Decizia penală nr. 137/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 137/A/2011

Ședința publică din 03 august 2011

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. B., JUDECĂTOR JUDECĂTORI : L. H.

GREFIER : M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procurer: A.

S-au luat spre examinare apelul declarat de inculpatul D. Ș. împotriva sentinței penale nr.253 din data de (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit.c C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. Ș., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat I. L. F. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și partea vătămată D. T., lipsă fiind părțile civile S. C. DE U. J. C. și S. C. DE P. "L. D.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. Ș., avocat M. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.

Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și urmează a se pronunța asupra onorariului parțial prin hotărârea ce o va pronunța.

Inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține apelul formulat în cauză, precum și declarația dată la Tribunalul Cluj și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului inculpatul D. Ș., avocat I. L. F. susține în totalitate motivele de apel depuse la dosar și în esență solicită admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței penale nr.253/2011 a T.ui C. și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit.c C. în infracțiunea de vătămarte corporală, prev. de art. 181 alin.1^{1 C., reținerea circumstanțelor concrete în care s-a comis fapta și să se aplice inculpatului o pedeapsă apropiată de minimul special prevăzut de lege.}

În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Tribunalul Cluj la pedeapsa de 1 an închisoare ca urmare a reținerii circumstanțelor concrete în care s-a comis fapta, circumstanțele personale ale inculpatului și poziția procesuală a părții vătămate D. T.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat în vătămare corporală, solicită să se constate că infracțiunii de tentativă de omor îi lipsește unul dintre elementele constituive ale infracțiunii, respectiv intenția directă.

Solicită să se aibă în vedere că la momentul săvârșirii faptei, în bucătăria strâmtă din loucința părților, erau prezente doar inculpatul D. Ș. care avea cuțitul în mână și soția acestuia, partea vătămată D. T. C. avea lama de oțel de cca. 25 cm. lungime și mâner de lemn și era bine ascuțit. Părțile își preparau pizza și în momentul în care partea vătămată s-a întors a fost înțepată cu cuțitul din spate, astfel că nu poate fi vorba de o faptă comisă cu intenție, ci de un accident.

În susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice solicită să se aibă în vedere și concluziile actului medical se arată că partea vătămată D. T. a necesitat 25-28 zile de îngrijiri medicale, faptul că aceasta a fost spitalizată 9 zile iar după externare după mai puțin de o lună și-a reluat activitatea la locul de muncă, fiind restabilită complet așa cum rezultă și adeverința depusă la dosar.

În opinia sa instanța trebuie să se bazeze nu numai pe concluziile seci ale actului medico-legal în care concluzionează că leziunile suferite de partea vătămată i-au pus viața în pericol, act care se bazează doar pe supoziții.

Instanța de fond a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă însă a respins schimbarea încadrării juridice fără o motivare fundamentală.

Apreciază că încadrarea juridică a faptei dată de parchet și instanță nu subzistă și că hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este dată pe probabilități și supoziții. Mai mult decât atât instanța de fond a făcut abstracție de poziția procesuală a părții vătămate care a arătat că a fost un simplu accident, petrecut după 34 de ani de căsnicie.

Solicită să se constate că nu a fost dovedită susținerea procurorului că inculpatul și partea vătămată s-au înțeles ce poziție procesuală să adopte partea vătămată pentru al favoriza pe inculpat. Nu era nevoie de această înțelegere pentru că a fost doar un accident.

Solicită reaprecierea și redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond având în vedere că inculpatul este în vârstă de 58 de ani, este la prima confruntare cu legea penală, părinții săi sunt în vârstă, partea vătămată este singură și copiii săi se află în străinătate.

Partea vătămată D. T. solicită admiterea apelului formulat de inculpat cu consecința lăsării în libertate a acestuia, întrucât ceea ce s-a întâmplat a fost un accident și nu faptă penală comisă cu intenție.

De asemenea, arată că nu s-a înțeles cu copiii săi să denatureze starea de fapt, precum și faptul că în perioada în care a fost spitalizată a dat o declarație care a fost consemnată de de procuror și ea doar a semnat-o.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpatul D. Ș. împotriva sentinței penale nr.253/2011 a T.ui C. cu consecința menținerii sentinței ca fiind temeinică și legală, menținerea măsurii arestării preventive, deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei detenției preventive începând cu data de

27 februarie 2011 și până la zi și obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În cuprinsul sentinței atacate se regăsesc motivele și considerentele care au stat la baza reținerii încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, respectiv de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 și 175 lit.c C. și pedeapsaaplicată de instanța fondului este corespunzătoare din toate punctele de vedere, îndeplinind criteriile prev. de art. 72 C. și corespunde situației faptice deduse judecății.

Pedeapsa aplicată inculpatului este una blândă, întrucât s-a avut în vedere poziția procesuală a părții vătămate și s-au reținut circumstanțe atenuante astfel că nici solicitarea în subsidiar cu privire la redozarea pedepsei nu este justificată.

Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, apreciază că în cuprinsul hotărârii se regăsesc toate elementele necesare cerute de textele de lege și doctrina juridică în materia formei de vinovăție cu care s-a săvârșit infracțiunea și a distincțiilor ce trebuie făcute în situațiile în care se analizează tentativa de omor cu punerea în primejdie a vieții raportat la alte infracțiuni îndreptate împotriva vieții și sănătății corporale.

Instanța de judecată a avut în vedere și toate elemenetele desprinse din practica judiciară constantă inclusiv a Curții Supreme care vizează începând cu instrumentul folosit, zona lezată, urmările produse de lovitura aplicată și până la situațiile preexistente situației de premiză.

Apreciază că nu suntem în prezența unei erori de fapt ce a determinat o greșită interpretare a situiației de fapt cu consecința unei greșite încadrări juridice, ci în mod corect s-a reținut intenția indirectă de suprimare a vieții, intenție indirectă care este admisibilă atât teoretic cât și practic în cazul infracțiunii de tentativă de omor.

Își însușește motivarea T.ui C. cu privire la schimbarea poziției procesuale a părții vătămate, nuanțarea declarației și apreciază că în mod corespunzător și judicios instanța de judecată a avut în vedere situațiile preexistente dovedite testimonial în cauză, respectiv la starea conflictuală ce exista între părți, la agresiuni anterioare aplicate în mod repetat de către inculpat părții vătămate, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Vinovăția inculpatului este dovedită prin mijloace de probă, procesul verbal de constatare la fața locului, raportul de constatare medico-legală care descrie atât leziunile produse dar și mecansimul de producere al leziunilor. Astfel susținerea inculpatului și a părții vătămate în sensul că a fost vorba de un accident, nu este susținută de ansamblul material probator administrat în cauz.

Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpatul D. Ș., cu consecința menținerii ca legale și întemeiate a hotărârii apelate.

