Decizia penală nr. 145/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 145/R/2010
Ședința publică din 7 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I.- judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M. G. : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr. 1842 din 8 decembrie 2010, pronunțată de J. B.- M., în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art 208, alin 1, art 209 alin 1 lit e, g Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 37 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă părțile civile G. A. S., V. C. S., K. Ș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și susține că trebuia să se judece apelul la T. B.-M.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date la instanța de fond, și solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere.
Instanța, din oficiu pune în discuția părților dacă în cauză calea de atac este un apel sau un recurs.
Reprezentantul parchetului consideră că este recurs, în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2010, pentru necesitatea accelerării soluționării cauzelor, interpretarea acestor norme a fost făcută corect de instanță, iar calea de atac este recursul și nu apelul, recurs care se judecă de Curtea de A.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că, în cauză calea de atac este recurs, în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2000.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței dacă este apel sau recurs.
Curtea, deliberând, în cauză calea de atac este recursul în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2000, precum și a dispozițiilor de procedură obligatorii și aplicabile pentru viitor, sunt că, după data de 25 noiembrie 2010, în materia infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare, din oficiu calea de atac este recursul și se judecă la Curtea de apel.
Inculpatul arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și solicită audierea părților civile G. A. S. și K. S.
Instanța învederează inculpatului că cele două părți civile au fost audiate și că acesta poate solicita un nou termen de judecată pentru a achita prejudiciul cauzat părților vătămate.
Inculpatul arată că renunță la acordarea unui nou termen de judecată pentru a achita prejudiciul părților vătămate și solicită judecarea recursului la termenul de azi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege.
Solicită în temeiul art 3201 alin 6 Cod procedură penală, față de poziția de recunoaștere și de regret a inculpatului, de faptul că este dispus să achite daunele materiale, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere. Cu onorariu avocațial.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, curespingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine preexistența intenției de însușire a bunurilor de către inculpat, în raport de acțiunea de inducere în eroare și acțiunea de amăgire a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că telefoanele mobile vor fi restituite după convorbiri, nu are existență de sine-stătătoare, ci se circumscrie rezoluției infracționale principale de scoatere a bunurilor din sfera de stăpânire a posesorilor legitimi, constituind totodată mijloace de aducere a acesteia la îndeplinire.
Se mai arată de reprezentantul parchetului faptul că, din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul prezentei cauze în perioada liberării condiționate, fiind incidente dispozițiile art 37 lit a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
Inculpatul T. F. având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta, a fost sincer pe tot parcursul procesului și solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1842 pronunțată la data de (...) de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.(...), în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. F., fiul lui L. și V., născut la data de (...), în B. M., jud. Maramureș, cetățenie română, studii
12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, domiciliat în B. M., str. Melodiei, nr. 12/36, jud. Maramureș, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, CNP: 1., la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 557 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin S. Penală nr. 674/(...) a J.ecătoriei B. M., rest pe care-l contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin S. Penală nr. 2707/(...) a J.ecătoriei B. M., definitivă prin D. penală nr.
308/R/(...)9 a curții de A. C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedu din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la (...) la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței Penale nr. 2707/2008 a J.ecătoriei B. M. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
S-a constatat că partea vătămată B. I. domiciliat în sat C., nr. 16, jud. Sălaj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 150 de lei reprezentând beneficiul realizat în urma vânzării bunului sustras de la partea vătămată B. I..
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani:
- 1000 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă G. A. S. domiciliat în B. M., B-dul U., nr. 7/50, jud. Maramureș;
- 450 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă V. C. S. domiciliat în B. M., B-dul R., nr. 62/32, jud. Maramureș;
- 790 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă K. Ș. domiciliat în B. M., str. Pășunii, nr. 2/9, jud. Maramureș.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale către av. M. D. (delegația nr. 2331/(...)), 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. B. M. (delegația nr. 1659/(...)), urmând a fi avansate din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de 2. mai 2008, în timp ce se afla la o terasă din Piața Millenium din B. M., inculpatul a solicitat părții vătămate B. I. telefonul mobil pentru a da un telefon. După ce partea vătămată i-a dat telefonul, inculpatul a ieșit din local și nu a mai revenit, oferindu-l spre vânzare martorului D. C.
În data de 11 octombrie 2008, în timp ce se afla la P. P. din B. M., inculpatul a solicitat părții vătămate G. A. S. telefonul mobil pentru a da un telefon. După ce partea vătămată i-a dat telefonul, inculpatul a ieșit din local și nu a mai revenit pentru a-l restitui.
În data de 26 noiembrie 2008, în timp ce se afla la R. „. din B. M., inculpatul a solicitat părții vătămate V. C. S. telefonul mobil pentru a da un telefon. După ce partea vătămată i-a dat telefonul, inculpatul a ieșit din local și nu a mai revenit pentru a-l restitui.
În noaptea de 0. ianuarie 2009, în timp ce se afla la localul Imbis din B.
M., inculpatul a solicitat părții vătămate K. Ș. telefonul mobil pentru a da un telefon. După ce partea vătămată i-a dat telefonul, inculpatul a părăsit localul și nu a mai revenit pentru a-l restitui.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută, se probează cu: declarațiile inculpatului (filele 7,8, 21-26 din dosarul de urmărire penală, fila 32 din dosarul instanței), declarațiile părților vătămate (filele 4, 36-41 din dosarul de urmărire penală, filele 78, 79 din dosarul instanței) declarațiile martorilor
(filele 9, 10, 27, 28-31 din dosarul de urmărire penală, filele 80 din dosarul instanței).
