Încheierea penală nr. 1403/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1403/R/2010
Ședința publică din data de 16 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : V. G.
L. H. GREFIER : H. P.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
DIICOT - S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații F. I., S. S., S. A. și B. J. împotriva încheierii penale nr. 26/C din 14 septembrie 2011 a T.ui S., având ca obiect propunerea formulată de P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. S. T. S. de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații F. I., S. S., S. A., toți în stare de arest, asistați de apărător ales av. P. M. din cadrul Baroului S., inculpatul B. J., în stare de arest, asistat de apărător ales av. C. V. din cadrul
Baroului S., inculpata S. A. fiind asistată și de apărător ales av.H. M. din cadrul Baroului Timiș, toți avocații având delegațiile depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, av. P. A. E., av. F. A., av. C. M. și av. B. I., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Se constată încetate mandatele apărătorilor din oficiu, prin prezentarea la termen a apărătorilor aleși.
Inculpații F. I., S. S., S. A. și B. J., întrebați fiind de către instanță, arată că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul ales al inculpaților F. I., S. S. și S. A., avocat P., depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului B. J., avocat C. V. depune la dosar dovada obținerii de către inculpat a unui împrumut de la bancă.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului B. J., avocat C. V. solicită admiterearecursului, arătând că încheierea atacată nu este legală și temeinică, împrejurările care au fost avute în vedere la data la care s-a dispus măsura arestării preventive au încetat, nu se mai justifică, iar cererea și motivele invocate de P. nu se justifică prin activitatea care s-a desfășurat în faza de urmărire penală de la data arestării inculpaților și până în prezent.
Arată că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt incriminate într-adevăr, însă se face trimitere la faptul că limitele de pedeapsă sunt mari, de la 4 la 20 de ani, astfel că s-ar impune măsura arestăriipreventive. Ori, limitele pe care le prevede legea, așa cum rezultă din sesizare, este între 2 și 7 ani, potrivit art.7 alin.2 din Legea 39/2003.
În ceea ce privește discuțiile telefonice ale clientului său, ale căror transcriere se regăsește în vol.37 a dosarului de urmărire penală, arată că acestea sunt extrem de ample și nu este vorba despre niciun limbaj cifrat, așa cum a apreciat organul de urmărire penală. Mai arată că înregistrările telefonice se referă la 2 numere de telefon, care nu i-au aparținut lui B. J. și nu s-a făcut dovada că i-ar fi aparținut acestuia. De asemenea, nu există nici înregistrări video cu privire la locul în care inculpații s-ar fi întâlnit în localitățile C. și H. și care sunt indicate în vol.37 din dosarul de urmărire penală.
Arătând că de la data ultimei prelungiri a arestării preventive, în dosarul de urmărire penală nu s-au mai administrat probe, solicită a se admite recursul și a se constata că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului B. J. pentru continuarea cercetărilor.
Apărătorul ales al inculpatei S. A., avocat H. M., solicită, în principal,admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de DIICOT- B. T. S. față de S. A., iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.136 lit. b sau c C.proc.pen.
În susținerea acestei cereri, se referă la fila 33 a propunerii de arestare preventivă din care reiese că, în urma analizei convorbirilor telefonice din data de (...), despre care se presupune că ar fi purtate între inculpata S. A. și inculpatul S. S., aceasta ar fi transportat o cantitate de țigări cu un microbuz
VW Transporter, însă inculpata nu deține acest autoturism, iar numărul de înmatriculare nu îi este cunoscut. Într-adevăr, inculpata deține un autoturism, în ziua respectivă se afla în acel loc, însă a transportat 2 frigidere pe care le-a cumpărat la mâna a doua pentru un magazin pe care îl deține în localitatea de domiciliu.