Apărătorul ales al inculpatului inculpatul D. Ș., avocat I. L. F., în replică, arată că cercetarea la fața locului s-a produs după ce partea vătămată a fost transportată la spital și s-au constatat pete de sânge și cuțitele pe care inculpatul le avea pentru că acesta a fost măcelar de profesie, motiv pentru care solicită înlăturarea ca probă a procesului-verbal de cercetare la fața locului.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere că prima declarație dată de partea vătămată în timpul spitalizării a fost în sensul că a răspuns întrebărilor puse de procuror prin mișcări ale capului care însemnau da sau nu.

Inculpatul D. Ș., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și arată că regretă ceea ce s-a întâmplat, nu a comis fapta cu intenție, a fost un accident datorită faptului că a avut în mână un cuțit ascuțit.

C U R T E A:

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 253 din 23 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost condamnat inculpatul :

D. Ș., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în sat P., jud. C., cetățean român, studii școala profesională, fără loc de muncă, căsătorit, fără antecedente penale, dom.în C.-N., str. Muncitorilor, nr.1, bl. M1, ap.1, jud. C., CNP 1., posesor al C.I. seria KX nr.3. eliberată de P. municipiului C.-N. în baza art.20 C. rap. la art.174, art.175 alin.1 lit.c C., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C., art.76 alin.1 lit.b C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Conform art.76 alin.3 C. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, teza a II-a, și b C.

În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 27 februarie 2011 și până la zi.

În baza art.118 alin.1 lit.b C. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului de bucătărie, cu mâner de lemn și lama de oțel, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii deduse judecății (corp delict aflat în prezent la camera de corpuri delicte a T.ui C.).

În baza art.7 din L. nr.76/2008 s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul Național de D. G. J.

S-a constatat că partea vătămată D. T. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen. comb. cu art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 4176, 95 lei către partea civilă S. C. J. de U. C., respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2370, 41 lei către partea civilă S. C. de P. „. D. C.-N.

Potrivit art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în după-masa zilei de (...), în jurul orei 17,30, organele de cercetare penală din cadrul P.i municipiului C.-N. - Secția 3, au fost sesizate telefonic de martora R. I. cu privire la faptul că vecinul său, inculpatul D. Ș., domiciliat în C.-N., str. Muncitorilor, nr. 1, ap. 1, jud. C. și-a înjunghiat soția cu un cuțit, în urma căreia aceasta este într-o stare gravă, fiind așteptată ambulanța pentru a o transporta de urgență la spital.

Deplasându-se de îndată la locul faptei, lucrătorii de poliție l-au găsit în apartamentul din str. Muncitorilor, nr. 1 pe inculpatul D. Ș., care a afirmat că soția sa s- a înțepat într-un cuțit, iar pe aceasta din urmă au găsit-o în baia locuinței, observând că în partea din spate a corpului, din zona plămânilor, îi curgea sânge. Pe masa din bucătărie, polițiștii au observat un cuțit pe a cărui lamă existau urme de sânge, iar întrucât numita R. I. le-a declarat verbal că partea vătămată D. T. i-a spus că soțul său a înjunghiat-o, au procedat la imobilizarea inculpatului D. Ș. cu cătușele, iar ulterior l-au condus la sediul secției de poliție, după care l-au predat lucrătorilor de la S. de I. C. al I. de P. al J. C.

În actul constatator întocmit, polițiștii au menționat că, în prima declarație verbală, inculpatul D. Ș. nu a recunoscut că a înjunghiat-o pe soția sa, declarând că a fost un accident, însă ulterior a revenit și a recunoscut că el a fost cel care a înțepat-o cu cuțitul, iar în ceea ce o privește pe victima D. T., au menționat că aceasta nu putea vorbi ci doar gemea; s-a mai consemnat totodată că persoana care i-a sesizat telefonic, martora R. I., le-a relatat oral că în jurul orei 17³⁰, a sunat la ea la ușă inculpatul D. Ș., ce se afla în stare de ebrietate, care i-a solicitat să sune la ambulanță deoarece soția sa se simte rău, timp în care a apărut în ușă și partea vătămată D. T., care i-a arătat că a fost înjunghiată în spate, spunându-i că soțul său a fost cel care a înjunghiat-o. Constatând astfel că în urma primelor investigații făcute în cauză poate fi vorba de o infracțiune contra vieții, polițiștii ajunși primii la locul faptei au luat măsuri pentru paza locului și conservarea urmelor existente, până la sosirea echipeicomplexe de cercetare, compuse din procuror, lucrători din cadrul S. de I. C. și ai S. C. al I. C. (f.2-5, 14-16 d.u.p.).

Cu ocazia cercetării locului faptei, în prezența martorilor asistenți P. M.- Costel și P. V.-P., vecini de locuință cu soții D. T. și Ș. și a mătușii acestuia din urmă Muntean Floriana, au fost identificate pete abundente de sânge începând pe de pardoseala de beton din fața ușii de la intrarea în locuința celor doi, pe holul din interiorul locuinței din care se face intrarea în camerele acesteia și până în baia mare, în camera cu destinația de dormitor pe pardoseală și p e lenjeria de pe pat, iar pe pardoseala din bucătărie exista un șir de pete (picuri) de sânge de la ușa de intrare și până la masa situată lângă peretele din partea stângă a încăperii. Au mai fost găsite de asemenea pe pardoseala de pe hol, în dormitor și în baia mare mai multe obiecte de vestimentație îmbibate cu sânge. Pe colțul din stânga al mesei sus-arătate din bucătărie a fost găsit un cuțit de bucătărie cu mâner din lemn și lama din oțel de cca.

25 cm lungime, ce prezenta pe vârf urme de sânge, iar în partea dreaptă a mesei, înspre aragaz, a fost identificat un alt cuțit de același tip, cu mâner din plastic de culoare neagră. Tot în bucătărie, pe o masă de înălțime mai mică și de formă alungită, aflată lângă peretele din partea dreaptă, au fost găsite o sticlă de 1/2 litri cu lichid în ea de culoare albă având inscripția „V33"; și două pahare din sticlă, cu urme de lichid de aceeași culoare, iar lângă masă pe pardoseală un flacon din plastic de cca.

2 litri cu bere „Noroc";. În camera cu destinație de do rmitor din capătul din partea stângă a locuinței, pe o comodă de lângă peretele din stânga a fost găsit un telefon tip Romtelecom, cu receptorul căzut lângă el pe cuvertură și firul conductor de conectare la rețea scos din priză, sub patul de dormit, sub dulapul de haine și deasupra pe acesta mai multe cuțite tip de vânătoare, iar în spațiul dintre frigider și perete o armă cu aer comprimat. Toate urmele -inclusiv papilare - și mijloacele materiale de probă descoperite au fost fixate prin fotografiere și filmare, iar cele considerate utile pentru soluționarea cauzei au fost ambalate, sigilate și ridicate, conform celor menționate în actul de constatare întocmit (f.6-14, 19-51 d.u.p.).

