Decizia penală nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ S. PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a1
D. PENALĂ NR.138/R/2011
Ședința publică din 03 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. judecător JUDECĂTORI: V. C.
V. G. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații P. P. și P. D. împotriva Încheierii penale din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal se prezintă inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av.Stan Lacrima, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, considerând că prin efectul trecerii timpului, la 10 luni după momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, temeiurile avute în vedere la acel moment nu mai subzistă în prezent. La data de 04 iunie 2010 instanța de fond a fost sesizată cu judecarea cauzei, însă până în prezent, cercetarea judecătorească nu a început din diferite motive. În aceste condiții, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, acesta nefiind un motiv care să stea la baza menținerii măsurii arestului preventiv. În speță, măsura arestării preventive și-a depășit scopul prevăzut de lege, iar în prezent măsura este menținută formal fără să existe o motivare concretă și actuală. Dacă inițial au existat argumente pentru a se dispune luarea măsurii arestului preventiv, acestea nu mai subzistă în prezent. La 10 luni de la arestarea inculpaților, din nicio probă de la dosar nu rezultă că inculpații ar putea prezenta vreun pericol pentru ordinea publică în sensul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. S-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, ori prin simpla denumire, se constată existența unei fapte de un pericol ridicat, dar în urma administrării probelor, instanța va stabili dacă este vorba de această infracțiune. Este vorba de un scandal într-o sală de sport între 4 persoane, din care două sunt inculpații și celelalte sunt părțile vătămate, scandal determinat de părțile vătămate, care au pulverizat spray paralizant asupra unuia din inculpați. P. s-au agresat reciproc, chiar și inculpații fiind agresați de părțile vătămate. S. conflicte mai vechi între aceștia, dar nu se poate reține existența vreunui element care să ducă la concluzia că inculpații au dorit să suprime viața părților vătămate. Prin urmare, încadrareajuridică a faptei este discutabilă și urmează să fie stabilită de instanța fondului. Solicită a se avea în vedere că părțile vătămate doresc să se împace cu inculpații și că acestea chiar au fost surprinse de numărul mare de zile de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist. Din punct de vedere al pericolului pentru ordinea publică, arată că 10 luni de arest preventiv este un termen suficient pentru o bătaie, un scandal într-o sală de sport. L. europeană permite luarea unei măsuri alternative la detenție în vederea efectuării cercetării judecătorești. S-a arătat că inculpații sunt persoane violente, ori în Z. aceștia au fost angajați în calitate de bodyguarzi în diferite locații, fiind specific meseriei ca uneori să fie mai agresivi. Solicită a se avea în vedere persoana inculpaților, faptul că aceștia nu au antecedente penale și solicită să fie tratați la fel ca părțile vătămate, fără discriminare, deoarece și inculpații se puteau constitui părți vătămate pentru că au fost agresați. P. vătămate au arătat că doresc să solicite o expertiză medico-legală privind recalcularea numărului de zile de îngrijiri medicale pentru a ajunge la o împăcare cu inculpații. Inculpatul P. este căsătorit, soția lui este bolnavă, la fel și inculpatul a fost internat deoarece suferă de pancreatită. Solicită judecarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților.
Inculpatul P. P., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu are antecedente penale și dorește să se împace cu părțile vătămate.
