Decizia penală nr. 1412/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1412/R/2011
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător
JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. I. împotriva sentinței penale nr.805 din (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere reținut, faptă prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplic.art.37 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I. asistat de av.Perța B. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul L. I. și apărător ales av.Bindea Maxim ambii avocați din cadrul baroului C. cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, av.Perța B. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul acestuia a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial avansat din FMJ.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului L. I., solicită admiterea recursului, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza să fie redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
În susținerea recursului arată că în aprecierea instanței de fond deși inculpatul a fost judecat în condițiile prevăzute de art.320/1 C., au prevalat mai mult situațiile care au rezultat din recidiva inculpatului raportat însă la condițiile conferite în care s-a săvârșit fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv aceea că a condus un autoturism în condițiile în care permisul îi era reținut în vederea suspendării, pe o distanță de câțiva zeci de metri, pe o stradă în care circulația nu era intensă și în condițiile în care a fost în imposibilitate să fie transportat de la locul unde a parcat autoturismul spre domiciliu, deoarece conducătorul autoturismului de până atunci a fost în imposibilitate să conducă autoturismul.
Ori, în concepția apărării, a aplica o pedeapsă de 1 an închisoare pentru conducerea unui autoturism pe o distanță scurtă, pe un drum aproape necirculat la acea oră și în condițiile în care acesta nu a avut intenția decât de a duce autoturismul până la domiciliul său care se afla în apropierea locului unde era parcat acel autoturism, consideră că este o pedeapsă prea mare.
De altfel, raportat și la practica judecătoriei, având în vedere în primul rând situația de recunoaștere a inculpatului și de asemenea raportat și la faptul că cealaltă infracțiune la care se face referire în considerente a fost comisă în codiții cu totul speciale, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
În susținerea poziției procesuale arată că s-a procedat corect operațiunea de individualizare, având în vedere antecedența inculpatului care a fost hotărâtoare, întrucât se referă la fapte similare din anul 2008, pentru care a mai fost sancționat cu suspendare.
Pe de altă parte, este relevantă în cauză și adresa instituției prefectului din care rezultă că după incidentele din anul 2009, de natură penală, inculpatul a obținut permisul de conducere în aprilie 2009, însă în data de (...) a comis un accident de circulație în urma căruia permisul de conducere a fost suspendat iar după nici o lună de zile, inculpatul conducea fără permis, respectiv cu permisul de conducere suspendat.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut conduita inculpatului ca hotărâtoare, fiind evident pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru circulația pe drumurile publice, raportat la antecedența acestuia, creând instanței convingerea că sancțiunea se impune a fi aplicată la cuantumul de 1 an.
Consideră că pedeapsa aplicată este potrivită iar referitor la apărarea inculpatului privind distanța parcursă de acesta apare ca fiind este subiectivă și nerelevantă prin prisma tuturor elementelor reținute de către instanță.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului.
Inculpatul L. I., având ultimul cuvânt, susține că recunoaște fapta comisă dar consideră că pedeapsa aplicată este prea mare.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.805 din 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) a fost condamnat inculpatul L. I., fiul lui A. și R., născut la data de (...) în mun. Mun. C.-N., domiciliat în C.-N., str. G.G. B., nr.
10, ap.14 ,F.F.L. C.-N., str. P. Rat, f.n., jud. C., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere reținut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană ce are dreptul de a conduce suspendat, fapta prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a din Cod penal la o pedeapsa stabilita în condițiile art.320 indice 1 alin 7 Cod procedura penala mod prin legea 2. de 1 an închisoare.
In temeiul art. 37 lit. a C. penal s-a constatat ca prezenta infracțiune a fost comisa de inculpat in condițiile recidivei mari poscondamnatorii primul termen al acesteia constând în pedeapsa rezultanta de 1 an închisoare aplicata prin sentința penala nr. 33/2008 a Judecătoriei C. N. def. prin neapelare la (...) pedeapsa ce a fost suspendata condiționat conform art. 81 C. penal pe termen de 3 ani iar prezenta fapta a fost comisa in termenul de încercare a suspendării condiționate
In baza art 83 C. penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și s-a dispus executarea in întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare respectiv inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani închisoare in regim de detenție.
In temeiul art. 71 alin.2 C. penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedeapsa accesorie pe durata stabilita în art. 71 alin 2 C. penal.
In baza art. 191 alin 1 C. proc. penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 700 lei.
