Decizia penală nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.97/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din :
PREȘEDINTE : ANA C. - judecător
JUDECĂTORI : M. R.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva deciziei penale nr.113/A din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.1, 3 și 41 C.pen., în concurs real prev.de art.33 lit.a C.pen. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatului desemnat din oficiu av. I. M., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar există o delegație a apărătorului ales al inculpatului pentru redactare și susținere recurs. Se constată de asemenea că s-au depus la dosar motivele de recurs precum și o cerere de amânare din partea părții civile P. V. care arată că dorește să-și angajeze avocat și nu a primit decizia T.ui B. N.. Curtea acordă cuvântul părților cu privire la această cerere. Reprezentantul M.ui P. susține că cererea părții vătămate nu se justifică, având în vedere că prezentul recurs nu o vizează pe partea civilă care de altfel nu a exercitat calea de atac a recursului. S. a fi lăsată cauza la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales. Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpatului, care i-a comunicat că nu se va prezenta la termenul de azi. R. la cererea părții civile arată că lasă soluția la aprecierea instanței. Instanța deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de partea vătămată P. V., având în vedere că în cauză este recursul inculpatului care nu o privește partea vătămată, iar această parte vătămată nu a formulat recurs și nici apel în cauză. De asemenea, în apelul inculpatului sentința primei instanțe nu a fost modificată. Având în vedere că apărătorul ales al inculpatului nu a formulat nici o cerere de amânare și nu a justificat lipsa de la acest termen, nu există motive de amânare a cauzei. Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților prezente pentru dezbaterea cauzei. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza să fie înlăturate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 6102,73 euro reprezentând despăgubiri civile în favoarea părții civile S. R. P. I. și să fie admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a părții civile. În motivarea recursului arată că atât instanța de fond și cât și instanța de apel, în mod greșit și nefondat l-au obligat pe inculpat la plata acestor despăgubiri având în vedere că partea civilă nu are calitate procesuală pasivă atâta timp cât instanțele nu au făcut diferența dintre proprietar și utilizator. În ce privește redevențele plătite de S. R. P. I. acestea constituie potrivit Legii leasingu-ului taxa de folosință și nu cum se susține de instanță că s-au achitat în scopul transmiterii dreptului de proprietate ulterior către utilizator - contractul de leasing neputând fi finalizat datorită accidentului produs de inculpat. Ca și în cazul chiriei, în prim planul operației economice stă utilizarea obiectelor închiriate și nu proprietatea asupra acestora, astfel încât utilizatorul dobândește dreptul de folosință asupra obiectelor care rămân în proprietatea locatorului. În consecință, solicită admiterea recursului în ce privește latura civilă a cauzei. Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că întreaga discuție se poartă asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a părții civile. A. critica adusă hotărârii anterioare ca neîntemeiată raportat atât la clauzele contractului de leasing încheiate între părți cât și la dispozițiile legale ce reglementează contractul de leasing. Având in vedere că, potrivit clauzelor contractuale utilizatorul vehiculului care a fost avariat integral are dreptul de a dobândi sumele de bani achitate de către asigurător către finanțator, sume ce rămâneau de plată, apreciază că a fost corect reținută de instanța de fond și apel împrejurarea că, această societate îndeplinește condițiile de a participa în procesul penal în calitate de parte vătămată, întrucât a suferit un prejudiciu prin fapta comisă de inculpatul B. M. Față de acest aspect, consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale. In consecință, apreciază că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în favoarea acestei părți civile. S. respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 17 din 11 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr.(...) a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui N. și A., născut la data de (...) în mun. N., jud. BN, cetățean român, căsătorit, studii 12 clase, administrator la AF „. U., domiciliat în com. U. , nr. 356, jud. BN, fără antecedente penale, având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, la pedeapsa de 1 an închisoare și vătămare corporală din culpăprev. de art. 184 al. 1, 3 și 4 indice 1 Cod penal , la pedeapsa de 1 an închisoare . S-a constatat că aceste două infracțiuni au fost comise în concurs ideal prev. de disp. art. 33 lit. „b"; Cod penal , motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit. „b"; Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea , de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II și lit. „b"; C.penal. In baza disp. art. 81 C.penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 83 C.penal un termen de încercare de 3 ani . S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.penal. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin.5 C.penal. În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat - după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri - a probelor biologice pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. S-a respins, ca nefondată , excepția lipsei calității procesuale a părții civile SC „. R. P. I. S. - cu sediul în mun. B. , str. D., nr. 18, et. 2, județul B. N.. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.102,73 E. (sau a echivalentul în lei al acesteia la data plății efective ) , cu titlu de despăgubiri civile , către partea civilă SC „. R. P. I. S. și la plata sumei de 2.500 lei , cu titlu de despăgubiri civile ( daune morale ) către partea civilă P. V. - domiciliat în mun. B., A. R., bl. 2, sc. A, ap. 6, județul B. N. S-a respins, ca nedovedită, cererea părții civile P. V. privind acordarea de daune materiale. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.341,40 lei , cu titlul de cheltuieli de judecată , către partea vătămată P. V. și la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de (...) - după ce a consumat băuturi alcoolice - inculpatul B. M. a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Super Nova , cu nr. de inmatriculare (...), pe care l-a condus pe DN 17 , pe direcția B.-D. Intre localitățile U. si R., s-a angajat în depășirea unui alt autovehicul ( marca Dacia ), motiv pentru care a intrat pe contrasens. Din sens opus, circula regulamentar partea vatamata P. V. - aflată la volanul autoturismului S. B-1. . La vederea acestui vehicul și realizând că nu va reuși să efectueze manevra dorită, inculpatul a frânat brusc, reîncadrându-se pentru scurt timp pe banda sa firească de deplasare și ieșind chiar - cu roțile din dreapta - pe acostament. În încercarea de a evita ieșirea în decor - pe marginea drumului aflându-se și câțiva pomi (conform declarației inculpatului ) - a reintrat integral cu vehiculul pe banda sa de deplasare, după care a intrat din nou pe contrasens (evitând astfel coliziunea cu vehiculul ce circula în fața sa, vehicul ce - potrivit declarației inculpatului - își redusese viteza de deplasare ). Cum între timp distanța dintre cele două autovehicule - conduse de către inculpat și partea vătămată - s-a redus substanțial , în încercarea de a evita impactul , partea vătămată a frânat , virând , apoi , brusc spre dreapta. A ieșit parțial pe acostament , fără a reuși să evite coliziunea cu autoturismul condus de către inculpat , vehicul care , la rândul său , a ieșit parțial peacostament ( ocupând - potrivit declarației expertului T. T. - cca. 0,60 metri din carosabil ) . Instanța de fond a mai reținut că , în momentul producerii accidentului, carosabilul era uscat , vizibilitatea era bună, iar sectorul de drum se afla în aliniament , fără declivități, respectiv că celor doi conducători auto, le-au fost recoltare probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei in sânge ( rezultatul fiind negativ doar în cazul partii vatamate, inculpatul avand o alcoolemie de 1,40 grame la mie), precum și faptul că din accident a rezultat vătămarea corporală a partii vatamate P. V. ce a suferit leziuni corporale , ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 24-25 zile de îngrijiri medicale . Din probatoriul administrat , instanța de fond a mai reținut că - așa cum reiese din raportul de expertiză tehnică efectuat in cauză, raport