Inculpatul P. D., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), în baza art.3002 Cod procedură penală, raportat la art.160b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților P. D. (fiul lui C. și L., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., b-dul M. Viteazul, nr.17, bl.Perla, sc.A, ap.47, jud. S.) și P. P. D. (fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.Dumbrava, nr.4, bl.H8, sc.A, et.3, ap.15, jud. S.), constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, precum și faptul că în cauză s-a fixat termen de judecată pentru data de (...). Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din data de (...) a organelor de cercetare penală s-a început urmărirea penală față de învinuiții P. D. și P. P. D. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 Cod penal. Prin O. din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-au extins cercetările față de aceștia cu privire la infracțiunile de vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art.181 alin. și 180 alin.1 Cod penal. Prin O. din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiți pentru infracțiunile de ultraj contrabunelor moravuri, vătămare corporală și lovire sau alte violențe prev. de art.321 alin.1, 181 alin.1 și 180 alin.1 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Față de inculpați a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 ore prin O. P. M. Z. iar prin O. nr.1255/P/2010 din (...) s-a dispus revocarea măsurii reținerii inculpaților deoarece în ordonanțele emise de P. M. Z. nu au fost indicate temeiurile concrete din care rezultă cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală. Prin Încheierea penală nr.5/A din data de (...) a Judecătoriei Z. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile. Prin O. nr.1255/P/2010 a P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă tribunalul S., pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr.183/P/2010 din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal precum și începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin O. nr.183/P/2010 din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați și pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal. Prin Încheierea penală nr.20/C din (...) a T. S. s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive luată față de inculpații P. D. (fiul lui C. și L., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., b-dul M. Viteazul, nr.17, bl.Perla, sc.A, ap.47, jud. S.) și P. P. D. (fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.Dumbrava, nr.4, bl.H8, sc.A, et.3, ap.15, jud. S.), cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 000 și până la data de (...), ora 2400 La data de (...) a fost înregistrat pe rolul T. S. dosarul nr.(...) privind pe inculpații P. D. și P. P. D., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi; art.321 alin.1 Cod penal respectiv ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; art.180 alin.1 Cod penal respectiv lovirea sau alte violențe pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 3 luni sau amendă; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul P. P. D. i-a solicitat părții vătămate G. C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de un unchi de-al său cu care acesta ar fi avut niște divergențe. În acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate I. S. și, fiind refuzat de către partea vătămată, l-a contactat telefonic, situație în care partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de (...). Aceste discuții au avut loc în data de (...). În data de (...) inculpații P. D. și P. P. D. au hotărât să meargă la sala de sport de pe str.Gh. D. nr.153 din mun. Z. unde se afla partea vătămată G. C. A. acolo, inculpații au intrat în interiorul sălii de sport unde se aflau părțile vătămate G. C. și T. Dan și aproximativ 7-8 persoane, cerându-i părțiivătămate G. C. să-i însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P., partea vătămată a refuzat iar inculpatul P. i-a aplicat o lovitură acestuia, moment în care partea vătămată T. Dan, cu un spray lacrimogen, a dat câteva jeturi în direcția celor doi inculpați. În aceste împrejurări, celelalte persoane prezente au părăsit sala de sport. P. vătămată T. D. a reușit să fugă însă a fost lovit în șold cu o bară de metal aruncată de către inculpatul P. iar inculpatul P. a aruncat spre aceeași parte vătămată o bară de metal care i-a trecut acesteia pe lângă cap. Apoi inculpații au început să o lovească pe partea vătămată G. C. cu pumnii și picioarele, acesta căzând jos. I. au continuat să o lovească pe partea vătămată; doar în momentul în care au sosit organele de poliție inculpații au încetat să o mai lovească pe partea vătămată. P. vătămată a rămas întinsă jos fiind în stare de inconștiență și neputându-se ridica de la sol. I. au trecut pe lângă organele de poliție, s-au urcat în autoturismul inculpatului P. pornind în urmărirea părții vătămate T. D.. I. au urmărit-o pe partea vătămată T. prin oraș iar aceasta s-a întors la sala de sport unde au ajuns și inculpații, care cu toate că existau două mașini ale poliției sosite la fața locului, au continuat să o urmărească pe partea vătămată amenințând-o cu moartea și să îi învedereze că „ori se mută el din Z., ori se mută ei";. I. nu au reușit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicați de organele de poliție care le-au solicitat să-i însoțească la sediul instituției. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, personalului medical, persoanelor aflate în zonă și a martorilor din sala de sport, aceștia din urmă asistând speriați și indignați de cele petrecute. Persoanele prezente la incident nu au intervenit întrucât le-a fost frică, cei doi inculpați fiind cunoscuți în oraș ca fiind persoane violente. Între persoanele care au asistat la incident fiind și doi minori. Agresivitatea și violența verbală a celor doi inculpați care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor ! Facem crimă ! Ori plecați voi, ori vă omor eu!"; și insistența lor de a pătrunde în sala de sport a speriat și personalul medical de pe ambulanță, venit să dea primul ajutor părții vătămate și cărora le-a fost frică să nu fie agresați de către cei doi inculpați. În urma loviturilor aplicate părții vătămate G. C. aceasta a fost internată la S. J. S. iar apoi trimisă la S. C. J. de U. C. - C. C. M. F. 2 și S. M. de U. „. C. P. C. N. cu diagnosticul stabilit în foaia de observație: traumatism cranio facial, fractură fără deplasare perete lateral și planșeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă, ramură orizontală dreapta și ramură verticală, multiple hematoame, frontal, palperbal drept, hemoragie subconjunctivală, contuzie și echimoze latero-cervicale și subclaviculare iar din Raportul de constatare medico-legală al S.ui județean de medicină legală Z., din data de (...), rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni ,picioare, bară metalică) și necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. P. vătămată T. D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun violacee verzie de 1. cm pe cadranul supero- intern, fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și într-o echimoză roșie oblică de 4/1,5 cm pe fața externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale. La termenele din (...), (...) și (...), instanța procedând în conformitate cu prevederile art.3001 și art.3002 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților iar la termenul de azi, instanța, a pus din nou în discuție, în conformitate cu prev. art.3002 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor doi inculpați, procedînd potrivit art. 160b Cod procedură penală, care spune că: (1) In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. (2) Daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. (3) Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive. Raportat la aceste prevederi legale, și față de susținerile procurorului respectiv apărătorul inculpaților, av. I. M., care nu a relevat instanței că ar fi intervenit vreun motiv de nelegalitate a arestării inculpaților sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, ci a reiterat motivele pentru care s-a opus la arestare și respectiv la menținerea acestei măsuri, tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza arestării, se mențin în continuare, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, reținută în sarcina celor doi inculpați, este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. După cum deja s-a arătat, acest pericol se raportează atât la pericolul social concret al faptei săvârșite cât și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave; lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol, aceasta și datorită modalității în care inculpații au comis faptele. Orice fapta contrară normelor de conduita, constituind substanta ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbura atât ordinea juridică, cat și mediul social ocrotit în valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal. Aceasta tulburare, coroborata cu riscul repetabilitatii atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revolta și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reactii impotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și al autorului acesteia. Trebuie observat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală iar acuzele ce planează asupra inculpaților vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la uninteres public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă la omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În plus, instanța mai observă că prin încheierea penală din 27 octombrie 2010 au fost respinse și cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, soluție menținută prin D. penală nr.864/R/09 noiembrie 2010 a Curții de A. C., adică relativ recent, iar de la acea dată nu au intervenit elemente noi care să determine instanța a proceda la punerea în libertate a inculpaților sau la înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai puțin restrictivă, aceea de a nu părăsi țara, astfel cum s-a solicitat în ședința de azi, în subsidiar. Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci, dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților care s-au comportat deosebit de agresiv, într-un loc public, chiar și în prezența organelor de ordine, tribunalul, în baza art.3002 raportat la art.160b alin.(3) Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților P. D. și P. P. D. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu punerea de îndată înlibertate a inculpaților, apreciind că prin trecerea timpului, respectiv 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive, temeiurile avute în vedere la acel moment nu mai subzistă. În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a fost sesizată la data de 4 iunie 2010 cu judecarea cauzei, însă până în prezent cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, iar în aceste condiții nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive și-a depășit scopul prevăzut de lege, iar în prezent această măsură este menținută formal fără să existe o motivare concretă și actuală. Dacă inițial au existat argumente pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, acestea nu mai subzistă în prezent. După cca 10 luni de la arestarea inculpaților, din nicio probă de la dosar nu rezultă că aceștia ar prezenta pericol pentru ordinea publică în sensul prevăzut de art.148 lit.f C. S-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, ori prin simpla denumire se constată existența unei fapte de un pericolsocial ridicat, însă doar în urma administrării probelor, instanța de fond va stabili dacă este vorba de această infracțiune. În starea de fapt s-a reținut că inculpații au provocat un scandal într-o sală de