Decizia penală nr. 1448/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1448/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de SC U. A. SA împotriva sentinței penale nr.491/(...) a J. C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul T. L., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al. 2, 4 C. și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat intr-un accident de circulație in urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane fără încuviințarea organelor poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Timoce Milu, din Baroul București, cu delegație la dosar, apărătorul ales al părții vătămate, av.B. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al SC U. SA Suc.C., av.C. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată și asigurătorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul asiguratorului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul SC U. A. SA solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune materiale și morale. S-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, dar s-a omis a se constata că partea civilă, care avea doar 13 ani, nu avea voie să circule cu motoscuterul. La stabilirea prejudiciului s-a ținut seama în special de vârsta fragedă a părții civile. Cu privire la daunele materiale în cuantum de 3000 euro, acestea au fost greșit stabilite în sarcina inculpatului, având în vedere că instanța de fond a reținut corect că nu s-au dovedit cheltuielile efectuate. Cu toate acestea, suma de 3000 euro a fost acordată părții civile pe baza declarației martorului S. R., care a susținut că a împrumutat pe părinții victimei cu această sumă. Chiar dacă s-a împrumutat o sumă de bani, trebuia să se facă dovada că a fost cheltuită pentru medicamente și tratamente. La dosar nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte necesitatea efectuării unor cheltuieli de această natură. Suma de 3000 euro a fost împrumutată de alte persoane decât partea civilă, și prin urmare nu aceasta este titulara dreptului de a pretinde această sumă. În ceea ce privește cheltuielile cu alimentația suplimentară, nici acestea nu au fost dovedite. Referitor ladaunele morale, s-au acordat în cuantum de 100.000 lei, sumă excesivă, având în vedere că este o infracțiune din culpă. Solicită a se avea în vedere situația actuală și împrejurarea că vina îi aparține și victimei.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, având în vedere că inculpatul și-a recunoscut culpa în producerea accidentului rutier, fiind condamnat pentru fapta comisă. Instanța a acordat despăgubiri materiale în limita sumelor dovedite de partea civilă, iar în privința daunelor morale, a apreciat că suma de 100.000 lei este suficientă să acopere suferința cauzată prin accident. Nu s-au acordat renta și despăgubirile ulterioare solicitate de partea civilă.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Recursul s-a declarat doar pe latură civilă. În fața instanței de fond, societatea de asigurare nici nu s-a prezentat, deși a fost legal citată, astfel că aspectele cu privire la latura penală - culpa victimei - nici nu pot fi primite. Referitor la despăgubirile materiale, acestea au fost stabilite în urma administrării unui vast probatoriu. A fost audiat un martor sub prestare de jurământ, astfel că daunele materiale au fost corect acordate. La stabilirea cuantumului daunelor morale, solicită a se avea în vedere că prima instanță a analizat împrejurările producerii accidentului, dar și ce s-a întâmplat ulterior, trauma psihică a victimei, vârsta acestuia, leziunile suferite și că urmează o serie de intervenții plastice pentru refacerea piciorului. Suma acordată cu acest titlu este justificată și nu este deloc exagerată. Inculpatul a fugit de la locul faptei și sunt 4 ani de când acesta nu a căutat-o pe partea vătămată și nu a achitat cheltuielile suportate de părinții săi. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind mulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de fond.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. emis in dosar nr. 397/P/2010 la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. (...) la data de (...) inculpatul T. L., fiul lui T. V. și T. E., născut la (...) în C.- N., posesor la CI. S. KX nr.5. eliberată de P. C. N., CNP 1., domiciliat în C.- N., str. S. nr. 54, județul C., fără antecedente penale; a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane fără încuviințarea organelor poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a C.
Prin sentința penală nr. 491/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila S. V. M. C. și în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., raportat la art. 998 și urm. C.civ., a fost obligat inculpatul T. L. la plata daunelor materiale in suma de 3.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății si la plata daunelor morale in suma de 100.000 lei către partea civila, respingând restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
S-a constatat că SC U. A. SA (fosta Unita SA) are calitate de asigurator prezenta hotărâre fiindu-i opozabila și garantează repararea prejudiciului in limita legii a plafonului stabilit la nivelul anului 2007 de C. de S. a A., autoturismul implicat in accident fiind asigurat la această societate conform poliței de asigurare RCA S. R. cu valabilitate de la (...) pana la (...).
