerare și folosire a animalului la bal (f. 310).

Inculpatul Z. T., audiat fiind la termenul de judecată din 16 martie 2010 a declarat că a avut calitatea ca sef de grupă în data de 8 februarie 2009, că în prezența celor din conducerea asociației s-a decis folosirea căpriorului împușcat la balul din S.. T. a menționat că în mod normal trebuia întreruptă vânătoarea, dar s-a decis continuarea acesteia considerându-se că a fost un accident împușcarea căpriorului.

Inculpatul U. V., audiat fiind la termenul de judecată din 16 martie 2010 a declarat că în data respectivă avea calitatea de paznic de vânătoare și că în prezența membrilor din conducerea asociație s-a decis folosirea masculului căprior la balul din S.. De asemenea inculpatul a menționat că avea de gând să anunțe organele de poliție și să propună luarea măsurilor ce se impuneau împotriva lui T.

Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală, declarațiile date de inculpați în faza de judecată și depozițiile martorilor audiați pe parcursul judecății, instanța a reținut ca reală starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului și anume:

La data de 8 februarie 2009, în jurul orelor 17,30, organele de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. împreună cu Ș. C. A., reprezentant al Inspectoratului Teritorial de R. S. și de vânătoare C.-N., în timp ce executau un filtru de circulație pe DJ 154 la ieșirea din localitatea M. spre localitatea B., au depistat în trafic pe vânătorii S. I. și H. I. care transportau în caroseria autovehiculului mixt, marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), două jumătăți dintr-o carcasă de căprior mascul, jupuit și eviscerat, fără trofeu, ambalat în doi saci de plastic. În autoturismul respectiv, pe lângă cei doi vânători se mai aflau și gonașii A. V. și Cordon D.., care au declarat că au participat la o vânătoare organizată de A. C. - Ș., în zona localității M., pe fondul de vânătoare 29 Ș. în locul numit „. M.". Întrucât pasagerii autoturismului au declarat că trofeul căpriorului se află în autoturismul aparținând lui T. I. L., cel care a împușcat căpriorul, s-a procedat la oprirea și verificarea autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare (...) aparținând lui T. I. L. In această mașină se mai aflau si vânătorii T. G., H. G., M. I. și M. A.. S-a constatat că în portbagajul mașinii se afla un trofeu de căprior mascul, detașat de carcasă, care prezenta păr pe coarne (perucă) și urme proaspete de sânge.

Aprofundându-se cercetările s-a stabilit că la data de 8 februarie 2009, în baza autorizației de vânătoare colectivă, tip B, seria ACB nr.0. din (...), A. de vânătoare C. - Ș., în calitate de gestionar, a organizat și executat o vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare nr. 29 denumit Ș., în zona localității M., județul B.-N., pentru recoltarea a doi mistreți și cinci vulpi. Organizatorul acțiunii de vânătoare a fost Z. Teodor, în calitate de pe șef de grupă și membru vânător ai asociației, iar la acțiunea de vânătoare au participat un număr de 28 de vânători, conform înscrisurilor din autorizația de vânătoare menționată.

Î. de a se proceda la începerea, activității de vânătoare, organizatorul Z. T. a realizat instructajul participanților la vânătoare, aducându-le la cunoștință că există autorizație pentru cinci vulpi și doi mistreți și că doar co vânătorul U. V. deține autorizație individuală pentru vânarea unui căprior femelă, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal semnat de către toți cei 28 de vânători participanți. Au fost desfășurate trei goane, ocazie cu care la prima goană, vânătorul T. I. L., aflat în ștandul de pe culmea dealului „V. M." a observat trei exemplare din specia căprior fugind prin spinii din fața ștandului. A tras înspre acestea un foc, cu arma cu țeava lisă marca „Baikal", calibru 12/1, seria 0715337938, împușcând un exemplar, mascul, specia căprior, pe care 1-a urmărit cea. 200 de metri în aval față de locui în care a tras, înspre dealul Ș.ului, loc în care căpriorul mascul a și căzut.

Căpriorul mascul a fost transportat circa. 700 de metri din locul în care a căzut până într-un loc de la liziera pădurii de inculpatul T. I. L., ajutat fiind de către vânătorii Dumbrăvean Petru și M. E., dată fiind greutatea unui astfel de exemplar. În locul de la liziera pădurii, căpriorul a fost jupuit, eviscerat și tranșat de către inculpații S. I. și H. I. A fost împărțit în două carcase, partea posterioară și partea inferioară, după care S. I. a luat pielea și a aruncat-o la circa 100 de metri în spinii din aval de liziera pădurii.

Carcasele au fost puse în doi saci de plastic, respectiv în două ranițe de vânătoare iar trofeul - capul cu coamele - a fost pus într-o sacoșă de material plastic și transportate de către inculpații S. I. și H. I. la din autoturismul Dacia cu nr. (...), proprietatea lui S. I. și puse în caroseria mașinii.

Inculpatul T. I. L. a continuat vânătoarea alături de ceilalți vânători, până în jurul orelor 15,00 când aceasta s-a încheiat. După încheierea acțiunii cei 28 de vânători s- au adunat la locul de parcare al autoturismelor, pentru analizarea rezultatelor acțiunii de vânătoare.

Î. de a pleca de la locul de întâlnire al vânătorilor, inculpatul T. I. L. a luat trofeul căpriorului mascul din mașina lui S. I. și l-a pus în portbagajul mașinii sale marca Volkswagen cu nr. (...).

Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică (fila 63-68) a rezultat că arma cu care a fost împușcat căpriorul, era în stare de funcționare. A. a fost ridicată de către organele de poliție.

Din buletinul de analiză a L. sanitar veterinar de stat și pentru siguranța alimentelor B.-N. (fila 52) a rezultat cu exemplarul împușcat face parte din specia căpriori, sexul mascul și provine din mediul silvatic. Moartea acestuia a fost violentă și s-a produs prin împușcare.

C. două jumătăți ce carcasă de căpriori masculi., capul cu coarne și pielea acestuia au fost restituite după efectuarea determinărilor de laborator către A. C.-Ș., iar carnea a fost consumată ulterior la „. vânătorilor";.

