Decizia penală nr. 1374/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1374/R/2011
Ședința publică din 13 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. H.
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentinței penale nr.587/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei C. N., privind pe inculpații B. I., V. P., B. E. L. și Ț. M. M., trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de :
B. I. - instigare la fals intelectual, prev.de art.25 rap.la art.289 alin.1
C.penal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal; uz de fals, prev.de art.291 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, totul cu aplic.art.33 lit.a C.penal
V. P AVEL - fals intelectual, prev.de art.289 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2
C.penal; complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291 C.penal cu aplic.art.41 alin.2; complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1 și 2 C.penal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, toate cu aplic.art.33 lit.a C.penal
B. E. L. - complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291
C.penal; complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1 și 2
C.penal, toate cu aplic.art.33 lit.a C.penal
Ț. M. M. - complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291
C.penal; complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1 și 2
C.penal, toate cu aplic.art.33 lit.a C.penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului B. I., av.C. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul V. P. personal asistat de apărător ales, av.C. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpata B. E. L. personal asistată de apărători aleși, av. B. S. și C. D., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, inculpatul Ț. M. M. personal asistat de apărători aleși, av. B. S. și C. D., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpatul B. I. și partea civilă C. N. de Căi F. CFR SA B. - S. CF C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați astfel: av.B. I. pentru inculpata B. E., av.Brumă O. pentru inculpatul V. pavel, av.Budușan D. pentru inculpatul B. I. și av.P. C. în substituirea av.Andrașoni D. pentru inculpatul Ț. M., care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
La întrebarea instanței, inculpatul V. P., învederează faptul că nu mai dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs și că-și menține declarațiile date până în prezent.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și instigare la fals intelectual ; condamnarea inculpatului V. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, complicitate la uz de fals și complicitate la înșelăciune și a inculpaților B. E. și Ț. M. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, la pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale și pe latură civilă. Consideră că prima instanță a greșit cu privire la incidența disp.art. 74/1
C.penal în lumina celor dispuse de Curtea Constituțională prin decizia 5. publicată în Monitorul Oficial la data de (...). Față de inculpatul B., soluția a rămas definitivă însă cu privire la ceilalți inculpați se impune luarea unei măsuri. Hotărârea este netemeinică cu privire la soluția de achitare a inculpaților și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ. Soluția de încetare a procesului penal față de inculpații B. și Ț., în temeiul art. 10 lit.g C.pr.pen., consideră că este temeinică și legală.
Apărătorul inculpaților B. I. și V. P., solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea dispozițiilor instanței de fond. A. că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond incidența disp.art.74/1 C.penal, cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune referitor la inculpatul V. P. iar în privința resturilor infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, corect s-a reținut și s-a dispus achitarea acestora. Susține că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a aplica inculpaților o sancțiune cu caracter administrativ având în vedere gradul de pericol social redus și circumstanțele personale a acestor inculpați. S. a se avea în vedere că inculpatul V. P. are o conduită deosebită în acea comunitate iar cu privire la eliberarea acelor certificate medico legale a arătat că nu-și mai aduce aminte. Inculpatul B. a arătat că el a suferit un accident iar medicul de familie știa de existența acelor consecințe și pe acele considerente a eliberat certificatele medicale.
