Decizia penală nr. 1396/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1396/R/2011
Ședința publică din 15 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B. - judecător
JUDECĂTORI : V. G.
GREFIER : M. N.
D. P.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă C. E. împotriva sentinței penale nr. 258 din 18 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei T., privind pe inculpatul O. A. V., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184
Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru partea civilă apărătorul ales avocat D. R. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă și inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea hotărâriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și admiterea cererii părții civile de constituire de parte vătămată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, indicatorul de restricție „ accesul interzis vehiculelor cu tracțiune animală"; este poziționat la intrarea în intersecție, dinspre str C., ceea ce înseamnă că dincolo de acest indicator rutier nu este permis accesul vehiculelor cu tracțiune animală nici pe str. A., nici pe str. S.
Potrivit dispozițiilor art. 66 alin.1 și 6 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1. (1) Semnificația unui indicator este valabilă pe întreaga lățime a părții carosabile deschise circulației conducătorilor cărora li se adresează. (2) Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată.
Inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 71 alin.1 din OUG nr. 1. care dispun: Sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală…în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.
Se mai arată de apărătorul părții civile că, inculpatului nu îi era permis să conducă un vehicul cu tracțiune animală în municipiul T. și cu atât mai puțin îi era permis să intre în intersecție, trecând peste restricția impusă de indicatorul rutier, atâta timp cât semnificația lui începe în dreptul acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.1 din OUG nr. 1. vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Pentru a nu reprezenta un pericol față de ceilalți participanți la trafic, inculpatul ar fi avut obligația de a încetini în intersecție într-o asemenea măsură în care să poată evita orice pericol i s-ar fi ivit, mai ales că în zona respectivă se întâlnesc trei drumuri.
Vehiculul cu tracțiune animală condus de inculpat nu era dotat cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, pentru a putea fi observat de ceilalți participanți la trafic.
Se mai arată de apărătorul părții civile că, partea civilă nu circula pe marginea părții carosabile, ci se afla în traversarea drumului și cum nu există trecere pentru pietoni în acea zonă, traversarea s-a făcut pe la colțul străzii, după ce s-a asigurat că poate face acest lucru în siguranță, potrivit dispozițiilor legale.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate cafiind legală și temeinică.
În continuare se arată că, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă faptul că vina exclusivă în producerea accidentului rutier îi revine părții vătămate care a traversat suprafața carosabilă cu încălcarea dispozițiilor art. 72 alin.1 din OUG nr. 1., pietonii fiind obligați să se deplaseze numai pe trotuare, iar în lipsa acestora pe acostamentul din partea stângă a direcției de deplasare…inculpatului neputându-i-se reține în cauză o încălcare a regulilor de circulație pe drumurile publice care să se afle în raport de cauzalitate cu rezultatul socialmente periculos.
Privitor la dinamica producerii evenimentului rutier, s-a constatat că aceasta a fost stabilită în mod just, reținându-se în mod concordant că evenimentul rutier a avut loc pe str. S., unde de altfel, se regăsea și pata de sânge și nu pe str. C. astfel cum a susținut partea vătămată în cursul cercetărilor efectuate în cauză.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.258 din 18 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr.(...), în baza art 11 pct 2 lit a C. pr. pen., art. 10 alin.1 lit d C. pr. pen. a fost achitat inculpatul O. A. sub aspectul savarsirii infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2, 4 C. penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 200 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat I. Dan
S. și care a fost avansat din FMJ în favoarea Baroului C..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția procurorului nr. 2. din data de (...) s-a dispus neînceperea urmării penale față de O. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala din culpa, fapta prev. si ped de art. 184 al. 2 si 4 Cod penal în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen.(f.47-48 dosar parchet).
Prin încheierea penala din 23 iulie 2010 a Judecătoriei T., in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c C.pr.pen., a admis plângerea formulata de petenta C.
E., împotriva Rezoluției nr. 2. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, prin care s-a desființat rezoluția nr. 2. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda si s-a pus in mișcare actiunea penala fata de inculpatul O. A. V., sub aspectul savarsirii infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2, 4 C.
S-a mai retinut ca la data de (...), orele 08,00 inculpatul O. A. V. împreună cu martorul Ș. M. se deplasau cu căruța tractată de un cal condusă de inculpat pe str. C. din T. spre intersecția str. S. cu str. A. I.
În intersecție, inculpatul a oprit căruța pentru a da prioritate unor mașini care circulau de pe str. S. spre str. A. I. și, după ce s-a asigurat că poate să treacă prin intersecție și-a continuat deplasarea spre str. S. moment în care în fața căruței a apărut petenta C. E..
Deși inculpatul a încercat să evite accidentarea petentei a acroșat-o cu roata dreaptă față a căruței, roata dreaptă spate trecând peste piciorul drept al petentei.