Conform art. 189 C. proc. penala onorariul avocațial din oficiu în suma de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că la data de
(...), in jurul orei 18:00 , inculpatul L. I. a fost depistat in trafic de către organele de politie in timp ce conducea autovehiculul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare GTH-A. pe str. C. S. cu direcția strada P. R. S.-i actele prevăzute de lege, inculpatul a declarat verbal ca nu deține niciun document asupra sa.
Efectuându-se verificări in bazele de date ale politie s-a stabilit faptul ca poseda permis de conducere categoria B, seria C00354335J, eliberat la data de (...), iar din data de (...) figurează cu dosar penal fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art.184 din Cod penal si art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicata. Inculpatul L. I. a declarat in prezenta martorului asistent Covaci Martin Petru ca deține o dovada înlocuitoare a permisului de conducere pe care o are acasă, dar nu a reținut termenul de valabilitate. Inculpatul a arătat atât distanta parcursa cat si cea pe care urmarea sa o parcurgă însă, având în vedere atitudinea sa si declarațiile date in fata organelor de urmărire penala nu știe cat timp ii este valabila dovada înlocuitoare a permisului respectiv a uitat ca nu are voie să șofeze, s-a apreciat că fapta sa prezintă un grad ridicat de pericol social.
Conform adresei nr. 97556 din (...), S.ui P. Comunitar Regim Permise de
C. si Î. a V. inculpatul L. I. figurează cu permis de conducere categoria B din data de (...), iar din data de (...) figurează cu dosar penal fiind cercetat sub aspectul săvârșirii art.184 din Cod penal si art. 89 alin 1, din O.U.G. 195/2002 republicata. Nu mai departe din dovada seria AY nr 0664107 eliberata de IPJ C. la data de (...) inculpatului reiese ca permisul a fost reținut și dovada este fără valabilitate despre conținutul acesteia inculpatul având cunoștința.
Raportat la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, republicată, trebuie precizat că textul de incriminare cuprinde 5 teze, astfel, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3.
Suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice este o sancțiune contravențională complementară prev. de art. 96 alin. 2 lit. b din
OUG 195/2002, R, pe când reținerea, retragerea și anularea permisului de conducere sunt măsuri tehnico-administrativă prev. de art. 97 alin.1 din același text legal.
S-a constatat că în situația în care permisul unei persoane este reținut în vederea anulării, ce constituie o măsură tehnico-administrativă, moment în care se eliberează inculpatului o dovadă fără drept de circulație, în conformitate cu art. 111 alin.1 lit. b, și art. 111 alin.3, rap la art 87 alin.1 toate trei din OUG 195/2002, R, devin incidente prevederile art. 23 din OUG
195/2002, R, care interpretat fiind prin prisma art. 97 alin. 3 din acelasi actnormativ, care statuează că perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, ne duc la concluzia că fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având permisul de conducere reținut în vederea anulării, și primind în schimb o dovadă care nu acordă un drept de circulație, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, republicată.
Fapta și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare ( fila nr 8-9)declarația inculpatului (fila nr. 11, 14-15) declarațiile martor asistent Covaci Martin Petru ( fila nr. 16-17) declarații martor ocular L. Carol (fila nr 18) declarații martor ocular Bunacsi Anita ( fila nr 19)adresa nr.97555/2010 a S.ui P. Comunitar Regim Permise de C. și I. a V. C. (fila nr.22 ).
In drept s-a reținut că papta inculpatului L. I. care, in stare de recidiva postcondamnatorie, la data de (...), in jurul orei 18:00, a fost depistat de către un echipaj de politie conducând autovehiculul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare GTH-A. pe str. C. S. jud C. deși avea dreptul de a conduce vehicule suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană ce are dreptul de a conduce suspendat, fapta prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a din Cod penal.
