Decizia penală nr. 249/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 249/R/2011
Ședința publică din 28 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin PROCUROR -. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul Ș. G.G., împotriva încheierii penale nr. 1877 din data de 9 decembrie 2010, pronunțată de J. B.-M., în dosar nr. (...), având ca obiect revizuire - plângere împotriva rezoluției procurorului din data de 26 noiembrie 2008 în dosarul nr.118/P/2007 al DNA - S. T. C., menținută prin rezoluția P.-șef al DNA - S. T. C. din 19 decembrie 2008 în dosarul nr.435/II/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la dosar au sosit prin fax, la data de 22 februarie 2011, deciziile penale nr. 175 din 17 iunie 2010 și 241/9 iulie 2007 pronunțate de Tribunalul Maramureș, acte solicitate de către instanța de recurs cu adresa din
22 februarie 2011.
Reprezentantul parchetului invocă excepția tardivității recursului formulat de către petent, întrucât hotărârea i-a fost comunicată la data de 24 decembrie 2010 iar recursul a fost declarat la data de 7 ianuarie 2011, respectiv peste termenul prevăzut de lege, acela de 10 zile de la comunicare.
C U R T E A:
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin încheierea penală nr.1877 din 9 decembrie 2010 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul Ș. G., în prezent decedat, cererea fiind însușită de fiul său, Ș. G..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată în dosarul cu nr. de mai sus, revizuientul Ș. G. (Chiciu) a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 699/(...) pronunțată în dosarul cu nr. (...) al J.ecătoriei B. M..
Ulterior introducerii cererii petentul a decedat, aceasta fiind însușită și continuată de fiul său, cu același nume, Ș. G..
Revizuientul arată că, într-o altă cauză a formulat plângere împotriva rezoluției date în dosarul 118/P/2007 al D. -S. T. C. manifestându-și totodată nemulțumirea în ceea ce privește soluția adoptată de către parchet și instanță în plângerea promovată.
Aceste susțineri sunt însoțite de o serie de afirmații defăimătoare la adresa procurorului care a soluționat dosarul, precum și cu referire la judecătorul care a soluționat o altă cauză în care revizuentul a fost parte.
În prezenta cerere s-a solicitat admiterea în principiu a revizuirii și încuviințarea de probe care să facă dovada afirmațiilor inserate în cuprinsul cererii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 996/(...) a J.ecătoriei B. M. s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul Ș. G. în temeiul art. 2781 Cod procedură penală împotriva rezoluției din data de (...) dată în dosarul nr. 118/P/2007 al Parchetului de pe lângă I. - D. S. T. C. Prin decizia nr. 241/R/(...) a T.ui M. a fost respins ca nefondat recursul formulat de petent împotriva sentinței penale nr. 996/(...) a J.ecătoriei B. M.. Se constată din actele de la dosar, că petentul a mai formulat o cerere de revizuire, respinsă tot ca inadmisibilă, bazându-se pe aceleași motive. Este de reținut că petentul se prevalează de o cale de atac, fără a invoca în realitate vreunul din motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 Cod procedură penală. În aceste condiții este de precizat că I. Curte de C. și Justiție, reunită în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia L., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574/(...) a interpretat cu forță obligatorie că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de P. penală este inadmisibilă. Față de aceste considerente, având în vedere că se uzează de o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri date tot într-o cale extraordinară de atac, formulându-se practic revizuire la revizuire, prezenta cerere a fost respinsă, ca inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul Ș. G., recurs care va fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente: Parchetul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât în raport cu prev. art. 393C., art. 394 C., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Ori, în speță, instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci a respins ca nefondată plângerea formulată de cei doi petiționari. Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare, astfel că aceasta poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. și numai pentru cazurile prev. de art. 394 C., singurele apte a provoca o judecată în fapt a cauzei penale. Prin urmare este inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul Ș. G. (Chiciu), împotriva rezoluției dată în (...) în dosar nr. 435/II/2008 de către procurorul șef al DNA - S. T. C. și implicit a rezoluției procurorului pronunțată în 26 noiembrie 2008 în dosarul 118/P/2008 al aceleiași instituții. Cererea de revizuire a hotărârii pronunțate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile pronunțate în procedura reglementată în dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. nu îndeplinesc această condiție, neconținând o rezolvare a fondului cauzei. Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia. În cauză, revizuientul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 din același cod. Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite. Așa fiind, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pronunțată de prima instanță, apare ca legală și temeinică, pentru motivele ce preced. C. vreme cererea principală - de revizuire a unei hotărâri judecătorești formulată de petiționar - a fost respinsă ca inadmisibilă și calea de atac ce însoțește o asemenea soluție, va fi respinsă tot ca inadmisibilă, în baza principiului „accesoriul urmează soarta soluției principale";. Mai mult, potrivit art.407 C.proc.pen., sentințele instanței de revizuire, date conform art.403 alin.3 și 406 C.proc.pen. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea. Potrivit Legii micii reforme 202/2010, textul art.2781 alin.10 C.proc.pen.s-a modificat începând cu data de 25 noiembrie 2010, în sensul că hotărârile magistraților pronunțate în cauze ce vizează plângeri împotriva soluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, sau rezoluțiile date în aceeași materie, sunt definitive, nesupuse niciunei căi de atac. C. vreme cererea petiționarului este fondată pe temeiul art.2781 C.proc.pen., se aplică dispozițiile în materie, analizate mai sus. Astfel și prin prisma acestor modificări ale dispozițiilor legale, recursul petentului apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Așa fiind, Curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.a C.proc.pen. ca inadmisibil recursul promovat de către petentul Ș. G. domiciliat în C.-N., str- D., nr.17, ap.40, fără forme legale în comuna B., str.R.i, nr.199 jud.M. împotriva încheierii penale 1877 din 9 decembrie 2010 a J.ecătoriei B. M.. Văzând disp. art. 192 al. 2 Cod proc.penala, petentul va achita statului 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul Ș. G., domiciliat in C.-N., str. D., bl.17, ap.40, f.f.l. in B. str. R.i, nr. 199, jud. M., împotriva încheierii penale nr. 1877 din 9 decembrie 2010 a J.ecătoriei B. M... Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., D. P. A. D. L. I. C. M. M. N. Red.PD/CA 3 ex. - (...) J..fond.G. E.
| ← Decizia penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
