Încheierea penală nr. 1000/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
: L. S.
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1000/R/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva încheierii penale nr.296/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., privind pe inculpatul F. V. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.175 alin.1 lit.i C.penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 alin.1 C.penal cu aplic.art.75 lit.a C.penal și art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. V. R. personal asistat de apărător ales, av.Andrișan A., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. F. O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar o serie de acte constând într-un act de împăcare cu părțile civile, o recomandare de la administratorul societății unde a lucrat inculpatul, o declarație autentificată la notar dată de partea civilă C. V. din care rezultă că s-a împăcat cu inculpatul precum și motivele de recurs.
Întrebat fiind, inculpatul F. V. R., învederează instanței că-și menține declarațiile date și nu mai are alte completări de făcut.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se admită propunerea de arestare preventivă a inculpatului. A., apreciază că în cauză sunt realizate toate elementele de natură obiectivă și subiectivă ce caracterizează infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, acesta exercitând voluntar o acțiune de lovire cu un instrument apt de a ucide și într-o zonă vitală. În cauză sunt incidente disp.art.148 lilt.f C.pr.pen., întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului ci și cele referitoare la săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, faptul că lăsarea în libertate ar putea încurajaalte persoane să comită fapte asemănătoare și că aceasta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului parchetului.
Solicită a se avea în vedere că pe latură civilă, inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată C. V. C. că încadrarea corectă este aceea de vătămare corporală gravă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Apreciază că starea de fapt reținută de parchet nu este cea corectă. Gravitatea faptei nu impun „ de plano „ arestarea preventivă a inculpatului, instanța având obligația să verifice în concret dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive. În cauză este întrunită prima condiție a art.148 lit.f C.pr.pen., însă, referitor la cea de-a doua condiție, aceasta nu este realizată întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În propunerea de arestare nu s-a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și în ce ar consta acest pericol. Inculpatul nu s-a sustras cercetării penale, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a fost încadrat în muncă și are grijă de mama sa care este invalidă. Acesta nu a inițiat nici un conflict ci a intervenit doar pentru a nu fi lovit prietenul său. Dacă ar fi vrut să suprime viața ar fi luat ranga de fier și ar fi lovit victima în cap.
Inculpatul F. V. R., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă ceea ce s-a întâmplat.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 296 din 21 mai 2011 a T.ui M. în dosarul nr. (...), a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului F. V. R. (fiul lui D. și O., născut la data de 31 octombrie 1982 în Baia Mare, jud.M., CNP 1., domiciliat în comuna R., sat L., nr.13, jud.M.).
În temeiul art. 1491 alin. 12 cu trimitere la art. 146 alin.111 C. și a art. 1451 C. s-a dispus luarea față de inculpatul F. V. R. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile. În temeiul art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.11 Cod procedură penală s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la P. de poliție R., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat: - să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie de partea vătămată C. V. A., de membrii familiei acesteia și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 Cod procedură penală, cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 374/P/2011 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului F. V. R. - cu datele personale menționate îndispozitivul prezentei - cercetat sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute de art. 20 rap.la art. 175 it.i C.pen. și art. 321 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 75 lit.a C.pen. (față de ultima infracțiune) și art. 33 lit.a C.pen. S-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile cuprinsă între: 21 mai 2011 - 18 iunie 2011, reținându-se în sarcina acestuia că în seara de (...) în jurul orelor 22-22,30 în timp ce se deplasa cu autoturismul învinuitului T. C., condus de acesta, împreună cu învinuiții P. G. V. și P. C. I., pe str. G. din satul L., județul M., a