Decizia penală nr. 1558/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1558/R/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. N.
și partea civilă B. V. împotriva sentinței penale nr.241 din data de (...) a
Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul S. B. I.
O., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prev.si ped.de art.178 al.1 si 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat P. R. NAN din cadrul Baroului de avocați B., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat O. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, partea civilă B. V., lipsă părțile civile B. V., B. V. I., și asigurătorul SC A.-R. A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Se constată că asigurătorul a depus la data de 23 septembrie 2011, prin serviciul registratură note de ședință privind recursul formulat în cauză. Atașat notelor de ședință depuse a mai depus copia încheierii nr. 193 din 1 septembrie 2011 din dosarul nr.(...) a T.ui B.ești și certificatul de înregistrare cu seria B nr.2170404 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului.
Se apreciază de reprezentantul parchetului că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. Achitarea inculpatului se datorează unei greșite aprecieri a probelor de către instanța de judecată și cu încălcarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 cu referire la art. 287 și 289 Cod procedură penală, instanța de judecată era obligată să lămurească situația de fapt sub toate aspectele pebaza administrării tuturor probelor în condițiile nemijlocirii, contradictorialității, publicității și să aibă un rol activ.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cadrul cercetării judecătorești în fața instanței a fost audiat doar inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptei, că nu s-a administrat nici o altă probă și instanța a respins cererea procurorului și a apărătorului inculpatului de a fi audiați nemijlocit martorii propuși în rechizitoriu. Astfel, în vedere stabilirii cauzelor și împrejurărilor concrete în care a avut loc accidentul, în cursul urmăririi penale au fost audiați mai mulți martori și au fost dispuse și efectuate două expertize judiciare de specialitate, prima criminalistică iar cealaltă tehnică.
Instanța de fond nu s-a preocupat pentru lămurirea situației de fapt și administrarea tuturor probelor necesare în acest sens, în acest mod, toate apărările formulate de inculpat nu au fost verificate, situația de fapt stabilită de instanța de judecată fiind, astfel, incompletă și în consecință susceptibilă de a nu corespunde adevărului. Ori judecarea și achitarea inculpatului fără verificarea probelor care susțin vinovăția, indicate în actul de sesizare, echivalează cu neefectuarea cercetării judecătorești prin încălcarea principiilor nemijlocirii și aflării adevărului, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Cu privire la recursul părții civile B. V. solicită admiterea acestuia.
Partea civilă B. V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate
și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună rejudecarea cauzei, arătând că în urmă cu 8 ani a avut loc tragicul accident, hotărârea dată nu este firească.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor formulate de parchet și partea civilă B. V. ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 202 alin 1 Cod procedură penală organul de urmărire penală este obligat să adune probele necesare pentru aflarea adevărului, atât în favoarea inculpatului cât și în defavoarea acestuia. În contextul de față, instanța a apreciat că organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit această obligație. Prin neîndeplinirea acestei obligații s-a adus atingere prevederilor art. 6 pct.2 din CEDO în sensul că, nu s-a ținut cont de prezumția de nevinovăție care poartă și asupra administrării probelor.
Instanța de fond a apreciat că, în speță s-a adus atingere și dreptului inculpatului la un proces echitabil și prin încălcarea prevederilor pct. 1 din art. 6 al CEDO, astfel cum CEDO a decis prin H. din 6 mai 1985 într-o speță similară (citată în Jurisprudența CEDO ediția a VI-a Vincent Berger, f. 367).
Potrivit art. 262alin.1 Cod procedură penală dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate….emite rechizitoriul, Or, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează respectarea adevărului, motiv pentru care, în lipsa analizei obiecțiunilor inculpatului rechizitoriul nu trebuia emis.
Soluția instanței de fond privind achitarea inculpatului este corectă, interpretând și aplicând dispozițiile legale.
Apărătorul inculpatului formulează oral cererea de prelungire a dreptului de a conduce, menționând că anterior acestei cereri, dreptul de a conduce i-a fost prelungit de mai multe ori de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, ultima oară pentru perioada 24 decembrie 2008- 23 ianuarie 2009.
De la data producerii accidentului rutier și până în prezent nu a putut conduce timp de mai bine de 6 ani, iar în vederea evitării situației neeconomicea blocării activității firmei, întrucât inculpatul nu-și poate desfășura activitatea ca urmare a imposibilităților de deplasare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de prelungire a dreptului de a conduce.