În temeiul art. 192 alin 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 193 alin 1,2,6 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 5000 lei către partea civila cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat ales dovedit cu chitanța de la dosar nr. 13/(...).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul învinuirilor, s-a reținut pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul în data de (...), în jurul orelor 20,00, în timp ce conducea autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare (...) pe str.
B. din C.-N., intenționând să intre pe str. P., a virat la dreapta și în cursul acestei manevre a depășit axul longitudinal care separa cele două sensuri de deplasare (încălcând prevederile art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002), intrând astfel în impact cu motoscuterul condus regulamentar de martorul R. A., impact în urma căruia partea vătămată Ș. V. C. M., aflată pe șaua din spate a motoscuterului, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare
100-110 zile de îngrijiri medicale după care a părăsit locul accidentului
Prin cererea de constituire de parte civila, depusa in dosarul înregistrat sub nr. (...) la termenul de judecata din data de (...), partea vătămata S. V. M. C. s-a constitui parte civila cu suma de 5000 euro reprezentând daune materiale aferente cheltuielilor ocazionate in perioada de la săvârșirea faptei pana in prezent, suma de 400 lei renta lunara calculata de la data producerii faptei (...) si pana la împlinirea vârstei de 21 ani, suma de 10.000 euro reprezentând cheltuieli viitoare de refacere a piciorului si înlăturare a cicatricilor prin intervenții chirurgicale si suma de
100.000 lei daune morale solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea inculpatului la plata acestora
Prin sentința penala nr. 406/(...) s-a dispus condamnarea inculpatului
T. L. la o pedeapsa rezultanta de 1 an 6 luni închisoare (pentru vătămare corporala din culpa - parte vătămata fiind S. V. M. C. si părăsirea locului accidentului) cu suspendare condiționată, a fost admisa acțiunea civila a spitalului partea vătămata fiind internata in perioada 9.07-(...) la clinica chirurgie si ortopedie pediatrica.
Prin aceeași sentința s-a dispus potrivit art. 3201 alin. 5 C., s-a disjuns acțiunea civilă a părții civile S. V. M. C., acțiune înregistrata sub nr. nou 10013/P/2011. In concret partea civila in declarația data in fata instanței a arătat ca a avut nevoie de alimentație suplimentara, ca s-a deplasat la școala cu taxiul, ca a avut nevoie de meditații fara sa indice in concret suma cheltuita sau numărul de drumuri făcute cu taxiul costul alimentelor suplimentare sau medicamentelor cu privire la renta lunara partea civila a precizat faptul ca aceasta consta in valoarea unor plasturi pe care ii folosește pentru a acoperi cicatricea rămasa in urma accidentului de circulație la nivelul gambei, pentru alimentație in plus, iar cu privire la suma de 10.000 euro apreciază ca aceasta este suma necesara unei intervenții chirurgicale estetice pe care o poate face doar la vârsta de 21 de ani estimând doar costul acesteia. In aceeași ordine de idei se arata ca pentru îngrijirea sa a avutnevoie permanent de o persoana si care a fost tatăl ei care a renunțat la serviciu. Legea nr. 136/1995 si Ordinul nr. 1. prevăd doua modalități de stabilire a despăgubirilor, respectiv stabilirea despăgubirilor de către societatea de asigurare in baza probelor depuse de către partea prejudiciata, stabilirea despăgubirilor printr-o hotărâre judecătoreasca. Totodată, importanta acestei clasificări, este că unele despăgubiri pot fi acordate doar prin hotărâre judecătoreasca (art. 45 din Ordinul 1.), prejudiciile stabilite de către asigurător trebuie dovedite prin înscrisuri, cele stabilite prin hotărâre judecătoreasca pot fi dovedite conform art. 26 din Ordinul 1., prin orice mijloc de proba, in cazul vătămărilor corporale, prejudiciile pentru care asigurătorul stabilește despăgubiri sânt enumerate la art. 49.1 din Ordinul 1., iar in cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătoreasca se iau in calcul toate prejudiciile rezultate in urma vătămării corporale a unei persoane, conform art. 1 din Ordinul 1.. Obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri înainte de finalizarea