Arată că în referatul de propunere a arestării preventive a inculpaților de
51 de pagini pe care DIICOT l-a prezentat instanței, se fac afirmații eronate, starea de fapt fiind interpretată în mod greșit. In mod concret, se fac afirmații cum că inculpata S. A. a purtat nenumărate discuții cu inculpatul S. S., de la care ar fi achiziționat țigări, însă inculpata nu îl cunoaște pe S. S., văzându-l pentru prima dată când a fost arestată.
Depune la dosar facturi din perioada 1.04 - (...), din care rezultă că, în urma livrării mărfurilor la diverse firme, a obținut suma care a fost descoperită cu ocazia percheziției domiciliare, sumă despre care DIICOT a afirmat în mod eronat că ar fi provenit în urma vânzării de țigări.
Mai depune la dosar 2 procese-verbale ale Gărzii Financiare și Protecției consumatorului, din care reiese faptul că în perioada dinaintea reținerii inculpatei, s-au efectuat nenumărate controale la magazinul inculpatei, în urma cărora nu a rezultat că ar fi deținut în incinta magazinului mărfuri care nu sunt accizate. Astfel, nici afirmația DIICOT, cum că prin intermediul acestui magazin inculpata ar fi vândut țigări neaccizate, nu este adevărată.
Față de aceste considerente, arătând că inculpata S. A. are 24 de ani, are un copil de 2 ani, are probleme de sănătate, a avut și are o atitudine pozitivă, nu a avut antecedente penale, precum și faptul că de 2 luni de zile în dosarul de urmărire penală nu au mai fost administrate probe, solicită admiterea recursului în sensul modificării încheierii penale atacate prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul ales al inculpaților S. S., S. A. și F. I., avocat M. P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de DIICOT- B. T. S. față de cei 3 inculpați și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.136 lit. b sau c C.proc.pen.
Arată că instanța de fond, în mod netemeinic a motivat soluția de admitere a propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv prin faptul că ar fi vorba despre comiterea unei infracțiuni grave de către inculpați, făcându- se referire și la opinia publică, că au fost menținute temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și că este necesară menținerea măsurii arestului preventiv și pentru administrarea unui amplu probatoriu. În primul rând, în încheierea atacată s-a spus faptul că inculpații ar fi comis infracțiuni grave (lucru susținut nu doar în cadrul procesual dar și la conferințele de presă organizate de DIICOT) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, afirmație ce nu este adevărată, întrucât infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare urmărirea penală față de inculpați, aceea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, prevede o pedeapsă între 2 și 7 ani, pedeapsă ce poate fi scăzută datorită lipsei antecedentelor penale și a eventualei prevalări de dispozițiile art.320 ind.1 C.proc.pen. de către unii dintre inculpați.
Invocând jurisprudența CEDO, av. P. arată că, după o anumită perioadă de timp, simpla bănuială că inculpatul ar fi comis anumite infracțiuni nu este suficientă pentru menținerea stării de detenție preventivă, instanțele fiind obligate să analizeze situația fiecărui inculpat și să indice motivele specifice pentru menținerea în detenție.
În procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din (...), întocmite pentru fiecare dintre inculpații din acest dosar, s-a descris pe scurt starea de fapt care face obiectul dosarului de urmărire penală, fiind indicate un număr de 24 de persoane care ar fi comis infracțiunile prev. de art.7 din Legea
39/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, față de 10 dintre aceștia făcându-se propunerea de arestare preventivă. În respectivul proces-verbal, se spune că activitatea infracțională era condusă de S. S., S. S. și S. V., față de acesta din urmă neluându-se nicio măsură preventivă, iar față de S. S. s-a dispus o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, în urma admiterii recursului. Invocă situația unui alt inculpat din acest dosar, Seres Ferenc, care a avut termen la Tribunalul Sălaj în aceeași zi în care se judeca prezenta cauză, și față de care nu s-a luat niciun fel de măsură preventivă, deși este judecat pentru același tip de infracțiuni ca și inculpații pe care îi reprezintă. Arată că nici F. I. nu are antecedente penale; S. S. face obiectul unei urmăriri penale în dosarul nr.467/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Jibou, însă infracțiunea este concurentă cu aceasta, dacă într-adevăr a comis vreo infracțiune; S. A. nu are antecedente penale, nu are dosar penal, este mamă, a recunoscut fapta.
