Încheierea penală nr. 1318/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1318/2011
Ședința publică din 6 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : L. H.
I. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. F. M., împotriva încheierii penale nr. 440 din 26 august 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpatul R. F. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de omor, prev. de art. 192 alin.2 C.pen. și art.20 C.pen. raportat la art. 174 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat E. C. Ț., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului formulat de inculpat, respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv a parchetului, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei alte măsuri neprivative de libertate respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că după producerea evenimentului acesta a fost cel care a anunțat vecinii și a cerut să fie anunțate organele de poliție și S.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În continuare se arată că, din probațiunea administrată în cauză rezultă că sunt realizate toate elementele prevăzute de art. 148 lit.f, art. 136 și art. 143 C.. Solicită a se avea în vedere practica judiciară în materie care confirmă aceste concluzii în sensul că, chiar dacă leziunile corporale produse nu au fost primejdioase pentru viață și aunecesitat un timp redus de îngrijiri medicale, intenția indirectă de a ucide este redată de corpul vulnerant folosit, capabil să producă moartea și zona lezată.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, este caracterizat ca fiind o persoană violentă care este predispus spre comiterea de infracțiuni.
Inculpatul R. F. M. având ultimul cuvânt, arată că nu a dorit să suprime viața părții vătămate și solicită cercetarea sa în stare de libertate pe motivul că are mama bolnavă și este în imposibilitate să se îngrijească singură.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 440 din 26 august 2011 a T.ui M., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. M. și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. F. M. (CNP 1., fiul lui A. și M., născut la (...) în A., județul M., domiciliat în com. A., nr. 36, jud. M.) pe timp de 29 zile, împotriva căruia se va emite mandatul de arestare preventivă cu începere de la 26 august 2011 până la 23 septembrie 2011, inclusiv.
S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, respectiv suma de 100 lei .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea adresată acestei instanțe, înregistrată sub dosarul nr. (...), P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a propus arestarea preventivă a inculpatului R. F. M. (CNP 1., fiul lui A. și M., născut la (...) în A., județul M., domiciliat în com. A., nr. 36, jud. M.) cercetat pentru infracțiunile de violare de domiciliu și tentativă de omor, prevăzute de art. 192 alin. 2 C.pen. și art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Față de inculpat, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.
510/P/2011, prin ordonanța din 26 august 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile sus-menționate, iar prin ordonanța din aceeași dată inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în după-masa zilei de (...), pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan cu partea vătămată C. V. (vecin) a pătruns fără drept în curtea împrejmuită a acestuia, din A. nr. 37, jud. M., înarmat fiind cu un topor, apoi a exercitat acte repetate de violență, cu scopul de a-i suprima viața, cauzându-i multiple leziuni corporale, constând în plăgi tăiate la nivelul capului, umărului, spatelui și antebrațului drept.