Inculpatul S.-B. I. O. având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul nr. 9224/P/2007 din data de (...) P. de pe lângă J. C.- N. a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate a inculpatului S.-B. I.- O. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1,2
C., în fapt reținându-se că la data de (...) conducând autovehiculul - minibus marca Mercury Villager cu nr. de înmatriculare (...) aflat în folosința sa legitimă, circulând imprudent și cu viteză excesivă, situată peste limita legală admisă în localitate, a cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia a decedat numitul B. S. în vârstă de 70 de ani.
Ministerul Public a apreciat că accidentul în speță a fost cauzat de culpa concurentă a inculpatului S.-B. I.-O. - care ar fi circulat cu o viteză superioară maximului vitezei admise în localitate (aproximativ 64 km/h în raport cu 50 km/h) și a decedatului B. S. - care s-a angajat în traversarea prin loc nepermis fără o prealabilă și temeinică asigurare.
Prin sentința penală nr. 241/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napocaîn dosar nr. (...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. rap. la art. 10 lit. d C., a fost achitat inculpatul S. B. I. O., fiul lui O. I. și S., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, domiciliat în C.- N., str. Madach I., nr. 51, jud. C., fără forme legale în C.-N., str. Carpați, nr.
33-35, jud. C., cu domiciliul procesual ales în B., B-dul M.K., nr.23, bl.C7, et.10, ap.19, jud. B., fără antecedente penale, posesor al CI seria KX nr. 5. eliberat de P. mun. C.-N., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al 1 si 2 Cp.
In baza art. 14, 346 C., s-a respins ca nefondata acțiunea civila exercitata de părțile civile B. V., domiciliat în C.-N., str. Poet Grigore
Alexandrescu, nr. 7, ap. 57, jud. C., și în C.-N., str. Hațeg, nr.28, ap.47, jud. C., B. V. si B. V. I., ambii domiciliați în C.-N., str. Augustin M., nr. 1, jud. C..
In baza art. 192 al 3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, J. a reținut următoarele:
Din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale respectiv declarațiile martorilor G. V., I. V. și M. V. și cele trei rapoarte de expertiză instanța a constatat că singurele dovezi în sprijinul acuzării sunt raportul de expertiză criminalistică din (...) întocmit de L. I. de E. C. C. și raportul de expertiză criminalistică al INEC - practic reluarea celui dintâi raport. A. două rapoarte de expertiză stabilesc culpa comună a inculpatului și a victimei însă, în opinia instanței, ambele au un caracter superficial. Celelalte mijloace de dovadă administrate în cursul urmăririi penale nu conduc la stabilirea vinovăției în sarcina inculpatului (sunt neconcludente în această privință), ci chiar stabilesc nevinovăția acestuia. Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică 51394/04/(...) (f.97 d.u.p.), moartea victimei s-a produs din culpa exclusivă a acesteia, inculpatul nedepășind viteza legală și neavând posibilitatea evitării accidentului.
S-a subliniat deci că, în contextul probatoriu al dosarului, ceea ce are importanță esențială pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului este informația tehnică de specialitate și interpretarea acesteia.
In urma efectuării raportului de expertiză criminalistică al INEC - însușit de către procuror, inculpatul a depus obiecțiunile existente la f. 140-
150 ale d.u.p., obiecțiuni la care procurorul avea, potrivit art. 252 al. 1 C., obligația legală de a se pronunța prin ordonanță in sensul de a dispune admiterea sau respingerea lor.
Or, în raport de importanța esențială a acurateții expertizei, instanța a apreciat că, neluând în considerare obiecțiunile formulate, s-a impietat, în mod fundamental, asupra aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. De altfel, inculpatul însuși, prin apărătorul său, a susținut că neluarea în considerare a obiecțiunilor sale, i-a cauzat o vătămare care constă, practic, în aducerea unei acuzații nefondate.