În cursul aceleiași seri s-a dispus și efectuat o constatare medico-legală pentru stabilirea naturii, modului de producere și a gravității leziunilor corporale suferite de victima D. T., care a fost internată de urgență și supusă unei intervenții chirurgicale la S. C. J. de U. C., stabilindu-se prin concluziile preliminarii emis e de I. de M. L. C.- N. că aceasta prezenta leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (posibil cuțit), că leziunile necesită 25-28 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și că acestea au pus în primejdie viața victimei (f.81-83 d.u.p.). De asemenea, din cuprinsul raportului de constatare medico -legală nr.1442/II/a/33/l(...) întocmit ulterior de I. C.-N. rezultă următoarele concluzii: 1. Numita D. T. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor (posibil cuțit); 2. Leziunile suferite necesită 25 -28 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații; 3) Leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei; 4) Opiniem că poziția victimă-agresor, în momentul producerii plăgii toracice penetrante, a putut fi, mai posibil, cu agresorul în spatele victimei; 5) Leziunile pot data din (...) (f.84-85 d.u.p.).

Totodată au fost ridicate de la victimă o bluză de culoare roșie, ce prezenta în partea din spate în zona omoplatului drept o tăietură probabil provocată prin înțepare cu lama unui cuțit, o bucată de material textil și o pereche de pantaloni purtând urme de sânge, iar de la numitul D. Ș. un maieu de culoare albă, ce prezenta și el în zona abdominală pete de sânge (f.51-60 d.u.p.).

Tot în cursul primei nopți, lucrătorii de poliție delegați să obțină o declarație de la victimă cu privire la împrejurările în care a suferit leziunile au luat legătura cu ea, menționând în actul de constatare întocmit că aceasta tocmai era adusă de lacomputerul-tomograf, nu se putea exprima coerent, fiind confuză în vorbire, printr-o exprimare greoaie spunând că își aduce aminte doar că se afla în locuință cu soțul ei, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, că nu își amintește ce s-a întâmplat, decât că se simțea foarte rău și că a fost apoi transportată cu ambulanța la spital. P. au mai menționat că au luat legătura și cu medicul în supravegherea căruia se afla partea vătămată D. T., iar acesta le-a comunicat diagnosticul ce i-a fost stabilit acesteia, respectiv: „. prin înjunghiere hemitorace drept pe linia scapulară, hemoperitoneu drept, plagă pulmonară lob inferior drept, șoc hemoragic, anemie secundară"; (f.61-66 d.u.p.).

De asemenea, în cursul aceleiași nopți, lucrătorii de poliție din echipa complexă de cercetare au identificat și au obținut declarații verbale de la vecini sau cunoscuți ai soților D., întocmind un proces -verbal de constatare cu privire la relatările acestor persoane. Din cele menționate în actul întocmit, rezultă că au fost purtate discuții cu numiții P. V., I. V., D. I., P. I. și M. L., iar conform celor relatate de ei, inculpatul D. Ș. obișnuia să consume alcool în cantități mari și a bătut-o pe soția sa în repetate rânduri, uneori aceasta din urmă fiind nevoită să fugă afară din locuință pentru a nu mai fi bătută (f.70-71 d.u.p.).

Apoi, după ce în baza celor de mai sus a fost începută urmărirea penală împotriva lui pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu ocazia primei sale audieri și a punerii sub învinuire, inculpatul D. Ș. a recunoscut că în ziua incidentului a consumat în mai multe rânduri băuturi alcoolice, din care la domiciliu votcă și bere, iar cu privire la episodul împungerii cu cuțitul a soției sale a menționat că au făcut în bucătărie o pizza și ciorbă și că la un moment dat soția sa i-a zis să guste din pizza; în acel moment a afirmat că a luat cu mâna stângă un cuțit de măcelar cu mâner din lemn, aflat pe masa din bucătărie, dar nu își amintește exact locul în care se află și împrejurarea în care a înțepat-o cu cuțitul pe soție, ci a văzut numai când a început să-i curgă sânge, moment în care a mers în dormitor să dea telefon după salvare, dar nu a reușit întrucât a scos cablul din priză, astfel că a ieșit pe hol și a bătut la ușa vecinei lor să dea ea telefon la ambulanță. El a mai susținut că este adevărat că a lovit-o cu cuțitul pe soție, dar nu a vrut să o lovească cu intenție, iar aceasta s-a putut întâmpla în împrejurările în care aceasta ar fi vrut să-1 ia în brațe (f.99-108 d.u.p.).

D. ce au fost dispuse măsuri pentru reținerea și apoi arestarea preventivă a inculpatului D. Ș., în data de (...) a fost obținută aprobarea medicului supraveghetor pentru audierea la spital a persoanei vătămate D. T., ocazie cu care aceasta a făcut o scurtă relatare verbală procurorului de caz asupra împrejurărilor în care i s -a produs leziunea de înțepare cu cuțitul, în prezența medicului rezident ATI Pitea E.. Sus- numita a relatat că în ziua incidentului s-a aflat acasă cu soțul ei D. Ș., și a pregătit ceva în bucătărie, că la un moment dat soțul a devenit nervos întrucât consumase băuturi alcoolice, și că 1-a văzut la un moment dat cu un cuțit în mână, însă nu reține precis dacă a lovit-o cu el în bucătărie sau în dormitor. Apoi a menționat că a ieșit pe hol la ușa vecinei să dea telefon după salvare, dar soțul i-a tot zis să aibă răbdare și să revină în casă că va veni salvarea, care după câtva timp a sosit și a dus-o la spital, spunând totodată că în acea zi a fost numai ea cu soțul acasă. D. consemnarea relatării verbale într-o declarație scrisă și citirea conținutului ei în prezența medicului rezident sus-arătat, persoana vătămată - care se afla culcată în pat întrucât i se administrase o perfuzie - a semnat personal declarația redactată (f.72-73 d.u.p.).

Tot în faza inițială a instrumentării cauzei, au fost audiate ca martore vecina de apartament a familiei D. care a sesizat telefonic fapta, R. I. și numita P. L.-M., care și ele au confirmat că au existat frecvent situații în care inculpatul D. Ș. s -a aflat sub influența băuturilor alcoolice și și-a certat ori bătut soția, care a fost descrisă ca o femeie liniștită și la locul ei, ce nu a avut treabă niciodată cu nimeni de pe scarablocului. Martora R. I. a mai relatat că în ziua incidentului, pe la ora 17^{30 a bătut la ea la ușă D. Ș., care a rugat-o să sune la ambulanță să vină la soția sa, întrucât se simte foarte rău și imediat moare, iar după câtva timp acesta a revenit la ea la ușă să o întrebe dacă a reușit să dea telefon, cu această a doua ocazie văzând-o apărând în ușă și pe partea vătămată D. T., care a încercat să vină spre ușa apartamentului ei, întorcând spatele și spunându-i: „uite ce mi-a făcut, că m-a împuns cu cuțitul"; (f.112-}

114, 115-117 d.u.p.).