procesului penal cu condiția ca partea păgubita sa își ia un angajament scris ca va înapoia total sau parțial despăgubirea primita in cazul in care prin hotărârea penala se va constata lipsa culpei propriului asigurat este determinata de scopul asigurărilor RCA, respectiv protecția victimelor accidentelor auto trebuie asigurata integral si cu celeritate. În cazul in care asigurătorul nu-si îndeplinește obligațiile de plata exigibile, este obligat la plata penalităților in cuantum de 0,1% pe zi. În ceea ce privește suma de 100.000 cu titlu de daune morale, a arătat că vârsta sa la data producerii accidentului era de 13 ani, caracterul permanent ale afecțiunilor, laturile vieții, afective, spirituale si fizice de care va fi lipsita implicațiile suferinței se răsfrâng nu doar asupra vieții sale ci si asupra vieții întregii mele familii, durerea fizica permanenta, caracteristica a afecțiunilor pe care le are. După cum rezultă din actele dosarului penal in seara de (...), în jurul orelor 20,00, R. A. conducea un motoscuter marca Yamaha MBK, neînmatriculat, pe str. P. din C. N., din direcția str. Lombului spre str. G. B. Pe șaua din spate a motoscuterului se afla copasageră partea civila minora Ș. V. C. M. In același timp, inculpatul T. L. conducea autoturismul Dacia 1310 cu nr. (...) pe str. B. Ajuns la intersecția cu str. P., inculpatul a efectuat un viraj la dreapta cu intenția de a se înscrie pe str. P. cu direcția str. Lombului. In cursul efectuării virajului spre dreapta, pentru a se înscrie pe str. P., cu direcția str. Lombului, inculpatul a depășit axul longitudinal imaginar care separă cele două sensuri de deplasare și a lovit motoscuterul condus regulamentar de R. A. care circula pe sensul său de mers dinspre str. Lombului înspre str. G. B. In urma impactului motociclistul R. A. s-a dezechilibrat, motoscuterul s-a răsturnat, rămânând în șanțul existent pe partea dreaptă a drumului iar cei doi ocupanți ai motoscuterului au suferit leziuni vindecabile de 100-110 zile de îngrijiri medicale - partea civila Ș. V. C. M. Față de acestea, instanța a reținut că sunt întrunite în persoana inculpatului condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constând în vătămarea corporală a părții civile Ș. V. C. M. în urma accidentului rutier produs în (...) prin conducerea necorespunzătoare a autovehiculului marca Dacia 1310 cu nr. (...) respectiv prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum, putând fi angajată răspundereaacesteia pentru prejudiciul produs, în baza art.998 și 999 Cod civil. În acest sens, instanța a avut în vedere și poziția inculpatului care a recunoscut fapta in totalitate. S. U. SA - societate de asigurări, fiind citată în prezenta cauză pentru a se respecta prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., potrivit cărora drepturile persoanei păgubite se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, „în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cat și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv";. La dosarul cauzei a fost depusă copia poliței de asigurare emisă de asiguratorul S. U. SA din care rezultă că la data producerii accidentului, autoturismul condus de către inculpat era asigurat pentru răspundere civilă delictuală La data producerii accidentului, respectiv a săvârșirii faptei delictuale, (...), era în vigoare Ordinul Comisiei de S. a A. nr. 1. pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Cu referire la poziția avocatei inculpatului care a susținut ca achiesează la pretențiile civile ale părții civile mai puțin cu privire la renta lunara solicitată, instanța a apreciat ca aceasta nu provine de la inculpat pentru a da eficienta poziție sale, iar avocatul acestuia nu are un mandat special in sensul de a achiesa in numele lui la pretențiile părții civile astfel ca poziția avocatei este lipsita de eficienta neputând da curs favorabil susținerii sale in lipsa altor documente sau a prezentei inculpatului personal in instanța pentru a ratifica susținerea apărătorului ales. Pe de alta parte, prejudiciul este garantat de o societate de asigurare, iar acceptul acesteia nu este dat la dosarul cauzei, nu exista o tranzacție încheiata astfel ca se impune ca pretențiile civile solicitate sa fie dovedite pentru a se realiza si plata lor de asigurator. In legătură