care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate - accidentul s-a produs ca urmare a efectuării - în mod neregulamentar - a unei manevre de depășire de către inculpat, în condițiile în care , din sens opus, circula un alt autovehicul , încălcate fiind astfel prev. art. 45 alin. 3 și ale art. 48 din OUG nr. 195/2002 și că nu este deloc lipsit de importanță faptul că , la momentul efectuării manevrei de depășire în care inculpatul s-a angajat , acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice , situație în care - în mod evident - capacitatea de conducere a vehiculului și , totodată , viteza de reacție a inculpatului în vederea evitării coliziunii a fost una serios afectată . S-a considerat , prin urmare , că punctul de vedere consemnat de către expertul tehnic - în sensul reținerii ca si o cauză favorizantă în producerea accidentului a conduitei celuilalt conducător auto , conduită ce a constat în neacționarea la sesizarea situației periculoase a sistemelor de frânare cu o forță maximă , respectiv în nepăstrarea traiectoriei rectilinii de către parteavătămată - nu poate fi însușit de către instanță , întrucât manevrele efectuate de către partea vătămată - și materializate în frânarea și virarea bruscă la dreapta , potrivit direcției sale de deplasare - au reprezentat ,în opinia instanței , niște manevre firești și menite să evite sau să atenueze efectele impactului dintre cele două vehicule. Împrejurarea că autoturismul părții vătămate prezenta dotări tehnologice net superioare vehiculului condus de către inculpat nu poate să atragă atenuarea vinovăției inculpatului și, implicit, transferarea unei părți de responsabilitate în sarcina părții vătămate. În virtutea considerentelor sus menționate , instanța a reținut că , raportat la conduita manifestată de către inculpat și de către partea vătămată P. V. - în calitatea lor de conducători de autovehicule - accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului . Raportat la starea de fapt mai sus reținută, s-a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. M. de a conduce pe drumul public un autoturism , după ce a consumat bauturi alcoolice, acumulând o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicata. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că fapta aceluiași inculpat, aflat în stare de ebrietate, de a încălca regulile de circulatie si de a provoca astfel un eveniment rutier, soldat cu vătămarea corporala a părții vătămate, persoană care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 24 - 25 zile ingrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1,3 si 4 ind. 1 C.penal . În virtutea disp. art. 6 alin. 1 și 2 și art. 7 din CEDO , a textului legal anterior menționat coroborat cu disp. art. 72 C.p. și având în vedere, totodată, împrejurarea că inculpatul a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale, instanța de fond l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1, 3 și 4 indice 1 Cod penal , la pedeapsa de câte 1 an închisoare ( la stabilirea acestor pedepse , luându-se în calcul atitudinea manifestată de către inculpat - în sensul prezentării sale în instanță și lipsa de antecedente ale acestuia ). Raportat la modalitatea comiterii infracțiunilor (printr-o singură acțiune), s-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în concurs ideal prev. de art. 33 lit. „b"; C. penal , motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit. „b"; C. penal s- au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea , de 1 an închisoare, cu aplic.art.71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II și lit. „b"; C.penal. În virtutea acelorași circumstanțe personale anterior menționate (atitudinea inculpatului și lipsa antecedentelor penale) și raportat la cuantumul pedepsei aplicate , precum și la forma vinovăției, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. Pe cale de consecință, în baza disp. art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 3 ani și punându-se în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal. respectiv că, în cazul în care în cursul termenului de încercare , va săvârși cu intenție o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, urmând ca inculpatul să execute prezenta pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa ce-i va fi aplicată pentru noua infracțiune. De asemenea, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 