Încheierea penală nr. 1675/2011, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE A. CUJ

SECȚIA PENALĂ SI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1675/R/2011

Ședința publică din 21 octombrie 2011

Instanța compusă din

PRES.:V. G., judecător

JUDECĂTORI: L. H.

A. D. L. GREFIER:E. C.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.

N. A. - S. T. C. reprezentat prin procuror A. M.

S-a luat spre examinare recursul declarat de avocatul M. P. din cadrul Baroului S., în calitatea de apărător ales al inculpatei P. A., împotriva încheierii penale nr.117/CC din 20 octombrie 2011 a T.ui C., prin care s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv fata de inculpată.

La apelul nominal se prezintă inculpata P. A., în stare de arest, deținută în Arestul IPJ C., asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat D. D. din cadrul Baroului Cuj, cu delegația la dosar si apărător ales, avocat P. M., din cadrul Baroului S., cu împuternicirea avocațială la dosar.

P. este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care , întrebată fiind, inculpata declară că- și însușește recursul declarat în numele să de apărătorul ales, împotriva încheierii T.ui C. prin care s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv.

Apărătoarea desemnata din oficiu depune la dosar referatul privind onorariul avocatial din oficiu

Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată împotriva încheierii penale nr. 117/CC din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, casarea acesteia ca nelegală și netemeinică si rejudecând a se dispune respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv, cu consecința punerii in libertate a inculpatei. A. că încheierea penala recurată este netemeinică si că aceasta este rodul interpretării gresite a materialului probator. In mare parte, considerentele încheierii se bazează pe faptul că prejudiciul este foarte mare, insă în speță este de discutat prejudiciul efectiv cauzat de inculpată prin fapta comisă, prejudiciu, care este în jurul sumei de 17.432 lei. Prejudiciul total cauzat de toți inculpații cercetați în prezentul dosar a condus la instrumentarea cauzei de catre D. N. A.

In cauză au fost stabilite mai multe nivele, urmărirea penală incepând în octombrie 2010. Tot atunci a fost respinsă si propunerea de arestare preventivă si a fost declinată cerectarea în cauză în favoarea Parcehtului de pe lângă T. S. Au fost stabilite persoanele care aduceau tigările în țară, cei care le preluau nemarcate si cumpărătorii de la intermediari, care vindeau mai departe tigările către consumatori, din acest ultim eșalon făcând parte si inculpata recurentă.

In cauza nu s-a dovedit, așa cum susține instanta de fond, că inculpata lăsată în libertate ar influența coinculpații sau martorii pentru zădărnicirea aflării adevărului. Persoana inculpatei nu prezintă un periciol concret pentru ordineapublică, drept dovada si faptul că multă vreme a fost cercetata in stare de libertate. M. arestului preventiv față de inculpată a fost luată, pentru că s-a sustinut că ar fi încălcat prevederile art. 143 al.2 Cod proc.penala si obligațiile impuse de instanâî si de ordonantele procuroruui de prelungire a masurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

In prezent nu se mai pot discuta aceleași temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestarii preventive, pentru că acestea nu mai subzistă. In prezent se pot discuta numai aspecte legate de oportunitatea prelungirii măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal si pentru asigurarea nesustragerii inculpatei de la urmărirea penala.

Solicita a se vedea că inculpata nu a dat niciun motiv din care sa se creada ca doreste să se sustraga de la urmărirea penala, cercetarea judecătorească sau executarea pedepsei. In cauza nu exista niciun temei pentru prelungirea masurii arestarii preventive si urmărirea penala poate continua si dacă inculpata se afla în stare de libertate.

Reprezentanta P.ui solicita respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat si mentinerea încheierii penale atacate cu recurs ca fiind legală si temeinică, instanta de fond în mod judicios apreciind că se impune cercetarea inculpatei în continuare în stare de arest preventiv.

In cauza inculpata a beneficiat de o măsură neprivativă de libertate dar a incălcat obligatiile impuse de instanță si a contintuat activitatea infractionala astfel ca pericolul pentru ordinea publica este pe deplin dovedit. In considerentele încheierii penale recurate s-a făcut referire la practica C. si s-au analizat amănunit argumentele care se iau în consederare într-o speta de asemena anvergura., astfel ca încheierea este judicios motivata.

Inculpata având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului, casarea încheierii penale pronuntata de Tribunalul Cluj si cercetarea ei în stare de libertate, având în vedere faptul că este studentă si că se va prezenta la toate solicitările instantei

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.117 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod P. Penală, a fost admisă sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. și în consecință:

S-a dispus prelungirea cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatei . A., în prezent aflată în Arestul IPJ C., începând cu (...) și până la

(...).

În baza art. 192 al.3 Cod P. Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 24/C/(...) a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei P. A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), ca urmare a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, întrucât aceasta nu a îndeplinit măsurile impuse de art. 145 al. 3 Cod P. Penală, părăsind localitatea Z., și încălcând măsura impusă de Judecătoria Jibou, prin încheierea penală nr. 7/C/2010 și prelungită prin ordonanțele procurorului.

