Decizia penală nr. 1373/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1373/R/2011
Ședința publică din data de 13 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. S.
: V. V. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. V., împotriva sentinței penale nr.215 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al J.ecătoriei S. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev.de art.108 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 privind Codul S..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Paul P., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună diminuarea pedepsei aplicate pe care o consideră prea ridicată raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost niciodată sancționat, a avut o comportare bună până în prezent, a recunoscut și regretat fapta comisă și nu a avut intenția să cauzeze vreo paguba, ci pur și simplu a tăiat arbori din proprietatea lui. Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de solicitările inculpatului și ale parchetului în sensul reținerii circumstanțelor atenuante. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate având în vedere numărul mare de arbori tăiați. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A:
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 215 din 5 mai 2011 a J.ecătoriei S. M., a fost condamnat inculpatul: D. V., născut la (...) în comuna R., fiul lui I. și M., cetățean român, studii 11 clase, pensionar, căsătorit, fără copii minori în întreținere, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, C.N.P. 1., domiciliat în comuna R. nr. 278 , posesor CI seria MM nr. 2. eliberat de S. S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de:
- tăiere fără drept de arbori i fondul forestier național prev. de art. 108 al. 1 lit. d din Legea 46/2008 Codul silvic, cu aplicarea art 320 1 alin, 7 C. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art 81 ,82 din C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, cu consecința prev.de art 83 C.pen. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a fost trimis în judecată inculpatul D. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev. de art.108, al.1, lit.";d"; din Legea nr.46/2008 Cod S.. S-a reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței că inculpatul a fost pus în posesie cu terenul la locul numit ";. și i s-a eliberat titlu de proprietate, după care în perioada februarie -aprilie 2010, a tăiat de pe teren un număr de 371 arbori de esență fag nemarcați. Prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului a fost estimat la 65.643,00 lei, ce depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data constatării. Atât în cursul urmării penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Din probele de la dosar a rezultat următoarele: În perioada 15.03.-(...) inculpatul a tăiat de pe terenul cu vegetație forestieră, proprietatea sa situat în U.P. 1 Huta, u.a. 40 B, aflat în administrarea O.ui S. S. M., 371 arbori de diferite esențe și dimensiuni la cioată, verzi și nemarcați. Inculpatul a motivat faptul că a avut datorii foarte mari, astfel că a fost nevoit să taie și să valorifice arborii și a solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 3. C. în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut în totalitate. Starea de fapt este dovedită în dosarul de urmărire penală cu: procesul verbal de constatare, carnetele de inventariere, procesul verbal de calcul al valorii pagubelor, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele cu fotografii judiciare, declarațiile martorilor C. L. I. și M. A., declarațiile inculpatului, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Având în vedere cele prezentate, fiind dovedită vinovăția inculpatului, instanța în baza art.345, al.2 raportat și la art.320 indice 1, al.7 din codul de procedură penală, va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, de 2 ani, luând în considerare modalitatea de săvârșire a faptei, numărul mare de arbori doborâți și cuantumul valoric mare al pagubei, fapta fiind considerată mai gravă, luându-se în considerare și limitele pedepsei reduse cu 1/3. Instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare astfel că în baza art.81 și 82 din codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din codul penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul săvârșirii de infracțiuni în termenul de încercare. În baza art. 191 al.1 C. inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, onorariu avocațial din oficiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatului D. V., criticând sentința penală atacată ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate și reținerea circumstanțelor atenuante. Recursul a fost motivat arătându-se că apreciază pedeapsa ca fiind prea ridicată raportat la faptul că nu are antecedente penale, a avut o comportare bună până în prezent, a recunoscut și regretat fapta comisă și că singura rațiune a fost aceea de a exploata proprietatea sa. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată următoarele: Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele: Potrivit art. 3. alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s- au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul a înțeles să-și valorifice un drept prin încălcarea normelor legale și a cauzat un prejudiciu ridicat. Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs și totalității urmărilor faptei, concluzia fiind că, din această perspectivă, critica adusă sentinței atacate este nefondată. Cu toate acestea, Curtea constată că instanța de fond, stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, a procedat nelegal deoarece a omis reținerea circumstanțelor atenuante. Astfel, potrivit textului art. 108 lit. d din legea nr. 46/2008 tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei. În cauză este incident textul menționat deoarece valoarea prejudiciului a constat în tăierea fără drept a 371 arbori cu un volum de 457,195 mc, prețul mediu al unui metru cub fiind de 86 lei fără TVA, iar prejudicial total a fost de 78104 lei (f. 10 dos.u.p.). Așa fiind, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3. C., și a reducerii cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, sancțiunea penală se situează între 2 ani 8 luni și 10 ani și 8 luni închisoare ceea ce face ca pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță, fără reținerea circumstanțelor atenuante, să fie nelegală. Fiind incident motivul de casare prev. de art. 3. pct. 14 C. și văzând și dispozițiile art. 385/8 C. referitoare la neagravarea situației în propriul recurs, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a C. Curtea va admite recursul inculpatului, iar sentința penală atacată se vacasa doar in ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit.a și c C.pen. Curtea observă că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. În cauză, inculpatul a avut o bună conduită în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar atitudinea după săvârșirea infracțiunii a fost de natură a conduce la concluzia că reeducare sa a început deoarece a recunoscut încă în fața organelor constatatoare comiterea faptei, s-a prezentat în fața autorităților și a avut un comportament sincer în cursul procesului în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. astfel că reținerea circumstanțelor atenuante menționate este deplin jusitificată. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul inculpatului D. V., formulat împotriva sentinței penale nr. 215 din 5 mai 2011 a J.ecătoriei S. M., pe care o casează doar in ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit.a și c Cod penal. Rejudecând retine in favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Stabilește onorariul apărătorului din oficiu in suma de 200 lei in favoarea Baroului C.. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 3 ex./(...) J..fond.N. P. I.
| ← Decizia penală nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1539/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