intrat într-un conflict spontan cu un grup de cetățeni de etnie rromă, din care făceau parte C. V. A., C. V. G., Brândușe M. C., V. Argentina și C. Simina, aceasta din urmă însărcinată în luna a VIII-a și având cu ea un copil de 1 an 2 luni. Pe fondul unor discuții contradictorii dintre învinuitul T. C. și partea vătămată C. V. G., toți învinuiții au coborât din autoturism și s-au angajat într-o altercație cu cetățenii de etnie rromă, pe care i-au agresat cu pumnii și picioarele, precum și alte obiecte dure. In contextul altercației, inculpatul F. V. R. a urmărit-o pe partea vătămată C. V. A., o distanță de circa 80 m, apoi când acesta s-a împiedicat și a căzut, i-a aplicat două lovituri peste cap, cu un panou din scânduri cu dimensiunile de 9. cm, în greutate de 5,3 kg cauzându-i leziuni traumatice primejdioase pentru viață. Pentru a-și asigura scăparea, cetățenii rromi au fugit ascunzându-se în grădinile și gospodăriile cetățenilor din zonă. Invinuiții au încercat să-i urmărească cu autoturismul însă negăsindu-i, au revenit la locul inițial, unde au răsturnat căruța, i-au tăiat cauciucurile cu un topor și le-au înțepat cu un cui, au dezlegat calul de la atelaj și au demontat harnașamentul. La plecare, învinuitul T. C. a luat hamul, transportându-l la locuința sa. N. telefoane, cetățenii rromi au apelat la persoane care locuiau în zonă pentru a anunța organele de poliție și ambulanța, acestea sosind la scurt timp. Prin ordonanța nr. din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus extinderea cercetărilor și pentru alte fapte, totodată începerea urmăririi penale și pentru infracțiunea de distrugere prev.de art. 217 alkin.1 C.pen. cu aplic.art. 75 lit.a C.pen.. Prin ordonanța din (...) a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru infracțiunile menționate cu reținerea art. 33 lit.a,b C.pen. privind concursul de infracțiuni. Față de învinuiții T. C., P. G. V. și P. C. I. s-a dispus de asemenea începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev.de art. 321 alin.1 C.pen., art. 217 alin.1 C.pen. cu aplic.art.75 lit.a C.pen., iar față de primul și pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208 alin.1 C.pen., art. 209 alin.1 lit.e,g C.penal. Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Examinând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1491 C.pr.pen., instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1491 C., arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C., atunci când se consideră că această măsură este în interesul urmăririi penale. Pe de altă parte, potrivit art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit oinfracțiune sau când există motive temeinice a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală a rezultat indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, prev.de art. 20 rap.la art. 175 it.i C.pen. și art. 321 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 75 lit.a C.pen. (față de ultima infracțiune) și art. 33 lit.a C.pen. și pe care le-a recunoscut. A., în seara de (...) în jurul orelor 22-22,30 în timp ce se deplasa cu autoturismul învinuitului T. C., condus de acesta, împreună cu învinuiții P. G. V. și P. C. I., pe str. G. din satul L., județul M., a intrat într-un conflict spontan cu un grup de cetățeni de etnie rromă, din care făceau parte C. V. A., C. V. G., Brândușe M. C., V. Argentina și C. Simina, aceasta din urmă însărcinată în luna a VIII-a și având cu ea un copil de 1 an 2 luni. Pe fondul unor discuții contradictorii dintre învinuitul T. C. și partea vătămată C. V. G., toți învinuiții au coborât din autoturism și s-au angajat într-o altercație cu cetățenii de etnie rromă, pe care i-au agresat cu pumnii și picioarele, precum și alte obiecte dure. In contextul altercației, inculpatul F. V. R. a urmărit-o pe partea vătămată C. V. A., o distanță de circa 80 m, apoi când acesta s-a împiedicat și a căzut, i-a aplicat două lovituri peste cap, cu un panou din scânduri cu dimensiunile de 9. cm, în greutate de 5,3 kg cauzându-i leziuni traumatice primejdioase pentru viață. Pentru a-și asigura scăparea, cetățenii rromi au fugit ascunzându-se în grădinile și gospodăriile cetățenilor din zonă. Invinuiții au încercat să-i urmărească cu autoturismul însă negăsindu-i, au revenit la locul inițial, unde au răsturnat căruța, i-au tăiat cauciucurile cu un topor și le-au înțepat cu un cui, au dezlegat calul de la atelaj și au demontat harnașamentul. La plecare, învinuitul T. C. a luat hamul, transportându-l la locuința sa. N. telefoane, cetățenii rromi au apelat la persoane care locuiau în zonă pentru a anunța organele de poliție și ambulanța, acestea sosind la scurt timp. T. reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii arestării preventive, însă doar atunci când lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpatului de la procedurile judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la pericolul pentru ordinea publică, a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. În circumstanțe excepționale, acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Având în vedere infracțiunile pe care se presupune că le-a comis inculpatul, gradul de pericol social concret dar și generic fixat de legiuitor prin limitele de pedeapsă stabilite în lege precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului (până la vârsta de 30 de ani pe care o are în prezent nu a comis fapte similare celor pentru care este cercetat), lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră, de recunoaștere și de asumare a consecințelor faptei prin intenția acestuia, exprimată cu ocazia audierii de către instanță, de a se împăca cu partea vătămată, tribunalul a constatat că nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, nefiind astfel realizate cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C.. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu trebuie să fie arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii. Dat fiind faptul că starea de arest este una de excepție și observând că în cauză nu rezultă elemente certe care să ateste un pericol pentru ordinea publică și să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că măsura arestării preventive ar fi excesivă. Pornind de la scopul măsurilor preventive, astfel cum rezultă din prevederile art. 136 C., buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate și, în consecință, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. În realizarea aceluiași scop prevăzut de art. 136 C., instanța a dispus luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv cea a obligării inculpatului de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 1451 al.2, rap. la art. 145 al.11 C.. Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 Cod procedură penală, respectiv cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P., solicitând casarea acesteia și rejudecând cauza, să se admită propunerea de arestare preventivă a inculpatului. A.,se arată în motivarea recursului că în cauză sunt realizate toate elementele de natură obiectivă și subiectivă ce caracterizează infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, acesta exercitând voluntar o acțiune de lovire cu un instrument apt de a ucide și într-o zonă vitală. În cauză sunt incidente disp.art.148 lit.f C.pr.pen., întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului ci și cele referitoare la săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, faptul că lăsarea în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și că aceasta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: Prima instanță analizând propunerea de arestare a inculpatului prin prisma prevederilor art.149/1 C.pr.pen. și a practicii CEDO, a stabilit în mod corect că în speță,dacă prima condiție prev. de art.148 lit.f C.pr.pen este îndeplinită în cauză,respectiv există date din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani,cea de-a doua condiție ,respectiv că există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,nu este îndeplinită în cauză. În propunerea de arestare nu s-a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și în ce ar consta acest pericol. Inculpatul nu s-a sustras cercetării penale, nu are antecedente penale, a recunoscut desfășurarea evenimentelor în care a fost implicat ,a regretat fapta comisă, a fost încadrat în muncă ,astfel că pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică nu este dovedit. Mai mult ,instanța de fond a motivat și de ce a apreciat că o altă măsură preventivă alternativă,neprivativă de libertate, este suficientă față de inculpat în această fază a procesului penal. De altfel,chiar Curtea Europeană a statuat că „nu este suficient ca privarea de libertate să fie executată conform legii naționale ,ci trebuie să fie șinecesară în circumstanțele specifice ale cauzei. Detenția unei persoane este o măsură atât de gravă încât este justificată numai în ultimă instanță,atunci când alte măsuri,mai puțin severe,au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual "; (cazul Vrencec contra Serbiei) . Prin urmare,din această perspectivă,Curtea va constata că încheierea atacată este corectă,temeinică și legală,sens în care va respinge ca nefondat recursul P.ui,inculpatul putând fi cercetat în continuare și în stare de libertate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale nr. 296 din 21 mai 2011 a T.ui M. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. G., L. S. Red.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond:L.R.M.S.
| ← Decizia penală nr. 767/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1958/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