Apărătorul inculpaților B. E. și Ț. M., av.B. S., arată că parchetul susține alte motive de recurs decât cele din memoriu. În esență se susține că motivele se refereau la aplicabilitatea art.74/1 C.penal iar azi se susține că prescripția a fost corectă. Între timp acest art.74/1 C.penal a fost declarat neconstituțional. Principiul legii penale mai favorabile este un principiu fundamental și constituțional. Chiar dacă nu ar exista art.13 C.penal care spune că dacă în cursul judecății intervine o lege care produce consecințe favorabile pentru anumite persoane cercetate, se aplică această lege chiar dacă această lege este abrogată, declarată neconstituțională sau orice alte consecințe. Nu vede de ce în recurs nu ar mai fi o lege mai favorabilă. Efectele deciziilor C. C. asupra unor texte penale a creeat dificultăți pentru că era un lucru inedit dar azi sunt termeni de specialitate care spune că dacă o lege a produs efect și ulterior a fost declarată constituțională, pe perioada cât a produs efecte, este o lege mai favorabilă. Mai mult, instanța de fond nu avea de unde să anticipeze că se va da o soluție de neconstituționalitate. M. de neconstituționalitate nu se referă la principiul art.74/1 C.penal ci la modul de redactare. La acest moment este absurd ca o persoană care a beneficiat de acest articol, azi să nu mai poată beneficia doar pentru că acesta nu a fost abrogat. P. toate acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpaților B. E. și Ț. M., av. C. D., consideră că legiuitorul a introdus acest text a art.74/1 C.penal pentru a favoriza recuperarea prejudiciului. Acest text se referă la infracțiuni contra patrimoniului. Dacă nus-ar fi constituit parte civilă, în mod evident, beneficiul ar fi fot în totalitate confiscat de la inculpatul B. P. spune că dacă nu există o intenție, o atitudine activă a inculpaților de repararea prejudiciului, se interpretează această atitudine pasivă în sens contrar în sensul că avem o manifestare de nerepararea prejudiciului. Între prezentarea materialului de urmărire penală și primul termen de judecată, nu avem un cadru procesual pentru ca inculpații să-și fi manifestat intenția de recuperarea prejudiciului. Cât privește prescripția, arată că aveam un termen de cinci ani de prescripție generală, fapta a fost comisă în (...) iar începerea urmăriri penale față de inculpatul B., a început în 2 octombrie 2009, prin urmare termenul de prescripție a fost depășit cu trei zile. pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat. D. concluzii scrise.
Inculpatul V. P., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului arătând că-și menține declarațiile date până în prezent.
Inculpatul B. E., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului arătând că-și menține declarațiile date până în prezent.
Inculpatul Ț. M. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului arătând că-și menține declarațiile date până în prezent.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 587 pronunțată la data de 17 mai 2011 de
Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b^1 din C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului B. I., cetățean român, fiul lui I. și N., născut la data de 5 septembrie 1966 în loc. T., jud. Bistrița-N., domiciliat în loc. T., nr. 481, jud. Bistrița-N., studii 10 clase, căsătorit, cu un copil major, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, muncitor, CNP
1. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 al. 1 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În baza art. 18^1 din C. rap. la art. 91 din C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b^1 din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 din C. cu aplicarea art.41 al. 2 din C.
În baza art. 18^1 din C. rap. la art. 91 din C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.
S-au contopit cele două sancțiuni administrative și s-a aplicat inculpatului B. I. amenda administrativă de 1.000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b^1 din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului V. P., cetățean român, fiul lui P. și F., născut la data de 17 noiembrie 1957 în loc. Tileaga, jud. Bistrița-N., domiciliat în loc. T., nr.
554, jud. Bistrița-N., studii superioare, căsătorit, cu un copil major, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, medic specialist generalist, CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 al. 1 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În baza art. 18^1 din C. rap. la art. 91 din C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b^1 din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului V. P. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În baza art. 18^1 din C. rap. la art. 91 din C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.
S-au contopit cele două sancțiuni administrative și s-a aplicat inculpatului V. P. amenda administrativă de 1.000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i^1 din C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen
În baza art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și art. 74^1 C., cu aplicarea art. 91 lit. c din C. s-a aplicat inculpatului V. P. amendă administrativă de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
S-a dispus înscrierea în cazierul judiciar a amenzii administrative de
1000 lei aplicate inculpatului V. P. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g din C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. E. L., cetățean român, fiica lui
A. și C., născută la data de 13 aprilie 1975 în loc. Dej, jud. C., domiciliată în loc. Dej, str. M. C., nr. 18, jud. C., studii superioare, fără antecedente penale, medic rezident, CNP 2. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 din C., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i^1 din C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. E. L. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C..
În baza art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C. și art. 74^1 C.pen și cu aplicarea art. 91 lit. c din C. s-a aplicat inculpatei B. E. L. amendă administrativă de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
S-a dispus înscrierea în cazierul judiciar a amenzii administrative de
500 lei aplicate inculpatei B. E. L. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C..
