Încheierea penală nr. 1807/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1807/R/2011
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : I.A C. M.
V. C.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul R. I. împotriva încheierii penale nr. 97 din (...) a T.ui B.-N., având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. I., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. Manuela, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul R. I. arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond, cu privire la care nu are alte completări de făcut.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului R. I. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând propunerea de arestare preventivă, respingerea acesteia. în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere că măsura arestului preventiv este o măsură extremă, ce se impune a fi luată în situații extreme și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Raportat la vârsta inculpatului și la probele acestuia de sănătate, consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în sensul reținut de dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., față de acesta putându-se dispune înlocuirea măsurii preventive, existând și date că s- ar putea împăca cu partea vătămată. Consideră, de asemenea, că nu există probe concludente de vinovăție, ci simpla declarație a părții vătămate. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În prezenta cauză, raportat la poziția inculpatului și la antecedentele penale ale acestuia, precum și la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, consideră că se impune luarea măsurii arestului preventiv față de acesta. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nici starea de sănătate și nici vârsta inculpatului nu l-au împiedicat să săvârșească acte de agresiune asupra părții vătămate de 85 de ani, cu intenția de a suprima viața acesteia.
Totodată, învederează că între părți există o relație conflictuală mai veche, prezența inculpatului în comunitatea din care provine fiind de natură a tulbura serios ordinea publică. Mai mult, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare pentru acte de violență asupra organelor de poliție, poziția acestuia față de autorități și caracterul său agresiv justificând măsura arestului preventiv luată în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciază că nu se impune admiterea recursului și nici revocarea măsurii arestului preventiv, lăsarea inculpatului în stare de libertate fiind de natură a tulbura grav ordinea publică.
Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că este bolnav.
C U R T E A
Prin Încheierea penală nr. 97/CC din 03 noiembrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)1 în temeiul dispozițiilor articolului 149/1 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD, ca fiind întemeiată și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. I. fiul lui { F. și al { F. , născut la { F. |(...)}, în { F. |com. M.}, jud. { F. |B. N.}, CNP.{ F.
|1420602060777}, cetățean - { F. |român}, studii - 6 clase, ocupația - pensionar, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în { F. | mun. B., Aleea Plopilor, nr. 4, sc.A, ap.16, jud. B. N., cu reședința în com. M., nr. 167, jud. B. N.}, în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de articolul 20 raportat la articolul 174 alineatul 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 37 litera „a"; Cod penal pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de
3 noiembrie 2011 și până la data de 1 decembrie 2011; s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpat.
S-a stabilit onorariu avocațial în favoarea avocatei V. R. în cuantum de
100 lei. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că prin rezoluția din 1 noiembrie 2011 emisă de procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul menționat mai sus, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem"; cu privire la săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, reținându-se că la 1 noiembrie 2011 organele de urmărire penală au fost sesizați despre faptul că, în comuna M., județul B.-N., la data de (...), orele 17,30, în curtea casei sale, a fost găsită partea vătămată R. M., în vârstă de 85 de ani, căzută la pământ și prezentând multiple leziuni la nivelul capului, inclusiv de scalpare.
Ulterior, prin rezoluția din (...) emisă de procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. în același dosar, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul R. I. pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că la (...), în jurul orelor 17,00, învinuitul R. I. a pătruns în curtea locuinței părții vătămate R. M. din comuna M., județul B.-N., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu brațele, din lateral, în regiunea capului, după care, a continuat să lovească partea vătămată cu piciorul în zona capului și după ce aceasta a căzut la pământ.
Prin Ordonanța din 3 noiembrie 2011 emisă de același procuror din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. în același dosar, s-a dispus punerea în mișcarea acțiunii penale împotriva inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal pentru comiterea faptei mai sus descrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile date de către inculpatul R. I.(f. 7- 8, 9-12, 17-19, 22), precum și declarația dată de acesta în instanță, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, declarațiile martorilor R. S.-M., R. M., O. M., T. R., F. L. C., C. D., S. I., C. T., T. C., B. Ș.(f. 75-92), concluziile medico-legale provizorii(f.40), concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M. - L. B. - N.(f. 42-
43), tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Pe lângă îndeplinirea condiției prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, s-a reținut că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat acesta este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din însăși natura violentă a faptei, gravitatea faptei, aspecte care au creat o stare de tulburare în rândul comunității locale și raportat la care o măsură mai puțin restrictivă ar fi neîndestulătoare și nu ar asigura realizarea unuia din scopurile măsurilor preventive, astfel cum acestea sunt definite în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală și anume buna desfășurare a procesului penal.
Fără a pune semnul egalității între pericolul social al faptei și pericolul concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică, în consens atât cu jurisprudența instanțelor naționale dar și cu jurisprudența CEDO, nu se poate omite împrejurarea că un act antisocial caracterizat prin violență, caracteristică a infracțiunii de omor, denotă implicit, un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică.
În aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică se au în vedere și împrejurările în care se prezumă, în baza probelor administrate până la acest moment, că s-au comis faptele( prin pătrunderea inculpatului în curtea casei părții vătămate și agresarea ei), modalitatea în care s-au produs( prin loviri repetate cu corpuri dure, pumni și picioare, cădere la același nivel și lovire în zona capului cu un corp dur, în consens atât cu concluziile provizorii medico- legale, cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legală), urmările faptelor, leziunile cauzate fiind multiple - la nivelul capului, evidențiindu-se chiar o scalpare parțială, al ochilor, buzelor, nasului, al antebrațelor, al mâinilor și al arcurilor costale( fracturarea coastelor 4,5 stânga) - necesitând un număr de 24-25 de zile de îngrijiri medico-legale(dacă nu survin complicații), acestea neîntrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții.
Totodată, nu pot fi ignorate depozițiile martorilor audiați, potrivit cărora inculpatul are adesea un comportament violent, deviant, pe fondul consumului de alcool, acesta injuriind și amenințând(chiar cu moartea) și cu alte ocazii pe partea vătămată, precum și pe alte persoane din aceeași localitate.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat prin sentința penală nr. 122 din (...) de Judecătoria Beclean la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal.
În ce privește încadrarea juridică cu privire la fapta pentru care inculpatul este cercetat, s-a reținut că atât în literatura de specialitate cât și în practica instanțelor s-a statuat constant că lovirea unei persoane(repetat, cuintensitate, cu corpuri dure) într-o zonă vitală (cum este zona capului), constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind nerelevantă împrejurarea că nu s-a pus în primejdie viața victimei și că durata îngrijirilor medicale este relativ redusă, chiar dacă nu s-a acționat cu intenția directă de a suprima viața, agresorul prevăzând și posibilitatea producerii unei urmări eventuale, pe care deși nu o urmărește, o acceptă(intenție indirectă).
În consecință, apreciind ca fiind întrunite cerințele prev. de art. 143 și
148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, instanța a admis propunerea de arestare preventivă și în baza art. 149/1 alin.9 Cod procedură penală, a dispus arestarea inculpatului R. I., cercetat pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 3 noiembrie 2011 și până la 1 decembrie 2011, dispunându-se totodată emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul R. I..
În susținerea recursului a criticat încheierea susținând că nu există probe de vinovăție, pentru că doar declarația părții vătămate nu poate constitui o asemenea probă.
În subsidiar, a precizat că se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate având în vedere vârsta sa înaintată, starea precară de sănătate și împrejurarea că există posibilitatea împăcării cu partea vătămată.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu - conform art.3856 alin.3 C.p.p. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a considerat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul în 31 oct. 2011, după lăsarea întunericului a pătruns în locuința părții vătămate R. M. de 85 de ani pe care a lovit-o cu mâinile în zona capului până a picat pe pavajul din curte, după care a lovit-o cu piciorul în zona capului în prezent victima fiind în spital în stare de comă indusă, faptă prev. de art.20 rap. la art.174 alin.1 C.p.
Susținerea recurentului că la dosar nu există probe de vinovăție, prin urmare nu ar exista temeiuri de arestare nu poate fi primită deoarece la judecarea propunerii de arestare preventivă legea nu pretinde existența probelor de vinovăție, ci doar existența indiciilor temeinice din care să rezulte bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat.
Curtea constată că indiciile temeinice rezultă în special din declarația inculpatului dată în fața primei instanțe din care rezultă că a lovit victima cu palmele, iar aceasta a căzut pe pietre; această declarație coroborată cu fotografiile victimei de la f.41 duc la bănuiala că inculpatul nu s-a rezumat doar la lovirea victimei cu palmele, ci a lovit-o și cu picioarele în zona feței.
Contrar susținerilor recurentului, în speță nu se poate dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate din cauză că acesta a mai fost condamnat anterior pentru ultraj, iar victima actuală este unul dintre martorii din acel dosar, acesta fiind și motivul agresării ei de către inculpat.
În mod evident atitudinea inculpatului de a bate victima de 85 de ani și de a o abandona noaptea, afară, datorită faptului că aceasta a depus mărturie într-un dosar în care a fost condamnat pentru ultraj denotă riscul pe care-l reprezintă punerea în libertate a recurentului, atât cu privire la membrii comunității din care face parte - ce au menționat caracterul violent al inculpatului -, cât și cu privire la celelalte persoane care și-au îndeplinit obligația legală de a depune mărturie într-un proces penal, persoane pe care statul este obligat să le protejeze.
Față de aceste argumente, vârsta și starea de sănătate a inculpatului nu pot duce la punerea sa în libertate sau reintroducerea acestuia în comunitate, prin aplicarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. I., arestat în Arestul IPJ B.-N. împotriva încheierii penale nr. 97 din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. I.A C. M. V. C. T. G. GREFIER Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 605/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 853/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