Apreciază că în situația inculpatei S. A. s-a făcut o greșeală în încheierea nr.1254/2011 în care s-a spus că măsura arestării preventive față de această inculpată trebuie menținută, dat fiind faptul că situația sa ar fi similară cu a celorlalți inculpați care au dosare penale și au fost sancționați de nenumărate ori pentru vânzare de țigări nemarcate, fiind vorba despre o confuzie între S. A. și altă inculpată din acest dosar. De asemenea, inculpata a recunoscut fapta și a regretat cele întâmplate.
De asemenea, în încheierea atacată s-a afirmat că este necesară menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați și pentru administrarea unui amplu probatoriu, afirmație pe care o consideră eronată,întrucât de la data luării măsurii arestării preventive (22 iulie 2011) și până în prezent, în prezentul dosar nu au mai fost administrate probe. Mai mult, inculpații au dovedit că nu vor zădărnici aflarea adevărului, fiind cercetați o bună perioadă de timp în stare de libertate, iar în cele 8 zile de la depunerea la T. a propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT și până la soluționarea acesteia, inculpații s-au prezentat de bună voie atunci când au fost solicitați, nu au influențat în niciun fel urmărirea penală.
Motivul că inculpații S. S. și F. I. nu au recunoscut comiterea faptelor nu poate fi reținut ca motiv de arestare, așa cum rezultă și din jurisprudența C.
La solicitarea inculpatului F. I., arată că soția acestuia este bolnavă și a fost supusă la 3 intervenții chirurgicale.
Arătând că instanța de fond nu a analizat situația fiecărui inculpat in parte, deși este imperios necesar sa se arătate în concret și motivat, care sunt rațiunile pentru care fiecare inculpat, privit individual, trebuie sa fie privat de libertate și pentru motivele ce preced, solicită admiterea recursurilor și luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Reprezentantul M.ui P. P. solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații F. I., S. S., S. A. și B. J. împotriva încheierii penale nr. 26/C din 14 septembrie 2011 a T.ui S. prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților. Încheierea recurată este legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, subzistă și în prezent. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că acestea sunt întrunite, având în vedere că există indicii și probe cu privire la faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În propunerea de arestare, DIICOT- B. T. S. a indicat care sunt indiciile și probele prev. de art. 143 Cod pr.pen, indicii care potrivit jurisprudenței naționale și jurisprudenței CEDO nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Indiciile și probele au fost cenzurate de instanță, iar instanța de control, respectiv Curtea de A. C. a motivat care sunt indiciile și probele pentru fiecare infracțiune. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea de contrabandă pentru care sunt cercetați inculpații, are 3 efecte majore - lipsește bugetul statului de sumele datorate sub formă de taxe și impozite, produce o tulburare a circuitului comercial legal și se introduce în circuitul de consum un produs care nu este supus niciunui control (sanitar, de calitate) - ceea ce produce un impact negativ major în conștiința fiecărui membru al comunității. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați. Luând cuvântul în replică, av.P. arată că este vorba despre trafic de țigări și nu de droguri, la domiciliul lui S. S. nu s-a găsit nici măcar un pachet de țigări, în timp ce la vecinul său Kiss T. s-au găsit peste 140.000 cartușe de țigări, față de acest inculpat dispunându-se măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul B. J., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate întrucât are familie, 2 copii și părinții bolnaviîn întreținere. Depune la dosar și un memoriu. Inculpata S. A., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta comisă și solicită să fie cercetată în stare de libertate întrucât are în întreținere uncopil în vârstă de doi ani și se obligă să se prezinte ori de câte ori va fi solicitată de către organele de urmărire penală sau de către instanță. Inculpatul F. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare delibertate întrucât nu este vinovat, are familie. Inculpatul S. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare delibertate, are 2 copii, un frate bolnav, pe care trebuie să-i întrețină. C U R T E A Prin încheierea penală nr.21/C din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis propunerea P.ui de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. S. T. S. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților F. I., S. S., S. A. și B. J. - pe o perioadă de 30 zile, de la (...) la(...). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.21/C din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.(...), în baza art.1491 Cod procedură penală, s-a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. - B. T. S. și în baza art.143;146; 148 lit.f Cod procedură penală, s- a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, a următorilor inculpaților F. I., S. S., S. A., S. S., D. M., B. J., B. F. În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă, pe numele celor 7 (șapte) inculpați, sus menționați. În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a susținut că începând cu luna decembrie a anului 2010, pe raza județului S. s-a constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de contrabandă, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 alin. 1, 3 din Legea nr. 86/2006, republicată, cu aplicarea art. 42 alin.1 Cod penal. Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind în compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale. Grupul infracțional avea o structură de tip piramidal, în cadrul căreia s-au detașat ca lideri S. S., S. S. si F. I. Astfel, cetățeanul maghiar E. I. introducea în România țigări de contrabandă provenite din Ucraina, Republica Moldova și Serbia, mărcile Viceroy Red, Viceroy Blue, Doina, Marlboro, Winston, Next și Jing Ling, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, cu ajutorul unor autoturisme în care disimula cantitațile de țigări prin P. de T. a F. H. (S. M.) sau Valea lui M. (Bihor), după care împreună cu S. S. le transporta până la locuința lui S. S. sau S. A., care asigurau depozitarea temporară a acestor țigări. Ulterior inculpatul S. S. dirija aceste transporturi de țigări împreună cu coinculpatul S. S., spre filierele de crimă organizată din județele A., S. M. și S.. După depozitarea țigărilor de contrabandă pe cele trei filiere menționate anterior, acestea erau distribuite către membrii grupului infracțional respectiv către: B. Ferenc, D. M., B. J., P. A., B. R. I., R. G., I. G., T. I. F., Vaszi J., Sereș Ferenc, care se ocupau de vânzarea acestora in diferite locuri stabilite in prealabil de către liderii grupului infracțional organizat pentru sume cuprinse între 50 000 și 70 000 lei vechi. Acești membri ai grupului acționau în urma indicațiilor primite de la lideri, fiecare având sarcini precise în cadrul activității grupului, cum ar fi: trecerea frauduloasă a țigărilor de contrabandă, stabilirea locurilor de disimulare a țigărilor de contrabandă, transportul acestora către locurile de depozitare sau către furnizori, depozitarea acestora în locuri ascunse și stabilite în prealabil de către liderii grupului infracțional organizat, repartizarea cantităților de țigări, stabilirea prețurilor de vânzare, alegerea clienților care urmau să cumpere aceste țigări provenite din contrabandă, distribuirea acestor mărfuri de contrabandă în locuri special amenajate de pe raza municipiilor A., Z., S.-M., O., precum și în alte localități. Gradul de pericol social al acestui grup de crimă organizată rezultă și din măsurile de precauție luate de către membrii grupului de crimă organizată, aceștia comunicând în repetate rânduri prin intermediul unor telefoane mobile schimbate săptămânal cât și prin folosirea unor stații de emisie-recepție. Astfel, din procesele verbale încheiate de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.ui de C. a C. O. S. rezultă faptul că, membrii grupului de crimă organizată își schimbau periodic telefoanele mobile cât și cartelele telefonice pentru evitarea interceptărilor convorbirilor telefonice. De asemenea, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului B. R. I., transportul țigărilor de contrabandă se efectua pe timpul nopții între orele 02-05 dimineața, pe drumuri părăsite situate între diferite localități și de fiecare dată transportul se efectua cu ajutorul unui (autovehicul) antemergător,care avea rolul de a anunța prezența organelor de poliție prin intermediul stațiilor de emisie- recepție. T., este de menționat faptul că, pentru a disimula convorbirile telefonice inculpații foloseau în conținutul acestor convorbiri denumiri codificate a