C.p. Raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat - după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri - a probelor biologice pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. Cât privește excepția lipsei calității procesuale a părții civile SC „. R. P. I. S. - invocată de către inculpat, prin apărător ,în virtutea disp. art. 137 C. pr.civ. coroborat cu disp. art. 14 și urm. C.pr.pen și cu art. 998 și urm. cod civil , s-a respins, ca nefondată . La adoptarea acestei soluții , instanța de fond a avut în vedere că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar (contractul de leasing financiar și ordinele de plată) reiese împrejurarea că acestei părți i-a fost cauzat un prejudiciu cert , lichid și exigibil , materializat în contravaloarea avansului (în valoare de 2.570 E. ) și a ratelor de leasing ( în număr de 21 și în valoare de 5.324,22 E.) pe care aceasta le-a achitat până la momentul evenimentului rutier provocat de către inculpat , achitare pe care a efectuat-o, nu pentru folosința respectivului autoturism ( drept ce i-a fost transmis o dată cu predarea/preluarea acestuia), ci în scopul transmiterii dreptului de proprietate către utilizator (transmitere ce urma a se efectua la momentul achitării ultimei rate de către utilizator și care , implicit , nu s-a materializat). Că este așa reiese din interpretarea disp. art. 7 , pct. 7.1 și disp. art. 8, pct. 8.4 din contractul de leasing încheiat între utilizator și proprietarul SC P. L. R. ( filele 32-36 din dosarul de urmărire penală) . Pe cale de consecință , în virtutea disp. art. 346 rap. la art. 14 C. pr. penală coroborat cu disp. art. 998 si art. 1169 C.civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC „. R. P. I. S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 6.102,73 E. (sau a echivalentului în lei al acesteia la data plății efective), cu titlu de despăgubiri civile , sumă care a rezultat din scăderea valorii de 1.691,49 E. ( primită de la societatea de asigurare , în urma evenimentului rutier ) și a sumei de 100 E. (obținută de utilizator în urma vânzării „epavei"; ) din valoarea totală sus menționată - de 7.894,22 E. - achitată de către utilizator până la momentul producerii evenimentului rutier de către inculpat . Totodată , în virtutea acelorași temeiuri legale , inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500 lei , cu titlu de despăgubiri civile ( daune morale ) către partea civilă P. V. ( la stabilirea acestui cuantum, instanța având în vedere suferința fizică resimțită de către partea vătămată P. V. si concretizată , totodată , în numărul de zile de îngrijiri medicale ) . Cât privește solicitarea acestei părți vătămate, având ca obiect obligarea inculpatului la plata de daune materiale - în cuantum de 500 euro - întemeiata pe absența sa de la locul de munca pe perioada ulterioara produsă accidentului rutier, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cauză , respectiv înscrisuri și depoziții de martori , respectiva cerere nu a fost dovedită de către partea vătămată .Pe cale de consecință, în virtutea disp. art. 1169 Cod civil , s-a respins , ca nedovedit , capătul de cerere formulat de către partea vătămată P. V., privitor la obligarea inculpatului la plata de daune materiale. Totodată , având în vedere disp. art. 193 Cod pr. penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.341,40 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată ,către partea vătămată P. V. , sumă în care sunt incluse onorariile avocațiale din faza de urmărire penală și de judecată (700 lei, respectiv 400 lei) și onorariul achitat expertului T. T. (fila 208) . Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. M., solicitând, admiterea apelului în parte, în latura civilă și rejudecând cauza în aceste limite , să se modifice în parte sentința apelată și să se dispună înlăturarea dispozițiilor privind obligarea inculpatului la plata sumei de 6102,73 E. cu titlu de despăgubiri civile către partea civila SC „. R. P. I. S. De asemenea s-a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârtii civile SC „. R. P. I. S., cu cheltuieli de judecată. În motivare a arătat că în baza contractului de leasing financiar nr. 9010293/84613 din data de (...) ,partea civila SC V. R. a achiziționat prin leasing A. S. O. 1.9 TDI obligându-se să achite 60 de rate lunare. În urma accidentului din data de (...) autoturismul obiect al contractului de leasing implicat in accident condus de P. V. a fost avariat total,constatările societății de asigurare A.