Încheierea penală nr. 1539/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1539/R/2011
Ședința publică din 3 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : I.A C. M.
: D. P.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. O. I., împotriva încheierii penale nr. 91/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. N., inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.13 alin.1 din Legea 678/2001, prev.de art.13 alin.1 și 3 teza I din Legea 678/2001, prev.de art.284 C.penal rap.la art.282 alin.2 C.penal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, prev.de art.215 alin.1,2 și 3 C.penal, toate cu aplic.art.37 lit.a și art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. O. I. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Cornea Ciprian, din cadrul Baroului
B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.C. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv ca neîntemeiată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. A., încă de la momentul luării măsurii arestării, inculpatul a ales să meargă pe recunoașterea faptei și modalitatea de săvârșire și a colaborat cu organele de anchetă în sensul că la dosar s-au formulat mai multe denunțuri cu privire la activitatea infracțională de pe raza județului Sălaj. Susține că scopul măsurii arestării nu este acela de a obține informații de la o persoană. Solicită a se avea în vedere că în referatul cu propunere de arestare se rețin aceleași fapte și stări de fapt ca la propunerea de prelungire. Inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea a doua fapte de trafic de persoane și două sau trei acte materiale de plasare de valută falsă. Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, inculpatul nu a recunoscut și nu sunt probe la dosar decât declarațiile fetelor care au fost traficate de alte persoane din B.. La ora actuală nu mai există la dosar nici declarațiile fetelor, cel puțin a uneia dintre ele, care, la insistența inculpatului a fost audiată. Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu plasa valută așa cum se reține astfel că activitatea infracțională a inculpatului este minoră. Consideră că s-au schimbat radical temeiurile arestării și prelungirii măsuriiarestării preventive. Apreciază că urmărirea penală trebuia să fie finalizată de mult, ca atare, solicită respingerea propunerii de prelungire cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și apoi prelungire ei, subzistă în cauză. A., în cauză sunt îndeplinite condițiile art.143
C., în sensul că există indicii și probe temeinice că a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se constata că nu numai instanța de fond a realizat existența indiciilor temeinice ci și instanța de control judiciar. În acest moment, probele și indiciile nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să ducă la condamnarea inculpatului ci doar la bănuială rezonabilă că ar fi săvârșit faptele. În mod incontestabil prima condiție a art.148 lit.f C., este îndeplinită dar este îndeplinită și cea de-a doua condiție având în vedere că inculpatul este bănuit că a comis infracțiuni grave, inculpatul are o antecedență penală și nu există indicii care să dovedească că ar avea surse de subzistență, tocmai de aceea există temerea că și-ar continua activitățile infracționale și există riscul de a influența părțile vătămate. A. în vedere și disp.art.136 C., consideră că în acest moment, întrucât starea de fapt începe să se schimbe, este important ca inculpatul să rămână la dispoziția organelor de urmărire penală pentru lămurirea integrală și obiectivă a stării de fapt în cauză. Argumentele apărării țin de fondul cauzei și ca atare solicită să nu fie avute în vedere la soluționarea recursului.
Inculpatul C. O. I., având ultimul cuvânt, arată că în anul 2009 a fost citat la poliție dă dea o declarație pentru trafic de minori iar după două luni a primit acasă răspuns că s-a încheiat dar cu toate acestea a primit citație cu toate că este nevinovat. Solicită a se avea în vedere că este căsătorit, are doi copii minori și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul B.-N. prin încheierea penală nr.91/CC din 30 septembrie 2011, a admis propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., ca fiind întemeiată și în consecință, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul C. O. I. zis „Buba";, fiul lui V. și Ana, născut la data de (...) în mun. B., jud. B. N., cu același domiciliu, strada S., nr. 10, sc.A, ap. 20, C., în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de P. B. N., cu încă 30 de zile, începând cu data de 4 octombrie 2011 și până la data de 2 noiembrie 2011.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Î. penală nr. 77/CC/08 iulie 2011 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. O. I., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, modificată, trafic deminori prev. de art. 13 alin. 1 și 3 teza a I-a ( raportat la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001), falsificare de valori străine prev. de art. 284
Cod penal rap.la art. 282 alin. 2 Cod penal art. 41 alin. 2 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului că în luna noiembrie
2009, a recrutat și transportat pe minora R. I. N., în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent, în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I., zis „ Ionel din Dumitra"; cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt, a primit de la partea vătămată minoră suma de 200 lei din banii primiți de ea de la client. De asemenea, s- a reținut în sarcina inculpatului că în cursul lunii ianuarie 2010 a recrutat- o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până la restaurantul A. din Cartierul Viișoara pentru exploatarea ei prin întreținere de relații sexuale contra cost, loc în care minora a întreținut relații intime cu numitul C. V. A., de la care inculpatul a primit pentru serviciile sexuale prestate de fată suma de 50 E.