În drept, fapta inculpatului T. F., care, în baza aceleiași rezoluțiiinfracționale, în perioada mai 2008 - ianuarie 2009, a sustras din loc public, pe timp de zi sau pe timp de noapte, telefoanele mobile aparținând mai multor părți vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și rt. 37 lit. a cod penal.
Instanța a reținut că, din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine preexistența intenției de însușire a bunurilor de către inculpat în raport de acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate. În aceste condiții, intenția de inducere în eroare și acțiunea de amăgire a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că telefoanele mobile vor fi restituite după convorbiri, nu are existență de sine-stătătoare, ci se circumscrie rezoluției infracționale principale de scoatere a bunurilor din sfera de stăpânire a posesorilor legitimi, constituind totodată mijloace de aducere a acesteia la îndeplinire.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, împrejurările săvârșirii faptei (prin solicitarea de la părțile vătămate a telefoanelor mobile profitând de buna-credință a acestora, în loc public) dar și de persoana inculpatului care a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, ceea ce denotă perseverență infracțională, specializare, precum și faptul că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul preventiv și educativ.
Din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul prezentei cauze în perioada liberării condiționate, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a cod penal privind recidiva postcondamnatorie. Astfel prin S. Penală nr. 268/(...) a J.ecătoriei B. M., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la data de (...) cu un rest neexecutat de 557 zile.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală, a condamnat pe inculpatul T. F., la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 557 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin S. Penală nr. 674/(...) a J.ecătoriei B. M., rest pe care-l va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin S. Penală nr. 2707/(...) a J.ecătoriei B. M., definitivă prin D. penală nr.
308/R/(...)9 a curții de A. C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la (...) la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței Penale nr. 2707/2008 a J.ecătoriei B. M. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
S-a constatat că partea vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 150 de lei reprezentând beneficiul realizat în urma vânzării bunului sustras de la partea vătămată B. I..
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume :. unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, va obliga pe inculpat la plata următoarelor sume de bani: 1000 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă G. A. S. 450 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă V. C. S. 790 de lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă K. Ș.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale către av. M. D. (delegația nr. 2331/(...)), 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. B. M. (delegația nr. 1659/(...)), care au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termenul legal inculpatul T. F. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință reducerea cuantumului pedepsei aplicate cu motivarea în esență că, inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptei și este dispus să achite prejudiciul cauzat.
Examinând probele dosarului, Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond raportat la poziția procesuală adoptată de către inculpatul T. F. respectiv cea de recunoaștere a vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a cunoscut și le-a însușit, a acordat eficiență dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală.
Astfel, în esență inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada mai 2008-ianuarie 2009 a sustras din loc public pe timp de zi sau pe timp de noapte telefoanele mobile aparținând mai multor părți vătămate.
S-a invocat de către apărătorul inculpatului că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere. E. superfluă această solicitare deoarece, potrivit art. 213 alin 1 Cod penal însușirea unui bun mobil al altuia deținut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui constituie infracțiunea de abuz de încredere astfel că, existența acestei infracțiuni este condiționată deci de deținerea bunului în gaj, depozit, pentru transport sau în baza oricărui alt contract netranslativ de proprietate care transferă detenția juridică a bunului.
În speță însă, inculpatul așa cum rezultă din probele administrate, a avut certitudinea, intenția de însușire a bunurilor respectiv a telefoanelor mobile deoarece le-a solicitat părților vătămate profitând de buna credință a acestora, telefoanele mobile pentru a dat un telefon iar ulterior, după ce ieșea din localuri nu a mai revenit pentru a le restitui părților vătămate, aceste fapteconstituind infracțiunea de furt calificat prev și ped de art 208 alin 1, 209 alin
1 lit a-g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptei, modul de concret de comitere al acesteia, precum și persoana inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare, dar și prevederile art. 320/1 alin 7 Cod procedură penală privind limitele de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată și nu se impune a fi redusă.
În mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 37 lit a Cod penal, și în baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 557 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 664/30 martie 2006 a J.ecătoriei B.-M., care a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai mare, de 8 ani închisoare.
Numai poziția de recunoaștere și de regret manifestată de către inculpat nu constituie un element determinant și suficient pentru reținerea circumstanțelor atenuante și în consecință reducerea pedepsei, având în vedere că s-a acordat eficiență acestuia prin reținerea dispozițiilor art. 320/1
Cod procedură penală, pe de o parte, iar pe de altă parte raportat la antecedența penală a inculpatului și a faptului că nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului, reducerea pedepsei nu se impune.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de liberate având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, inculpatul fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare, dând dovadă persistență în activitatea infracțională ceea ce denotă un pericol social sporit, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, de altfel inculpatul și-a manifestat dorința de a achita prejudiciul cauzat.
În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu conform art. 385/9 alin 3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 385/15 pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. F., in prezent aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1842 din 8 decembrie 2010 a J.ecătoriei B. M.
Potrivit art. 88 Cod Penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. F., in prezent aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1842 din 8 decembrie 2010 a J.ecătoriei B. M.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. A. D. L. I. C. M.
G. M. N.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./(...) J..fond.C. R.
| ← Decizia penală nr. 250/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 329/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