țigărilor de contrabandă: "., "., "., "., "., "V-uri";. La luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, din materialul probatoriu administrat până în prezent s-a apreciat că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina acestora. Asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților F. I., S. S., S. A. și B. J. tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În speță, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă cu scopul acesteia, așa cum este prevăzut de art.136 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a urmăririi penale, având în vedere faptul că ne aflăm în prezența unui grup infracțional numeros, din care doar 7 inculpați au fost arestați, ceilalți membri ai grupului aflându-se în stare de libertate, activitatea infracțională este deosebit de complexă, acționând pe raza mai multor județe. Modul în care au fost săvârșite faptele pentru care există indicii temeinice care conduc la o atare presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică, prin gravitatea deosebită a acestora. Înactivitatea infracțională au fost antrenate un număr mare de persoane, din mai multe localități, iar infracțiunile pentru care cei 7 inculpați sunt cercetați au consecințe deosebit de grave. Aprecierea pericolului pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția generală în rândul societății civile față de astfel de fapte grave săvârșite de inculpați. S-a constatat astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, iar la această dată interesul comunității raportat la gravitatea faptelor este acela ca inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv. Prin urmare, nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, așa cum aceștia au solicitat în subsidiar prin apărătorii lor. Pe de altă parte, este necesară administrarea în cauză și a altor probe, indicate în motivarea propunerii, respectiv: identificarea și audierea persoanelor care au achiziționat țigări de contrabandă de la membrii grupului de crimă organizată; identificarea și audierea învinuitului E. I., respectiv a persoanei care introducea țigările de contrabandă în țară; efectuarea unor percheziții informatice asupra dispozitivelor de stocare a datelor informatice descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpaților; punerea sub acuzare a învinuitului L. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și contrabandă; audierea învinuiților S. B., S. S., T. I. F., A. T. Z., cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către aceștia în cadrul grupului de crimă organizată; solicitarea adresată D. R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. pentru stabilirea prejudiciului cauzat statului prin sustragere de la plata taxelor vamale, de către membrii grupului de crimă organizată; identificarea și audierea în calitate de învinuit a lui S. Z., respectiv a persoanei care prelua țigări de contrabandă pe raza județului C. de la ceilalți membri ai grupului de crimă organizată; identificarea și audierea în calitate de învinuit a lui R. P., respectiv a persoanei care prelua țigări de contrabandă pe raza județului Timiș de la ceilalți membrii ai grupului de crimă organizată; identificarea și audierea lui V. C., L. L. și K. N., respectiv a persoanelor care au achiziționat țigări de contrabandă de la B. R. și L. M. punerea sub acuzare și audierea în calitate de învinuit a lui B. B., respectiv a persoanei care a achiziționat țigări de contrabandă de la inculpatul F. I. reaudierea inculpaților I. G., R. G. și P. A. cu privire la activitatea infracțională a celorlalți membri ai grupului de crimă organizată, la solicitarea inculpatului F. I. Față de cele arătate, instanța a constatat în baza art.155 alin.1 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, așa încât, a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților F. I., S. S., S. A., B. J., pentru încă 30 de zile. Împotriva încheierii T.ui S., prin care s-a prelungit măsura arestării preventive, în termen legal, au formulat recurs inculpații F. I., S. S., S. A. și B. J.care, în esență, au avut aceleași solicitări, respectiv, casarea încheierii recurate și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.136 lit. b sau c C.proc.pen., respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul B. J., în susținerea recursului, a arătat că temeiurile avute în vedere la data arestării sale au încetat, nu mai subzistă, iar motivele invocatede P. în susținerea propunerii