R. la starea de fapt reținută, instanța a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. I. L., fapta acestuia de a vâna prin împușcare un căprior, fără autorizație de vânătoare legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev.de art.42 al.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006, motiv pentru care reținându-se în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. (inculpatul nu are antecedente penale, intrând pentru întâia dată sub incidența legii penale) și făcând astfel aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.c C., instanța urmează a-l condamna la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

La reținerea vinovăției inculpatului, instanța a luat în considerare declarația dată de acesta la data 19 mai 2009 (f. 29-31), când acesta a precizat că a participat la acțiunea de vânătoare în cadrul căreia urma să fie recoltat și un căprior pentru balul vânătorilor ce urma să fie organizat de asociație, dar nu a înțeles că autorizația de vânătoare a acestui animal este individuală, fiind emisă pe numele paznicului U. V., întrucât fiind mai tânăr la instructajul de dimineață a stat mai în spate, neauzind întrutotul cele spuse de șeful de grupă.

Prezintă importanță și declarația dată de inculpat la finalul urmăririi penale (f.

134), când a precizat că observând un grup de capre într-o zonă cu spini a țintit și a tras fără să știe dacă sunt masculi sau femele, constatând ulterior că a împușcat un căprior mascul. Cu aceeași ocazie a arătat că după terminarea vânătorii când a ajuns la mașini a cerut capul căpriorului considerând că i se cuvine,întrucât a fost împușcat de către el și nu deținea un asemenea trofeu.

Relevantă în reținerea vinovăției inculpatului e și declarația dată de inculpat în

16 martie 2010 (f. 308), când acesta a recunoscut că deși nu era emisă o autorizație pentru un căprior mascul a împușcat un asemenea animal, întrucât nu a fost atent la instrucția de dimineață.

Afirmațiile inculpatului denotă atitudinea dezinteresată manifestată de acesta față de acțiunea de vânătoare colectivă întreprinsă în data de 8 februarie 2009, în locul numit V. M. de pe raza localității M. P. un participant la vânătoare este esențial să aflemai înainte de executarea primei goane ce animal poate fi vânat și cine are dreptul să facă acest lucru. Inculpatul T. I. L. a purces la vânătoare fără a deține aceste informații elementare, motiv pentru care atunci când prin fața standului său a trecut o ceată de căpriori, a apăsat pe trăgaci, împușcând un căprior mascul. Nu schimbă cu nimic situația inculpatului și nici vinovăția acestuia faptul că la instructajul de dimineață șeful grupei de vânătoare Z. T., a spus participanților că poate să împuște căpriorul femelă oricare dintre ei în cazul în care se ajunge la ultima goană, dar să anunțe imediat recoltarea acestuia. Inculpatul T. I. L. știa foarte bine că pentru căpriorul femelă se acordă numai autorizație individuală de vânătoare (acest animal nu poate face obiectul unei vânători colective) și ca atare putea să nu urmeze propunerea formulată de șeful grupei de vânătoare. În altă ordine de idei, în O. nr. 3. emis de M. agriculturii, se specifică clar că nu se poate trage numai după ce animalul a fost precis identificat cu privire la specie și sex, ceea ce inculpatul T. I. L. nu a făcut.

În ceea ce privește pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului T. I. L., instanța a precizat că la individualizarea acesteia s-a avut în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, valoarea prejudiciului pricinuit, atitudinea procesuală adoptată, precum și lipsa de antecedente penale, ce a fost reținută de altfel ca și circumstanță atenuantă în favoarea acestuia.

T., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a

II-a și lit. b C..

Potrivit art. 81 și art. 82 C., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată inculpatului T. I. L., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului acestuia și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C., stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, atrăgând totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C..

Ca o consecință a condamnării inculpatului și ca o măsură de siguranță considerată absolut necesară, în baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.b C., raportat la art. 46 alin. 1 din Legea nr. 407/2006, instanța a dispus confiscarea de la inculpatul T. I. L. a armei cu țeavă lisă marca „Baikal";, calibru 12/1, seria 0715337938, folosită de acesta la împușcarea căpriorului mascul, fără autorizație de vânătoare legală. P. a dispune astfel, instanța a avut în vedere că rămânerea armei în posesia inculpatului prezintă un pericol social, în caz contrar acesta putând desfășura în continuarea activitatea de vânătoare într-un mod deficitar de natură să aducă atingere faunei cinergetice.

Cu privire la al doilea capăt de acuzare, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C., instanța a dispus achitarea inculpatului T. I. L., de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea 407/2006 (transportul vânatului dobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006) întrucât fapta reținută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

P. a dispune această soluție, instanța a avut în vedere atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotită de lege dat fiind circumstanțele concrete în care s-au petrecut faptele, modul de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și persoana făptuitorului. La această apreciere instanța a avut în vedere decizia luată de vânători în urma împușcării căpriorului mascul, hotărârea fiind de natură a induce în mintea inculpatului că fapta comisă de el nu este una deosebit de gravă. De asemenea, instanța a avut în vedere că în mașina condusă de acesta a fost găsit doar trofeul, carcasa căpriorului urmând a fi folosită în interesul comun al vânătorilor participanți. R. la aceste aspecte, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.

Pe cale de consecință, conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C., instanța a aplicat inculpatului T. I. L. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei. La alegerea sancțiunii și la dozarea ei, instanța a avut în vedere conduita inculpatului ulterior comiterii infracțiunii de braconaj și a urmărit conștientizarea acestuia asupra consecințelor faptelor sale.

Ca urmare a soluției adoptate și având în vedere că autoturismul a fost folosit accidental la transportul căpriorului braconat, instanța a apreciat că rămânerea acestuia pe mai departe în patrimoniul făptuitorului nu prezintă pericol social, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 111 C., a respins cererea de confiscare a autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare (...), întrebuințat de inculpatul T. I. L. la transportul trofeului (capul căpriorului mascul împușcat fără autorizație de vânătoare legală).

În ceea ce privește pe inculpatul S. I., instanța în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C., a dispus achitarea sa, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea 407/2006 (transportul vânatului dobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006) întrucât fapta reținută în sarcina acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C., instanța a aplicat inculpatului S. I. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de

500 lei, considerată suficientă pentru îndreptarea inculpatului și pentru conștientizarea acestuia asupra „pericolelor"; penale la care poți fi expus de alții (fie și membrii în forurile de conducere a A. de vânătoare), dacă nu raționezi corespunzător asupra consecințelor faptelor tale.