cu despăgubirile materiale solicitate de partea civilă Ș. V. C. M., instanța a constatat că aceasta nu a produs nicio probă testimonială sau scrisă, din care să reiasă faptul că in urma accidentului rutier partea civilă a efectuat anumite cheltuieli cu medicamente, cheltuieli alimentare suplimentara, ore suplimentare pentru perioada in care a lipsit de la școală, deplasări cu taxiul pentru a fi acordate aceste despăgubiri ele trebuie dovedite prin înscrisuri sau probe testimoniale, ceea ce in cauză nu s-a întâmplat, cu toate că părții civile i s-a adus la cunoștință acest lucru și i s-a pus in vedere să producă astfel de dovezi. E. de la sine înțeles că in urma accidentului, a fost necesar un tratament, că a lipsit o perioadă de timp de la cursurile școlare, dar nu este suficient ca partea civilă să se rezume doar a aprecia unilateral valoarea lor pe care a solicitat-o, fără a dovedi necesitatea acestor cheltuieli, cuantumul acestora, ori potrivit art.1169 C.civ., sarcina probei îi revine în exclusivitate acestei părți care a formulat acțiunea civilă. In concret s-a reușit dovedirea sumei de 3000 euro, suma pe care părinții părții civile au luat-o cu împrumut de la martorul S. R. si care a fost folosita exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor făcute in legătura cu accidentul de circulație a cărui victima a fost partea civila constând in atențiile acordate cadrelor medicale, costul medicamentelor, tratamentelor suma confirmata de către martor. Pe de altă parte, privitor la suma de 10000 E. solicitata reprezentând contravaloarea intervenției chirurgicale plastice și recuperarea postoperatorie, instanța a reținut că această intervenție chirurgicală nu numai că nu a fost făcută până in prezent, dar nici pe viitor partea civilă nu este sigură că o va efectua, fiind obligatoriu a fi împlinita vârsta de 21 ani ori partea civila in prezent are doar vârsta de 17 ani astfel că această sumă nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu cert, sigur, atât in privința existenței cât și in privința posibilității de evaluare. E. adevărat că prejudiciul viitor care deși nu s-a produs încă este sigur că se va produce in viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare, dar acest prejudiciu nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri. In cauză, simpla împrejurare invocată de către partea civilă pentru primirea acestei sume că in viitor ar dori si ar fi posibil să se supună unei intervenții chirurgicale plastice, cu dreptul de a pretinde o astfel de pretenție, reprezintă o simplă eventualitate care nu poate justifica acordarea actuală a acestei despăgubiri, cu atât mai mult cu cât potrivit scrisorii medicale eliberată de C. A. 3 rezultă că nu este un tarif fix pentru o astfel de intervenție, putând fi cuprinsă intre 4500 și 6000 lei, aceasta in funcție de anumite particularități, procedee care se practică, iar pe de altă parte, nu este sigur la ce sumă se ridică intre limitele tarifare menționate o astfel de operație, sau dacă aceste prețuri sunt identice cu celelalte prețuri din alte unități sanitare, victima putându-se adresa in cazul in care se hotărăște in sens pozitiv să se supună unei intervenții de acest gen, intr-o altă clinică decât cea la care a fost examinată. In acest context, părții civile nu i se poate acorda o astfel de sumă calculată arbitrar de către aceasta fără certitudinea că pe viitor această cheltuială va exista. Mai mult, nu se poate spune și concluziona cert că pe viitor partea civilă ar fi făcut o carieră de modeling, neexistând in acest sens o astfel de dovadă nici măcar inițierea unui curs in domeniu ori o simpla afirmație nu este de natura a convinge ca partea civila avea cu adevărat intenția sa se canalizeze spre domeniul respectiv sau ca întrunea toate condițiile necesare unei astfel de cariere un vis nefiind transformat întotdeauna in realitate uneori existând impedimente străine de persoana in cauza. Totodată, renta lunara solicitata de partea civila nu se justifica a fi acordata deoarece nu s-a dovedit diminuarea unor veniturilor părții civile in urma accidentului de circulație aceasta nu a obținut propriile venituri si nici nu se poate spune ca este prejudiciata de natura a solicita o renta lunara care sa-i suplinească nevoile actuale si ca suma se justifica atât timp cat