Decizia penală nr. 1388/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)/a2

DECIZIA PENALĂ NR.1388/R/2011

Ședința publică din 14 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. B.

C. I. GREFIER : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. M. O., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 30 august 2011 a T.ui C., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul M. M. O., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. M. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că procurorul de

ședință, G. V. a formulat o cerere de abținere în soluționarea cauzei, întrucât fiica sa a fost avocatul inculpatului la judecarea fondului, cerere care a fost soluționată și admisă prin încheiere separată.

Inculpatul arată că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.

S-a procedat la luarea unei declarații inculpatului cu privire la poziția procesuală exprimată oral, declarația fiind atașată dosarului cauzei.

Apărătorul inculpatului M. M. O., av. L. M. solicită a se lua act de retragerea recursului.

Reprezentantul Parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.

Inculpatul M. M. O., având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului.

C U R T E A

Deliberând constată că,

Prin decizia penală f.nr.din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 3002 raportat la art. 1. alin. 1 și 3 C. s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă față de inculpații

-S. I. I., fiul lui I. I. și E., născut la data de (...) și

- M. M. O., fiul lui V. și R., născut la data de (...), ambii aflați în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților S. I. I. și M.

M. O., începând cu data de astăzi, (...).

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis la data de 12 mai 2011 în dosarul nr. 3954/P/2011 au fost trimiși în judecată inculpații S. I. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., și M. M. O. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. a, c C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.

Măsura arestării preventive a fost luată față de acești inculpați cu respectarea legii și în mod temeinic, prin încheierea penală nr.

41/C/A/2011 din data de 23 aprilie 2011, în temeiul art. 149l C.. raportat la art. 143 C., art. 148 lit. f C.Pr.Pen.

Prin încheierea penală fără număr din data de (...) pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. (...), în temeiul art. 3001 alin. 1, 3

C., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați.

Sub aspectul stării de fapt, în actul de sesizare al instanței, s-a reținut în esență că, în noaptea de 20 aprilie 2011, inculpații S. I. I. și M. M. S., au pătruns fără drept, prin escaladarea geamului, în locuința părții vătămate M. Ș. V., căreia i-au aplicat mai multe lovituri și i-au sustras un telefon mobil marca Nokia.

Referitor la urmările agresiunii asupra stării de sănătate a părții vătămate, a fost întocmit în data de (...) de către IML C.-N. raportul de constatare medico-legală în care s-a consemnat că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și prin cădere și care necesită 65-70 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

La primul termen de judecată din data de 30 mai 2011, la Judecătoria

Cluj-Napoca, s-a prezentat apărătorul părții vătămate M. C.-B. care a învederat instanței că partea vătămată a decedat, aspect care a fost confirmat și de către reprezentanta Parchetului, prin depunerea la dosar a constatărilor preliminarii rezultate în urma necropsiei cadavrului victimei.

Având în vedere că ulterior întocmirii rechizitoriului a intervenit decesul părții vătămate, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii dispozițiilor art. 211 alin. 3 C.pen., respectiv tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, motiv pentru care prezenta cauză a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea T.ui C..

Tribunalul Cluj a fost învestit cu soluționarea prezentei cauze la data de (...).

Ulterior, prin încheirea f.n. de la data de (...) a T.ui C. în temeiul art.3002 C. raportat la art.1. C. s-a constatat legalitatea și temenicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații S. I. I. și M. M. O. și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora.

Potrivit dispozițiilor art.3002 din Codul de procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 1., respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. C. instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi carejustifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002

C. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.

Potrivit dispozițiilor art.143 C. coroborat cu art.148 alin.1 C. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații S. I. I. și M. M. O.

Instanța a apreciat că și la acest moment temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților S. I.-I. și M. M. S., respectiv cele prev. de art.143 C., în sensul că există indicii și chiar probe în sensul că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați. P. amintite constau în declarațiile martorilor M. K. B., S. C. T., P. E., R. N., raport de constatare medico-legală, declarațiile inculpaților S. I. I. și M. M. O. care au recunoscut săvârșirea faptei, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 C..

În ce privește cazul prevăzut la art. 148 lit. f C.., a rezultat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (pentru infracțiunea de tâlhărie fiind prevăzută pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu limitele pedepsei închisorii sunt cuprinse între 3 și 10 ani) și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică, contrar susținerilor apărătorilor inculpaților, aceasta este întrunită și a rezultat din probele de la dosar. A., starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.

Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, înspeță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului aspru sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse.

Pentru a aprecia în acest mod instanța a avut în vedere natura infracțiunii pentru care sunt cercetații inculpații de o gravitate ridicată, aspect relevat și de pedeapsa prevăzută de lege cu limita minimă stabilită la 15 ani închisoare, modul în care se reține în actul de sesizare că ar fi acționat inculpații (în cursul nopții, prin exercitarea unor acte de violență fizică asupra unei persoane în vârstă) urmarea socialmente produsă, respectiv moartea victimei, aspecte legate de persoana inculpaților, ambii recidiviști, și care au suferit în trecut condamnări pentru comiterea și a altor tâlhării, ceea ce denotă perseverența infracțională și periculozitatea deosebită a acestora. A., instanța constată că inculpații nu se află la prima confruntare cu legea penală, infracțiunile fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv postexecutorie. Aceștia au fost condamnați la pedepse privative de libertate, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aspect care nu i-a determinat să adopte un comportament corespunzător normelor sociale.

Faptul că inculpații au avut o atitudine sinceră în fața organelor de urmărire penală nu prezintă relevanță pentru aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, care trebuie raportat în afara elementelor expuse mai sus și la sentimentul de insecuritate pe care comportamentul antisocial adoptat de inculpați l-a creat în rândul opiniei publice.

Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpații mai sus menționați prin apărătorii desemnați din oficiu, de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de aceștia, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara, conform prevederilor art.145 și art. 145 ind. 1 C.pr.pen, instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.

A., în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția E. a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Ori, în ceea ce privește situația acestor inculpați, conduita lor infracțională impune menținerea măsurii arestului preventiv și conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență, aceștia dând dovadă de o temeritate ieșită din comun și de o totală lipsă de respect pentru valorile sociale supreme ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață, la inviolabilitatea domiciliului și a patrimoniului.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpați cât și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte, mai ales că pedepsele dispuse anterior față de inculpați s-au dovedit a fi ineficiente, atât timp cât aceștia au înțeles sa persevereze în acțiuni ilicite, iar într-o asemenea situație, pericolul social concret pentru ordinea publică este mai mult decât evident.

Nu în ultimul rând, pericolul pentru ordinea publică rezidă și în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional prezent în societatea românească, opinia publicăfiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la proliferarea faptelor de acest gen, în medii sociale dintre cele mai diverse.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 3002 rap. la art. 1. alin. 1,

3 C.., având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și temeinic, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților S. I. I. fiul lui I. I. și E., născut la data de (...) și M. M. O. fiul lui V. și R., născut la data de (...), ambii aflați în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, instanța a menținut măsura arestării preventive.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. M. O.

În ședința publică din 14 septembrie 2011, inculpatul aflat în stare de arest, a precizat că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.

Față de manifestarea de voință a inculpatului, Curtea în temeiul art.369 raportat la art.3854 alin.2 C.proc.pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M. M. O.

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M. M. O., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 30 august 2011 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul M. M. O. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2011.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

A. D. L. M. B.

C. I.

M. V. G.

red.C.I./M.V.G.

4 ex. - (...)jud.fond.Firicel L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1388/2011, Curtea de Apel Cluj