De asemenea, a fost audiat și martorul P. I., care a relatat că îl cunoaște de mai mulți ani pe inculpatul D. Ș. și pe ceilalți membri ai familiei sale, confirmând și el că inculpatul este consumator frecvent de băuturi alcoolice, că uneori acesta se enervează brusc, dar apoi îi trece după ce reușește să se calmeze, iar ca hobby-uri - având și meseria de măcelar - i-a arătat colecția lui de cuțite, precum și o sabie lungă; în ce privește relațiile inculpatului cu soția sa, martorul a relatat că vecinii de pe scară vorbesc că a existat atmosferă încordată între cei doi soți, iar D. Ș. ar fi bătut-o pe soția lui (f. 118-119 d.u.p.).

De precizat că soții D. Ș. și T. au împreună doi fii majori, respectiv un fiu pe nume D. Ș. (în vârstă de 28 de ani), ce la data producerii evenimentului se afla în Anglia, unde are un loc de muncă, precum și o fiică pe nume D. T.-M., care este stabilită în Statele Unite ale Americii, ambii după aflarea incidentului dintre părinți reîntorcându-se în țară să vadă ce s-a întâmplat (f 64, 76-77 d.u.p.).

În consecință, la mai multe zile după producerea leziunilor mamei sale, fiul acesteia și al inculpatului, D. Ș., a solicitat telefonic să fie primit la parchet și s-a oferit să fie audiat ca martor, cerând totodată să i se dea explicații în ce constau motivele în baza cărora tatăl său a fost acuzat de tentativă la omor. D. obținerea explicațiilor solicitate la prezentarea sa la parchet la data de 1(...), acesta a afirmat că în urma discuțiilor pe care le-a avut cu ambii părinți, poate susține că după cât cunoaște el relațiile dintre ei, tatăl său nu a încercat s-o omoare pe maică-sa, ci ceea ce s-a întâmplat a fost un pur accident. El a afirmat că a discutat cu mama sa după ce a readus-o acasă de la spital, fără a insista să-i spună amănunțit ce s-a întâmplat între ea și tatăl său, ci i-a spus doar că în ziua respectivă nu s-au certat, că în cursul dimineții au fost amândoi în oraș după cumpărături, că tatăl său a fost apoi pe la un vecin unde a consumat un pahar de țuică, după care a revenit acasă și au făcut amândoi de mâncare în bucătărie. Cât privește împrejurările în care s-a produs evenimentul, a afirmat că nu au discutat în amănunt, ci din ce i -au spus ei rezultă că în timpul cât au făcut „. în bucătărie mama lui și -a tăiat cu cuțitul un colț de „., iar tatăl lui i-a zis: „nu strica cuțitul ăla, uite, ăsta-i de pizza";. Apoi despre ce s-a întâmplat în continuare, a afirmat că mama lui i-a zis că se tot gândește ce s-a întâmplat, și probabil că o să spună procurorului când va fi audiată. Martorul D. Ș. a mai ținut să precizeze că declarațiile vecinilor audiați care au relatat existența unor stări conflictuale între părinții săi nu trebuie luate în considerare, făcând referire expresă la numita P. V., care la data audierii ei de către polițiști s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice, menționând totodată că a stat de vorbă cu toți vecinii, inclusiv cu aceasta din urmă, care ar fi afirmat că i-a ținut partea mamei lui, precum și cu vecina care a dat telefon după salvare. El a mai menționat, referitor la susținerile că tatăl său ar fi. provocat anterior scandal în familie, că nu este adevărat, ci cei care afirmă aceasta ar fi interpretat greșit vocea tatălui său, care vorbește prea tare și poate fi interpretată ca și cum s-ar certa cu cineva (f.128-129 d.u.p.).

Conform celor convenite cu martorul D. Ș., acesta împreună cu sora lui D. T. M. au ajutat-o pe mama lor să se deplaseze la parchet la data de 15.03.201, pentru a i se lua o declarație detaliată ca parte vătămată. În prima fază, în prezența fiicei sale pentru care a stăruit să fie lăsată să participe și ea la audiere, și cu asistarea apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat M. V.-G., care a formulat cerere de a fiîncunoștințat despre orice act de urmărire penală ce se efectuează conform art.172 alin. 1 C.proc.pen., i-au fost aduse la cunoștință de către procuror părții vătămate D. T., drepturile pe care le are ca victimă a infracțiunii de tentativă la omor calificat în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru protecția victimelor infracțiunilor, respectiv dreptul la consiliere psihologică, dreptul la asistență juridică gratuită și dreptul la o compensație financiară, explicându-i-se condițiile în care își poate valorifica aceste drepturi și organele cărora trebuie să i se adreseze în acest sens, conform celor menționate în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu această ocazie (f.74 d.u.p.).

Apoi în cadrul audierii sale ca parte vătămată, în prezența acelorași persoane menționate mai sus, i s-a adus de asemenea la cunoștință victimei D. T. drepturile procesuale pe care le are, respectiv dreptul de a -și angaja apărător și dreptul de a se constitui parte civilă, dacă înțelege să formuleze pretenții civile în cauză, aceasta menționând că nu dorește să-și angajeze apărător. Cât privește împrejurările în care a suferit leziunea de înțepare cu cuțitul, partea vătămată a explicat detaliat ce au făcut împreună cu soțul în ziua incidentului, că în momentele premergătoare acestuia au pregătit „. în bucătărie, timp în care cu cuțitul cu care lucra și-a tăiat o bucată de „. să o guste, spunându-i soțului că este bună, însă acesta i-a zis să nu mai taie cu acel cuțit, venind cu alt cuțit să i-1 dea, să nu-1 mai folosească pe cel pe care ea îl avea în mână. Ea a afirmat că soțul a venit cu cuțitul în mână, fără să observe ce cuțit avea, cu care a intrat pe ușa de la bucătărie și în momentul când a ajuns în fața ei în bucătărie și erau față în față, i-a zis „No, hai atunci taie tu!"; În acel moment, afirmă că fiind cu șlapii în picioare, ea s-ar fi împiedicat în urma agățării șlapului de mocheta de la aragaz, moment în care s-ar fi înclinat spre el, iar întrucât el la mâna dreaptă fiind operat în urma dislocării umărului, probabil că având cuțitul în mâna stângă (fiind stângaci), fără să-și dea seama, a înțepat-o cu cuțitul fără ca ea să simtă ceva. Aceasta a mai afirmat că în momentul în care soțul a venit cu cuțitul în mână, ea a încercat să-i facă loc să intre să taie pizza, spunându-i „Hai, taie tu";, împrejurare în care s-a împiedicat cu șlapul și s-a înclinat spre el, acesta a încercat s-o prindă cu mâna dreaptă de mâna stângă, în care însă nu avea putere și probabil că atunci a încercat și cu stânga, fără să-și dea seama că avea cuțitul în mână, înțepând-o cu cuțitul fără ca ea să simtă. Apoi afirmă că ea a mai rămas un pic la masă, venind pe după el, dar nu știe dacă acesta și-a tăiat sau nu „. întrucât era cu spatele, după care s-a îndreptat spre ușa de la bucătărie să iasă, atunci simțind că îi curge ceva pe spate și spunându-i soțului; care a răspuns: „Bine, mă duc să dau telefon la salvare";, mergând în camera mijlocie unde era telefonul. Între timp afirmă că ea a ieșit pe hol să sune la vecinii de la apart.