sursa materiala nu s-a schimbat in urma evenimentului rutier a cărei victima a fost partea civilă. Nu mai departe se poate observa ca deși se susține ca tatăl părții civile a fost nevoit sa renunțe la locul sau de munca întrucât era nevoie de prezenta sa lângă partea civila ca a avut însemnate pierderi din copia carnetului de munca reiese o situație contrara celei pe care partea civila o conturează, respectiv după încetarea raporturilor de munca ale tatălui părții civile cu societatea Vodafone la (...) cu aceeași data este angajat la o alta societatea in calitate tot de director executiv cu același salariu de baza de 8130 lei cu cel anterior astfel ca nu apare nici o pierdere materiala sub aspectul veniturilor obținute de membrii familiei părții civile si care ar fi in raport cauzal cu accidentul de circulație si cu necesitatea îngrijirii victimei, ba mai mult, la un an după accident (...) raporturile de munca ale numitului Ș. V. L. încetează ori la aceasta data nu mai putem vorbi despre faptul ca partea civila avea nevoie permanenta de îngrijire. Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă Ș. V. C. M. in sumă de 1. lei, instanța a apreciat că acesta pretenții sunt întemeiate, având in vedere atât suferința fizică și psihică pe care partea civilă a avut-o de suportat. E. indubitabil că partea civilă a suferit in urma accidentului fiind internată in spital o perioadă de o luna de zile apoi urmând un tratament la domiciliu, astfel spus traumele provocate in contextul evenimentului rutier au determinat o limitare a posibilității de deplasare a persoanei in cauză, precum și o limitare a eforturilor sale, care sunt de natura a prejudicia viața socială și profesională a acesteia. De asemenea, leziunile provocate au lăsat în urma lor plăgi inestetice, iar rezultatul final in cazul unei tinere de 13 ani sunt cu mult mai greu resimțite de astfel de persoane tinere care încă nu s-au realizat pe plan profesional, familial, social decât persoanele in vârstă, cu atât mai mult cu cât partea civila se afla la început de drum, era dornica de distracție, expansiva, opțiunile sale i-au fost curmate. Toate aceste efecte dezagreabile suportate de partea vătămată, inclusiv teama cu care a rămas in urma accidentului, trebuie compensate prin acordarea unor daune morale ce reprezintă „pretium doloris"; și fără a avea pretenția că suma cuvenită ar putea compensa suferința morală a părții civile, instanța a considerat că se impune repararea in acest mod a prejudiciului fizic și psihic resimțit, insă nu poate aplica un tratament juridic discriminator, urmând a se stabili nivelul prejudiciului real încercat de partea civilă și care să reflecte cât mai fidel suferința victimei, iar pe de altă parte, să nu constituie un factor de îmbogățire fără just temei in detrimentul inculpatului. In acest context, instanța a apreciat că suma de 100.000 este în măsură a acoperi suferințele și traumele de natură fizică și psihică suferite de partea civilă, fiind judicios și echilibrat cuantificată raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale ridicat 100-110 zile îngrijiri medicale, perioada internării in spital din 1 luna de zile, dar nu in ultimul rând, având in vedere diagnosticul stabilit, iar recuperarea in astfel de cazuri nu este deloc ușoara. Pe de altă parte, este adevărat și faptul că fiecare persoană are anumite criterii de evaluare, de apreciere a anumitor valori in funcție de propriile criterii, dar aceasta nu trebuie privită extremist și nici ca un moft, ci ancorată in realitate, astfel că a dat eficientă in totalitate a celor solicitate de către partea civilă sub aspectul material, ar echivala cu o supraapreciere a valorilor arătate de lege. In aceste condiții, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Ș. V. C. M. și in temeiul art.14 C., rap. la art.346 C. combinat cu art.998 și urm. C.civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 E. sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății, cu titlul de daune materiale si a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, respingând restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate. Autoturismul condus de inculpat și implicat in accident a fost asigurat la SC U. A. SA (fosta Unita SA) având încheiată polița de asigurare pentru asigurare de răspundere civilă la această societate S. R. cu valabilitate de la (...) pana la (...) sens in care s-a constatat calitatea de asigurător a SC U. A. SA prezenta hotărârea fiindu-i opozabila și garantează repararea prejudiciului in limita legii a plafonului stabilit la nivelul anului 2007 de C. de S. a A. În temeiul art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În temeiul art. 193 alin 1, 2, 6 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în suma de 5000 lei către partea civila cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat ales. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. U. A. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune materiale și morale. În motivarea recursului, s-a învederat faptul că, deși s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, s-a omis a se constata că partea civilă, care avea doar 13 ani, nu avea voie să circule cu motoscuterul, la stabilirea prejudiciului ținându-se seama în special de vârsta fragedă a părții civile. Cu privire la daunele materiale în cuantum de 3.000 euro, acestea au fost greșit stabilite în sarcina inculpatului, având în vedere că instanța de fond a reținut corect că nu s-au dovedit cheltuielile efectuate, suma fiind acordată pe baza declarației martorului S. R., însă la dosar nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte necesitatea efectuării unor cheltuieli de această natură. Referitor la daunele morale, s-a arătat că suma acordată în cuantum de 100.000 lei este excesivă, având în vedere că este o infracțiune din culpă. Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin sentința penală nr. 491/2011, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă Ș. V. M. C. și, în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului T. L. la plata daunelor materiale în cuantum de 3.000 E. sau echivalentul în lei și la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei. În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de partea civilă, din probele administrate în cauză a rezultat că suma de 3.000 E. a fost luată cu titlu de împrumut de părinții părții civile de la martorul S. R. și a fost folosită exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de tratarea și spitalizarea părții vătămate (f. 185). Susținerea potrivit căreia în realitate, această sumă a fost împrumutată de către alte persoane decât partea civilă și pe cale de consecință, nu aceasta este titulara dreptului de a pretinde această sumă, nu poate fi reținută. Astfel, din depoziția martorului S. D. R. rezultă că acesta a împrumutat această sumă părinților părții vătămate, sumă ce a fost folosită exclusiv pentru tratarea acesteia. Din aceeași depoziție rezultă că după accident partea vătămată a fost imobilizată la pat, a avut nevoie de alimentație corespunzătoare și, de asemenea, de un mijloc de transport pentru deplasarea la școală. În ceea ce privește daunele morale acordate în favoarea părții civile, s- a apreciat în mod just de către instanța de fond că acestea sunt întemeiate, având în vedere suferința la care a fost supusă partea vătămată, care a fost internată în spital în urma accidentului rutier pe care l-a suferit, a urmat apoi tratament la domiciliu, iar deplasarea sa la școală s-a făcut cu ajutorul unui mijloc de transport. De asemenea, s-a avut în vedere și împrejurarea că în urma accidentului partea vătămată a suferit și un prejudiciu estetic, apreciindu-se în mod temeinic că suma de 100.000 lei este de natură să acopere suferința fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată. Raportat la aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 193 C., S. U. A. S. va fi obligată la plata cheltuieli judiciare în favoarea părții vătămate Ș. V. M. C. în sumă de 1.000 lei (f. 23). În temeiul art. 192 alin. 2 C., va fi obligată S. U. A. S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei. PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de S. U. A. S. B. împotriva sentinței penale nr. 491 din 21 aprilie 2011 a J. C. N.. Obligă pe S. U. A. S. B. să plătească părții vătămate S. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe S. U. A. S. B. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: A.B.B.
| ← Decizia penală nr. 592/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1420/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
