Decizia penală nr. 800/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.800/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P. judecător JUDECĂTORI : V. G.
M. B. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul R. S. C., partea civilă T. ANA R. și de asigurator SC C. A. SA împotriva sentinței penale nr.37 din (...) a J. H., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.A. Maxim, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, în substituirea av.C. Manuela, partea civilă T. Ana, asistată de apărător ales, av.Luca M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al asiguratorului SC C. SA, av.E. I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. rap.la art.18/1 C. achitarea inculpatului, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciind că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, spre minimul general, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de lege. Pe latură civilă, solicită reducerea daunelor morale acordate părții civile. S. a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, are o vârstă fragedă și a fost de acord cu recuperarea prejudiciului dacă acesta este dovedit, apreciind că o pedeapsă penală ar fi prea aspră pentru inculpat, fiind suficientă sancțiunea amenzii administrative. Cu privire la daunele morale, acestea sunt acordate într-un cuantum exagerat, având în vedere suferințele cauzate părții civile.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună majorarea daunelor morale la suma de 30.000 euro, conform constituirii de parte civilă. Susține că accidentul de care se face vinovat exclusiv inculpatul, i-a schimbat în sens negativ viațapărții vătămate. A., i s-a cauzat un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale, suferințe psihice și fizice, urmare a leziunilor, fracturilor suferite și nu în ultimul rând prin supunerea la intervenții chirurgicale pentru refacerea piciorului. Partea vătămată a fost imobilizată la pat circa 2 luni, timp în care nu s-a putut mișca, a pierdut contactul cu activitățile școlare, consecința fiind nepromovarea examenului de bacalaureat. S. respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod corect a stabilit că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Apărătorul ales al asiguratorului SC C. SA solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile și exonerarea societății de asigurare de la plata dobânzilor și a penalităților aferente cheltuielilor de spitalizare. Din declarația martorei T. D., rezultă că partea civilă a început să frecventeze din nou cursurile școlare de la mijlocul lunii februarie
2010. Martora V. C. a arătat că a fost colegă de clasă cu partea civilă și împreună au lipsit mult de la cursurile școlare și că partea civilă avea probleme la obiectul matematică. S-a dovedit că nerealizările părții civile în ceea ce privește situația școlară nu au fost determinate de accident, ci în mare parte unor fapte culpabile. Examenul de bacalaureat se susține în cursul verii, ori accidentul s-a produs la începutul lunii noiembrie 2009, iar recuperarea părții civile s-a produs la începutul lunii februarie 2010. Daunele morale trebuie să acopere efectiv traumele suferite și nu că constituie o sursă de îmbogățire fără just temei. În ceea ce privește plata penalităților și a dobânzilor legale, arată că nu asiguratorul se face vinovat de producerea evenimentului rutier, nu li s-a adus la cunoștință până la soluționarea cauzei despre situația cheltuielilor de spitalizare, nu s-a urmat procedura prev.de art.720/1 C.pr.civ., nefiind convocați la o conciliere directă și nici nu au fost puși în întârziere. Cât timp nu cunoștea suma care trebuie plătită, nu poate fi obligată societatea la penalități de întârziere sau dobânzi legale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare ca nefondat. Se spune că examenul de bacalaureat se susține vara, dar pregătirea nu se face într-o săptămână, ori partea vătămată a fost în imposibilitate să se pregătească pentru că a fost imobilizată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, apreciind că majorarea daunelor morale reprezintă doar o încercare de a obține sume substanțiale pentru o faptă săvârșită din culpă. Nu s-au adus argumente suplimentare care să justifice majorarea pretențiilor civile. În ceea ce privește recursul declarat de societatea de asigurare, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul asiguratorului lasă la aprecierea instanței recursul inculpatului pe latură penală, solicitând admiterea acestuia pe latură civilă. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dossarului, constată că Judecătoria Huedin prin sentința penală nr.37 din (...), în baza art. 184 alin. 2 și 4 C., cu aplicarea art. 76 lit. e) rap. la art. 74 lit. a) și c) C. a condamnat pe inculpatul R. S.-C. fiul lui A. și V.-E., născut la data de (...) în municipiul C.-N., posesor al C.I. seria KX nr. 1., eliberată de P. C.-N., CNP 1., studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com. G., sat G. nr. 934, jud. C., la pedeapsa de: 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen.s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 665,8 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 14.000 euro cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă T. Ana-R., domiciliată în com. M. R., sat M. nr. 168 A, jud. C.