-T. A. - fiind de daună totală . Consideră că persoana în patrimoniul căreia s-a localizat prejudiciul nu este societatea „. R. iar prejudiciul nu este reprezentat de redevențele achitate pana la data producerii accidentului . La adoptarea acestei soluții instanța a avut în vedere exclusiv doar conținutul înscrisurilor depuse la dosar (contract de leasing ,ordine de plata ) din care ar reieși împrejurarea conchide instanța, că acestei parți (societate ) i- a fost cauzat un prejudiciu cert lichid și exigibil materializat în contravaloarea avansului - 2570 E. și ratele de leasing de 5324,22 E. pe care le-a achitat pânăîn momentul evenimentului rutier provocat de inculpat achitare ,pe care a efectuat-o nu pentru folosința respectivului autoturism , ci în scopul transmiterii dreptului de proprietate către utilizator transmitere ce urma a se efectua la momentul achitării ultimei rate de utilizator și care nu s-a materializat . Motivarea instanței de fond surprinde și nefiind fundamentată juridic nu are nici o logică juridică, nefăcând diferența dintre proprietar si utilizatorul/locatarul autoturismului respectiv .Obligarea inculpatului la plata sumei totale de 6102,3 euro cu titlu de despăgubiri către partea civilă este nefondată, utilizatorul neavând calitatea procesuala pasivă în acest context al raporturilor juridice civile. In ceea ce privește redevențele plătite de așa -zisa parte civilă SC „. R. ,acestea constituie potrivit Legii leasingului taxa de folosință (chirie) și nu cum se susține de instanță că s-au achitat în scopul transmiterii dreptului de proprietate ulterior către utilizator - contractul de leasing neputând fi finalizat datorita accidentului produs de inculpat. Ca si in cazul chiriei, în prim planul operației economice stă utilizarea obiectelor închiriate și nu proprietatea asupra acestora, astfel încât utilizatorul (cel care "primește" finanțarea în leasing) dobândește dreptul de folosință asupra obiectelor, care rămân însă în proprietatea locat orului (cel care "oferă" finanțarea în leasing). Sumele plătite de către SC „. R. cu titlu de redevență se pot recupera neconstituind un prejudiciu cum greșit se interpretează tocmai de la societatea de leasing printr-un litigiu comercial. S. de leasing va retine costurile legate de închiderea contractului de leasing și va restitui diferența subscrisei ";V. R..Această sumă rămasă conține capitalul plătit de client atât în avansul achitat la semnarea contractului de leasing cât și aferent ratelor. Nu se restituie dobânda și TVA-ul aferente avansului și ratelor plătite. De regulă, SC „. R. va putea constitui cu această sumă obținută de la societatea de leasing un nou avans pentru un alt contract de leasing. S. de leasing nu înlocuiește în mod direct m așina utilizatorului ci ii oferă sprijinul prin posibilitatea continuării colaborării printr-un nou contract de leasing . In drept s -au invocat dispozițiile art. 371 alin 2 Cod procedură penală ,OG nr.51/1997 . Intimata SC „. R. P. I. S., prin memoriul depus la dosar a solicitat, în temeiul art. 379 teza I, lit. a Cod procedură penală, respingerea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr.17/2010 pronunțata de Judecătoria Beclean ca fiind nefondată și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a societății, a învederat că soluția pronunțată de Judecătoria Beclean este legală și temeinică deoarece, în înțelesul art. 15 Cod procedură penală, precum și a literaturii de specialitate (I. Neagu/"Tratat de procedura penala" , edit. Universul juridic, voi. I, 2008, pag. 191), se poate constitui parte civilă în procesul penal, persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma săvârșirii infracțiunii, cu îndeplinirea condițiilor de ordin formal și substanțial. Deci,din interpretarea textului legal, rezulta în mod cert și fără putință de tăgadă că, in speță erau îndeplinite toate condițiile pentru ca să fie admisă constituirea de parte civila, respectiv: existenta prejudiciului cauzai prin infracțiune și manifestarea voinței de a se constitui parte civila. Maimult, în conformitate cu aceeași literatură de specialitate și cu textul legal mai sus indicat, calitate de parte civilă o poate avea persoana în al cărei patrimoniu s-a