Pe lângă cele două fapte de trafic de minori, descrise mai sus, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat două bancnote din cupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei, iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de 1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca
„Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de 1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea motoscuterului.
Î. prin care s-a luat măsura arestării preventive a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, prin Î. penală nr. 1185/R/2011, dată în dosarul cu nr. (...) al Curții de A. C.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită față de inculpat prin Î. penală nr. 83/CC/3 august 2011 a Tribunalului B. N.
(definitivă prin Î. penală nr. 1225/R/ 5 august a Curții de A. C.) și prin Î. penală nr. 87/31 august 2011 a Tribunalului B. N. (definitivă prin Î. penală nr.
1296/R/ 2 septembrie 2011 a Curții de A. C.), aceasta urmând să expire la data de 3 octombrie 2011.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au constatat că la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. O. I. a comis faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, s-a apreciat că în privința sa sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul C. O. I.
Față de inculpat sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f
Cod penal. A., pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunilereținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la actele dosarului, instanța a apreciat că prin lăsarea inculpatului în libertate există riscul ca acesta să reia activitatea infracțională și să influențeze administrarea probelor. Această temere există și este dovedită de poziția și atitudinea adoptată de recurent pe durata anchetei dar și de împrejurarea că nefiind încadrat în muncă, există posibilitatea de a recurge la mijloace ilicite pentru a-și asigura existența. Pericolul concret pentru ordinea publică, în cauza de față , este relevat și de antecedentele penale ale inculpatului, care rezultă din cazierul judiciar dar și din declarațiile părților vătămate și ale martorilor (Rebaci Lidia Răduța f.
107, Pașca P. f. 67-69 care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia).
În cauza de față măsura arestării preventive este justificată, între altele și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte indubitabil implicarea concretă a recurentului și a celorlalți învinuiți, în contextul extinderii cercetărilor din dosar (în urma conexării dosarului nr.95 D/P/2011).
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, are prioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate (în acest sens cauza LABITA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive).
Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs inculpatul C. O. I., solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate, nefiind întrunite nici cerințele pericolului pentru ordinea publică vizate de art.148 lit. f C.p.p. în ceea ce-l privește.
În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145 și 1. C., ca efect al respingerii propunerii P.ui de prelungire a arestării preventive.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări.
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv de către DIICOT B. T. B.-N., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, modificată, trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 teza a I-a (raportat la art.12 alin. 2 lit.a din Legea nr.678/2001), falsificare de valori străine, prev. de art.284 Cod penal rap.la art.282 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului, în esență, că în luna noiembrie 2009, a recrutat și transportat pe minora R. I. N., în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent, în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I., zis „ Ionel din Dumitra"; cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt a primit de la partea vătămată minoră suma de 200 lei din banii încasați de ea de la client. De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului că în cursul lunii ianuarie 2010 a recrutat-o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până la restaurantul A. din Cartierul Viișoara pentru exploatarea ei prin întreținere de relații sexuale contra cost, loc în care minora a avut relațiiintime cu numitul C. V. A., de la care recurentul a primit pentru serviciile sexuale prestate de fată suma de 50 E.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat două bancnote din cupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei, iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de 1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca „Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare- cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de 1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea motoscuterului.