Inculpatul a precizat că a observat-o pe petenta care se deplasa pe carosabil pe lângă trotuar, însă datorită apariției bruște a acesteia în câmpul său vizual nu a reușit să evite accidentarea sa.
În urma efectuării cercetării la fața locului, a fost identificată pe str. S. pe partea stângă a sensului de circulație dinspre str. A. I. o pată de sânge aspect care concluzionează faptul că partea vătămată C. E. se afla în traversarea str. S. și nu în traversarea str. C., acest aspect fiind confirmat și de inculpat și martorul Ș. M.
Prin incheierea penala mai sus amintita s-a mai retinut că inculpatul are o culpă în producerea accidentului întrucât acesta, în calitatea sa de participant la trafic ca și conducător de vehicul cu tracțiune animală, nu a respectat prev. art.165 al.1 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 1. potrivit cărora avea obligația „ să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el și ceilalți participanți la trafic";.
De asemenea, ca inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului de restricție de circulație „. interzis vehiculelor cu tracțiune animală"; montat la capătul străzii C., stradă pe care inculpatul circula.
Circulând pe acestă stradă, inculpatului nu-i era permis să depășească punctul în care era amplasat indicatorul menționat, indiferent de direcția pe care intenționa să se deplaseze în continuare.
Inculpatul, potrivit propriilor sale susțineri, prezintă unele deficiențe de vedere la ochiul drept, motivând că este posibil ca din acest motiv să nu o fi observat pe petentă la timp.
Prin urmare, s-a reținut că inculpatul are o culpă în producerea accidentului care a condus la cauzarea unor leziuni ale petentei care au necesitat peste 60 zile îngrijiri medicale.
Analizând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate s-a constatat că din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat faptul că vina exclusivă în producerea accidentului rutier îi revine părții vătămate C. E. care a traversat suprafața carosabilă cu încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. 1 din OUG 1. : pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuare iar în lipsa acestora pe acostamentul din oartea stângă a direcției de deplasare... " inculpatului neputându-i-se reține în cauză o încălcare a regulilor de circulație pe drumurile publice care să se afle în raport de cauzalitate cu rezultatul socialmente periculos.
În acest sens, privitor la pretinsa încălcare de către inculpat a semnificației indicatorului interzis accesul vehiculelor cu tracțiune animală" se va constata că aceasta nu există determinat de faptul că, indicatorul montat la intersecția str. S. cu str. A. I., în lipsa unor plăcuțe adiționale montate sub indicator, acționeză pe direcția înainte, respectiv restricționează circulația vehiculelor cu tracțiune animală pe str. A. I. A. concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din analiza planșei foto aflate la dosar, se constată că pe ambele străzi secundare (C.lor și S.) erau montate indicatoare cu „aceesul interzis vehiculelor cu tracțiune animală" fapt ce denotă faptul că pe aceste străzi era permis accesul însă era îngrădit accesul în str. principală, respectiv str. A I.
Privitor la încălcarea de către inculpat a obligației privind conducerea animalelor astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru ceilalți participanți la trafic ( art. 165 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG
1.) s-a constatat din declarațiile inculpatului, concordante cu cele ale martorului S. M., că acesta a oprit căruța la intersecție, pentru a acorda prioritate de trecere unor autovehicule, după care s-a pus în mișcare, a procedat la ocolirea unei dubite de culoare albă garată pe partea dreaptă și a efectuat manevre de evitare a părții vătămate în momentul în care a observat-o pe aceasta pe suprafața carosabilă a str. S.
În ceea ce privește susținerea părții vătămate conform căreia atitudinea culpabilă a inculpatului rezultă și din aceea că vehicolul și atarnașamentul calului nu era utilat cu mijloace reflectorizante, această afirmație nu rezultă din lucrările dosarului însă, chiar și reală dacă ar fi, aceasta nu poate fi apreciată ca fiind în raport de cauzalitate cu producerea rezultatului socialmente periculos în condițiile în care evenimentul rutier a avut loc de pe timp de zi și cer senin, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare a locului faptei.
In cauză au fost audiați martorii B. M. si M. A. .
Privitor la dinamica producerii evenimentului rutier, din lucrările dosarului constat că aceasta a fost stabilită în mod just, reținându-se în mod concordant că evenimentul rutier a avut loc pe str. S., unde, de altfel, se regăsea și pata de sânge, și nu pe str. C. astfel cum a susținut partea vătămată în cursul cercetărilor efectuate în cauză.