localizat efectiv prejudiciul cauzat prin infracțiune. Ori, acea persoana în patrimoniul căreia s -a localizat prejudiciul este tocmai societatea „. R. și nu societatea de leasing, iar prejudiciul îl reprezintă chiar redevențele achitate până la data producerii accidentului. S. să se constate că între prejudiciul produs și fapta inculpatului există o relație de cauzalitate directă, că sunt îndeplinite condițiile art. 998 Cod civil, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale este neîntemeiată. În acest sens, soluția pronunțata de instanța de fond este legală si temeinică. In ceea ce privește suma de 6.102,73 E. sau echivalentul acestora în lei la data plății, reprezentând avans si redevențe achitate până la data producerii accidentului, soluția de obligare a inculpatului la plata acestor sume este legală și temeinică, instanța de fond reținând, în mod corect situația de fapt existentă în speță și textele legale aplicabile : " La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere faptul că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar (contractul de leasing financiar si ordinele de plata), reiese că acestei parți (n.b. societății constituită ca parte civila), i-a fost cauzat un prejudiciu cert, lichid si exigibil, materializat în contravaloarea avansului (în valoare de 2.570 E.) și a ratelor de leasing (în număr de 21 și în valoare de 5.324,22 E.), pe care aceasta le-a achitat până în momentul evenimentului rutier provocat de către inculpat, achitare pe care a efectuat -o, nu pentru folosința respectivului autoturism, ci în scopul transmiterii dreptului de proprietate către utilizator ce urma a se efectua la momentul achitării ultimei rate de către utilizator, și care, implicit nu s-a materializat. " mai statuează, în mod legal si temeinic instanța de fond : "Că este așa, reiese din interpretarea disp. art. 7, pct.7.1. și disp. art. 8, pct.8.4. din contractul de leasing încheiat intre utilizator si proprietarul S.C. „P. L. R.". In același sens, așa cum am mai arătat și instanței de fond și referitor la susținerea inculpatului că redevențele plătite de subscrisa ar constitui taxa de folosința, oricum, contractul de leasing nu a putut finalizat datorită accidentului produs de inculpat. În cazul în care nu ar fi intervenit acest accident, contractul s-ar fi finalizat prin cumpărarea autoturismului, în conformitate cu prevederile cap. 7, art. 7.1.din contractul de leasing financiar. Ori, având in vedere faptul ca aceste sume plătite cu titlul de redevențe, nu au putut fi recuperate, că în patrimoniul societății „. R., aceste sume achitate reprezintă un prejudiciu, instanța de fond, în mod legal și temeinic a constatat că constituirea de parte civilă era fondată, că aceste redevențe nu mai pot fi recuperate nici de la societatea de leasing, nici de la asigurător, și că, contractul nu a putut fi finalizat prin cumpărarea autoturismului tocmai datorită accidentului produs din vina exclusivă a inculpatului, motiv pentru care constituirea de parte civilă a fost legală și temeinică, iar soluția de fond pronunțată a fost, de asemenea, legală și temeinică. În dovedirea netemeiniciei susținerilor inculpatului mai invocă și prevederi legale, care vin în susținerea cererii S. R.. Astfel, în conformitate cu prevederile OG 51/1997,art.9, printre obligațiile locatorului/finanțatorului, acesta transmite, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile si obligațiile derivând din contractul de leasing, mai puțin dreptul de dispoziție. În același sens,art.10 lit.";f"; din acelașiact normativ, prevede o obligație corespunzătoare în sarcina utilizatorului, aceea de a-și asuma, pe întreaga perioadă a derulării contractului de leasing, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului. Raportat și la dispozițiile art.2 lit.";e"; pct.1 din același act normativ, și având în vedere și caracterul hibrid al contractului de leasing - între un contract de închiriere și un contract de vânzare cu plata prețului în rate - riscurile și beneficiile dreptului de proprietate trec în sarcina utilizatorului încă din momentul înch eierii contractului de leasing. În ceea ce privește susținerea apelantului că ratele achitate cu titlu de redevență se pot recupera de la societatea de leasing, această afirmație este nefondată. In conformitate cu prevederile art. 998 Cod civ.se statuează în mod expres