2, cerându-i vecinei să sune la salvare întrucât îi curgea sânge, la scurt timp venind și soțul ei, care i-a zis să reintre în casă; după câtva timp afirmă că a revenit pe hol să vadă dacă vecina a sunat la salvare, dar soțul său a revenit din nou să o cheme în apartament, apoi până a venit salvarea a băut o gură de suc și a încercat să meargă la toaletă.

În ce privește ocupația pe care au avut-o cu soțul în cursul zilei până la eveniment, partea vătămată a afirmat că au fost împreună în oraș după cumpărături, că soțul și-a cumpărat un flacon de bere și i-a dat voie să-și ia și o sticlă de vodcă, din care a consumat în timpul zilei, iar cât privește aspectele ce i-au fost aduse la cunoștință că rezultă din datele obținute de polițiști și din declarațiile martorilor conform cărora soțul ei ar fi bătut-o de mai multe ori, ea a menționat că acesta în urma unui accident vascular din luna decembrie 2010 ar fi rămas cu o pareză facială, și de atunci vorbește tare, iar lumea care l-a auzit probabil a crezut că se ceartă cu ea. A mai afirmat că uneori soțul ei mai înjura, dar de multe ori nu pe ea, ci pe cățel sau pentru ce auzea la televizor la știri, comportament care i-a putut determina pe vecini să creadă că se ceartă cu ea.

Cât privește declarația ce i-a fost luată de procuror în timp ce era internată la S. de U. C.-N., aceasta a recunoscut că a fost ascultată în prezența unei doctorițe stagiare, și că după ce a făcut o relatare verbală în fața procurorului și a doctoriței, procurorul a completat declarația și apoi i-a citit-o, iar ea a semnat-o, recunoscându-și semnătura, dar a afirmat că nu își amintește dacă a zis că soțul era nervos, cum rezulta din declarație.

La întrebarea expresă a apărătorului din oficiu prezent la audiere, de a spune dacă își menține în totalitate declarația ce i-a fost luată de procuror la spital, partea vătămată a răspuns că la momentul respectiv se afla cu perfuzie și sub tratament și nu putea vorbi, și ca urmare își menține numai declarația prezentă. A răspuns însă că este de acord să fie testată la aparatul poligraf, la întrebarea expresă a procurorului adresată în acest sens. Totodată aceasta a mai menționat că dorește ca soțul ei să fie lăsat în libertate, întrucât fiii lor trebuie să plece fiecare la treburile lor, respectiv fiica înapoi în S.U.A. unde locuiește, iar fiul în Anglia, întrucât are acolo un contract de muncă (f.75-78 d.u.p.).

La aceeași dată de (...) a fost reaudiat și inculpatul D. Ș., asistat de apărătorul desemnat să-i asigure asistența juridică din oficiu. Cu privire la împrejurările în care s- a produs înțeparea soției sale cu cuțitul, inculpatul a afirmat de această dată că în momentele premergătoare evenimentului el și soția sa făceau de mâncare în bucătărie, el pregătind „., iar victima făcând supă de șelate verzi, timp în care a consumat vodcă dintr-o sticlă și bere dintr-un flacon. În timp ce el se ocupa de pizza, crede că soția sa a deschis ușa de la lerul de la aragaz să vadă dacă „. e coaptă, și crede că atunci când aceasta s-a ridicat de la ler s-a sucit, el având cuțitul în mâna stângă, și atunci s-a produs împungerea soției, ea neștiind ce s-a întâmplat. Abia după aceea afirmă că a auzit-o spunând: „Aoleu, m-am înțepat";. În acel moment afirmă că a fugit în cameră la telefonul fix să dea telefon după salvare, dar nu a reușit întrucât a smuls conductorul de la telefon din priză, după care a fugit pe hol la vecina de apartament și i-a cerut ei să dea telefon la salvare.

D. ce i-a fost prezentată spre vedere planșa cu fotografii judiciare efectuate la cercetarea locului faptei, în care a recunoscut cuțitul de bucătărie cu mâner din lemn cu care a înțepat-o pe soția sa, și totodată i s-au prezentat și constările și concluziile raportului de constatare medico-legală privind leziunile produse soției sale prin lovire cu cuțitul, ce i-au provocat o plaga penetrantă prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui drept pe linia scapulară, precum și plagă pulmonară hemoragică lob inferior drept, la întrebarea apărătorului dacă, în condițiile în care a afirmat că nu își mai amintește exact despre cum s-a produs înțeparea victimei, este posibil ca soția lui sa se fi împiedicat în momentul producerii înțepării, inculpatul a răspuns că el nu poate să știe ce s-a întâmplat, ci ori că soția lui s-a sucit în acel moment să-i dea să mănânce

„., ori că s-ar fi dat înapoi pentru că era ud acolo lângă aragaz. Acesta a mai menționat totodată că este de acord să se supună testării la aparatul poligraf, pentru a se stabili dacă a spus ori nu adevărul în legătură cu fapta reținută (f. 110-111 d.u.p.).

În fața instanței de judecată, inculpatul a reiterat susținerile conform cărora ceea ce s-a întâmplat în locuința lor în după-amiaza zilei de 26 februarie 2011 a fost un accident nefericit, precizând că „aveam în mână cuțitul deoarece tăiasem carnea, salamul, iar la un moment dat soția mea a deschis ușa de la aragaz să vadă dacă pizza s-a copt, chemându-mă și pe mine să vin să văd acest lucru. M-am îndreptat spre ea din spate, având în mâna stângă cuțitul, iar în momentul în care am ajuns în spatele ei și ea s-a ridicat, s-a lăsat puțin pe spate, probabil alunecând pe podeaua care era umedă, moment în care a simțit o împunsătură în zona spatelui și mi-a spus : m-am împuns în cuțit"; (f.75 dosar instanță).

La fel, partea vătămată D. T. a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală în care a arătat că a fost vorba despre un eveniment nefericit, precizândcă nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de judecată și că nu înțelege să formuleze pretenții civile în cauză (f.77 dosar instanță).