În prezenta cauză, DIICOT B. T. B.-N. a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului C. I. pentru efectuarea mai multor acte de urmărire penală, precum: primirea rezultatelor privind constatarea tehnico-științifică fizico-chimică referitor la substanța vegetală ridicată cu ocazia percheziției de la locuința înv.R. T. F.; identificarea numiților „. și „. din mun. Dej cărora inculpatul C. O. I. le-a dus, potrivit declarației sale, suma de 1200 euro în bancnote falsificate în data de (...), pentru a stabili apoi dacă există legătură între acest act material de punere în circulație de monedă falsificată comis de către inculpatul C. O. I. și înșelăciunea comisă în dauna părții vătămate T. V. M. de către persoana care s-a recomandat cu numele de „. și însoțitorul său care în seara zilei de (...) i-au achitat în loc.Apahida părții vătămate suma de 1450 euro cu titlu de preț pentru autoturismul marca Alfa Romeo pentru a se stabili dacă se impune extinderea cercetărilor față de inculpatul C. O. I. cu privire la infracțiunile de înșelăciune și punere în circulație de monedă falsificată comise în data de (...) în dauna persoanei vătămate T. V. M. solicitarea de la P. de pe lângă Judecătoria Dej a datelor pe care le dețin cu privire la plasarea de către învinuitul R. T. F. la societățile comerciale SC ELMAT SRL Dej și SC MEDACOR SRL DEJ a mai multor bancnote falsificate având aceeași serie cu nr. V45397687405; identificarea și audierea persoanelor care apar cu porecle (Cipri, Sandu, Mihai, Robi, ș.a.) în transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului; reaudierea persoanei vătămate L. G. ca urmare a declarației date de inculpatul C. O. I. care plasează faptul vânzării - cumpărării motoscuterului la o altă dată, anterioară celei de (...), cu privire la data și conținutul tranzacției dintre cei doi. Victima aflându-se în Italia, prezența sa, față de apărarea inculpatului, este imperios necesară în fața procurorului; extinderea cercetărilor, identificarea și audierea în cauză, în calitate de făptuitor/învinuit a altor persoane cu privire la care există suspiciunea că i-au pus la dispoziție inc.C. O. I. diferite sume de bani în monedă euro falsificată; reaudierea de către procuror a martorelor M. A. fostă M. și P. I. Estera, precum și a martorului C. A. ca urmare a declarației date de M. A. prin care aceasta retractează cele declarate inițial privind traficarea sa, când era minoră, de către inculpatul C. O. I.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că, întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, neadministrându-se nici toate probele testimoniale, posibil științifice, nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate fiind mai mari de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit. f Cod proc.pen.
Potrivit art.155 alin.1 C.proc.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan
și condițiile prev.de art.136 și 143 C.proc.pen. raportat la art.148 lit.f C.proc.pen., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C.proc.pen. Tribunalul B.-N. a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive. Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f C.proc.pen.
Potrivit art.148 lit.f Cod proc.pen., una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, audieri de martori, expertiză tehnico-științifică asupra bancnotelor în vederea probării caracterului fals al acestora.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în faptele pentru care este cercetat.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestării preventive și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și
1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;
Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra
Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f C.proc.pen., Tribunalul B.-N. apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.
Potrivit art.148 lit.f C. măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile imputate recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală, impunând această soluție.
Întrucât, în speță, urmărirea penală nu a fost finalizată, fiind necesară epuizarea probațiunii științifice și testimoniale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, solicitarea P.ui apare ca judicioasă, iar încheierea primei instanțe legală și temeinică, sens în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., fiind pe deplin operante în speță prevederile art.155 și 159 C.proc.pen.rap.la art.136, 143 și 148 lit. f C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen. În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. O. I., aflat în prezent în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 91 din (...) a Tribunalului B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuielijudiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 03 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. M. I.A C. M. D. P. GREFIER L. S. P.D./D.S./(...) 4 ex. Jud.Fond Lazăr M.
| ← Decizia penală nr. 1373/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2065/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