R. la soluția adoptată, la circumstanțele în care inculpatul a ajuns să comită fapta și la caracterul pur întâmplător al întrebuințării autoturismului pe care îl deține în transportarea carcasei căpriorului împușcat fără autorizație de vânătoare legală, în conformitate cu art. 111 C., instanța a respins cererea de confiscare a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare (...), proprietatea lui S. I. În opinia instanței nu s-a putut dispune confiscarea vehiculului dacă a fost folosit accidental la transportul căpriorului braconat. R. la împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța a apreciat că bunul care a servit la săvârșirea infracțiunii nu creează o stare de pericol prin rămânerea lui în patrimoniul inculpatului.

O soluție identică s-a adoptat și în ceea ce îl privește pe inculpatul H. I., sens în care în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și art.18/1 C., instanța a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.44 lit.b din Legea

407/2006 (transportul vânatului dobândit în condițiile art.42 din Legea 407/2006), cu motivarea că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Ca atare, conform art.345 alin.4 C. rap. la art.18/1 alin.3 și art.91 alin.1 lit.c C., instanța a aplicat inculpatului H. I. sancțiunea cu caracter administrativ a mustării cu avertisment. La alegerea sancțiunii, instanța a avut în vedere aportul minim avut de inculpat la transportul animalului vânat fără autorizație, acesta fiind atras în câmpul infracțional tocmai de cei chemați să impună respectarea regulilor legale de vânătoare.

Referitor la soluția adoptată cu privire la acuzațiile aduse inculpaților S. I. și H. I., instanța a avut în vedere că în speța de față, nu e vorba de un act tipic de braconaj (comis pe ascuns, într-un grup restrâns și în absența oricărei autorizații), ci un act evident de nesocotire a dispozițiilor legale ce guvernează vânătoarea, săvârșită în cadrul unei acțiuni colective de vânătoare la care a participat un număr de 28 de vânători și hăitași.

Instanța a mai reținut faptul că inculpații S. I. și H. I. au intrat în sfera ilicitului penal la îndemnul unor persoane investite cu o anume autoritate: C. D. -vicepreședintele A.i de V. (la scurt timp după incident preluând funcția de președinte), M. I. - membru în Consiliul A.i, H. G. - șeful Postului de P. Ș. (la 2 luni după braconaj a devenit membru în Consiliul de conducere al asociației), Z. T. - șeful grupei de vânătoare și U. V. - paznicul de vânătoare. P. a conchide astfel, instanța a avut în vedere declarația dată de martorul C. D. (f. 141), acesta arătând componența grupului ce a participat la luarea hotărârii.

Merita menționate în acest sens declarațiile date de martorii T. D. V. - f. 108 (s-a decis de comun acord ca vânătorii din S. să se ocupe de tranșarea și transportul căpriorului împușcat ce urma a fi folosit la B. vânătorilor din S.), M. I. - f. 90 (jupuirea căpriorului a fost stabilită în sarcina lui S. I. și H. I.), C. V. - f. 321 și A. V. f.323 (s-a hotărât ca doi din S. să rămână și să ducă țapul la mașină), C. D. - f. 114 (de comun acord cu vânătorii s-a decis folosirea căpriorului la B. din S., Siminoca I. și H. I., urmând a se ocupa de căprior) și Z. T. - f. 41,136 și 311 (s-a stabilit ca S. I. și H. I. să se ocupe de jupuirea, eviscerarea, transportarea și conservarea căpriorului pentru a fi folosit ulterior la balul din S.).

Prezintă importanță și declarațiile date de H. I. (f. 128) și S. I. (f. 131), aceștia afirmând la unison că au executat ce le-au spus cei din conducerea asociației. După spusele lui Z. T. (f. 137), desemnarea a făcut-o însăși C. D. - vicepreședintele asociației.

R. la conținutul declarațiilor mai sus menționate, s-a tras concluzia că inculpaților S. I. și H. I. li s-au trasat sarcini de jupuire, transport și conservare a țapului, avându- se în vedere un singur aspect: domiciliul lor în S., unde urma să fie folosit căpriorul împușcat fără autorizație. Putem spune că au fost aleși aleatoriu (putea fi desemnat oricine altcineva dintre cei aflați acolo), dar în pofida acestui fapt s-a apreciat că acțiunile lor prezintă un pericol social mai mare decât al vânătorilor M. I. E. și Dumbrăvean P., ce au transportat căpriorul din locul în care a fost împușcat și până la liziera pădurii, unde și-au dat întâlnire vânătorii după prima goană executată.

Contribuția avută de S. I. și H. I. la transportul căpriorului a fost similară, dacă nu chiar identică, cu a lui M. I. E. (f. 99) și Dumbrăvean P. (f. 113). Și primii și ceilalți doi au transportat căpriorul o anume distanță. Unii, din însărcinarea persoanelor influente în cadrul colectivului de vânători, alții din proprie inițiativă, toți însă, din dorința de a ajuta, ignorând un fapt cert și cunoscut: căpriorul a fost împușcat fără autorizație legală deci recoltat prin braconaj. D. dintre ei a fost că unii au fost trimiși în judecată, ceilalți nu.

R. la împrejurările în care s-a derulat vânătoarea și la hotărârea luată de comun acord de vânătorii cu funcții sau responsabilități, în sensul desemnării lui S. I. și H. I., pentru transportul căpriorului la S. și congelării acestuia în vederea folosirii la B. vânătorilor, s-a pus problema dacă S. I. și H. I. au acționat sau nu cu intenție și dacă fapta reținută în sarcina lor prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Așa cum s-a menționat mai sus, cei doi au fost aleși aleatoriu (după criteriul localității de domiciliu), aveau girul unor persoane investite cu o anume autoritate publică sau în materie silvică, au acționat nu în interesul lor propriu, ci în beneficiul comun al vânătorilor din A. de vânătoare, căpriorul urmând a fi folosit în cadrul unei petreceri colective. În pofida acestor aspecte, instanța a apreciat că S. I. și H. I., au acționat în deplină cunoștință de cauză, în condițiile în care cu certitudine cunoșteau faptul că s-a împușcat un căprior mascul pentru care nu exista autorizație. Prin urmare, în momentul în care au acceptat să transporte căpriorul, au avut reprezentarea fărădelegii penale pe care o comit și că sunt în afara cadrului legal statornicit pentru vânătoare, au prevăzut urmările acțiunii lor și au dorit producerea acestuia.