de prelungire a arestării nu sunt întemeiate,raportat la activitatea care s-a desfășurat în faza de urmărire penală de la data arestării și până în prezent. Indiciile temeinice reținute în sarcina inculpatului ca dovedind presupunerea comiterii faptelor nu se regăsesc în probele dosarului, iar de la data ultimei prelungiri a arestării preventive, în dosarul de urmărire penală nu s-au mai administrat probe. Inculpata S. A. a criticat încheierea atacată, în principal, sub aspectulindiciilor temeinice ale comiterii faptelor reținute în sarcina sa, în sensul că acestea au fost greșit interpretate de parchet și instanță, din probele dosarului reieșind o stare de fapt diferită. S-a arătat în acest sens că, banii găsiți cu ocazia percheziției domiciliare provin din livrarea de mărfuri la diverse firme ( inculpata având o afacere comercială) și nu, cum în mod eronat a arătata parchetul, din vânzările ilegale de țigări. De asemenea, s-a mai arătat că inculpata are 24 de ani, are un copil de 2 ani, are probleme de sănătate, a avut și are o atitudine pozitivă, nu a avut antecedente penale, iar de 2 luni de zile, în dosarul de urmărire penală nu au mai fost administrate probe. Inculpații S. S., S. A. și F. I. au criticat încheierea atacată, în primul rând,sub aspectul motivării, în sensul că, în mod greșit s-a apreciat gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați prin prisma limitelor pedepselor prevăzute de lege (pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani), în fapt fiind vorba de pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Pe de altă parte, s-a arătat că după o anumită perioadă de timp, simpla bănuială că un inculpat ar fi comis anumite infracțiuni nu este suficientă pentru menținerea stării de detenție preventivă, în speță, instanța nefăcând o analiză a situației fiecărui inculpat și neindicând motivele specifice pentru menținerea în detenție a fiecăruia, așa cum se cere chiar și de C. În cauză, mai sunt cercetate un nr. mare de persoane, acuzate de activități ilicite similare cu ale inculpaților recurenți, dar față de care nu s-au luat nici un fel de măsuri preventive. De la data luării măsurii arestării preventive (22 iulie 2011) și până în prezent, în prezentul dosar nu au mai fost administrate probe, iar inculpații nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului, fiind cercetați o bună perioadă de timp în stare de libertate, iar în cele 8 zile de la depunerea la T. a propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT și până la soluționarea acesteia, inculpații s-au prezentat de bună voie, atunci când au fost solicitați, nu au influențat în niciun fel urmărirea penală. În plus, inculpatul F. I. a arătat că soția sa este bolnavă și a fost supusă la 3 intervenții chirurgicale. Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constatăfondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art.155 C. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Rezultă așadar, din economia textului legal aplicabil în materie, că pentru a se putea dispune prelungirea arestării preventive a unui inculpat, trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuare privarea de libertate a acestuia sau să existe temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate. În cauză, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive a celor patru inculpați, a admis această propunere, fără o analiză a situației concrete a fiecărui inculpat în ansamblul activității infracționale aflate în cercetare sau a circumstanțelor persoanale, de care trebuie să se țină seama în alegerea sau menținerea unei măsuri preventive, potrivit art.136 alin.8 C., stabilind la modul generic că faptele de care sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave, că modul de săvârșire a faptelor constituie, prin el însuș, pericol pentru ordinea publică și că interesul comunității eset acela ca inculpații să fie cercetați în satre de arest. Fără a relua motivarea instanței de fond sub aspectul stării de fapt, descrise, pe scurt, în încheierea atacată și, reținută, de asemenea, în încheierea de arestare preventivă a inculpaților, Curtea constată că, într- adevăr, inculpații sunt acuzați de fapte grave, pentru care subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele ce fac obiectul cercetărilor - infracțiunile prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.270 alin.1,3 C.pen. din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. Gravitatea acestora rezultă într-adevăr, din modalitatea concretă în care se presupune că au acționat - organizat, implicând un nr. mare de persoane, pe o perioadă îndelungată și producănd, estimativ, prejudicii mari la bugetul statului. Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile în discuție sunt, într- adevăr, mai mari de 4 ani închisoare, dar nu de la 10 la 20 ani închisoare, cum a menționat procurorul pentru a releva gravitatea deosebită a faptelor, ci închisoarea de maxim 7 ani închisoare, conf. art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților - pericol, pe care, de altfel, îl presupune orice altă infracțiune pedepsită cu închisoarea în aceleași limite sau producând același tip de prejudicii la bugetul statului și în cuantumuri similare - chiar dacă, la momentul arestării, raportat la amploarea fenomenului infracțional de acest tip, în prezent ( contrabanda cu țigări) și la persoanele implicate, cantitățile de țigări ce se precsupune că făceau obiectul activității frauduloase - a fost unul real, efectiv, în măsură a perturba ordinea publică, a induce în rândul opiniei publice sentimente de insecuritate, la momentul actual, un astfel de pericol nu mai apare la aceleași dimensiuni, cu aceeași pregnanță și semnificație juridică. Aceasta deoarece, în etapa procesuală actuală, când cercetările sunt în plină derulare; din totalul persoanelor cercetate în cauză -21 - doar cei patru inculpați se mai află în stare de arest ( din cei 7 arestați inițial), iar față de alții nu s-a inițiat măcar, vreo măsură preventivă, deși din considerațiile propunerii de prelungire a arestării rezultă că toți făceau parte din grupul infracțional organizat, având contribuții mai mult sau mai puțin semnificative, dar oricum, ca și conținut, similare cu ale inculpaților recurenți ( nu se poate susține că raportat la unii memebrii ai grupului este gravă infarcțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, iar pentru alții, mai puțin gravă sau chiar deloc gravă); inculpații recurenți au fost audiați, și-au exprimat poziția procesuală; s-au desfășurat ample activități de urmărire penală, iar restul care se mai impun în cauză și menționate în propunerea parchetului, pot fi desfășurate și cu inculpații în stare de libertate ; nu s-a făcut dovada că, aceștia ar fi încercat sau vor încerca să îngreuneze bunul mers al anchetei sau să zădărnicească aflarea adevărului. Este adevărat că, așa cum susține organul de urmărire penală "pericolulpentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor alacuzatului"; - însă, în speță, nu s-au făcut niciun fel de aprecieri cu privire la comportamentul viitor al inculpaților recurenți, respectiv, nu s-au invocat date, indicii, din care rezultă temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar comite noi fapte penale sau ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei pubice. Reacție în rândul opiniei publice declanșează orice faptă penală, orie faptă ilicită, reprobabilă, dar reacția este vie la momentul inițial la descoperirii faptelor,făptuitorilor, aducerii la cunoștința publicului, ulterior, pe măsura trecerii timpului această reacție estompându-se. Împrejurarea că unii dintre inculpați fac obiectul cercetărilor penale și în alte dosare sau că faptele sunt grave, nu sunt argumente suficiente pentru prelungirea detenției, atât timp cât, în cauză nu avem date despre faptele pentru care mai sunt cercetați, gravitatea acestora și oricum, nu sunt motive obiective pentru a califica inculpații ca ". periculoși"; sau faptele ". grave"; doar pentru că, față de ei se derulează și alte anchete; gravitatea faptei, prin ea însăși, de asemenea, nu este suficientă a determina prelungirea detenției, decât dacă, este vorba de o gravitate deosebită, care să determine o reacțieparticulară a opiniei publice, o tulburare semnificativă a ordinii publice, care este efectiv amenințată și care, deci, legitimează continuarea detenției - cazuri care, nu sunt incidente în speță. Este neîntemeiată și, mai ales, execede cadrului analizei pe care trebuie să o facă instanța, susținerea judecătorului că " interesul comunității este ca, inculpații să fie cercetați în stare de arest";. Instanța este chemată a analiza ce anume este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, dacă există motive de temere că aceasta ar putea fi perturbată în vreun fel de cecetarea inculpaților în stare de libertate , pentru că scopul unei măsuri preventive se circumscrie unor astfel de deziderate, prevăzute de lege, printre care, intersul public nu figurează, decât dacă acesta se referă la necesitataea protejării ordinii publice, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză ( cauza Labita c.Italiei din 6 aprilie 2000). Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, la acest moment al anchetei, nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților și că, efectuarea actelor procedurale care se impun în cauză în continuare, poate fi realizată și cu inculpații în stare de libertate În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se vor admite recursurile declarate de inculpații F. I., S. S., S. A. și B. J. împotriva încheierii penale nr.26/C/(...) a T.ui S., care va fi casată în întregime și, rejudecând, în baza art.159 C. se va respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT - B. T. S. față inculpați. Întrucât în cauză sunt în continuare prezente condițiile prev. de art.143 C. și, se apreciază de către Curte că, raportat la specificul activității infracționale ce face obiectul cercetărilor, care a presupus colaborarea unui nr. mare de persoane, aflate în prezent în libertate, se impune un anumit control asupra atitudinii viitoare a inculpaților pentru buna desfășurarea procesului penal, în baza art. 145 C. se va dispune luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, cu excepția cazurilor de deplasare la organele judiciare la care sunt solicitați (Poliție, P., instanțe). În baza art. 145 alin. 1/1 C. se va impune inculpaților, pe durata măsurii, următoarele obligații: să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori vor fi chemați; să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își au domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori vor fi chemați; să nu își schimbe locuințele de domiciliu, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu ialegătura și să nu comunice direct sau indirect cu persoanele împreună cu care se presupune că au comis faptele reținute în sarcina lor și cu martorii din prezentul dosar. Se va atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 145 alin. 3/4 C. Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, cu titlu de onorarii parțiale în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu (av. P. A. E., F. A., C. M., B. I.), sume ce se vor plăti din FMJ. Văzând și dispoz. art.92 alin.3 C., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E: În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. admite recursurile declarate de inculpații: S. S. - fiul lui A. și I., născut la (...) în com. B.d jud. S. M., CNP 1., B. J. - fiul lui I. și I., născut la (...) în mun. Z., CNP 1., F. I. - fiul lui C. și M., născut la (...) în mun. Z., CNP 1., S. A. - fiica lui F. și E., născut la (...) în mun. A., CNP 2., toți aflați în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr.26/C/(...) a T.ui S., pe care o casează în întregime și, rejudecând: Respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT - B. T. S. față inculpați. În baza art. 145 C. dispune luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, cu excepția cazurilor de deplasare la organele judiciare la care sunt solicitați (Poliție, P., instanțe) după cum urmează: - S. S. - sat Ser, com.B.d, jud. S. M. - B. J. - sat A., com. Meseșenii de Jos, jud. S. - F. I. - sat G., com. H., jud. S. - S. A. - com. Fântenele, jud. A.. În baza art. 145 alin. 1/1 C. impune inculpaților, pe durata măsurii, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori vor fi chemați; b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își au domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori vor fi chemați; c) să nu își schimbe locuințele de domiciliu decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu ia legătura și să nu comunice direct sau indirect cu persoanele împreună cu care se presupune că au comis faptele reținute în sarcina lor și cu martorii din prezentul dosar. Atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 145 alin. 3/ 4 C. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, cu titlu de onorarii parțiale în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu (av. P. A. E., F. A., C. M., B. I.), sume ce se vor plăti din FMJ. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. V. G. L. H. GREFIER H. P. Red. AC/H.D. 3 ex./(...) Jud.fond.N. C. C.
| ← Decizia penală nr. 538/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
