Încheierea penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ (...) 21 IANUARIE 2011
ȘEDINȚA P.Ă DIN (...)
INSTANȚA COMPUSĂ DIN: PREȘEDINTE: D. P. - președinte secție penală JUDECĂTORI: M. R.
V. VIREGIL A. GREFIER: G. F.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B. , D. - S. T. C., reprezentat de către procuror D. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către inculpații S. A. G. și G. V. împotriva încheierii penale nr. 6/CC din 19 ianuarie 2011 a T.ui B. prin care s-a admis cererea de prelungire a arestului preventiv, aceștia fiind cercetați pentru comiterea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc prev. de art. 25 rap.la art. 2 al.2 din Legea 143/200, complicitate la violare de domiciliu prev.de art. 26 rap.la art. 192 al.2, denunțare calomnioasă prev-.de art 259 al.2 Cod penal toate cu aplicarea art. 37 lit. a și și 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpații in stare de arest, deținuți în
Arestul IPJ B., asistați de avocați din oficiu B.a B. în apărarea inculpatului
S. A. V. și avocat C. M. în apărarea inculpatului G. V., ambii avocați de la
Baroul Cluj, cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de instanță, ambii inculpați arată că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul apărătorilor inculpaților in vederea susținerii recursurilor.
În apărarea inculpatului S. A. G., avocat B. B., susține oral recursul solicitând în principal, respingerea cererii de prelungire a arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Arată că în motivarea hotărârii nu s-a făcut referire la temeiurile arestării prev.de art. 148 lit. f Cpp care probabil sunt reținute, acest temei nesubzistând in prezent, participația inculpatului la comiterea faptei fiind de instigator și nicidecum de autor.
În motivare se arată că urmărirea penală nu este finalizată mai fiind de audiat o martoră și de efectuat o percheziție informatică în sensul redactării transcrierilor înregistrărilor, ori aceste acte materiale pot fi efectuate cu inculpatul in stare de libertate.
Cere a se avea in vedere și persoana inculpatului care este un element tânăr, fără antecedente penale și cunoscut cu o bună comportare.
Totodată arată că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă având in vedere faptul că infracțiunile ce se rețin a fi comise, sunt din anul
2008, ori pericolul social concret este diluat.
În consecință, solicită admiterea recursului, punerea de îndată în libertate inculpatului, iar in subsidar înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Solicită acordarea onorariului pentru apărător din oficiu.
Pentru inculpatul G. V. avocat C. M. , în susținerea recursului declarat, solicită admiterea acestuia, respingerea cererii de prelungire a arestului preventiv cu consecința punerii de indată în libertate a inculpatului, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitartea sau țara.
Arată că temeiurile care au stat la baza arestării, respectiv 148 lit. f și e Cpp. nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi. Art. 148 lit. f Cpp. nu poate fi reținut deoarece nu s-a dovedit pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul, infracțiunea fiind comisă în anul 2008, pericolul social concret nemaiexitând.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, măsura arestării fiind o excepție. Solicită acordarea onorariului pentru apărător din oficiu.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Arată că, încheierea instanței de fond, T. B. este legală și temeinică, măsura este în mod corect prelungită, iar temeiurile care au stat la baza arestării subzistă și în prezent. Pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit, inculpații și-au stabilit din timp comiterea faptelor, ceea ce produce o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, faptele fiind comise in stare de recidivă.
În consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Inculpatul S. A. G. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de avocat, arătând că la data la care se reține că ar fi comis faptele nu se afla în țară.