Plecând de la aceste premise, instanța a considerat că cei doi au acționat cu vinovăție, că în cauză nu este prezent nici unul dintre cazurile care înlătură caracterulpenal al faptei prescrise de art. 44-51 C. și că nu este vorba de un caz de participație improprie. La reținerea vinovăției inculpaților s-a avut în vedere și disp. art. 12 din Statului asociației (f. 278 și urm.), potrivit cărora membrii asociației au obligația de a cunoaște și de a respecta prevederile actelor normative care reglementează vânătoarea.

Luând însă în considerare nivelul de pericol social generat de săvârșirea faptei de transport a căpriorului împușcat fără autorizație, reținută în sarcina lor, instanța a apreciat că acest pericol social nu este de o asemenea gravitate încât pentru combaterea faptei care l-a generat să fie necesară aplicarea unei pedepse. Având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de făptuitori, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita făptuitorului (ambii inculpați au intrat pentru întâia sub incidența legii penale), instanța apreciază că în speță se impune aplicarea art. 18/1 C., în condițiile în care prin atingerea minimă adusă valorii apărate de lege, prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește soluțiile adoptate de instanță cu privire la capătul de acuzare formulat la adresa inculpaților T. I. L., S. I., H. I. și având ca obiect transportul carcasei și trofeului rezultat în urma împușcării căpriorului mascul, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:

Așa cum este consacrat în literatura juridică de specialitate, între infracțiune, răspundere penală și pedeapsă există o strânsă și necesară legătură, pedeapsa nefiind, în ultima analiză, decât consecința infracțiunii săvârșite. Cei doi termeni - gradul de pericol social și sancțiunea - se condiționează reciproc dând expresie echivalenței ce trebuie să existe între caracterul faptei, pe de o parte și riposta societății, pe de altă parte. Dacă săvârșirea faptei dă naștere raportului juridic penal și dacă fapta, prin pericolul său social abstract, este aceea care determină limitele abstracte ale răspunderii penale, apare firesc ca tot fapta, prin pericolul său social, de această dată concret, să servească drept criteriu în stabilirea sancțiunii.

Gradul de pericol social abstract al unui anumit tip particular de infracțiune este evaluat de legiuitor în momentul incriminării pe baza unui complex de elemente și date generale, procurate de statistică, de practica judiciară, de studiile și anchetele criminologice. El se reflectă în norma de incriminare, prin pedeapsa pe care o prevede pentru acea infracțiune și care, astfel, apare ca un echivalent al gradului de pericol social generic al infracțiunii respective. În schimb, gradul de pericol social concret, propriu fiecărei infracțiuni săvârșite este apreciat de instanța de judecată, de asemenea pe baza unui complex de date și elemente, dar de data aceasta concrete, specifice faptei comise.

Prin urmare, nu s-a contestat atributul exclusiv al legiuitorului în aprecierea gradului de pericol social abstract al faptelor penale. Judecătorul nu se poate atinge de consecințele acestor evaluări, de atributul exclusiv al legiuitorului. Aceasta este un imperativ al principiului legalității pedepsei de la care nu există și nu pot exista derogări. Dar la fel de inacceptabilă și inoportună este și imixtiunea legiuitorului în actul de judecată, prestabilind și proclamând invariabil că toate faptele situate sub incidența unor norme penale de incriminare (indiferent de conținutul concret și de împrejurările în care a fost săvârșită), prezintă un pericol social concret sporit, suficient pentru a atrage condamnarea autorului. Se ignoră un aspect notoriu: fiecare faptă este unică, distinctă, deosebită, prin stările, situațiile și împrejurările speciale ce o preced, prin particularitățile acțiunilor ce o compun, prin întinderea și gravitatea consecințelor ce decurg din comiterea ei.

Ca atare, interdicția instituită în sarcina instanței de a nu putea proceda la evaluarea corectă și completă a gradului de pericol social concret, ce presupuneinclusiv plasarea acestuia sub limita gradului de pericol social al unei infracțiuni, echivalează cu privarea inculpatului de dreptul său la un proces echitabil desfășurat în fața unui tribunal independent și imparțial, capabil să hotărască asupra temeiniciei unei acuzații în materie penală. Procedându-se în acest mod (prestabilindu-se pericolul social concret), se anulează protecția garanțiilor de ordin procedural menite să asigure efectivitatea dreptului la un proces echitabil precum și punerea în valoare a drepturilor și libertăților ce îi sunt recunoscute în fața unei instanțe naționale. R. la considerentele mai sus expuse, s-a apreciat că privarea instanței de posibilitatea aprecierii gradului de pericol social concret al infracțiunii deduse judecății contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Z. T., instanța a reținut că acesta în calitatea de organizator al vânătorii împreună cu paznicul de vânătoare U. V. aveau obligația să sesizeze imediat organele competente pentru luarea măsurilor ce se impuneau în atare situații, lucru pe care nu l-au făcut până în momentul depistării de către organele de poliție. A. obligații sunt prevăzute în art. 43 pct. pct, 1,14,15,16 și 18 din O. M.ui A. si D. R. nr. 343 din 4 iunie 2008, pentru aprobare R.ui privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii. Articolul 43 din acest ordin prevede: punctul 1 „să aibă asupra lor autorizația de vânătoare colectivă tip „A"; punctul 14 „să completeze cu pix rezultatele înregistrate de fiecare vânător, la flecare acțiune organizată în baza autorizației de vânătoare"; pct. 15 „să crotalieze și să înscrie în autorizația de vânătoare individuală, vânatul împușcat și numărul crotaliei, înainte de a părăsi fondul de vânătoare";; punctul 16 „să excludă vânătorii care nu respectă regulile privind organizarea și practicarea vânătorii în timpul în care se află în fondul de vânătoare";.

18"să organizeze și să supravegheze transportul vânatului.

De asemenea, organizatorul vânătorii, respectiv Z. T. și paznicul de vânătoare U. V. nu au respectat procedura corespunzătoare prev. de art. 49 din anexa la R. privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, aprobat prin același ordin, respectiv nu s-au constatat faptele ce constituie infracțiune potrivit art. 42-44, conform art. 45/1 din Legea nr. 407/2006 și nu s-a întocmit un document de constatare a faptelor comise, încheiat la fața locului.