M. arestării preventive a fost prelungită prin încheierea penală nr.

28/C/(...) a T.ui S., cu 30 de zile, începând cu (...) și până la (...).

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2009 - (...), inculpata a vândut pe teritoriul județului S., țigarete care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că au fost introduse nelegal în România din Ucraina și duty- free, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin sustragere de la controlul vamal, și astfel s-a cauzat un prejudiciu la bugetul statului de 14.251.629 lei, constând în neachitarea taxelor vamale, accizelor și TVA-ului care trebuiau achitate ca datorie vamală, pentru produsele valorificate.

Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, se constată că acestea sunt îndeplinite, iar cumularea acestor condiții, la care ne vom referi în concret mai jos, face necesară în continuare restricționarea libertății inculpatei, prin prelungirea duratei arestării. Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de arestare, rezultă existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată și că există cel puțin unul din temeiurile de arestare prev. de art. 148 Cod P. Penală.

Astfel, aceste indicii, se materializează în declarația inculpatei de recunoaștere, alături de declarațiile altor inculpați cercetați în cauză, declarațiile unor martori, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și de percheziție domiciliară, procese verbale de constatare a flagrantului. Toate aceste elemente probatorii sunt apte să justifice suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată. Jurisprudența C.E.D.O. a consacrat ideea că faptele care au dat naștere suspiciunii nu trebuie să aibă aceeași forță ca și cele ce justifică o soluție de condamnare sau ca cele necesare pentru trimiterea în judecată.

De altfel, în sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod P. Penală., fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații, acestea fiind reprezentate de prelucrarea interceptărilor telefonice.

În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod P. Penală, s-a aprecit că, dacă cele prevăzute de literele a1 și d ale articolului mai sus menționat, sunt discutabile, sub aspectul intensității lor în timp, sau a perpetuității, cel de la litera f Cod P. Penală este unul prezent și actual, iar datele care conturat temeiurile de la literele anterior pomenite, nu fac altceva decât să facă ca acest temei să aibă o și mai mare putere. Astfel, inculpata este cercetată în cauză pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii cu limita maximă peste 4 ani, iar lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol conturat de îndrăzneala cu care inculpata a acționat, în contextul unei activități infracționale ample, extinsă pe varii rețele, în contextul în care cunoștea că este cercetată pentru infracțiuni similare și că i se impusese obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Ori ignorarea oricăror restricții, sfidarea organelor judiciar, nu doar prin faptul că inculpata a părăsit localitatea de domiciliu, și nu pentru rezolvarea unor probleme personale, ci pentru a se angaja în noi activități cu caracter infracțional, demonstrează „capacitatea";acesteia de a dezavua normele sociale, general acceptate, și în special normele cu caracter penal.

Este real că inculpata a încălcat cu rea credință măsura obligării de a nu părăsi țara, și că a comis cu intenție o nouă infracțiune, în condițiile în care în dosarul nr.18/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul T. S. pentru infracțiuni de contrabandă și evaziune fiscală reținându-se că începând cu primăvara anului

2011 și până în luna iulie a aceluiași an a comis din nou acte de valorificare a unor bunuri sustrase de la regimul vamal și sustrăgând aceste bunuri de la taxarea legală. Nu mai puțin real este și faptul că aceste temeiuri de arestare nu sunt perpetui, la un moment dat ecoul datelor transmise de textele legale prev. de art. 148 lit. a1 și d Cod P. Penală, stingându-se în timp. Credem însă, că la acest moment, datele furnizate de probele de la dosar, care vorbesc despre încălcarea de către inculpată a obligațiilor de i-au fost impuse de către organele judiciare, tocmai în scopul implicării sale în noi acte cu caracter infracțional, fac să fie, încă, de actualitate, aceste temeiuri care au impus la un moment dat arestarea inculpatei, și mai apoi prelungirea acestei măsuri.

Chiar admițând că nu ar fi așa, astfel cum s-a arătat și mai sus, toate aceste date vorbesc însă, despre un real și actual pericol pentru ordinea publică, reprezentat de cercetarea inculpatei în stare de libertate.

Nu mai puțin adevărat este și faptul că prin încheierea penală nr.

1221/R/(...) a Curții de A. C. s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică, însă această stare de lucruri era constatată la data de (...), așadar anterior încheierii pronunțate de către Tribunalul Sălaj prin care s-a apreciat asupra încălcării, de către inculpată, a obligațiilor impuse de organele judiciare. Ori pericolul pentru ordinea publică este definit atât de circumstanțele reale ale faptelor pentru care persoana este cercetată cât și de conduita generală a acesteia, dar mai ales de cea particulară, în cadrul cauzei date.

În altă ordine de idei, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei P. A. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția României care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, sau din cauza particularităților economice și sociale, prezintă interes pentru societate, cum este cazul și în speța de față, pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.