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g din C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul Ț. M.-M., cetățean român, fiul lui M. și A., născută la data de 27 ianuarie 1972 în loc. Miercurea-Ciuc, jud. Harghita, domiciliat în loc. D., nr. 479, jud. Bistrița-Năsăsud, studii superioare, fără antecedente penale, medic, căsătorit, CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 din C., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i^1 din C.p.p. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul Ț. M.-M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C.
În baza art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C. și art. 74^1 C.pen și cu aplicarea art. 91 lit. c din C. s-a aplicat inculpatului Ț. M.-M. amendă administrativă de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
S-a dispus înscrierea în cazierul judiciar a amenzii administrative de
500 lei aplicate inculpatului Ț. M.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și 2 C.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată C. N. DE CĂI F. C. S. B. - S. R. CFR C. nu s-a constituit parte civilă.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpaților B. și V. a început prin rezoluția din data de 2 octombrie 2009 confirmată de către procuror la data de 5 octombrie 2009, iar împotriva inculpaților B. și Ț. prin ordonanța procurorului din data de 19 martie 2010.
Despre prescripția răspunderii penale pentru inculpații B. și Ț.
S-a reținut că inculpații B. și Ț. au fost trimiși în judecată pentru că în cursul lunii septembrie 2004, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în calitate de medici, au falsificat câte un certificat de concediu medical, cu ocazia întocmirii acestuia, pentru inculpatul B., în cuprinsul cărora au atestat date necorespunzătoare adevărului privind consultarea acestuia, starea sa de boală și necesitataea repausului pe considerente medicale, apoi au încreințat aceste certificate inculpatului B. pentru a induce în eroare partea vătămată și a obține suma corespunzătoare concediului medical, fapte care constituie, în persoana fiecărui inculpat complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 din C. și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C., cu aplicarea art. 33 lit. a din C.
Termenul de prescripție se întrerupe conform art. 123 al. 1 din C. termenul de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act (de urmărire penală de vreme ce se referă la învinuit sau inculpat) care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului.
Potrivit art. 122 al. 2 din C.pen, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, termenul de prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Inculpații B. și Ț. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 5 ani, iar termenul de prescripție va fi de 5 ani în condițiile art. 122 al. 1 lit. d din C.
Întrucât termenul de prescripție curge de la data săvârșirii infracțiunii, s-a conchis preliminar că pentru cei doi inculpați termenul va curge de la data săvârșirii infracțiunii de către autor, respectiv sfârșitul lunii septembrie
2004, când inculpatul B. a folosit acel înscris.
Cu referire la argumentul procurorului că termenul de prescripție curge pentru autor de la data săvârșirii ultimei acțiuni, iar același termen și în aceleași condiții trebuie să curgă pentru toți participanții, respectiv că săvârșirea unei noi acțiuni de către autor întrerupe termenul de prescripție pentru ceilalți participanți, argument valid din punct de vedere formal, reținem, la fel de valid din punct de vedere formal, în primul rând că inculpații B. și Ț. nu au fost cercetați ori trimiși în judecată prin săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată. Or, de vreme ce răspunderea penală este personală și se limitează la faptele săvârșite ori la faptele la care inculpatul a participat sau le-a cunoscut ori prevăzut, răspunderea sa penală nu poate transcende acestor limite și inculpatul să răspundă exclusiv datorită unor fapte săvârșite de un alt participant și pe care nu le-a cunoscut. Dar nu formalismul este măsura unui act jurisdicțional, sau cel puțin nu în acest caz.
Toată construcția argumentativă se sprijină pe conceptul unității legale de infracțiuni prev. de art. 41 al. 2 din C. reținută în sarcina inculpatului B. și care presupune pluralitate de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale. În cazul acesta complicele care a cooperat doar la o parte din actele componente ale infracțiunii nu este considerat participant la întreaga infracțiune, ci numai la acea activitate lacare a avut o contribuție efectivă, întrucât doar atunci sunt îndeplinite toate condițiile participației (pluralitate de infractori, legătura subiectivă, cooperarea materială sau intelectuală, săvârșirea aceleiași fapte prevăzute de legea penală). Această concluzie pornește de la premisa că, datorită autonomiei infracționale a oricăruia din actele componente, infracțiunea continuată se poate disocia în tot atâtea infracțiuni distincte, susceptibile fiecare în parte de participație. În planul răspunderii penale, persoana chemată să răspundă pentru o faptă prevăzută de legea penală trebuie să cunoască fapta pentru care urmează să răspundă și limitele răspunderii penale. Cu alte cuvinte, răspunderea penală trebuie să îndeplinească condiția de previzibilitate sub toate aspectele. În aceste condiții, săvârșirea unor fapte ulterioare de către unul dintre participanți nu poate agrava răspunderea penală a celor care nu au avut niciun fel de contribuție la săvârșirea acelor fapte, inclusiv cu afectarea termenului de prescripție a răspunderii penale care curge în favoarea celui chemat să răspundă penal.
