Decizia penală nr. 139/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 139/A/2011
Ședința publică din 17 august 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : L. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către revizuientul L. E., împotriva încheierii penale nr.67/CC/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T. B. N., având ca obiect cerere de revizuire a sentinței penale nr.42/F/(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr.(...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. E., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, revizuientul învederează instanței că-și menține apelul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, invocă excepția tardivității apelului declarat având în vedere că la data de 10 iunie 2011 i-a fost comunicată hotărârea revizuientului, conform scriptului de la fila 19 iar apelul a fost declarat la data de 12 iulie 2011 conform scriptului de la fila 3.
Revizuientul L. E. consideră că a declarat apelul în termen întrucât a exercitat calea de atac imediat după comunicarea hotărârii instanței de fond.
Apărătorul revizuientului susține motivele invocate de revizuient în sensul că apelul a fost declarat în termen, acesta fiind declarat imediat după comunicarea hotărârii. Cu onorar fin FMJ.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin încheierea penală nr.67/CC/2011, T. B.-N. a respins cererea formulată de revizuientul L. E., fiul lui L. și L., născut la data de (...), CNP-1., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița privind revizuirea Sentinței penale numărul 4. a T. B. N. ca fiind inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Sentința penală nr.42/F/(...) a T. B.-N., definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului (Decizia penală nr. 50/A/(...) a
Curții de A. C.), revizuientul L. E. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. și art. 175 lit. i C., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C., și respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.%o, prev. de art. 79 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a. b și c C.
S-a menținut starea de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea perioadei executate, de la (...) la zi, totodată făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b și c C.
S-a reținut că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi determinate de înfierea părții vătămate S. D. de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de (...), după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl conducea, pe șosea, în fața barului „C." din localitatea B. de Jos, județul B.-N., și apoi a consumat băuturi alcoolice, la plecare (revizuientul urcându-se la volanul autoturismului marca „Dacia Solenza"), văzând-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, inițial între aceștia a avut loc o altercație, după care partea vătămată a intrat în bar pentru a-și cumpăra bere. Întrucât fiind ora închiderii și astfel aceasta a fost refuzată de către barmană, la un moment dat partea vătămată a ieșit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenția de a intra în magazinul aflat în același corp de clădire.
Apoi, în aceste împrejurări, revizuientul, aflat în stare de ebrietate (1,20 gr.%0), a chemat-o pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări și făcând câțiva pași spre șosea, doar i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre magazin. Cu toate acestea, profitând de situația creată precum și de faptul că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic, și apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din șosea peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o si strivind-o de peretele barului.
După aceea, deși partea vătămată a căzut, fiindu-i fracturate picioarele, și a strigat după ajutor, revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, totodată repetând manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată (revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului). Apoi, din mașină a luat un cuțit, a coborât de la volan, dar sosind la fața locului organele de cercetare penală, a predat cuțitul unui lucrător de poliție.
Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital, acordându-i-se îngrijirile medicale necesare.
Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de către S. J. de M. L.
B.-N. (f. 178-180, dosar instanță), s-a concluzionat că: partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 135-140 zile îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea acestora, iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate; că leziunile respective întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, și că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol, și lovire, cădere.
In consecință, raportat la circumstanțele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârșită și stăruința revizuientului de a suprima viața părții vătămate (factori relevanți, care caracterizează intenția de a ucide), prima instanță a reținut în sarcina acestuia săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, totodată respingându-se cererea de schimbare aîncadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținându-se și că pe fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a și exprimat în sensul uciderii părții vătămate.
S-a concluzionat că fapta a fost comisă cu intenția directă de a ucide, având în vedere faptul că a trecut de mai multe ori cu mașina peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ, de asemenea acesta întrerupându-și activitatea infracțională doar când autoturismul a alunecat în șanț, deci independent de voința sa.