Din examinarea comparativă a declarației martorului D. Ș., cu cele ale părții vătămate și inculpatului date cu ocazia reaudierii lor de către procuror la data de (...), precum și în fața instanței de judecată, astfel cum au fost descrise mai sus, coroborate cu comunicarea nr.549551/(...) a I. C. potrivit căreia inculpatul D. Ș. a fost vizitat la A. I. C. de către fiul său, la datele de (...) și (...), iar la data de (...) de însăși soția sa D. T., de fiul și de fiica D. T.-M., rezultă în mod evident că, la insistențele celor doi copii ai lor, partea vătămată l-a iertat pe inculpat, împăcându-se cu acesta și înțelegându-se totodată să susțină la următoarele audieri că înțeparea cu cuțitul a părții vătămate D. T. s-a produs în condiții accidentale, iar nu ca urmare a lovirii ei cu intenție de către inculpat.

Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că provocarea leziunilor părții vătămate în așa-zisul mod accidental pe care încearcă să-l prezinte inculpatul și victima în ultimele declarații nu are suport real, fiind infirmat de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, din concluziile raportului de constatare medico-legală al I. C.-N., nr.1442/II/a/33/l(...) întocmit în cauză a rezultat că leziunea suferită de victimă s-a produs prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (cuțit), așa cum însăși partea vătămată D. T. i-a spus vecinei sale de apartament, martora R. I., imediat după producerea agresiunii, precum și procurorului în timp ce afla internată în spital, la data de (...), în prezența medicului rezident ATI Pitea E., iar nu în așa- zisele condiții accidentale cum încearcă în prezent să acrediteze cei doi, relatările lor în sensul unei astfel de modalități de provocare a leziunii suferite de victimă necoroborându-se nici ele una cu cealaltă (relevante în acest sens sunt multiplele variante prezentate de inculpat cu privire la modul de săvârșire a infracțiunii), și nici cu concluziile raportului de constatare medico-legală, respectiv cu modul de dispunere a urmelor găsite în bucătăria locuinței unde a avut loc evenimentul.

De asemenea, martora R. I. a arătat în fața instanței de judecată că partea vătămată D. T. a făcut câțiva pași spre ea, întorcându-se cu spatele și ducând mâna la spate, moment în care a văzut câteva picături de sânge pe mâna acesteia, după care victima i s-a adresat spunându-i „uite ce mi-a făcut, a băgat cuțitul în mine";, martora precizând că partea vătămată era foarte speriată, se ferea de soțul ei și nu mai dorea să intre în locuință, acceptând în cele din urmă, la insistențele repetate ale inculpatului să intre în casă, însă la foarte scurt timp a ieșit din nou pe hol și a început să plângă (f.91 dosar instanță).

Aceeași stare de fapt a relatat-o partea vătămată și procurorului cu ocazia declarației luate la data de (...), când a precizat că inculpatul, care consumase băuturi alcoolice, a devenit nervos și a lovit-o cu cuțitul pe care îl ținea în mână, însă nu își mai amintește dacă a făcut acest lucru în bucătărie sau în dormitor (f.72 d.u.p.).

Este evident că inculpatul a comis fapta în virtutea obișnuinței sale de a-și agresa în mod repetat soția, așa cum au sesizat vecinii și cunoscuții acestora la care am făcut referire mai sus (declarațiile martorelor P. L. -M. și R. I. fiind relevante în acest sens - f.91, 92 și 94 dosar instanță), enervându-se în contextul descris în mod brusc pe aceasta, pentru faptul că a folosit la tăierea unei bucăți din pizza un alt cuțit decât acela pe care îl considera el potrivit, după cum se poate desprinde din înseși declarațiile victimei și ale inculpatului date în cauză.

Totodată, s-a menționat faptul că în urma testării inculpatului la aparatul poligraf, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.420.449/(...) la I. de P. al J. C. -S. C., s-a concluzionat că la întrebările relevante ale cauzei, respectiv: „3) în perioada ianuarie 2010-februarie 2011 au fost situații în care ți-ai bătut soția? - R. NU; 5) în data de (...) pentru că te-ai enervat ți-ai lovit soția cu cuțitul? R. - NU; 8) Ailovit-o intenționat pe soția d-tale cu cuțitul? - R. NU; 9) Ai fost sfătuit de cineva să declari că a fost un accident? R. NU";; răspunsurile lui D. Ș. au provocat modificări specifice comportamentului simulat (f.149-160 d.u.p.).

În ce o privește pe partea vătămată D. T., în privința căreia în baza consimțământului acesteia s-a dispus de asemenea să fie supusă unei testări similare, specialistul în tehnica poligraf a menționat că la data prezentării acesteia nu a putut fi examinată la poligraf datorită problemelor de sănătate pe care le are (convalescență postoperatorie cu dureri de cap în zona intervenției chirurgicale), recomandând ca testarea ei să se facă după stabilirea stării de sănătate (f.155, 160-

162 d.u.p.).

În ce privește revenirea părții vătămate D. T. asupra afirmațiilor sale verbale inițiale făcute în prezența vecinei lor R. I., precum și asupra relatării verbale făcute procurorului la spital în prezența medicului rezident de salon, ea nu este cu nimic justificată, fiind evident din cele de mai sus că pentru prezentarea versiunii că ar fi fost vorba în cauză de un accident, iar nu de o agresiune intenționată a inculpatului, a fost influențată în acest sens, după ieșirea din spital, de către ceilalți membri de familie (mai precis de către cei doi copii ai săi).

O astfel de conduită a putut adopta atât ea, cât și cei care au influențat-o, cunoscând faptul că nu pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunile de nedenunțare a unei astfel de infracțiuni ori de favorizare a infractorului, textele art. 262 și art. 264 C. conținând prevederi exprese că nedenunțarea și favorizarea infractorului săvârșite de soț sau de o rudă apropiată (în care se încadrează copii lor) nu se pedepsesc, existând deci în privința acestor infracțiuni unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În baza celor de mai sus, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, respectiv în cadrul conduitei sale obișnuite de a exercita acte de agresiune asupra soției sale, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice (aflându-se în stare de ebrietate, cum a remarcat martora R. I.) și a unei stări de enervare bruscă fără motiv întemeiat, natura obiectului vulnerant cu care a lovit victima (respectiv un cuțit apt de a produce o leziune care să provoace moartea unei persoane), intensitatea loviturii (care a fost mare, având în vedere că victimei i-a fost rănit și lobul plămânului drept), regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura (care conține organe cu caracter vital), consecințele cauzate (respectiv leziuni ce au pus în primejdie viața victimei, care a fost salvată doar datorită îngrijirilor medicale ce i-au fost acordate în mod profesionist), tribunalul a considerat că se poate reține în mod întemeiat că inculpatul a comis fapta cu intenția de a ucide, în sensul că, chiar dacă nu a urmărit în mod expres producerea rezultatului letal al faptei sale, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, motiv pentru care fapta săvârșită de inculpat nu a fost încadrată în dispozițiile art.182 alin.2 C., ci în dispozițiile art.20 C. rap la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c C.