Văzând că termenul de prescripție de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals s-a împlinit înainte de începerea urmăririi penale împotriva inculpaților B. și Ț., s-a dispus încetarea procesului penal în condițiile art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g din C.p.p.
Despre aplicabilitatea disp. art. 74^1 din C. inculpaților V., B. și Ț. Referitor la incidența disp. art. 74^1 din C. raportat la săvârșirea infracțiunii de complicitate de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților V., B. și Ț. în condițiile în care numai inculpatul B. a recuperat prejudiciul, s-a reținut argumentele procurorului de neaplicare a cauzei de nepedepsire, întrucât cauza de împiedicare de punere în mișcare a acțiunii penale este una personală.
Art. 74^1 din C. a fost introdus prin L. nr. 2. și prevede că (1) În cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. (2) Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Textul legal citat nu prevede mențiuni exprese cu privire aplicabilitatea sa pentru alți participanți decât cel sau cei care au acoperit integral prejudiciul. Această împrejurare nu poate conduce spre concluzia că, dacă unul dintre participanți acoperă întreg prejudiciul cauza de nepedepsire nu se mai poate aplica de plano în cazul celorlalți participanți, la fel cum nici pasivitatea vecină indiferenței nu poate conduce spre reținerea unei cauze de nepedepsire. D. început trebuie să observăm incoerența textului, dar și faptul că din economia lui se desprinde în mod cert o condiție obiectivă, respectiv aceea ca prejudiciul să fie acoperit integral. Faptul că textul folosește mențiunea expresă învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat nu este în măsură să conducă spre concluzia necesară a unei cauze personale de împiedicare de punere în mișcare a acțiunii penale. Probabil procurorul a avut în vedere și faptul că răspunderea penală este unapersonală, dar atunci ne-am afla în situația paradoxală ca această cauză de nepedepsire să nu aplice învinuitului sau inculpatului atunci când părintele, care nu răspunde penal pentru faptele copilului său, minor sau major, având interes ca acesta să nu răspundă penal, acoperă întreg prejudiciul. Sub aceste aspecte învinuitul sau inculpatul ori persoana care acoperă prejudiciul pentru acesta au ca și singură rațiune aplicarea cauzei de nepedepsire și nu exprimarea unui zâmbet sau regret cu privire la faptă.
La fel, în planul răspunderii penale care include și cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, trebuie să funcționeze condiția previzibilității, adică învinuitul sau inculpatul trebuie să cunoască limitele răspunderii penale, precum și cauzele legale care pot influența răspunderea penală. În acest context declarația inculpatului B. dată în fața procurorului la prezentarea materialului de urmărire penală am achitat prejudiciul în nume personal fără a lua legătura cu ceilalți inculpați (fila 74 verso dos. UP) și declarația dată în fața instanței încă de la început când am achitat prejudiciul solicitat de partea civilă am avut reprezentarea că se va termina tot și că achit pentru toți fără să le cer nimic înapoi, considerând că nu trebuie să primesc de la aceștia nicio sumă de bani, nu pot influența, singure, angajarea răspunderii penale a altui inculpat.