În aprecierea instanței față de cele anterior menționate, astfel cum acestea au rezultat din ansamblul probator administrat în cauză, nu se poate reține, mai presus de orice dubiu, o atitudine culpabilă a inculpatului în producerea accidentului rutier de natură să se afle în raport de cauzalitate cu producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel in baza art. 11 pct 2 lit a C. pr. pen, art 10 alin.1 lit d C. pr. pen. va achita pe inculpatul O. A. V. dom. in mun. T., str. Liveyilor, nr. 83, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2, 4 C. penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 200 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat I. Dan
S. și care a fost avansat din FMJ în favoarea Baroului C..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea vătămată prin care asolicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
În motivele de recurs partea vătămată a arătat că inculpatul nu avea acces pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul cu vehiculul cutracțiune animală, întrucât un indicator de restricție în acest sens este poziționat la intrarea în intersecție dinspre str. C..
Potrivit dispozițiilor art.66 alin.1 și 6 din Regulamentul de aplicare a
OUG nr.1. semnificația unui indicator este valabilă pe întreaga lățime a părții carosabile deschise circulației conducătorilor cărora li se adresează. Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată.
Inculpatul nu a respectat dispozițiile art.71 alin.1 din OUG nr.1. care stabilesc că sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.
Pe de altă parte inculpatului nu îi era permis să conducă un autovehicul cu tracțiune animală în municipiul T. și cu atât mai puțin îi era permis să intre în intersecție, încălcând restricția impusă de indicatorul rutier.
În al treilea rând potrivit art.41 alin.1 din OUG nr.1. vehicolele și animalele atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Partea vătămată nu circula pe marginea părții carosabile, ci se afla în traversarea drumului și cum nu există trecere pentru pietoni în aceea zonă , traversarea s-a făcut pe la colțul străzii după ce s-a asigurat că poate face acest lucru în siguranță.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea vătămată și a celor care putea fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o starea de fapt conformă cu realitatea și necontestată de partea civilă în sensul că la data de 7 noiembrie 2008 în jurul orelor 20,00 inculpatul O. A. împreună cu martorul S. M. se deplasau cu căruța trasă de un cal condusă de inculpat pe str. C. din municipiul T. spre intersecția străzilor S. cu A. I., iar în intersecție inculpatul a oprit căruța pentru a da prioritate autovehiculelor care circulau de pe str. S. spre str. A. I. și după ce s-a asigurat că poate să treacă prin intersecție și-a continuat deplasarea spre str. S., moment în care a apărut partea vătămată C. E., pe care inculpatul a încercat să o evite, însă partea vătămată a fost acroșată cu roata dreapta față a căruței, care a trecut peste piciorul drept al părții vătămate.
Din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a observat-o pe partea vătămată, care se deplasa pe carosabil pe lângă trotuar, însă la un moment dat a apărut brusc în fața căruței și astfel nu a reușit evitarea acesteia.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului partea vătămată C. E. se afla în traversarea străzii S. și nu în traversarea străzii C., acest aspect fiind confirmat de inculpat și de martorul care se afla în căruța condusă de inculpat.
Din probele administrate în cauză rezultă că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate C. E. care a traversat strada cu încălcarea dispozițiilor art.72 alin.1 din OUG nr.1. care stabilesc că pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stângă a direcției de deplasare.
Inculpatului nu i se poate reține în cauză o încălcare a regulilor de circulație pe drumurile publice, care să se afla în raport de cauzalitate cu urmarea suferită de partea vătămată.
Cu privire la indicatorul de interzicere a vehiculelor cu tracțiune animală menționat de partea vătămată se rețin următoarele:
Indicatorul de interzicere a accesului vehicule cu tracțiune animală montat la intersecția străzilor S. cu A. I., acționează pe direcția înainte, în sensul că restricționează circulația vehiculelor cu tracțiune animală pe str. A. I. - stradă principală, iar pe străzile secundare C.lor și S. era permis accesul vehiculelor cu tracțiune animală, fapt ce rezultă din planșele foto existente la dosar.
Nici susținerea părții vătămate că vehiculul condus de inculpat nu era echipat corespunzător cu mijloace reflectorizante, nu este întemeiată, neexistând un raport de cauzalitate între accidentul suferit de partea vătămată și echipamentul vehiculului condus de inculpat, cu atât mai mult cu cât accidentul a avut loc pe timp de zi respectiv ora 8,00 din data de 07 noiembrie
2008.
Având în vedere că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul prin conducerea vehiculului cu tracțiune animală s-ar face vinovat de producerea accidentului suferit de partea vătămată, ci dimpotrivă acest accident a fost cauzat din culpa exclusivă a părții vătămate, așa cum rezultă din probele prezentate în detaliu mai sus, motive pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de partea vătămată C. E. împotriva sentinței penale nr.258 din 18 mai 2011 a Judecătoriei T. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.192 alin.2 C.p.p. partea vătămată urmează să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată C. E., domiciliată în T., str. A. nr. 8, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 258 din 18 mai 2011 a Judecătoriei T.. Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. G. D. P. GREFIER M. N. Red.V.G-/S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.H. O.
| ← Decizia penală nr. 1348/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 342/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