că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă delictuală este obligat a repara prejudiciul cauzat. Instanța de fond, în mod legal și temeinic a constatat că, culpa în producerea accidentului aparține exclusiv inculpatului-apelant, aspect pe care acesta nu l-a contestat, neinvocând în motivele de apel vreo culpă comună cu partea civilă P. V., vina aparținându -i în totalitate. Din chiar practica judecătorească în materie de răspundere delictuală precum și din interpretarea acestui tex t legal de notorietate, rezultă că atâta timp cât culpa pentru producerea accidentului aparține inculpatului-apelant, că contractul de leasing nu a putut fi finalizat tocmai datorită survenirii accidentului produs de inculpatul apelant, și că S. R. este persoana în al cărei patrimoniu s-a produs prejudiciul ( și nu societatea S.C. ";P. L. R. S.), este corectă soluția instanței de fond de a-l obliga pe inculpat la plata sumelor achitate de societatea noastră cu titlu de avans și redevențe plătite. In drept, a invocat prevederile art. 379 teza I lit.";a"; Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 14 si 15 Cod procedură penală. Prin decizia penală nr.113 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în temeiul disp.art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul B. M. împotriva Sentinței penale nr. 17/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...). A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, a aplicat pedepse corect individualizate, soluționând corect și latura civilă a cauzei, precum și celelalte chestiuni deduse judecății. În ceea ce privește susținerile apelantului B. M., raportat la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, acestea au fost considerate ca fiind neîntemeiate. Astfel, potrivit art.24 Cod procedură penală, este parte vătămată persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal. De asemenea, potrivit clauzelor contractuale de leasing existente între partea civilă S. R. P. I. și S. L. R., această din urmă societate păstrează dreptul de proprietate asupra bunului-obiect al contractului până la expirarea duratei contractului și plata sumelor aferente, (pct.7.1), la pct.6.3.6 prevăzându-se că în cazul daunei totale Grupul Financiar P. are dreptul să rezilieze contractul respectiv, iar la pct.8.4specificându-se faptul că în cazul furtului sau al daunei totale, P. L. R. va primi de la asigurător o despăgubire egală cu în primul an de leasing cu prețul de achiziție, iar în următorii ani, cu valoarea de piață a obiectului în leasing, conform grilei de uzură a asigurătorului, din care se vor deduce un procent neacoperit specificat în oferta de leasing, primele de asigurare restante până la sfârșitul anului de leasing și valoarea epavei. Potrivit adresei nr.114892/(...) emisă de P. L. R. IFN S.(f.58 din dosarul tribunalului), această societate a comunicat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză, arătând că potrivit normelor contractuale și legale, are obligația să asigure obiectul în leasing pe toată durata contractului de leasing. Cum bunul a fost avariat în întregime, acesta fiind în folosința utilizatorului S. R. P. I., este evident că prejudiciul cauzat există în patrimoniul său, dat fiind faptul că este lipsit de folosința acestuia, în condițiile în care a achitat deja cocontractantului toate sumele stabilite în contract, plata acestora fiind făcută în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului respectiv, fiind incluse la expirarea termenelor contractuale în prețul final al bunului. Raportat la susținerile P. L. R. expuse în adresa menționată mai sus, și la dovezile privind plățile efectuate de către utilizator și asigurător, sume al căror cuantum nu a fost contestat, s-a apreciat că este corectă soluția de respingere a excepției lipsei calită ții procesuale active a S. R. P. I. și cea pronunțată în latura civilă a cauzei, în sensul acordării de despăgubiri către această societate co mercială. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul B. M. împotriva Sentinței penale nr. 17/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...). În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul B. M., criticând-o ca nefiind temeinică și legală. Deși legal citat, inculpatul recurent nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus, în scris, motivele de recurs. Apărătorul din oficiu a inculpatului a motivat recursul declarat, arătând că se critică modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei, în sensul că, inculpatul a fost obligat în mod greșit , la plata sumei de 6102, 73 E., având în vedere faptul că partea civilă nu are calitate procesuală pasivă, atâta vreme cât instanțele nu au făcut diferența dintre proprietar și utilizator, potrivit contractului de leasing încheiat, partea civilă a achitat taxa de folosință ce nu trebuie restituită. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente a acestuia, atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel s-a constatat dovedită vinovăția inculpatului, care la data de (...) - după ce a consumat băuturi alcoolice - inculpatul B. M. a urcat la volanulautoturismului marca Dacia Super Nova , cu nr. de inmatriculare (...), pe care l-a condus pe DN 17 , pe direcția B.-D. Intre localitățile U. si R., s-a angajat în depășirea unui alt autovehicul ( marca Dacia ), motiv pentru care a intrat pe contrasens. Din sens opus, circula regulamentar partea vatamata P. V. - aflată la volanul autoturismului S. B-1. . La vederea acestui vehicul și realizând că nu va reuși să efectueze manevra dorită, inculpatul a frânat brusc, reîncadrându-se pentru scurt timp pe banda sa firească de deplasare și ieșind chiar - cu roțile din dreapta - pe acostament. În încercarea de a evita ieșirea în decor - pe marginea drumului aflându-se și câțiva pomi (conform declarației inculpatului ) - a reintrat integral cu vehiculul pe banda sa de deplasare, după care a intrat din nou pe contrasens (evitând astfel coliziunea cu vehiculul ce circula în fața sa, vehicul ce - potrivit declarației inculpatului - își redusese viteza de deplasare). Inculpatul a încălcat regulile de circulatie si a provocat astfel un eveniment rutier, soldat cu vătămarea corporala a părții vătămate, persoană care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 24 - 25 zile ingrijiri medicale. Critica adusă hotărârii atacate este nefondată din următoarele considerente: Atât cu privire la calitatea procesuală pasivă a părții civile SC „. R. P. I., precum și cu privire la modul de soluționare a laturii civile ne însușim cu totul argumentele instanței de apel, care în mod detaliat a arătat în considerentele deciziei pronunțate, motivele pentru care soluția primei instanțe este corectă. Potrivit jurisprudenței CEDO ( cauza Helle/Finlanda) constituie o motivare preluarea motivelor instanței inferioare, cu atât mai mult cu cât acestea sunt bine argumentate juridic. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că sunt îndeplinite cerințele art.24 C.p.p., SC „. R. P. I., suferind un prejudiciu creat prin fapta inculpatului, astfel că are calitatea de parte civilă în cauză. Apoi, raportat la caracterul hibrid al contractului de leasing, între un contract de închiriere și un contract de vânzare-cumpărare cu vânzare în rate, riscurile și beneficiile dreptului de proprietate trec în sarcina utilizatorului încă din momentul încheierii contractului de leasing( art.9 din OG 51/1997). In conformitate cu prevederile art. 998 Cod civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă delictuală este obligat a repara prejudiciul cauzat. Instanța de fond, în mod legal și temeinic a constatat că, culpa în producerea accidentului aparți ne exclusiv inculpatului, aspect de altfel necontestat de către acesta. Din chiar practica judecătorească în materie de răspundere delictuală precum și din interpretarea acestui text legal de notorietate, rezultă că atâta timp cât culpa pentru producerea accidentului aparține inculpatului, că contractul de leasing nu a putut fi finalizat tocmai datorită survenirii accidentului produs de inculpatul, și că S. R. este persoana în al cărei patrimoniu s-a produs prejudiciul ( și nu societatea S.C. ";P. L. R. S.), este corectă soluția instanței de fond , menținută de instanța de apel, de a-l obliga pe inculpat la plata sumelor achitate de partea civilă cu titlu de avans și redevențe plătite. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M., domiciliat în U., nr. 356 B, jud. B. N., împotriva deciziei penale nr. 113/A din 30 noiembrie 2010 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 2 ex./(...) Jud apel. Berariu D./Găurean A.
| ← Decizia penală nr. 1599/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1443/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