Raportat la ansamblul activității infracționale a inculpatei ca și la implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane, care pot fi, eventual, influențați de către inculpată, s-a apreciat că este oportună prelungirea măsurii arestării preventive. O eventuală înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligăriide a nu părăsi localitatea de domiciliu, este total ineficientă, în condițiile în care inculpata nu a înțeles nici prima dată să se conformeze restricțiilor impuse.

Nu mai puțin adevărat este și faptul că celelalte persoane cercetate în cauză se află în libertate, însă situațiilor lor nu sunt echivalente cu cele ale inculpatei, în condițiile în care acei inculpați, au înțeles să respecte obligațiile stabilite în sarcina lor.

În altă ordine de idei, probațiunea nu a fost finalizată, în condițiile în care D.N.A. - S. T. C. a fost sesizat relativ recent cu cauza, urmând a se lua o soluție procedurală, specifică fazei de urmărire penală.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată, conform celor mai sus expuse, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7

Cod P. Penală a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatei cu 30 zile, începând cu (...) și până la data de (...).

În temeiul art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămase în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care a solicitatadmiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatei.

În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al acesteia a arătat că prelungirea măsurii arestării a fost dispusă pentru considerentul prejudiciului foarte mare, însă este de discutat care este prejudiciul efectiv cauzat de inculpată, respectiv cca 17432 lei, dar instanța de fond a reținut prejudiciul total cauzat în cauză de către toți inculpații.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit că inculpata lăsată în libertate ar influența coinculpații sau martorii pentru zădărnicirea aflării adevărului.

Inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, drept dovadă fiind și împrejurarea că aceasta a fost cercetată în stare de libertate o perioadă îndelungată de timp, iar măsura arestării preventive a fost luată față de aceasta pe motivul încălcării dispozițiilor art.143 alin.2 C.p.p. și a obligațiilor impuse de instanță și de ordonanțele procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

În prezent nu mai pot fi discutate aceleași temeiuri, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât acestea nu mai subzistă, pot fi discutate doar eventualele motive de oportunitate a prelungirii măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura prezența inculpatei la urmărirea penală.

Inculpata nu a dat dovadă că se va sustrage de la urmărirea penală, cercetarea judecătorească sau executarea pedepsei, iar în cauză nu există nici un temei de prelungire a măsurii arestării preventive, sens în care urmărirea penală poate fi efectuată și cu inculpata în stare de libertate.

Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocatede inculpată și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

M. arestării preventive a fost dispusă față de inculpata P. A. prin încheierea penală nr.24 din 25 august 2011 a T.ui S. pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a înlocuirii măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, pe motiv că aceasta nu a îndeplinit măsurile impuse de art.154 alin.3 C.p.p. părăsind localitatea Z. și încălcând măsura impusă de Judecătoria Jibou prin încheierea penală nr.7 octombrie 2010.

Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr.28/(...) a T.ui S. cu încă 30 de zile.

În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.a1 și d C.p.p. , respectiv inculpata a încălcat cu rea credință obligațiile impuse prin încheierea de punere în libertate sub control judiciar părăsind localitatea de domiciliu și comițând noi acte materiale ale acelorași infracțiuni de contrabandă și evaziune fiscală, fapte pentru care este cercetată în dosarul nr.18/D/P/2011 al DIICOT - Biroului T. S..

Inculpata a fost prezentată Judecătoriei J. cu propunerea de arestare preventivă, însă instanța a apreciat că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate, sub condiția respectării anumitor obligații, pe care aceasta le-a încălcat, comițând noi acte materiale de același gen, atât în colaborare cu inculpații din prezenta cauză, cât și cu inculpați dintr-un alt dosar penal, motive pentru care aceasta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul disp. art.148 lit.f C.p.p.

Chiar dacă ceilalți inculpați cercetați pentru fapte similare în dosarul penal nr.115/P/2011 al DNA - S. T. C., aceasta nu influențează prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpata P. A., întrucât situația acesteia este diferită față de situația celorlalți inculpați care au respecta măsurile impuse de instanță.

Persistența inculpatei P. A. de comitere a unor noi fapte antisociale, cunoscând că este cercetată pentru alte asemenea fapte, este un motiv întemeiat de prelungire a măsurii arestării preventive.

Corespunde adevărului că prejudiciul presupus a fi comis în cauză de toți inculpații este de 14.251.629 lei, care nu poate fi reținut numai în sarcina inculpatei P., însă acest prejudiciu este aproximativ, întrucât cauza se află într-o fază incipientă a urmăririi penale, iar prejudiciul cauzat în cauză nu a fost stabilit cu certitudine.

Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.a1, d și f C.p.p., că urmărirea penală nu a fost finalizată, impunându-se efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii DNA în urma verificării tuturor actelor ridicate de la inculpați în urma perchezițiilor domiciliare în vederea stabilirii întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpată împotriva încheierii penală nr.117 din (...) a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A.

C. suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. A., deținută în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 117/CC din 20 octombrie 2011 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. L. H. A. D. L.

E. C.

GREFIER Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.fond.L. C.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1675/2011, Curtea de Apel Cluj