Decizia penală nr. 1872/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1872/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : V. C.
G. : L. S.
: L. H.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. V., împotriva sentinței penale nr. 331/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. V. personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Borșan Violeta, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o recomandare din partea Parohiei Ortodoxe Române S..
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 lit.c C.penal. În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de prima instanță. Având în vedere că inculpatul a dat declarații de recunoaștere, acesta a beneficiat de procedura simplificată prev.de art.3. C.pr.pen. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de faptul că inculpatul a condus o distanță foarte mică, respectiv 500 metri. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are 38 de ani, a recunoscut și regretat comiterea faptei, a fost sincer, este tatăl unui copil și este singurul întreținător de familie. E. adevărat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă, însă infracțiunea pentru care a mai fost condamnat este de cu totul altă natură. Apreciază că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Solicită a se avea în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, inculpatul având o alcoolemie foarte mare. Pentru fapta comisă, instanța a reținut circumstanțe atenuante. Inculpatul are multiple condamnări și cu toate acestea a continuat să persevereze în activitatea infracțională. Menționează că prima instanță nu a reținut disp.art.3. C.pr.pen., deși inculpatul a solicitat judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpatul O. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului achiesând concluziilor puse de apărătorul său arătând că a recunoscut și regretat fapta comisă.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 331 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M., în temeiul art.345 alin.2 și a art. 320 ind. 1 C. a fost condamnat inculpatul: O. V., născut la data de 31 decembrie 1972 în S. M., jud. Maramureș, fiul lui I. și F., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, recidivist, , posesor C.I. seria MM nr.1. eliberată de P. S. M., C. 1. domiciliat în Mun. S. M., str. Valea H., nr. 363, județul Maramureș și fără forme legale în Mun. S. M. str. I. nr. 37, jud. Maramureș , pentru săvârșirea infracțiunii de :
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. b C. pen. și 74 alin.
1lit. c C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.și 80 alin. 2 C. pen., la 9 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av.L.te C., ce a fost suportat din fondurile M.ui de J.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 645/P/ 29 iunie 2011 al P. de pe lângă J. S.-M., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 1 iulie 2011 sub nr. de dosar (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată .
Se reține în actul de sesizare al instanței că inculpatul în data de 4 aprilie 2011 a condus pe drumurile publice din S. M. un autoturism înmatriculat, având o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge.
Instanța a apreciat că este legal sesizată și competentă să judece cauza.
De asemenea, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind.
1 C. proc. pen., instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul testării cu fiola alcooltest, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, buletin de examinare clinică, declarațiile inculpatului, declarație de martor.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 4 aprilie 2011, în jurul orelor 01.05 inculpatul O. V. conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare (...), pe S. I. din Mun. S. M., unde a fost oprit pentru control de către organele de poliție.
În urma testării cu aparatul etilotest, organele de poliție, au constatat că inculpatul avea o concentrație de 0,89 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la sediul S. M. S. M. unde i s-au recoltat 2 probe biologice, conform buletinului de analiză toxicologică, constatându-se că inculpatul avea la ora 01.30 o alcoolemie de 1,70 grame %o, iar la ora 02.30 avea o alcoolemie de
1,60 grame %o.
Această situație de fapt se probează cu buletinul de examinare clinică însoțitor al recoltării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 171 707/(...), care certifică faptul căinculpatului i-au fot recoltate două probe biologice la orele 01.30 și, respectiv la 02.30 , concluziile fiind în sensul că acesta avea la orele menționate o alcoolemie de 0,70 grame %o, respectiv de 0,60 grame %o.
Totodată, situația de fapt reținută de instanță se probează și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise, date atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest aspect, instanța constată că inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit.b C. pen., întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că se află sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Instanța, analizând starea de fapt expusă în rechizitoriu, coroborată cu declarația de recunoaștere a inculpatului, care arată în mod expres că nu contestă alcoolemia stabilită, a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 320 indice 1 C.pr.pen., reducând limitele pedepsei cu o treime.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului
și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, instanța a reținut că inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de cca 1,70 grame %o , depășind limita legală de 0,80 grame %o alcool pur în sânge, dar fapta a fost comisă într-un moment al zilei (orele 01.05 ) când circulația pe drumurile publice este mult diminuată, iar distanța parcursă în aceste condiții a fost relativ mică, aprox. 500 m potrivit declarației inculpatului.
Referitor la persoana inculpatului s-a reținut că acesta are 38 de ani, este căsătorit, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând constant săvârșirea faptelor atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul judecății. De asemenea, s-a prezentat în fața autorităților ori de câte ori a fost solicitat, sens în care s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. 1 lit. c
C. pen.
Pe de altă parte, faptele reținute în actul de sesizare sunt comise în stare de recidivă postexecutorie reglementată de dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b C pen, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar (f 14 d.u.p).