Totodată, tribunalul a și respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului, fiind evident că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art.181 alin.1/1 C., întrucât consecința acțiunii intenționate a inculpatului a fost punerea în primejdie a vieții soției sale (care a fost salvată doar datorită îngrijirilor medicale acordate la timp și în mod profesionist) și nu o simplă vătămare a integrității corporale sau sănătății acesteia, care ar necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.

Fapta reținută mai sus s-a probat prin : procesul-verbal de sesizare a organelor de poliție (f.2-3 d.u.p.), proces-verbal de control corporal sumar asupra inculpatului (f.4-

5 d.u.p.), proces-verbal de cercetare a locului faptei (f.6-12 d.u.p.), referatul organelor de cercetare penală de declinare a competenței de soluționare a cauzei la parchet (f.13-18 d.u.p.), planșa fotografică privind aspecte de la cercetarea locului faptei (f.19-

50 d.u.p.), planșa fotografică cu privire la obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la partea vătămată (f.51-55 d.u.p.), planșa fotografică privind maieul cu urme de sânge ridicat de la inculpat (f.56-60 d.u.p.), proces-verbal al organelor de cercetare penală din (...) privind verificarea la spital a stării sănătății victimei și a diagnosticului acesteia la internare (f.62-64 d.u.p.), proces-verbal de desigilare a locuinței soților D. Ș. și T. și de predare a acesteia fiului lor D. Ș. (f.67-69 d.u.p.), proces-verbal al lucrătorilor din cadrul echipei complexe de cercetare din (...) privind obținerea unor relații verbale despre raporturile dintre soții D. Ș. și T. de la vecinii și cunoscuții acestora (f.70-71 d.u.p.), declarația persoanei vătămate D. T. luată de procuror la spital (f.72-73 d.u.p.), proces-verbal de aducere la cunoștința părții vătămate a drepturilor ce-i sunt conferite prin L. nr.211/2004 (f.74 d.u.p.), declarația părții vătămate D. T. (f.75-

80 d.u.p.), proces-verbal de constatare încheiat de procuror privind un incident survenit la audierea părții vătămate în prezența apărătorului ce-i asigura asistența juridică din oficiu inculpatului (f.79-80 d.u.p.), concluziile preliminare ale I. C. nr.FN/(...) (f.82-83 d.u.p.), raportul de constatare medico-legală al I. C. nr.1442/II/a/33/l(...) (f.84-

85 d.u.p.), proces-verbal al organelor de cercetare penală de măsurare a victimei D. T. și de evidențiere a locului înjunghierii sale cu cuțitul (f.87-92 d.u.p.), adrese către S. C. de U. J. C. și S. C. de P. „. D. C.-N., pentru comunicarea unor documente medicale și a decontului cheltuielilor de spitalizare (f.93-98 d.u.p.), declarațiile martorilor R. I., P. L.-M., P. I., P. V.-I., P. V.-P., P. M.-C., D. I.-A. și D. Ș. (f.113-129 d.u.p. și f.91.94, 110-113 dosar instanță), adresa I. C. - A., cu nr. 549551/(...) (f.146-

147 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică al I. C. - S. C. nr.

420449/2011, privind testarea inculpatului la aparatul poligraf (f.152-162 d.u.p.), adresa I. C., Compartimentul de identificări judiciare privind persoanele cărora aparțin urmele papilare ridicate de la locul faptei (f.165), plic sigilat conținând urmele papilare ridicate de la locul faptei (f.166); raportul de constatare tehnico-științifică al I. C. - S. C. nr. 420433/2011, privind determinarea autorilor urmelor papilare (f.167-174 d.u.p.), adrese ale I. C. - S. Arme, Explozibil și Substanțe periculoase nr. 333782/2011, privind preluarea armei cu aer comprimat ridicată de la inculpat, în vederea efectuării de cercetări separate privind comiterea infracțiunii prev. de art 136^{1 din L. nr.295/2004 (f.16, 175 d.u.p.), proces-verbal al I. C. - S. de I. C. privind înaintarea la dosar a coletelor cu mijloace materiale de probă și obiectul corp delict (cuțitul folosit de inculpat la comiterea faptei - f.176-177 d.u.p.), deconturile de cheltuieli comunicate de S. C. J. de U. C. și S. C. de P. „. D. C.-N. (f.10-33, 39-61 dosar insatnță) și declarațiile inculpatului D. Ș. (f.99-111, 178-179 d.u.p. și f.75 dosar instanță).}

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. Ș., care la data de (...), aflându-se la locuința comună împreună cu soția sa D. T., pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, s-a enervat brusc fără motiv întemeiat pe aceasta, respectiv pentru că a folosit la bucătărie pentru tăierea unei pizza un alt cuțit decât acela pe care-1 considera el potrivit, și a înjunghiat-o pe la spate cu cuțitul de bucătărie pe care-1 avea în mână (în continuarea comportamentului său agresiv manifestat anterior în mai multe rânduri asupra victimei), provocându-i prin lovire cu cuțitul o plagă toracică penetrantă la nivelului hemitoracelui drept pe linia scapulară, ce i -a lezionat lobul plămânului drept, cauzându-i leziuni vindecabile în 25-28 zile de îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 C. rap. la art.174, art.175 alin.1 lit. c C.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul întregului proces penal, precum și faptul că inculpatul, persoană în vârstă de 58 de ani, se află la prima confruntare cu legea penală și s-a împăcat cu partea vătămată D. T., aceste din urmă împrejurări fiindreținute ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.b C., tribunalul a considerat că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D. Ș., criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat deființarea acesteia și, în principal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit.c C. în infracțiunea de vătămarte corporală prev. de art. 181 alin.1^{1 C., cu aplicarea unei pedeapse apropiată de minimul special prevăzut de lege.}

În subsidiar, solicită reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond la pedeapsa de 1 an închisoare ca urmare a reținerii circumstanțelor concrete în care s-a comis fapta, circumstanțele personale ale inculpatului și poziția procesuală a părții vătămate D. T.

În motivarea recursului inculpatul a solicitat să se constate că infracțiunii de tentativă de omor îi lipsește unul dintre elementele constituive ale infracțiunii, respectiv intenția directă sens în care a arătat că agresarea părții vătămate a fost un accident, făcând trimitere la declarațiile victimei care susțin această apărare și la concluziile actului medical în care se arată că partea vătămată D. T. a necesitat 25-28 zile de îngrijiri medicale, dar și la împrejurarea că victima a fost spitalizată doar 9 zile, iar după externare, la mai puțin de o lună, și-a reluat activitatea la locul de muncă, fiind restabilită complet așa cum rezultă și adeverința depusă la dosar.