În baza art. 313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.568,64 lei către S. C. de U. ". D. O. C., cu sediul în C.-N., str. C. nr. 5, cu dobânda legală din prima zi următoare datei externării, (...), până la achitarea integrală a debitului cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 193 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă T. Ana-R. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art. 191 alin. 1 C.Pr.Pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în
S.ul Național de D. G. J.
Prezenta sentință a fost opozabilă asiguratorului SC C. A. SA, cu sediul în Sibiu, str. Autogării, nr. 1, jud. Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de (...), în jurul orelor 22.30, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 R, între localitățile B. și P. H., s-a produs un accident rutier grav. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 R, la km 32+400 m, fiind comis de către inculpatul R. S.-C. care, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda F., cu nr. de înmatriculare (...) din direcția B. - P. H., într-o curbă periculoasă, nu a adaptat viteza la condițiile meteo-rutiere, carosabilul fiind umed, a pierdut controlul asupradirecției de mers, a părăsit partea carosabilă și a căzut de pe un pod, oprindu-se în albia unui pârâu la o diferență de nivel de 8 metri.
În urma accidentului rutier a rezultat rănirea inculpatului, precum și a pasagerilor T. Ana-R., V. C., R. D. și R. N. A., aflați în autoturism, aceștia fiind transportați la unități medicale în vederea acordării asistenței de specialitate. Au rămas internați doar partea vătămată T. Ana-R. și numiții V. C. și R. N. A.
În schimb partea vătămată T. Ana-R. a suferit leziuni corporale mai grave, din raportul de constatare medico-legală nr. 928/II/b/29 din (...) rezultând că aceasta prezintă leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pentru vindecarea acestora fiind nevoie de un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale. (d.u.p., f.13-14).
Imediat după producerea accidentului inculpatul R. S.-C. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0 (zero) și i-au fost recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3292 din (...), rezultă că acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero).
Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (d.u.p., f.3-5), schița locului accidentului
(d.u.p., f.6) și planșa fotografică (d.u.p., f.9-11) se coroborează cu declarațiile părții vătămate T. Ana R. și cu declarațiile martorilor R. D. (d.u.p., f.22-24, dosar instanță (f.132), V. C. (d.u.p., f.38-40, dosar instanță f. 133) și R. N. A. (d.u.p., f.42-44).
Raportat la probele de mai sus instanța a apreciat că accidentul rutier petrecut la data de (...) pe DN 1-R, între localitățile P. H. și B., la km 52+400 m s-a datorat în exclusivitate culpei inculpatului R. S.-C. care a încălcat prevederile art. 48 din OUG 1. modificată și republicată și art. 123 lit. b) din Regulamentul de aplicare a OUG 1. (HG nr.
1391/2006).
În drept, fapta inculpatului R. S.-C., care în data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca Skoda F. cu nr. (...), pe DN 1-R, întrelocalitățile P. H. și B., la km 52+400 m, datorită neadaptării vitezei la carosabilul umed, într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul volanului și a părăsit carosabilul, căzând de pe un pod, astfel că în urma accidentului partea vătămată T. Ana-R. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C., faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantei inculpatului de a se dispune achitarea acestuia instanța a apreciat că cererea nu poate fi primită. A., producerea unor vătămări corporale ce au necesitat 110-
120 zile îngrijiri medicale nu poate reprezenta o atingere minimă unei valori apărate de lege și nu este lipsită în mod vădit de importanță în sensul prevederilor art. 18/1 C. Mai mult, în condițiile în care în autoturism erau 4 pasageri, din care 3, respectiv numiții V. C., R. D. și R. N. A. au suferit vătămări corporale, existând posibilitatea reală de a se petrece o tragedie, fapta inculpatului nu poate fi încadrată în prevederile articolului sus menționat.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și vina exclusivă a acestuia în producereaaccidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată T. Ana-R. a precizat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, însă cuantumul pretențiilor îl va preciza în fața instanței de judecată. (d.u.p., f. 20 ).
În faza de judecată, în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. 2
C.Pr.Pen, partea vătămată T. Ana-R. s-a constituit parte civilă în cauză, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului, respectiv suma de 665,8 lei cu titlul de daune materiale și suma de 30.000 euro cu titlul de daune morale (f. 40-43).