Instanța a reținut că dispozițiile art. 39 alin. 4 C. pen. au în vedere aplicarea în mod facultativ a unei pedepse până la maximul special și a unui spor de până la 10 ani, în condițiile în care se apreciază că acest spor este neîndestulător. Cu toate acestea instanța a ținut cont de natura juridică a recidivei, și anume cauză personală de agravare facultativă a pedepsei, de faptul că inculpatul a recunoscut integral faptele, motiv pentru care va renunța să dea eficiență dispozițiilor privind sporirea pedepsei potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 C. pen.
De asemenea, s-au avut în vedere prevederile art. 80 alin. 2 C. pen care reglementează că în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie.
Față de ansamblul acestor criterii instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/lalcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. b C. pen. și 74 alin. 1lit. c C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.și 80 alin. 2 C. pen.
În baza art. 71C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av.L.te C., ce a fost suportat din fondurile M.ui de J.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul O. V. solicitând casarea sentinței reculate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 lit.c C., iar în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de prima instanță.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, că în mod constant a dat declarații de recunoaștere și a regretat comiterea faptei, precum și că a condus autoturismul pe o distanță foarte mică, respectiv 500 metri. A mai invocat faptul că este o persoană tânără și este căsătorit, are un copil și este singurul întreținător de familie, iar infracțiunea pentru care a mai fost condamnat este de cu totul altă natură.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.
Astfel, infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri. În acest context, acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, careconstituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
În aceste condiții, este lipsită de relevanță împrejurarea că ora la care s-a săvârșit fapta era târzie și că traficul era redus. Împrejurarea că la acea oră, riscul producerii unui eveniment rutier era mai scăzut, ține de domeniul hazardului, al norocului și este un risc pe care societatea civilă nu și-l poate asuma.
Totodată, în cazul unor astfel de infracțiuni instanța apreciază că nu prezintă relevanță distanța parcursă deoarece starea de pericol pentru traficul rutier există în aceeași măsură indiferent de timpul aflat în traficul rutier.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală de cca 1,70 grame %o nu se poate aprecia că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar soluția de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative apare ca fiind netemeinică, chiar dacă la momentul aflării în trafic traficul era redus.
Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea reține că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea consideră că doar modalitatea de executare reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se însă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C. în ceea ce privește cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
În speță, instanța de fond, deși a admis cererea de judecată în procedura prevăzută de art. 3. C. și a reținut corect circumstanțe atenuante judiciare (justificate de poziția constant sinceră a inculpatului, prezența sa la solicitarea organelor abilitate și în fața instanței și colaborarea în vederea aflării cu celeritate a adevărului), a reținut și incidența art. 80 al. 2 C., ceea ce a condus la agravarea nejustificată a sancționării, Curtea apreciind că reținerea stării de recidivă, cu consecință înlăturării aplicării unei sancțiuni neprivative de libertate, este suficientă prin ea însăși pentru stabilirea unei sancțiuni penale corespunzător individualizate.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond nu este justă și proporțională și, fiind excesivă, nu este în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a C. se va admite ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va casa cu privire la reținerea art. 320 ind. 1 a.7 C. si individualizarea judiciară a pedepsei, precum si reținerea art. 80 al.2
C..
Rejudecând in aceste limite, se va condamna inculpatul O. V. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 al.1 lit.b C., art. 320 ind. 1 C. si art. 74 lit.c, art. 76 al.1 lit.e C. la pedeapsa de 7 luni închisoare, sancțiunea fiind suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului.
Potrivit art. 71 C. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a C..
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Se va stabili suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa în favoarea BCAJ C. din FMJ.
Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul O. V., fiul lui I. și F., născut la 31 decembrie 1972 în S. M., domiciliat în S. M., str. Valea H., nr. 363, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 331 din 4 august 2011 a J.ecătoriei S. M., pe care o casează cu privire la omisiunea reținerii art. 320 ind. 1 a.7 C. si individualizarea judiciară a pedepsei, precum si reținerea art. 80 al.2 C..
Rejudecând in aceste limite, condamnă inculpatul O. V. (cu aceleași date personale) pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 al.1 lit.b C., art. 320 ind. 1 Cod proc.penala si art. 74 lit.c, art. 76 al.1 lit.e C. la pedeapsa de
7 luni închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit.a teza a-II-a C..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Stabilește suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa în favoarea BCAJ C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă
Pronunțata in ședința publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. C. L. H.
G., L. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
2 ex./(...) J..fond. I. C. E.
| ← Decizia penală nr. 655/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1599/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