sport, scandal care a fost declanșat de părțile vătămate, care au pulverizat pe inculpați cu un spary paralizant, iar părțile s-au agresat reciproc, chiar și inculpații au fost agresați de părțile vătămate. Prin urmare încadrarea juridică a faptei este discutabilă și urmează a fi stabilită de instanța de fond. P. vătămate doresc să se împace cu inculpații, iar acestea chiar au fost surprinse de numărul mare de zile de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist. S-a reținut în rechizitoriu că inculpații sunt persoane violente, însă în Z. aceștia au fost angajați în calitate de badyguarzi în diferite locații, fiind specific activității acestei profesii ca uneori să fie agresivi. I. au solicitat să se ține seama de faptul că nu au antecedente penale, că se puteau constitui părți civile în cauză față de părțile vătămate care i-au agresat, că acestea din urmă doresc să solicite o nouă expertiză medico-legală prin care să fie redusă durata îngrijirilor medicale și care să permită împăcarea părților. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Recursurile formulate de inculpați nu sunt întemeiate. Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpații P. D. și P. P. D. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 C. raportat la art.174 alin.1 și art.175 lit.i C., prev. de art.321 alin.1 C. și art.180 alin.1 C. S-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 14 aprilie 2010 aceștia s- au deplasat la o sală de sport situată pe str. Gh. D. nr.53 din municipiul Z. unde se afla partea vătămată G. C. și i-au solicitat acestuia din urmă să îi însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P., partea vătămată a refuzat, iar inculpatul P. i-a aplicat o lovitură acesteia, moment în care partea vătămată T. Dan a folosit un spray lacrimogen împotriva inculpaților. În aceste împrejurări persoanele aflate în sala de sport au părăsit incinta acesteia, iar partea vătămată T. D. a fost lovit cu o bară metalică de către inculpatul P., după care inculpații au început să o lovească pe partea vătămată G. C. cu pumnii și picioarele. Organele de poliție au fost chemate la fața locului pentru aplanarea scandalului, însă inculpații au urmărit-o pe partea vătămată T. prin oraș, însă aceasta s-a întors la sala de sport unde au ajuns și inculpații și cu toate că în apropierea acesteia erau parcate două autoturisme ale poliției sosite la fața locului inculpații au continuat să o urmărească pe partea vătămată și să o amenințe cu moartea, spunându-i acesteia „ori se mută el din oraș, ori se mută ei";. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, a personalului medical și a persoanelor care se aflau în zonă, aceștia din urmă asistând speriați și indignați de comportamentul inculpaților, care sunt cunoscuți în orașul Z. ca fiind persoane violente. Măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea penală nr.5 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Z. , iar prin încheierea penală nr.20 din 11 mai 2010 a T. S. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată fațăde cei doi inculpați cu încă 30 de zile, măsură care a fost menținută de mai multe ori, inclusiv prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Această măsură a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f C. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor presupuse a fi comise de aceștia, a modalității de comitere a infracțiunilor, a împrejurărilor în care acestea au fost comise și a urmărilor presupuselor fapte. Corespunde adevărului că inculpații sunt arestați de cca. 10 luni, însă apreciem că această durată nu a depășit un termen rezonabil în sensul prevăzut de dispozițiile art.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la complexitatea cauzei și la obiectul acesteia. Susținerile inculpaților referitoare la încadrarea juridică a faptei, respectiv tentativa la infracțiunea de omor calificat , s-au o altă infracțiune de vătămare corporală, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a măsurii arestării preventive în cursul judecății. Asupra încadrării juridice a faptei urmează să se pronunțe instanța de fond după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei. Nici susținerile inculpaților referitoare la faptul că nu au antecedente penale sau că părțile vătămate doresc să se împace cu aceștia nu pot fi luate în considerare de către instanța de recurs, urmând ca instanța de fond să aprecieze toate aceste împrejurări la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată. La fel motivele de sănătate invocate de inculpatul P. sau de soția acestuia nu pot fi analizate în această fază a procesului în lipsa unei expertize medico- legale din care să rezulte că acesta nu poate suporta regimul de detenție. Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent și că termenul rezonabil al duratei acestei măsuri nu a fost depășit, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, apreciem că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, sens în care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursurile formulate de inculpați împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T. S. urmează să fie respinse, ca nefiind fondate. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu provizoriu pentru apărătorul din oficiu. Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul P. P. urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpatul P. D. suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. P. D. si P. D., arestati in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2011 a T. S.. Obligă pe inculpatul P. P. D. să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe inculpatul P. D. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. C. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.M. S.
| ← Sentința penală nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1308/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