Conform adresei nr. 28/27 mai 2009 eliberată de A. de V. C. - Ș. (f. 56), calitatea de organizator respectiv responsabil cu desfășurarea în bune condiții a acțiunii de vânătoare din 8 februarie 2009 a fost Z. T., iar în ceea ce îl privește pe U. V. deși a semnat doar ca participant, în calitate de paznic de vânătoare avea obligația de a sesiza împreună cu organizatorul organele competente cu privire la neregulile petrecute la acțiunea de vânătoare din data respectivă.

Relevant e și conținutul adresei nr. 2371/14 aprilie 2009 (f. 59-60), a I. C.-N. ce detaliază responsabilitățile ce reveneau organizatorului vânătorii și paznicului de vânătoare. A., se precizează că șeful de grupă avea obligația de a consemna pe autorizația de vânătoare în dreptul vânătorului care nu a respectat regulile de vânătoare, data și ora la care acesta a fost exclus de la acțiunea de vânătoare, precum și vânatul recoltat până în acel moment. De asemenea se arată că paznicul de vânătoare în calitatea sa de organ constatator avea obligația de a reține autorizația de vânătoare și de a o preda unității emitente împreună cu o copie a documentelor de constatare încheiate la fața locului.

Prezintă importanță în soluționarea cazului și fișa postului (f. 286), întocmită paznicului de vânătoare U. V., acestuia fiindu-i conferită calitatea de responsabil al fondului de vânătoare (pe care de altfel la și preluat în gestiune) și având obligația de a organiza goana și de a urmării ca vânătoarea să se practice numai la speciile de vânat înscrise în autorizație, de a raporta în mod operativ orice eveniment produs în domeniul său de activitate, iar la terminarea vânătorii de a completa autorizația cu rezultatul vânatului împușcat.

Edificatoare sunt și declarațiile date de martorul Ș. C. A. din cadrul I. C. (f. 146,

349), acesta arătând în amănunt ce trebuia și nu au făcut organizatorul și paznicul de vânătoare. A., s-a arătat că paznicul de vânătoare trebuia să anunțe organul de poliție cu privire la incidentul ivit, actele constatatoare trebuiau întocmite imediat în teren, cel care a comis abaterea trebuia exclus de la vânătoare iar acest lucru consemnat în autorizație. Apărarea inculpaților că nu aveau la ei documentele necesare pentru consemnarea neregulilor petrecute nu are nici o relevanță judiciară, în condițiile în care ei înțeleg să-și invoce propria culpă.

În sarcina inculpatului Z. T., instanța a mai reținut faptul că acesta nu s-a preocupat de informarea temeinică a vânătorilor cu privire la autorizațiile de vânătoare deținute pentru ziua respectivă. Că instruirea a fost superficială rezultă din faptul că o parte dintre participanți au plecat spre standuri fără a ști precis în ce se poate trage.

Șeful grupei de vânătoare avea obligația de a face instruirea într-un climat profesional, absolut necesar pregătirii vânătorilor (liniște, disciplină, fermitate în dispoziții ș.a.m.d) și să se asigure că toți vânătorii cunosc ce au de făcut. I. a fost și deficitară, dispozițiile date fiind potrivnice legii. Așa cum a recunoscut în cursul judecății, la instructajul de dimineață a spus participanților că au voie și ei să tragă în căpriorul femelă, dar să anunțe imediat că animalul a fost recoltat. Această dispoziție dată nu a fost contestată de paznicul de vânătoare pe numele căruia fusese eliberată autorizația individuală de vânătoare și nici de persoanele cu funcții de conducere în A. de vânătoare, prezenți la acțiunea din ziua respectivă.

Participanții la vânătoare au încercat să inducă ideea că după finalizarea acțiunii urma să fie informat directorul asociației despre cele întâmplate și să fie întrunit consiliul pentru a decide măsuri și sancțiuni, precum și sesizarea organelor abilitate.

Ideea acreditată nu are fundament în realitate. În favoarea acestei concluzii pledează următoarele aspecte: T. I. L. a continuat vânătoarea ca și cum nimic nu s-a întâmplat, deși trebuia exclus imediat de la vânătoare (aspect confirmat de T. I. L. - la sfârșitul vânătorii a luat trofeul și l-a pus în mașina sa, precum și de procesul verbal constatator f. 12-15, al cărui conținut nu a fost contestat de Z. T. și U. V.); soarta căpriorului braconat a fost hotărâtă pe loc de C. D., M. I., H. G., Z. T. și U. V. (urma să fie folosit la B. vânătorilor din S.); căpriorul a fost jupuit, eviscerat, tranșat, împărțit, transportat și trimis spre conservare mai înainte de întrunirea consiliului și sesizarea organelor de poliție); trofeul a rămas la T. I. L., vânătorul care a apăsat pe trăgaci (așa cum se obișnuiește la orice partidă de vânătoare); M. I. (membru în consiliul asociație

- f. 90-„la terminarea vânătorii am plecat cu toții spre casă";) și H. G. (șeful Postului de P. Ș. ce a participat la luarea deciziei, dar care pe parcursul urmăririi penale a pretins că nu a știut nimic de căpriorul împușcat, fiind astfel singurul participant care n-a aflat

- fapt contrazis de declarația lui C. D. f. 141), s-au urcat în mașina lui T. I. L., îndreptându-se direct spre Ș., ceea ce înseamnă că nu urma să aibă loc în M. nici o întrunire a Consiliului A.i pentru a discuta și decide în consecință; directorul asociației putea fi informat imediat cu privire la cele întâmplate, în zonă existând semnal de telefonie mobilă (declarația lui G. T. f. 276).

Prin urmare, raportat la considerentele mai sus expuse, instanța l-a condamnat pe inculpatul Z. T., pentru comiterea infracțiuni prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006 (complicitatea specială la vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală), la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, atrăgându-i atenția asupra disp. art.63/1 C..

La reținerea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere și declarațiile date de acesta (f. 136, 311), acesta arătând că le-a spus participanților că au voie să împuște oricare căpriorul femelă, în ipoteza în care se ajunge la ultima goană, iar U.

V. nu reușește acest lucru. T., inculpatul a recunoscut că a nesocotit unele dispoziții legale și prevederi regulamentare: în mod normal trebuia întreruptă vânătoarea; paznicul singur trebuia să împuște căpriorul femelă; căpriorul împușcat nu trebuia săfie eviscerat înainte de anunțarea autorităților; se putea proceda la informarea telefonică a organelor competente, dar nu s-a decis acest lucru.