Instanța a înlăturat și cererea revizuientului de a se reține în sarcina sa, starea de provocare prev. de art. 73 lit. b C., motivând că în cauză nu s-a dovedit faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de partea vătămată. In concret, s-a reținut că apărările în sensul că nu a trecut niciodată cu mașina peste partea vătămată, ci doar că a lovit-o când a trecut podețul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate, mai mult în cauză dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism, și după ce partea vătămată a ieșit din bar, a lovit-o prin surprindere în mod repetat cu mașina. De asemenea, s-a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, motivându-se și că, chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al mașinii, această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoție sau o puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se răzbuna pe partea vătămată, cu care era în relații de dușmănie.
În apel revizuientul și-a reiterat cererea de a se reține în sarcina lui, starea de provocare prev. de art. 73 lit. b C., însă și instanța de control judiciar a motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice provocări din partea părții vătămate, reținându-se că starea conflictuală veche dintre părți nu îndeplinește condițiile stării de provocare, precum și faptul că în cauză prin nicio probă nu s-a confirmat că anterior comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea vătămată.
Analizând actele și lucrările dosarului, și ale dosarelor nr.(...), (...), (...),
(...) și (...), (...) ale T. B.-N., atașate, instanța a apreciat că în cauză nu s-a dovedit, ca urmare a constatării printr-o hotărâre definitivă, faptul că martorii audiați au declarat mincinos raportat la cele expuse în fața instanței în cauza în care a fost condamnat revizuientul, astfel încât să fie incident cazul prev. de art.394 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Pe de altă parte, avându-se în vedere faptul că acest motiv de revizuire, precum și cele legat de faptul că nu a fost încuviințată cu ocazia instrumentării cauzei în fond cererea de audiere martorului L. S. (aspect nereal, întrucât acesta a depus mărturie în dosarul penal nr.(...)-f.106,235) a mai fost analizat în dosarul penal nr.(...) al T. B.-N., în care s-a pronunțat Sentința penală nr.96/F/2009 (cererea de revizuire fiind respinsă, iar apelul declarat retras), și raportat la disp.art.403 alin.3/1 Cod procedură penală, potrivit cărora cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, în baza dispozițiilor legale menționate, cererea formulată de revizuientul L. E., privind revizuirea Sentinței penale nr.
42/F/2002 a T. B.-N. este inadmisibilă.
Cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la celelalte aspecte invocate, care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute la art.394 lit.a-e
Cod procedură penală, astfel că, în baza dispozițiilor legale menționate a fostrespinsă cererea formulată de revizuientul L. E. privind revizuirea Sentinței penale nr.4. a T. B. N. ca fiind inadmisibilă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală revizuientul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel condamnatul- revizuient L. E..
La termenul de judecată din data de 17 august 2011 reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. a invocat excepția tardivității promovării căii de atac având în vedere data la care a fost comunicată apelantului hotărârea și momentul la care a fost declarată efectiv calea de atac.
Condamnatul revizuient a arătat că a declarat apel în termen, întrucât a exercitat calea de atac imediat ce i s-a comunicat hotărârea instanței de fond.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este fondată având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond pronunțată în data de 8 iunie 2011 i-a fost comunicată condamnatului-revizuient L. E. la data de 10 iunie 2011, conform dovezii de comunicare existente la f.19 din dosarul de fond, iar apelul a fost declarat de către revizuient la data de 12 iulie 2011.
Potrivit art.263 C.proc.pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, pentru persoanele aflate în stare de deținere acest termen începe să curgă de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.
Or, este lesne de observat că revizuientul condamnat a depășit termenul prevăzut de lege, iar potrivit art.185 C.proc.pen. alin.1, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Constatând așadar, că excepția invocată este fondată, fiind vorba de o excepție peremtorie care face imposibilă analizarea fondului cauzei, Curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de către condamnatul revizuient în conformitate cu dispoz.art.379 pct.1 lit.a C.proc.pen.și-l va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avanssate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv apelul declarat de către revizuientul L. E., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 67/CC din 8 iunie 2011 a T. B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe revizuient să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 august 2011 în prezența revizuientului L. E. arestat.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
M. Ș. | C. I. | L. S. |
5 ex. - (...) jud.fond.G. A.
| ← Decizia penală nr. 1478/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 819/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