În ceea ce privește concluziile puse în subsidiar, solicită să se constate că dozarea pedepsei este necorespunzătoare deoarece aceasta putea să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 lit.b C., având în vedere că inculpatul este în vârstă de 58 de ani, este la prima confruntare cu legea penală, părinții săi sunt în vârstă, partea vătămată este singură și copiii săi se află în străinătate.

Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Argumentația inculpatului potrivit căreia agresionarea victimei ar fi rezultatul unui accident și că fapta ar constitui infracțiunea de vătămare corporală nu poate fi însușită nici de instanța de apel.

Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că leziunile au fost provocate victimei de către inculpat cu intenție directă, iar scopul urmărit a fost acela de a suprima viața acesteia.

În primul rând, susținerea potrivit căreia fapta ar constitui infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 al. 1/1 C. este infirmată prin concluziile raportului de constatare medico-legală al I. C.-N. nr.1442/II/a/33/l(...) întocmit în cauză și de unde rezultă că viața victimei a fost pusă în primejdie, ceea ce obiectiv, se circumscrie unei alte infracțiuni, mai grave, respectiv cea de vătămare corporală gravă.

Referitor la modul de producere a leziunilor prezentate de victimă, relevante sunt declarațiile martorei R. I., vecina părților, care este persoana la care victima a apelatimediat după incident și căreia aceasta i-a spus că „uite ce mi-a făcut, a băgat cuțitul în mine";. Aceeași martoră face vorbire despre starea părții vătămate, arătând că a era foarte speriată, se ferea de soțul ei și nu mai dorea să intre în locuință, acceptând în cele din urmă, la insistențele repetate ale inculpatului să intre în casă, însă la foarte scurt timp a ieșit din nou pe hol și a început să plângă (f.91 dosar instanță).

Coroborând această declarație cu depoziția părții vătămate din data de (...), dată în prezența medicului rezident ATI Pitea E. potrivit căreia inculpatul, care consumase băuturi alcoolice, a devenit nervos și a lovit-o cu cuțitul pe care îl ținea în mână, însă nu își mai amintește dacă a făcut acest lucru în bucătărie sau în dormitor (f.72 d.u.p.).și cu concluziile aceluiași raport medico-legal din care rezultă că leziunea suferită de victimă s-a produs prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (cuțit), concluzia care se desprinde este aceea că leziunile au fost provocate de către inculpat ca urmare a acțiunii sale directe și nu în condiții accidentale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, aspect rezultând atât din faptul că susnumitul a conceput ca un mijloc de rezolvare a relației sale cu victima recurgerea la o acțiune deosebit de agresivă, cât și raportat la mijlocul folosit (un cuțit de dimensiuni mari, de 25 cm, apt de a produce o leziune care să provoace moartea unei persoane), intensitatea loviturii (care a fost mare, având în vedere că intervenția chirurgicală a evidențiat în cavitatea toracică cca 1500 ml sânge și o plagă pulmonară pe fața costală a lobului inferior drept de cca 1,5 cm, hemoragică ), regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura (care conține organe cu caracter vital), consecințele cauzate (potrivit raportului medico-legal, victima a fost internată cu diagnosticul "plagă toracică prin înjunghiere hemitorace drept sp VII, linia scapulară, hemopneumotorace drept, șoc hemoragic, agresiune, transfuzie masivă";, fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei și care a fost salvată doar datorită îngrijirilor medicale ce i-au fost acordate în mod profesionist), dar și modul de aplicare a loviturii, respectiv în timp ce agresorul s-a aflat în spatele victimei, ceea ce a condus practic la anihilarea oricărei posibilități a acesteia de a se apăra și a evita lezionarea sa.

Nu poate fi omis în contextul celor arătate că din probele administrate rezultă că inculpatul a avut constant o atitudine agresivă față de victimă pe fondul consumului de alcool.

Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, Curtea retine că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În speță, s-a probat că inculpatul a comis o faptă deosebit de gravă, care face parte din categoria infracțiunilor de pericol și rezultat ce ocrotesc valoarea socială supremă, respectiv dreptul la viață. De asemenea, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul a comis faptele pe fondul consumului de alcool și, deși a avut o pozițieoscilantă, a manifestat regret. De aceea, raționamentul primei instanțe care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului este corect.

Solicitarea inculpatului de a se acorda o eficienta mai sporită circumstantelor atenuante legale nu poate fi primit, deoarece coborârea pedepsei într-o măsură mai sporită sub minimul special prevăzut de lege ar conduce la stabilirea unei sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptei, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a pedepsei.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei comise de inculpat, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Totodată, instanța de fond a procedat corespunzător și la individualizarea pedepsei accesorii.

Curtea relevă, în primul rând, că în conformitate cu principiul legalității pedepsei, instituit de art. 2 C., pedepsa accesorie, constând în interzicerea unor drepturi, este prevăzută de legea penală prin art. 64 C.

În al doilea rând, Curtea constată că recurgerea instanței la această categorie de pedeapsă este subordonată exigenței legale a constatării de către instanța judecătorească, atât a necesității aplicării sale, cât și unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penală, și anume dispozițiile art. 71 alin. 3 C., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru unificarea practicii judiciare naționale în această materie.

Sub aspectul necesității aplicării pedepsei accesorii, Curtea constată că în raport de tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, infracțiune care a adus grave atingeri dreptului la viață a persoanei vătămate, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art. 52 alin. (1) C. În realizarea acestui scop, orice pedeapsă trebuie să conțină, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ și, în final, un element preventiv.

Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei și față de imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.

Curtea de A. concluzionează, așadar, că aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.

Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.

Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 C., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.

E.luând criteriile de individualizare a acestor din urmă componente ale pedepsei accesorii, Curtea reține că în raport de aceste criterii, precum și de tipul infracțiunii săvârșite de către inculpat, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b C. se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional este justificată și se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.

Așa fiind, Curtea concluzionează că este corecta aplicarea, alături de pedeapsa închisorii, și pedeapsei accesorie prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a C. și a celei prev. de art. 64 lit. b C.

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Potrivit articolului 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și că sunt întrunite atât cerințele art. 300^{2 și ale art.160b Cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din C. (cauza Tommasi vs.Franța).}

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Sălaj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din C., astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.

Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. Ș., fiul lui D. si M., născut la (...), arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 253 din 23 iunie

2011 a T.ui C.

Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Menține starea de arest a inculpatului.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 august 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. L. H.

M. V. G.

GREFIER Red.H.L./H.L.

5 ex./(...)

← Decizia penală nr. 2072/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1836/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 137/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 137/2011, Curtea de Apel Cluj