In temeiul art 37 lit. a C. penal s-a constatat ca prezenta infracțiune a fost comisa de inculpat în condițiile recidivei mari poscondamnatorii primul termen al acesteia constând în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicata prin sentința penala nr. 33/2008 a Judecătoriei C. N. def prin neapelare la (...) pedeapsa ce a fost suspendata condiționat conform art. 81 C. penal pe termen de 3 ani iar prezenta fapta a fost comisa în termenul de încercare a suspendării condiționate.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justăadecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravata de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este străin de rigorile legii penale având în antecedenta sa penala și alte fapte ce contravin legislației la regimul circulației Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. F. cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia
"scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța nu a ignorat numărul impresionant de mare de cauze având ca si obiect infracțiuni la legea circulației conducerea cu alcoolemie fiind dominanta in ansamblul acestora pe rolul completelor de judecata asemenea cauze fiind preponderente neexistând ședința de judecata in care sa nu existe pe puțin un număr de 3 asemenea dosare, împrejurare complinita cu numeroasele tragedii la care opinia publica a asistat, societatea confruntându-se in ultimul timp cu situații a căror rezultate sunt iremediabile dar care au avut la baza încălcări flagrante a dispozițiilor la regimul circulației de către conducătorii auto astfel că a ținut seama de toate aceste valori lezate de aceea că fapta inculpatului vizează aceleași valori care au fost puse in pericol în ultimul timp din ce în ce mai mult astfel că nu trebuie acordată clemența inculpatului prin aplicarea unei pedepse sub minimul special aplicând forțat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului pentru a ajunge la o pedeapsa sub limita specială ceea ce ar echivala individualizare greșita a pedepsei
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, prevederile art. 320 indice 1 alin 7
C. proc. penala reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3 situate astfel între 4 luni și 2 ani, în cazul amenzii penale recurea limitelor cu ¼, gradul de pericol social concret al faptei, dar nu în ultimul rând atitudinea inculpatului, care încă la început s-a dovedit a fi corespunzătoare, manifestând regret fata de cele întâmplate precum și împrejurarea că în cursul lunii august 2009 inculpatului i s-a întocmit un dosar penal ca a fost implicat intr-un accident rutier soldat cu victime și a părăsit locul accidentului că deși se află în perioada în care nu avea drept de a conduce aspect pe care îl cunoștea s-a urcat la volanul autoturismului Infracțiunea reținuta în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol, pericolul fiind obiectiv, legal și efectiv, și nu mai departe aplicarea atenuantelor este o operație facultativa pentru instanța de judecata iar recunoașterea inculpatului nu poate avea semnificația unei atitudini speciale, care să justifice aplicarea unui tratament sancționator derogator de la limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul L. I. solicitând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată având în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta și conduita sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriuluiadministrat și a prev. art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că aceasta estenefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Raportat la împrejurarea că în cauza dedusă judecății s-a făcut aplicarea disp.art.320/1 C. și că în faza de urmărire penală au fost administrate în condiții de legalitate probe suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care este cercetat, instanța de recurs nu va mai analiza starea de fapt ci doar criticile aduse hotărârii atacate de către inculpat prin calea de atac promovată.
Curtea constată că instanța fondului la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului a avut în vedere atât criteriile generale de individualizarea pedepsei prev. de art.72 C., cât și circumstanțele concrete în care a fost comisă fapta reținută în sarcina inculpatului.
Astfel, s-a reținut că urmare aplicării disp.art.320/1 alin.7 C. limitele pedepsei au fost reduse cu o treime fiind cuprinse între 8 luni și 3 ani și 3 luni închisoare, dar și faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 33/2008 a Judecătoriei C.-N., tot pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, respectiv cele prev. de art.86 alin.1 și 87 alin.1 din OUG 195/2002.
De asemenea s-a mai avut în vedere că inculpatul a condus pe o distanță scurtă dar și faptul că din data de 14 aug.2010 este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.187 C. și art. 87 din OUG
195/2001, dreptul de a conduce autovehicule fiindu-i suspendat ca urmare a faptului că a fost implicat într-un accident rutier soldat cu victime și a părăsit locul accidentului.
Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța de recurs să constate că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură a preveni comiterea de noi infracțiuni și de a stăvili activitatea infracțională a inculpatului, care nu și-a revizuit comportamentul urmare a aplicării de către instanțe anterior a unei pedepse a cărei executare a fost suspendată condiționat. Inculpatul recurent a continuat să comită infracțiunea la regimul circulației pe drumurile publice dovedind lipsă de responsabilitate și faptul că nu a înțeles pe deplin consecințele pe care conducerea unui vehicul pe drumurile publice cu nerespectarea dispozițiilor legale le poate avea.
Pentru aceste considerente în baza art.385/15 pct.1 lit.b va fi respins ca nefondat recursul declarat de către inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I., domiciliat în
C. N., str. G. G. B., nr. 10, ap.14, f. f. legale în C. N., str. P. Rât, f. nr., jud. C. împotriva sentinței penale nr. 805 din 16 iunie 2011 a Judecătoriei C. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2011 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. Ș. L. M. ANA C. | M. B. |
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 2034/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 292/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