R. la argumentele mai sus arătate, instanța a apreciat că inculpatul U. V., în calitatea sa de paznic de vânătoare a comis infracțiunea prev.de art.44/1 din Legea nr.407/2006 (complicitatea specială la vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală), motiv pentru care, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 7.000 lei amendă penală, atrăgându-i atenția asupra disp. art.63/1 C..

La reținerea vinovăției inculpatului, instanța a luat în considerarea și declarațiile date de acesta (f. 140, 312), din a căror examinare rezultă că a încălcat unele reguli de practicare a vânătorii: nu avea asupra lui documentele necesare; nu a încheiat imediat un act constatator; nu știa pe cine era obligat să anunțe în astfel de evenimente; nu a considerat că este urgent să anunțe organele de poliție. În opinia instanței însă, reproșul major din punct de vedere legal ce i se poate aduce paznicului de vânătoare constă în aceea că a permis șefului de grupă ca oricare dintre participanți să împuște căpriorul femelă pentru care fusese emisă autorizație de vânătoare individuală doar pe numele său. Fără îndoială, propunerea șefului de grupă a avut girul vicepreședintelui asociației prezent la vânătoare, dar această împrejurare nu îl exonerează de răspunderea penală pe paznicul de vânătoare atâta timp cât acesta nu și-a îndeplinit îndatoririle legale ce revin în sarcina sa.

În concluzie, instanța a considerat că paznicul de vânătoare U. V. și organizatorul Z. T. aveau obligația de a respecta întocmai dispozițiile legale ce cârmuiesc vânătoarea și de a impune și celorlalți acest lucru, indiferent de funcțiile, pretențiile și preferințele participanților. Pe de altă parte, cei doi nu trebuiau să lase pe alții să decidă ce e de făcut într-un asemenea caz, în condițiile în care responsabilitatea desfășurării vânătorii le revenea întrutotul.

R. la ansamblul probatoriului administrat și la împrejurările speciale în care au acționat, instanța a apreciat că inculpaților U. V. și Z. T., le era suficientă aplicarea unei amenzi penale, cuantumul fiind stabilit la un nivel de natură a conduce la îndreptarea lor, atrăgându-le totodată atenția, la modul cel mai serios, cu privire la modul în care trebuie îndeplinite sarcinile ce le revin în desfășurarea vânătorii. D. de cuantum existentă între amenzile aplicate inculpaților derivă din faptul că inculpatul U. V. era angajat cu contract de muncă, avea fondul de vânătoare în gestiune, autoritatea sa era mai mare iar implicarea sa trebuia să fie una pe măsură în soluționarea incidentului ivit.

În ceea ce privește cererea de confiscare a căpriorului, luând în considerare faptul că, în cursul cercetărilor penale, căpriorul împușcat a fost predat la data de 11 februarie 2009 de către organele de poliție, pe bază de proces verbal (f. 54), reprezentantului A.i de V. C. - Ș., fiind folosit la scurt timp la B. V. organizat în satul S. (conform adresei nr. 1. martie 2009 - f. 57), instanța a respins cererea de confiscare a căpriorului împușcat (capul și carcasa rezultată). P. a dispune astfel, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 40 din Legea nr. 407/2006.

În latura civilă a procesului penal, în baza art. 14 și 346 C., raportat la art. 998

Cod civil, art. 40 și art. 57 din Legea nr. 407/2006, instanța a obligat în solidar inculpații T. I. L., Z. T. și U. V. să plătească părții civile M. A., P. și D. R. reprezentată de I. C.- N. suma de 5.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu despăgubiri civile.

La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că prin adresa nr. 1. martie

2009 a A.i de V. C. Ș. (f. 57), această persoană juridică nu s-a constituit parte civilă, în condițiile în care mai avea de recoltat un exemplar din specia căprior femelă, iar în urma împușcării căpriorului mascul nu a mai fost eliberată o altă autorizație ceea ce înseamnă că nu a fost depășită pe total cota de recoltă în sezonul 2008/2009.

Prin adresa nr. 5374 a I. C.-N. (f. 82-83), această instituție s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro, în conformitate cu prevederile art. 57 alin. 5 din Legea nr. 407/2006 cu modificările și completările ulterioare considerându-se că prejudiciul este produs Statului Român, iar pentru calculul despăgubirilor este aplicabil cuantumul prevăzut în anexele 1 și 2. În cererea de constituire de parte civilă I. C.-N., a arătat că potrivit art. 32 alin. 2 din Anexa la R. din O. MADR nr. 353 din 4 iunie 2008 în cazul speciilor de cervide se impune realizarea cotelor de recoltă în structura în care acestea sunt aprobate, respectiv :. de trofeu, mascul de selecție, femele de selecție și tineret de selecție. T., s-a precizat că prin recoltarea exemplarului de căprior mascul la acțiunea de vânătoare din 8 februarie 2009 s-a depășit cota aprobată și ca atare a fost diminuată cantitativ populația de căprior mascul de pe fondul de vânătoare nr. 29 Ș..

Luând în examinare constituirea de parte civilă și având în vedere declarația martorului H. I. (f. 310- „ulterior incidentului a mai fost recoltată o căprioară întrebuințată și ea la meniul B. vânătorilor din S.";), ce infirmă conținutul adresei nr.

13/2009 (f. 57), instanța a apreciat ca pe deplin îndreptățită solicitarea formulată de partea civilă. Pe de altă parte, instanța apreciază că Legea nr. 407/2006 nu permite o asemenea compensare invocată de A. de V. C. -. La speciile de faună cinegetică prevăzute în Anexele 1 și 2 din Legea nr. 407/2006 cu modificările și completările ulterioare vânătoarea poate fi practicată și autorizațiile pot fi eliberate distinct pe specii, sex și numărul de exemplare aprobată. În favoarea acestei concluzii pledează și raportul nr. 902/2009 al I. C.-N. (f. 72-78).

În baza art. 191 și art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C., instanța a obligat pe fiecare dintre inculpații T. I. L., S. I., H. I., Z. T. și U. V., să plătească statului câte 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bistrița si inculpatii T. I. L., Z. T. si U. V., criticându-se solutia instantei de fond ca fiind netemenica si nelegala.