De asemenea s-a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului
SC C. A. SA.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte civilă.
În speță partea civilă T. Ana-R. a solicitat repararea unor prejudicii materiale rezultate în urma accidentului rutier. Partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art. 1169 C. și art. 129
C.Pr.Civ.
Au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f. 44, 45 și 47)daunele materiale constând în cheltuieli cu medicamente și alte articolemedicale în cuantum total de 665,8 lei.
În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 14.000 EURO ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă T. Ana-R. ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. denetăgăduit că partea civilă a suferit o schimbare atât în plan fizic și psihic-afectiv, cât și în plan familial, aspect confirmat de martorii T. D. M. (f. 114) I. L. (f. 115) și P. E. (f. 116) audiați în cauză. Aceștia au declarat că partea vătămată avea mari dureri, fața i-a fost afectată grav, iar după externare s-a deplasat cu dificultate folosindu-se de un cadru metalic, apoi de o cârjă, însă și în prezent are un mers greoi, șchiopătat. De asemenea partea vătămată, elevă în ultimul an de liceu, a lipsit mai multe luni de la cursurile școlare și nu a promovat examenul de bacalaureat.
Instanța a reținut însă că acordarea de despăgubiri civile nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă și nici într-o îmbogățire fără justă cauză, pentru victimă.
În cauză s-a mai constituit parte civilă S. C. de U. ". D. O. C. cu suma de 3.568,64 lei cu dobânda legală din prima zi următoare datei externării, până la achitarea integrală a debitului cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T. Ana-R.
Instanța, constatând că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești sunt întemeiate le-a admis în totalitate și în baza art. 313 din OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 3.568,64 lei către S. C. de U. ". D. O. C. cu dobânda legală din prima zi următoare datei externării, (...), până la achitarea integrală a debitului cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă T. Ana-R. în cursul procesului penal. S-a făcut dovada cu chitanțele anexate a plății sumei de 2.400 lei onorariu avocațial, precum și a sumei totale de 515,04 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru 6 termene de judecată pentru care s-au depus la dosar bonuri fiscale, luând în calcul prețul pe litru al combustibilului, cantitatea de 7,5 l/100 km și distanța de 100 km C.-N.-H. și retur.
În consecință instanța în baza art. 193 C.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă T. Ana-R. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale, având în vedere că și despăgubirile civile au fost admise doar în parte.
Ca o consecință a condamnării instanța în baza art. 191 alin. 1
C.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 din legea 76/2008 instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul Național de D. G. J.
Având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 4 și art. 57 din L. 1., precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie
2005 prezenta sentință a fost opozabilă asiguratorului SC C. A. SA.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs inculpatul R. S. C., partea civilă T. Ana R. și A. SC C. A. SA -.
Prin motivele scrise și orale, inculpatul a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art.181 C.întrucât fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni impunându-se aplicarea unei sancțiuni administrative. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei sub minimul special ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante vizate de art.74 C., cărora să li se dea eficiența prevăzută de art.76, întrucât nu posedă antecedente penale, a recunoscut comiterea infracțiunii și regretă sincer incidentul.
Partea civilă prin apărătorul ales a solicitat acordarea daunelor morale conform constituirii formulate în fața J. H. în cuantum de
30.000 euro, față de prejudiciul estetic ireversibil suferit, de numeroasele intervenții chirurgicale la care a fost supusă și suferința fizică și psihică îndurată.
A. a solicitat exonerarea sa de la plata dobânzilor și penalităților aferente cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat prin hotărârea
J. H. pentru tratamentele efectuate de partea civilă T..
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului:
Analiza materialului probator administrat în cauză atestă că
Judecătoria Huedin a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând o încadrare juridică judicioasă faptei comise de recurent.