Inculpatul G. V. solicită admiterea recursului și punerea in libertate, nu se consideră vinovat de comiterea faptelor și nu consideră că prezintă pericol public.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 6 pronunțată la data de 19 ianuarie 2011 de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a admis propunerea parchetului, dispunându- se prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile, a inculpatului G. V., de la 21 ianuarie 2001 ora 22,40, până la 19 februarie 2011, ora 22,40 și a Inculpatului S. A. G. începând cu 22 ianuarie 2011, ora 0,10 până în 20 februarie 2011, ora 0,10.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 88/CC/(...) pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților { F. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc, prev. de art. 25 Cod penal, rap.la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; complicitate la violare de domiciliu, prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 192 alin. 2 Cod penal și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 2 Codpenal, toate cu aplic. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal și { F. |G. V.}, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal; violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal pentru câte o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...), orele 0010 și până la data de (...), orele 0010 în ceea ce îl privește pe inculpatul S. A. G. și începând cu data de (...), orele 2240 și până la data de (...), orele 2240 pentru inculpatul G. V. Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că prin rezoluția din 21 decembrie 2010 s-a dispus, în temeiul disp.art. 228 alin.1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale față de numiții S. A. G. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc fără drept, prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, primul dintre aceștia constând în aceea că l-a instigat pe G. V. să dețină drogul de mare risc M. (Ecstasy) și să-l plaseze în locuința învinuitului T. Z. L. A. și respectiv deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cel de al 2 doilea, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, a deținut fără drept, drogul de mare risc M., iar într-una din nopțile 18/19 - 19/20 iulie 2008 a pătruns fără drept, prin efracție, în locuința învinuitului, unde a plasat un număr de peste 1800 comprimate de M.( f. 302 vol. I). Ulterior, prin R. din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunilor iulie - august 2008 au produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul învinuirii pe nedrept a numitului T. Z. L. A. de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000. Prin aceeași rezoluție s-a început urmărirea penală față de învinuitul S. A. G. și pentru complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu comisă de învinuitul G. V. constând în aceea că a transmis telefonic acestuia - ca urmare a convorbirilor purtate cu învinuitul T. Z. L. A. - date privind locul în care se găsea T. Z. L. A., facilitând astfel, pătrunderea învinuitului G. V. în locuința celui în cauză ( f. 305). În fine, prin ordonanța din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. A. G. și G. V. pentru infracțiunile anterior menționate, cu reținerea aceleași stări de fapt. Totodată, s-a apreciat că există probe și indicii temeinice, în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că acestea au fost comise în modalitatea descrisă. În acest sens, s-a constatat că sunt relevante declarațiile învinuitului T. Z. L. A. ( f. 98 - 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute ( f. 90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al Biroului T. B. N. al DIICOT (f.131-153); procesele-verbale întocmite de procurorul de caz în urma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători (f. 154-159, 171- 176); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. (f.259 -268); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f. 269-271); raportul de constatare tehnico - științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete unascrisă de M. F. M. concubina inculpatului G. V. (f. 275 - 280); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT - Biroul T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000(f. 286 - 295); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora (vol.II și vol.III), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanate de la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; (f. 166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, existent la f. 269 din vol. I. De asemenea, s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal . În context, s-a menționat că, prin hotărârile sale Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorității judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii). Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițial impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă, fiind întrunite în continuare condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, în modalitatea descrisă în referatul procurorului, probele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nefiind, până în prezent, infirmate. De asemenea, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea infracțiunilor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, apreciindu-se că cercetarea acestora în libertate este de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, existând și pericolul reluării de către inculpați a activității infracționale. Pe de altă parte, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune și raportat la necesitatea efectuării și a altor acte de urmărire penală, respectiv: reaudierea inculpaților cu privire la aspectele nou apărute ca urmare a administrării altor mijloace de probă; continuarea transcrierilor telefonice purtate de inculpați; audierea în calitate de martori a numiților V. F., G. T. reaudierea numitei M. F. M. efectuarea percheziției informatice în sistemele informatice ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului S. A. G. solicitarea de date de la P. de pe lângă Tribunalul Mureș. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații S. A. G. și G. V.,solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în principal, să se respingă cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi, iar pe de altă parte, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă având în vedere că infracțiunile presupus a fi comise de inculpații datează din anul 2008. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar prelungirea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpaților ca nefondat, obligându-i, potrivit art. 192 alin. 2 C. lacâte 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații S. A. G., fiul lui M. și V., născut la data de (...) și G. V., fiul lui I. și L., născut la data de (...), ambii deținuți în Arestul I.P.J. B., împotriva încheierii penale nr. 6/CC din 19 ianuarie 2011 a T.ui B.. Stabilește în favoarea B.ui de A. C. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărători din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. M. R. V. V. A. GREFIER, G. F. Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.tribunal:P. L.E.
| ← Decizia penală nr. 1783/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