P. de pe lângă J. B. a solicitat casarea hotărârii recurate și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului T. I. L. și pentru infracțiunea prev.de art. 44 lit.b din Legea 407/2006, cu reținerea de circumstanțe atenuante, cu aceeași modalitate de executare, iar în ceea ce privește pe inculpații S. și H., condamnarea lor pentru infracțiunea prev.de art. 44 lit.b din Legea 407/2006, la pedeapsa amenzii și confiscarea trofeului de vânat și a autoturismelor folosite la comiterea infracțiunilor.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a ignorat dispozitiile art.46/1 din Legea 407/2006 astfel ca solutia de achitare si sanctionarea administrativa a inculpatilor T., S. si H. este nelegala. S-a mai aratat ca prin prevederile art. 46/1 din Legea nr. 407/2006 nu se incalca cerintele unui proces echitabil deoarece textul aratat nu contine norme de procedura, ci norme de drept substantial. In acest sens, s-a facut trimitere la o decizie a Curtii Constitutionale prin care s-a solutionat exceptia ridicata cu privire la un text similar, respectiv art. 120 din Legea nr.46/2006.

Sentinta instantei de fond a mai fost criticata si cu privire la omisiunea conficarii trofeului de vanat si autoturismelor, cerinta fiind impusa de art. 46 al. 1 din Legea nr.

407/2006.

Inculpatul T. I. L. a criticat sentinta instantei de fond ca fiind netemeinica si a solicitat casarea acesteia si să se dispună aplicarea unei pedepse mai reduse, îndreptată spre minimul special.

In motivarea recursului inculpatul T. a aratat ca a recunoscut în totalitate fapta, că nu a conștientizat că săvârșește o faptă penală și nu a încercat să ascundă fapta astfel că o pedeapsă mai mică este suficientă pentru atingerea scopului sanctiunii.

Inculpații S. T. și U. V. au solicitat casarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare și achitarea inculpaților conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive infracțiunii.

În motivarea recursului s-a aratat ca urmărirea penală este nelegală deoarece în dosar nu s-a îndeplinit condiția prev.de art.209 alin.4/1 C.pr.pen., și anume să existe dispoziția prim procurorului. R. la infracțiunea prev.de art.44 din Legea

407/2006, competența de efectuare a urmăririi penale revine P. de pe lângă

Judecătoria Bistrița.

S-a mai aratat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.44/1 din Legea 407/2006, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă, motivandu-se că activitățile de ajutor imputate inculpaților nu s-au situat anterior sau în timpul comiterii infracțiunii. Consideră că atâta timp cât aceste fapte nu se încadrează în acțiunile prev.de art.42-44 din Legea 407/2006, ele nu întrunesc conținutul infracțiunii prev.de art. 44/1 din Legea 407/2006, acestea putând constitui eventual abateri disciplinare sau contravenții. Nu este întrunită nici latura subiectivă a infracțiunii deoarece lipsește intenția inculpaților ca prin faptele lor să ajute pe inculpatul T. să comită infracțiunea.

S-a mai invocat greșita aplicare a disp.art.508-512 C., privind procedura specială de reconstituire a înscrisurilor dispărute deoarece procesul verbal din (...) trebuia încheiat de președintele instanței și nu al completului de judecată. Mai mult, în acest proces verbal nu se indică măsurile care s-au luat pentru găsirea înscrisurilor dispărute și nu s-au nominalizat aceste înscrisuri. A. că rezultatul reconstituirii trebuia constatat printr-o sentință separată supusă apelului ceea ce nu s-a întâmplat.

Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpatii se fac vinovati de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimisi în judecată.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Referitor la critica privind nelegalitatea urmăririi penale, Curtea observă că, în speță, urmărirea penală a fost efectuată de către P. de pe lângă T. B., comptenta fiind atrasa de calitatea speciala a numitului H. G., la acea data seful Postului de P. S. Cum fata de acesta, prin R., s-a dispus neinceperea urmaririi penale, evident ca solutionarea cauzei a revenit judecatoriei căreia legea i-a atribuit competenta de a solutiona in prima instanta infractiunile din legea 407/2006, situatia fiind impusa de dispozitiile art. 30 si urm. C.

Curtea nu poate primi critica referiotare la gresita aplicare a art. 508-512 C. A., procesul verbal la care face referire art. 508 C. se incheie de ";. instantei la care se gasea dosarul";, cerinta respectata, iar sub aspect procedural in cauza s-a dispus inlocuirea inscrisurilor in procedura prevazuta de art. 511 C., copiile oficiale constituind inregistrarile audio efectuate in conditii de oralitate in cursul judecatii.

In ceea ce priveste critica lipsei elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art. 46 din legea nr. 407/2006, Curtea observa, in primul rand, ca textul aratat reglementeaza o forma speciala a complicitatii, criteriile de apreciere nefiind limitate la cele mentionate in norma cu caracter general.

In al doilea rand, pentru existenta complicitatii nu este necesar, sub aspect subiectiv, ca complicele sa se inteleaga in prealabil cu autorul infractiunii fiind suficient ca el sa aiba cunostinta despre savarsirea acesteia si sa stie ca prin activitatea sa ajuta la comiterea ei. Din punct de vedere obiectiv, ajutorul dat de complice poate fi nu numai material, ci si moral, prin intarirea si intretinerea hotarârii autorului de a desfasura activitatea infractionala, complicele având constiinta ca prin activitatea sa contribuie la savârsirea de catre autor a faptei prevazute de legea penala, implicit si la producerea rezultatului, si voieste sa desfasoare acea activitate.

In speta, s-a probat ca inculpatii S. T. si U. V. au realizat acte de complicitate, atât anterioare, cât si posterioare comiterii infractiunii de catre inculpatul T. I. L.

A., inculpatul Z. T. avea calitatea de organizator respectiv responsabil cu desfășurarea în bune condiții a acțiunii de vânătoare din 8 februarie 2009, iar inculpatul U. V., deși a semnat doar ca participant, în calitate de paznic de vânătoare, acesta era paznic de vânătoare, acestuia fiindu-i conferită si calitatea de responsabil al fondului de vânătoare, ambii avand obligatii in sensul organizarii activitatii de vanatoare si de instruire a participantilor.