De aceea, instanța de fond a considerat că dezlegarea problemei de drept în scopul rostirii dreptului (iuris dictio), nu rezidă în calificarea ca fiind personală cauza de nepedepsire prev. de art. 7. C. P. ca textul să permită o interpretare coerentă și aplicabilitate efectivă trebuie să ne întoarcem spre rațiunile care au stat la baza lui. L. nr. 2. are ca și rațiune generală luarea măsurilor necesare pentru accelerarea soluționării proceselor, iar în acest context apreciem legiuitorul a considerat că în cazul unor infracțiuni recuperarea prejudiciului până la un anumit punct procesual, poate constitui cauză de nepedepsire sau de diminuare a răspunderii penale, în măsura în care scopul procesului penal va fi realizat odată cu satisfacerea pretențiilor părții vătămate și cu reducerea timpului și costurilor precedurale. Toate discuțiile adiacente au ca și unică premisă modul de redactare a textului care crează situații de inechitate (spre ex. nu este posibilă aplicarea art. 74^1 în cazul săvâșirii unei infracțiuni dintre cele enumerate dacă a rămas în stadiul tentativei; nu este prevăzută posibilitatea reală și efectivă a participantului descoperit după acoperirea prejudiciului de a beneficia de cauza de nepedepsire, cum este și cazul de față când urmărirea penală împotriva inculpaților B. și Ț. a început prin ordonanța din data de 19 martie 2010 - fila 6 verso, raportat la momentul achitării integrale a prejudiciului de către inculpatul B. - fila 13 etc.). În aceste condiții, fără să avem pretenția unei propensiuni pretoriene, cauzele de inechitate trebuie înlăturate la nivelul jurisdicției, adică rostind dreptul în cazuri concrete. În cauză, prejudiciul a fost acoperit în întregime de către inculpatul B. care, în fața instanței a arătat că a intenționat să înlăture răspunderea penală a celorlalți inculpați, considerând de datoria lui să acopere prejudiciului. Cât privește pe ceilalți inculpați, instanța nu a găsit un refuz manifest de a acoperi prejudiciul, însă, în condițiile în care textul relevant nu prevede posibilitatea reală și concretă a celorlalți participanți de a beneficia de cauza de nepedepsire, soluția propusă de către procuror, deși teoretic este menită să înlăture pe cât posibil neajunsurile art. 74^1 din C. nu se desprinde clar și previzibil din economia textului și astfel nu poate fi opusă celor trei inculpați. De altfel, așa cum s-a arătat, textul relevant nu prevede posibilitatea aplicării cauzei de nepedepsire pentru participantul care își manifestă disponibilitatea de a achita partea din cuantumul prejudiciului cauzat prin acțiunea sa anterior sau ulteriorachitării integrale a prejudiciului de către un alt participant. Aceasta deoarece prejudiciul este unul singur și se regăsește exclusiv raportat la patrimoniul părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului B. I. pentru comiterea infracțiunilor de uz de fals și instigare la fals intelectual, ainculpatului V. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, complicitate la uz de fals și la înșelăciune, a inculpaților B. E.-L. și Ț. M. pentru complicitate la înșelăciune la pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74/1 Cod penal având în vedere că textul a fost declarat neconstituțional de Curtea Constituțională prin decizia nr. 5., iar soluția de achitare a inculpaților în temeiul art. 18/1
Cod penal este nelegală și netemeinică întrucât faptele reținute în sarcina acestora prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Aplicarea legii penale mai favorabile, ca excepție de la principiul legii penale active, este obligatorie și se aplică tuturor faptelor aflate în curs de judecată.
Dispozițiile art. 74/1 Cod penal privind reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni au fost introduse prin L. nr. 2., fiind declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
573 publicată în Monitorul Oficial din (...).
Or, este evident că aceste reglementări au intervenit între data comiterii faptelor și data judecării definitive și că condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare prevăzute sunt diferențiate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 13 Cod penal.
Susținerea parchetului în sensul că fiind declarat neconstituțional un text legal nu se mai aplică pentru viitor, nu poate fi primită în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, fiind o reglementare care a intervenit între data comiterii faptei și data judecății ei definitive, aceasta și-a produs efectul, iar pe de altă parte, aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie.
În fine, este evident că dispozițiile art. 74/1 Cod penal constituie un regim sancționator mai favorabil.
Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii nu se poate susține că faptele inculpaților prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul parchetului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.
P. ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. C. N., împotriva sentintei penale nr. 587 din 17 mai 2011 a Judecătoriei C. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 150 lei onorarii partiale pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: Mihăiță-L. M.;
| ← Decizia penală nr. 2044/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 800/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