In cauză, s-a constatat nu numai lipsa formală a ordonanței organului de urmărire penală ci și lipsa unui răspuns de fond la obiecțiunile aduse raportului de expertiză al I. A. obiecțiuni nu sunt formulate doar de circumstanță ci sunt credibile, cu urmarea că viteza cu care inculpatul conducea autovehiculul era situată între 50 și 55 km/h si cu consecința inexistenței culpei acestuia (f.139-144 dup). De altfel formularea de la pct.3 al raportului de expertiză criminalistică al INEC, luat în considerare de către acuzare (potrivit căreia inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului Mercury pe care îl conducea la spațiul de vizibilitate frontală de care a dispus, astfel încât să poată opri in siguranță în cazul apariției vreunui pericol) este reflexul unei neadaptări a experților la modificarea OUG nr.195/2002 care elimină prezumția de culpă a conducătorului auto atunci când intervine culpa pietonului ce traversează prin loc nepermis. A se vedea in acest sens prevederile art. 72 alin.4 din OUG nr.195/2002 potrivit cărora „pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise … poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector";. Or, viteza de 50 km/h - de la începutul plajei de variabilitate calculată în conținutul obiecțiunilor expertului D. D. îl exonerează în totalitate pe inculpat.
Potrivit art. 202 al. 1 C. organul de urmărire penală este obligat să adune probele necesare pentru aflarea adevărului, atât în favoarea inculpatului cât și în defavoarea acestuia. In contextul de față instanța a apreciat că organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit această obligație.
Prin neîndeplinirea acestei obligații s-a adus atingere prevederilor art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că nu s-a ținut cont de prezumția de nevinovăție care poartă și asupra administrării probelor. Astfel cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudența europeană câmpul de aplicare al paragrafului 2 al art. 6 din CEDO îl constituie și urmărirea penală. Or, neluând în seamă obiecțiunile la expertiză, procurorul a tratat inculpatul ca fiind vinovat, fără a-i acorda, prin analizarea obiecțiunilor acesteia, prezumția de nevinovăție.
Instanța a apreciat că în speță s-a adus atingere și dreptului inculpatului la un proces echitabil și prin încălcarea prevederilor pct. 1 din art. 6 al CEDO astfel cum Curtea EDO a decis prin H. din 6 mai 1985 într-o speță similară
(citată în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ediția a VI-a,
Vincent Berger, f.367).
Potrivit art. 262 al. 1 C. dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală estecompletă, existând probele necesare și legal administrate emite rechizitoriul. Or, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează respectarea adevărului (adevăr care constituie scopul urmăririi penale) motiv pentru care, în lipsa analizei obiecțiunilor inculpatului rechizitoriul nu trebuia emis.
In cursul judecății nici Ministerul Public și nici părțile nu au propus în probațiune efectuarea unei noi expertize. N. instanța nu a administrat din oficiu acest mijloc de probă întrucât a socotit că este de datoria procurorului să susțină acuzarea. Rolul activ al organelor judiciare (organul de urmărire penală și instanța) enunțat de art. 4 C. precum și prevederile art. 65 C. cu privire la sarcina administrării probelor în procesul penal, ce revine organului de urmărire penală și instanței, au o ordine firească care derivă din cronologia etapelor procesului penal. Astfel, aceste principii trebuie mai întâi aplicate de către organul de urmărire penală și apoi de către instanță. Or, în speță, nici rolul activ al organului de urmărire penală nu a fost exercitat corespunzător și nici administrarea probelor nu s-a făcut complet în cursul urmăririi penale.
Pentru a da posibilitatea instanței de a controla dacă urmărirea penală s- a făcut în mod complet legiuitorul a edictat articolul 333 C., - restituirea cauzei la organul de urmărire penală în ipoteza unei urmăriri penale incomplete. Acest articol a fost abrogat prin L. nr.356/2006, răpind instanței posibilitatea exercitării unei astfel de control, cu consecința imposibilității sancționării procedurale a insuficiențelor urmăririi penale.
In aceste condiții instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă nici sub aspectul laturii subiective - lipsind dovada suficientă a culpei inculpatului și nici sub aspectul laturii obiective - lipsind raportul de cauzalitate între faptă și moartea victimei.
Prin urmare, aplicând principiul in dubio pro reo, instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C., constatând că în cauză culpa exclusivă revine victimei B. S.. Din acest motiv, pretențiile materiale ale părților civile B. V., B. V. și B. I. au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca si partea civila B. V. V.
Prin recursul formulat, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitatadmiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului.