In cauza, inculpatul Z. T. s-a limitat la o informare superficiala si formala a vânătorilor cu privire la autorizațiile de vânătoare deținute pentru ziua respectivă. Mai mult, le-a spus participanților că au voie să tragă în căpriorul femelă, dar să anunțe imediat că animalul a fost recoltat. Această dispoziție dată nu a fost contestată de inculpatul U. V. pe numele căruia fusese eliberată autorizația individuală de vânătoare și nici de persoanele cu funcții de conducere în A. de vânătoare, prezenți la acțiunea din ziua respectivă.

Aceasta conduita din partea unor persoane cu functii de organizare si control a indus participanților la vânătoare că pot adopta orice fel de conduita si ca după finalizarea acțiunii vor fi aparati de raspundere.

Lipsa vreunei preocupari pentru respectarea legalitatii rezulta si din faptul ca cei doi nu s-au preocupat de a avea asupra lor documentele necesare a fi completate in situatia incalcarii dispozitiilor referitoare la vanatoare.

Ulterior comiterii infractiunii de catre inculpatul T., inculpatii Z. si U. aveau obligația sa respecte prev. de art. 49 din anexa la R. privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, aprobat prin același ordin, respectiv sa constate faptele ce constituie infracțiune potrivit art. 42-44, conform art. 45/1 din Legea nr. 407/2006 și sa întocmeasca un document de constatare a faptelor comise, încheiat la fața locului si să sesizeze imediat organele competente pentru luarea măsurilor ce se impuneau în atare situații, lucru pe care nu l-au făcut până în momentul depistării de către organele de poliție.

T., inculpatul Z., ca si șef de grupă, avea obligația de a consemna pe autorizația de vânătoare în dreptul vânătorului care nu a respectat regulile de vânătoare, data și ora la care acesta a fost exclus de la acțiunea de vânătoare, precum și vânatul recoltat până în acel moment, iar inculpatul U., în calitatea sa de organ constatator, avea obligația de a reține autorizația de vânătoare și de a o preda unității emitente împreună cu o copie a documentelor de constatare încheiate la fața locului, toate aceste obligatii nefiind indeplinite de catre cei doi. Cu toate acestea, vânatoarea a continuat, inculpatul T. participând activ la aceasta actiune.

Curtea va respinge critica referitoare la nelegalitatea sentintei atacate, considerând, in acord cu instanta de fond, ca prin prestabilirea pericolului social concret al unei infractiuni si ratiunile de politica penala care justifica o asemenea reglementare, conduc la anularea garanțiilor de ordin procedural care sunt in masura să asigure dreptul la un proces echitabil efectiv si egalitatea in fata legii penale si că privarea instanței de posibilitatea aprecierii gradului de pericol social concret alinfracțiunii deduse judecății contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Pe fond, Curtea concluzioneaza ca in mod corespunzator instanta de fond a retinut ca faptele inculpatilor T., S. si H. de a transporta vânatul dobândit in conditiile comiterii de catre inculpatul T. a infractiunii prev. de art. 42 din Legea nr. 407/2006 nu prezinta gradul concret de pericol social al unei infractiuni raportat la modul si mijloacele de comitere, in special raportat la împrejurările în care s-a derulat vânătoarea și la hotărârea luată de comun acord de vânătorii cu funcții sau responsabilități, în sensul desemnării lui S. I. și H. I., pentru transportul căpriorului la S. și congelării acestuia în vederea folosirii la B. vânătorilor. Nu poate fi omis nici faptul ca alte persoane care au comis în aceeasi împrejurare acte similare (vânătorii M. I. E. și Dumbrăvean P. au transportat căpriorul din locul în care a fost împușcat și până la liziera pădurii, unde și-au dat întâlnire vânătorii după prima goană executată), dar actele acestora au fost considerate fara relevanta penala, desi scopul a actiunilor a fost acelasi: de a se beneficia de produsul infractiunii.

Sub aspectul temeiniciei sentintei atacate, Curtea observa ca potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatilor, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește natura si cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatilor, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă valoarea prejudiciului cauzat si comiterea faptelor uzand de o serie de prerogative si atributii care au avut menirea de a usura savarsirea actelor, dar si de a acoperi urmarea acestora.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpati au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, (in cazul inculpatului T. retinându/se circumstata atenuanta prev. de art. 74 lit. a C.), acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, totalității urmărilor faptei din perspectiva punerii în pericol fondului cinegetic.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante in ceea ce îi priveste pe inculpatii S. T. si U. V. este justificat.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimulspecial se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. A., „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale, dar care nu poate conduce automat la retinerea acesteia; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.

P. aceste motive Curtea consideră că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatilor.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile inculpatului T. I. L., S. T. si U. V.

Hotărârea atacată este însă criticabilă sub aspectul omisiunii confiscării trofeului de vânătoare, măsura fiind impusă de textul art. 46 al. 2 din Legea nr. 407/2006, retinând ca fiind corect argumentul instantei de fond potrivit căruia nu se impune confiscarea autoturismelor inculpatilor T. si H. dat fiind solutia adoptata fata de acestia raportat la infractiunea prev. de art. 44 din lege, dar si fata de caracterul conjunctural al folosirii celor doua mijloace de transport.

Asa fiind, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a C. se va admite recursul declarat de

P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, împotriva sentinței penale nr. 209 din 22 februarie

2011 a Judecătoriei B., pe care o va casa numai cu privire la omisiunea confiscării trofeului de vânat.

Rejudecând in aceste limite, in baza art. 46 al.2 din Legea nr. 407/2006 se va dispune confiscarea trofeului de vânat constând in trofeul căpriorului (capul cu coarne).

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Potrivit art. 189 C. se va stabili suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din FMJ.

In temeiul art. 192 al. 2 C. se vor obliga recurenții să plătească fiecare câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 al. 3 C.

P. A. MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, împotriva sentinței penale nr. 209 din 22 februarie 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează numai cu privire la omisiunea confiscării trofeului de vânat.

Rejudecând in aceste limite, in baza art. 46 al.2 din Legea nr. 407/2006 dispune confiscarea trofeului de vânat constând in trofeul căpriorului (capul cu coarne).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

2.Respinge recursurile inculpatului T. I. L., S. T. si U. V.

Stabilește suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.

Obligă recurenții să plătească fiecare câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

G.IER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. M. F. Macidon

← Decizia penală nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1293/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1368/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1368/2011, Curtea de Apel Cluj