Procedând la examinarea sesizării în Camera de C., instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1491 C., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri. Potrivit art. 681 C. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpatul R. F. M., în data de 25 august 2011 a pătruns fără drept în curtea împrejmuită a părții vătămate, înarmat fiind cu un topor și a exercitat acte repetate de violență asupra acesteia, cu scopul de a-i suprima viața, cauzându-i multiple leziuni corporale, constând în plăgi tăiate la nivelul capului, umărului, spatelui și antebrațului drept. Instanța a apreciat că în cauză există date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv inculpatul R. F. M., ar fi săvârșit faptele de care este acuzat. T. a reținut ca fiind incident temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., întrucât pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul pedeapsa prevăzută de lege este peste limita de 4 ani închisoare, iar din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea faptelor comise, precum și din impactul social produs, rezonanța socială puternic negativă putând crea în rândul cetățenilor un sentimente de insecuritate și indignare. În mod evident, fapta de a pătrunde înarmat și fără drept în curtea părții vătămate, căreia i-a aplicat lovituri repetate cu toporul în zone vitale denotă o periculozitate deosebită a inculpatului. T. a apreciat că în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptelor, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, la acest moment procesual interesul general de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modalitatea de săvârșire a faptelor, prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, deși acesta este cunoscut ca fiind o persoană fără antecedente penale și care a recunoscut de la început acuzația. În cauză, presupunerea rezonabilă privește fapte grave cu un impact social deosebit. Pentru toate considerentele de mai sus, pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale, acesta reprezentând unul dintre scopurile prevăzute de art. 136 C., tribunalul a admis propunerea de arestare preventivă conform dispozitivului. În considerarea celor de mai sus, constatând că sunt realizate cumulativ condițiile legale, tribunalul a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 26 august 2011 până la data de 23 septembrie 2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. F. M., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei alte măsuri neprivative de libertate respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent. Invocă faptul că nu are antecedente penale, iar după producerea evenimentului personal a anunțat vecinii și a solicitat să fie anunțate organele de poliție și S. de A.. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Prin Rezoluția din data de (...) emisă în dosarul nr. 510/P/2011 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus începerea urmăririi penale față de susnumitul inculpat sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de omor, prevăzute de art. 192 alin. 2 C.pen. și art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (f. 2 dos.u.p.). Ulterior, prin ordonanța din 26 august 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile sus-menționate, iar prin ordonanța din aceeași dată inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore (f. 47, 48 dos.u.p.). Potrivit art. 148 al. 1 C., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C., respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f C. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoanese poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În cauza de față, indicii temeinice în sensul art. 143 C. și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Aceste împrejurări sunt relevate de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (f. 37, 40-42 dos.u.p.), declarații ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate (f.34- 36 dos.u.p.), procesul verbal de cercetare la fața locului din data de (...) (f. 3-4 dos.u.p.), planșe fotografice și procese verbale de examinare a urmelor prelevate de la fața locului (f. 5-31 dos.u.p.), declarațiile martorilor A. I. (f. 49-51), A. E. (f. 52-53), Ciurdaș M. (f. 54-55), Verdeș M. (f. 56-57) și concluziile preliminare ale IML Baia Mare din data de (...) (f. 32 dos.u.p.). Rezultă din coroborarea acestor probe că în după-masa zilei de (...), pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan cu partea vătămată C. V., inculpatul, înarmat cu un topor, a pătruns fără drept, prin forțarea porții de acces, în curtea împrejmuită a victimei, iar apoi i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu toporul, cu scopul de a-i suprima viața, cauzându-i multiple leziuni corporale, constând în plăgi tăiate la nivelul capului, umărului, spatelui și antebrațului drept. Potrivit concluziilor preliminare ale IML Baia Mare din data de (...), victima prezenta multiple plăgi tăiate care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor, leziuni care necesită 12-15 zile de îngrijiri medicale. Chiar dacă în actul medical arătat se precizează că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, presupunerea rezonabilă că inculpatul a intenționat suprimarea vieții victimei rezultă din natura și felul leziunilor, zona vizată și instrumentul folosit. Astfel, victima a prezentat leziuni de dimensiuni apreciabile (5 și 6 cm), preponderent la nivelul capului care constituie o parte vitala a organismului, iar instrumentul folosit este apt de a produce suprimarea vieții unei persoane datorită potențialului său tanatogenerator. Referitor la cazul invocat ca și temei a luării măsurii arestului preventiv, Curtea constată că acesta este fondat Astfel, în privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită. Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C., se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. În speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse deoarece faptele a căror comitere este bănuit inculpatul aduc atingere unor valori sociale fundamentale, respectiv dreptul la viață a persoanei și inviolabilitatea domiciliului. Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, Curtea are în vedere regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C. care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor, neexistând motive de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că măsura este necesară în cauză pentru a se asigura buna derulare a procesului penal astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili suma de 100 Ron în favoarea Baroului de A. C. ce se va avansa din FMJ. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. M. împotriva încheierii penale nr. 440 din 26 august 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. G., M. N. Dact.L.H./Dact.S.M 3 ex./(...) Jud.fond. Codruța Violeta A.
| ← Decizia penală nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 83/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
