Decizia penală nr. 1443/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1443/R/2011
Ședința publică din data de 21 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : A. L.
M. R. GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpata M. M. împotriva încheierii penale din data de 14 septembrie
2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Lenard I. din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei M. M., av. L. L., cu delegație avocațială la dosar, care solicită încetarea mandatului de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Inculpata M. M., întrebată fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul inculpatei M. M. solicită a se constata că la dosarul de urmărire penală nu se află niciuna dintre cererile în probațiune formulate în apărare și nici plângerile formulate, deși instanța trebuie să aibă în vedere toate aspectele, P. având obligația de a le depune.
Curtea apreciază că aspectele învederate de apărătorul inculpatei M. M. nu fac obiectul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei M. M. solicită cercetarea inculpatei în stare de libertate, întrucât nu există elemente noi, din care să rezulte că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică, ce să impună continuarea cercetărilor cu aceasta în stare de arest preventiv. De asemenea, nu există nici un pericol că inculpata s-ar sustrage, ar obstrucționa sau ar influența bunul mers al cercetărilor. Mai mult, raportat la posibilitățile materiale ale inculpatei, apreciază că aceasta nu-și poate permite să nu participe la proces șinu ar săvârși alte fapte penale, având în vedere și lipsa antecedentelor penale, conform fișei de cazier. S. a se avea în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatei, respectiv că are un copil minor acasă de 1 an și 4 luni, ce are nevoie de grija maternă.
Pentru toate aceste motive, ținând cont de faptul că starea de arest preventiv este excepția și regula este judecarea în stare de libertate, solicită cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentanta P.ui în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, apreciind încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică. Raportat la obiectul cauzei și la elementele faptei deduse judecății consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen,. neimpunându-se casarea încheierii penale atacate sau reconsiderarea măsurii preventive, gravitatea extremă a infracțiunii necesitând menținerea măsurii pe parcursul procesului. Mai mult, consideră că încheierea atacată este în concordanță cu dispozițiile penale și cu prevederile art. 5 din CEDO, neexistând nici un motiv sau argument pentru punerea inculpatei în stare de libertate.
Inculpata M. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în temeiul art.300/1 rap . la art.160/b C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata M. M. fiica lui D. și M., în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin R. cu nr.469/P/2011 al M. P. - P. de pe lângă T. C. s-a dispus trimiterea in judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M. M. fiica lui D. și M., născută la data de (...) , în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla , pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, 175 alin.1 lit.c C.pen.
În timpul urmării penale, prin Î. penală nr.65/C/2011 din (...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. M. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acesteia.
Prin Î. penală nr.71/C/2011 din data de (...) a T. C. respectiv Î. penală cu nr. 1197/R/2011 a CA C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei M. M. pe o durată de câte 30 de zile.
Potrivit art.300 ind.1 raportat la art.160 ind.b C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest , după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu ,legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noicare justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei M. M. se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Sub aspectul stării de fapt , prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut în sarcina inculpatei M. M. că în data de 11 iunie 2011, a născut la termen, un nou-născut viu și viabil , după care l-a pus ulterior în două pungi de nailon și la ascuns, ca urmare intervenind decesul acestuia prin asfixie anoxică..
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, foaia de observație clinică generală , rapoartele de constatare medico legală, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor: L. I., T. S., M. I., M. M., M. M., B. L., declarațiile inculpatei M. M., instanța constată că față de inculpată există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial , în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea că este posibil ca aceasta a săvârșit infracțiunea de care este învinuită.
De asemenea, temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f C.pr.pen., avut în vedere la momentul arestării preventive a inculpatei M. M. și confirmat ulterior de către instanța de control judiciar ca urmare a recursului declarat de către aceasta împotriva încheierii penale prin care s-a dispus arestarea sa preventivă, subzistă și în prezent în cauză.
Astfel, teza întâi a art. 148 lit. f C.pr.pen, nu comportă discuții, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuită inculpata este mai mare de 4 ani, în cazul infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.c C.pen. fiind de la 15 la 25 ani închisoare iar cea de-a doua teză a aceluiași temei de arestare preventivă invocat, respectiv existența pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei , instanța a reținut că acesta rezidă din gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, care , deși diferit de pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate, este totuși un criteriu de apreciere asupra acestuia din urmă; împrejurările și modalitatea de comitere a faptei- asupra propriului copil nou născut, în pofida instinctului matern firesc. Este adevărat că inculpata nu are antecedente penale, însă periculozitatea acesteia rezultă și din împrejurarea că, deși mamă a trei copii, s-a dedat la astfel de acte descrise în actul de sesizare.
Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei , trebuie avută în vedere și rezonanța socială a faptei comise în rândul comunității restrânse în care aceasta locuiește - mediul rural unde cu atât mai mult o astfel de faptă este în măsură să producă sentimente de indignare și de insecuritate, motiv pentru care și organele statului trebuie să acționeze prompt și eficient pentru restabilirea ordinii publice.
De reținut, că împotriva încheierii de arestare preventivă respectiv de prelungire , s-a declarat recurs iar instanța de control judiciar a confirmat măsura preventivă dispusă inițial , iar de la acel moment și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.1 rap.la art.160 ind.b
C.pr.pen. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpată, măsură care a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpata M. M.solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună cercetarea inculpatei în stare de libertate.
În motivarea recursului se arată că Examinând probele dosarului Curteava constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul T. C. rezultă că prin R. cu nr.469/P/2011 al M. P. - P. de pe lângă T. C. s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatei M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, 175 alin.1 lit.c C.pen,luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestuia în baza art. 148 lit. f C.pr.penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetată inculpata prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, cum se susține, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acesteia în libertate, dimpotrivă urmează să pronunțe o soluție prin prisma disp. art. 345 C.p.p. Referitor la existența anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatei -. absența antecedentelor penale , precum și situația familială vor fi relevante într-un momentul procesual când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatei sau a faptei săvârșite de către aceasta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Ca atare, Curtea în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. M. încheierii penale f.nr. din 14 septembrie 2011 a T. C.. În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. M., fiica lui D. si M., născută la (...), deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 14 septembrie 2011 a T. C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. M. A. D. L. M. R. GREFIER T. G. Red.I.C.M./I.C.M.. 4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 538/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