Referitor la aplicarea art.181 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului. Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse. De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el. În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181 C. A., în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Or, din probe rezultă că inculpatul la 8 noiembrie 2009 a condus neglijent pe drumurile publice autoturismul personal , neadaptând viteza la carosabilul umed între localitățile P. H. și B., condiții în care a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul, căzând de pe un pod, astfel că în urma accidentului partea civilă T. Ana R. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 120 de zile îngrijiri medicale. Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul deși a dat dovadă de sinceritate, în declarațiile efectuate în faza de urmărire penală și în fața J. H., nu a contribuit cu nimic la dezdăunarea părții civile, neacoperind nici daunele materiale și nici pe cele morale. Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Față de modalitatea în care inculpatul a realizat deplasarea pe drumurile publice, pilotând neglijent autovehiculul și prin încălcarea normelor legale ce reglementează traficul rutier, urmările grave produse - accidentarea severă a părții civile și nerepararea prejudiciului cauzatacesteia justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit. Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei aplicată recurentului R. S. C., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din C. penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare dispunând suspendarea condiționată, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni. Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor. Instanța de recurs consideră că pedeapsa principală de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, reprezintă o sancțiune proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, circulând pe drumurile publice prin neadaptarea vitezei la carosabilul umed, provocând un grav accident de circulație, cu consecințe importante sub aspect sanitar pentru partea civilă, reliefând periculozitatea modului de operare al acestuia, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă. Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.3859 pct.14 C.pr.pen. Cu privire la recursul asigurătorului: Potrivit deciziei nr.1 din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea disp.art.54 alin.4 și art.57 din L. 1. privind asigurările și reasigurările în R., pronunțată de Î. în recursul în interesul legii s-a stabilit că societățile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept reglementate în C. civil, C. de procedură penală și legea specială 1., rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 din C. civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1.. Așa fiind, S. de A. participând în procesul penal în calitate de asigurător, răspunderea sa este circumscrisă limitelor contractului de asigurare. Prin urmare, în aceste limite este obligată să suporte toate despăgubirile materiale și morale dispuse a fi achitate de către instanțele de judecată. Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că soluția J. H. este legală și temeinică, prin aceasta constatându-se doar că asigurătorului îi este opozabilă sentința penală nr.37 din (...) a aceleiași instanțe. Pentru motivele ce preced, recursurile inculpatului și al asiguratorului se vor respinge ca nefondate în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se achită Baroului de A. C. din FMJ, conform art.189 C.proc.pen.. Va obliga inculpatul și asigurătorul să achite statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocațial, conform art.192 alin.2 C.proc.pen. Cu privire la recursul părții civile: Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din C. civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal. Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani. În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite. CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004). De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000). Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Așa fiind, instanța de recurs va stabili în echitate, că suma de 30.000 de euro solicitată de partea civilă T. Ana R. va contribui la justa dezdăunare a acesteia. Verificând hotărârea pronunțată în cauză, rezultă că instanța de fond a constatat că inculpatul a accidentat partea civilă prin modul de pilotare a autoturismului, cauzându-i leziuni vindecabile în 120 de zile îngrijiri medicale. Victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit. A., victima, o persoană în vârstă de 19 de ani, a fost supusă mai multor operații prin care i s-a efectuat osteosinteză femur drept cu placă cu 9 șuruburi, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri. Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat, este justificat. Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile nu numai la traume fizice și psihice excepționale dar și la suportarea unui prejudiciu estetic (cicatrici multiple pe obrazul drept) care îi limitează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale. De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, curtea apreciază că suma de 30.000 de euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, va contribui la o justă despăgubire a victimei și va fi corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F., sub acest aspect soluția J. H. apărând netemeinică prin suma modică acordată. Așa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen. se va admite ca fondat recursul declarat de partea civilă T. Ana R. împotriva sentinței penale nr.37/(...) a J. H., pe care o va casa în latura civilă a cauzei, și rejudecând în această limită: Va obliga inculpatul R. S. C., să achite părții civile T. Ana R. suma de 30.000 euro daune morale sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, în baza art.14, 346 C.proc.pen.rap.la art.998 C. Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă T. Ana R. împotriva sentinței penale nr.37/(...) a J. H., pe care o casează în latura civilă a cauzei, și rejudecând în această limită: Obligă inculpatul R. S. C., CNP 1., dom. în G., nr.934, jud. C., să achite părții civile T. Ana R. suma de 30.000 euro daune morale sau echivalentul în lei a acesteia la data plății. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Menține restul dispozițiilor sentinței. II. Respinge ca nefondate recursurile inculpatului R. S. C. și al asigurătorului SC C. A. SA cu sediul în Sibiu, str. Autogării nr.1 împotriva aceleiași sentințe. Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se achită Baroului de A. C. din FMJ. Obligă inculpatul și asigurătorul să achite statului câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. P. V. G. M. B. D. S. 3 ex. - (...) jud.fond.Tătar C.
red.PD/CA
| ← Decizia penală nr. 1374/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2084/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