Se apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât achitarea inculpatului se datorează unei greșite aprecieri a probelor de către instanța de judecată și cu încălcarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 cu referire la art. 287 și 289 C., instanța de judecată fiind obligată să lămurească situația de fapt sub toate aspectele pe baza administrării tuturor probelor în condițiile nemijlocirii, contradictorialității, publicității și să aibă un rol activ.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cadrul cercetării judecătorești în fața instanței a fost audiat doar inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptei, că nu s-a administrat nici o altă probă și instanța a respins cererea procurorului și a apărătorului inculpatului de a fi audiați nemijlocit martorii propuși în rechizitoriu. Astfel, în vedere stabilirii cauzelor și împrejurărilor concrete în care a avut loc accidentul, în cursul urmăririi penale au fost audiați mai mulți martori și au fost dispuse și efectuate două expertize judiciare de specialitate, prima criminalistică iar cealaltă tehnică.
Instanța de fond nu s-a preocupat pentru lămurirea situației de fapt și administrarea tuturor probelor necesare în acest sens, în acest mod, toateapărările formulate de inculpat nu au fost verificate, situația de fapt stabilită de instanța de judecată fiind, astfel, incompletă și în consecință susceptibilă de a nu corespunde adevărului. Ori judecarea și achitarea inculpatului fără verificarea probelor care susțin vinovăția, indicate în actul de sesizare, echivalează cu neefectuarea cercetării judecătorești prin încălcarea principiilor nemijlocirii și aflării adevărului, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Prin recursul său, partea civilă B. V. a solicitat admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună rejudecarea cauzei, arătând că în urmă cu 8 ani a avut loc tragicul accident, hotărârea dată nu este firească.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoareleconsiderente:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din 0(...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. B. I. O. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C., reținându-se că în data de 0(...), în timp ce conducea autovehiculului cu număr de înmatriculare (...) pe C. B. din municipiul C.-N., a surprins și accidentat pe numitul B. S., în vârstă de 70 de ani. U. sesizării instanței de judecată, prin sentința penală nr. 741/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, s-a dispus restituirea cauzei la P. în temeiul art. 300 alin. 2 C., în vederea refacerii actului de sesizare al instanței. Prin decizia penală nr.
16/R/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, sentința penală nr. 741/2009 a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă Judecătoriei C.-N. în vederea continuării judecății.
La termenul de judecată fixat în cauză la data de (...), instanța de fond a procedat la audierea inculpatului și a părții civile, a respins cererea în probațiune formulată de reprezentantul parchetului și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C., l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 C.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a respins pretențiile formulate de părțile civile B. V., B. V. și B. V.
Soluția pronunțată de instanța de fond este însă netemeinică și pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 3, art. 287 și art. 289 C., întrucât instanța avea obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt în urma administrării probelor în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate și publicitate.
Deși în cauză au existat martori iar la termenul de judecată din (...), când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei, reprezentantul P.ui a solicitat audierea acestora, cerere la care a achiesat și inculpatul, instanța a respins cererea în probațiune formulată în cauză apreciind că aceasta este inutilă în cauză raportat la faptul că s-a reținut drept culpă a inculpatului în producerea accidentului de circulație viteza iar aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză .
Curtea constată că, în speță instanța de fond nu a procedat în mod corect când a trecut la judecarea cauzei fără a epuiza administrarea tuturor probelor în cauză, instanța fiind datoare să efectueze o cercetare judecătorească completă pentru stabilirea adevărului. Astfel, numai după verificarea de către instanță a probelor descoperite și strânse la urmărirea penală, cu respectarea principiilor oralității, publicității, nemijlocirii și contradictorialității și după administrarea oricăror alte probe care aparnecesare pentru aflarea adevărului se va putea ajunge la convingerea motivată cu privire la probele care exprimă adevărul și la cele care trebuie înlăturate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c C., acestea urmează a fi admise, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond. În temeiul art. 38517 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2-4 C.p.p. instanța de fond va proceda la reluarea cercetării judecătorești, ultimul act procedural rămas valabil fiind încheierea de ședință din (...). În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N. si partea civila B. V. V. împotriva sentinței penale nr. 241 din 10 martie 2011 a Judecătoriei C. N., pe care o casează in întregime si dispune rejudecarea cauzei de către J. C. N. Stabilește onorar apărător din oficiu parțial la 50 lei ce se achita Baroului de A. C. din fondul M.ui Justiției. Respinge prelungirea dreptului de a conduce a inculpatului pe drumurile publice Cheltuielile judiciare in recurs rămân in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. V. G. D. P. M. N. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: L.B.
| ← Decizia penală nr. 292/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1703/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
