Decizia penală nr. 329/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ N.329/R/2011

Ședința publică din 08 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

JUDECĂTORI: V. G.

M. B.

GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul D. F., partea resp.civilmente SC I. S. SRL B., părțile civile U. B. I. T., U. L., U. I. R., B. V., B. M., B. M., C. V., C. E., C. Ana-M., C. D., V. A., de asigurător SC C. A. SA împotriva deciziei penale nr.98/A din 28 februarie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 și 5 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.A. Tudorache, din Baroul Brăila, cu delegație la dosar; părțile civile U. B. I. T. și U. I. R., asistați de apărător ales, av.R. T., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, (av.se prezintă și pentru partea civilă U. L.); apărătorul ales al asigurătorului SC C. A. SA, av.E. I., din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și părțile civile B. V., B. M. și C. Ana M., asistate de apărător ales, av.Cleja R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar (av.se prezintă și pentru părțile civile C. V., C. D., C. E., V. A., B. M.); lipsă fiind părțile civile C. V., C. D., C. E., V. A., B. M., U. L., partea resp.civilmente SC I. S. SRL B., părțile civile S. C. de U. B. și S. C. de R. C. N.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Perța B., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Apărătorul inculpatului depune la dosar o adeverință eliberată de SC S. S. SRL din care rezultă că aceasta este de acord ca inculpatul să execute la locul de muncă pedeapsa aplicată de J. C. N., precum și motivele de recurs.

Apărătorul părților civile, av.Cleja R. depune la dosar practică judiciară, respectiv decizia penală nr.297 din 17 februarie 2010 a Curții de A. B.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul părților civile U., av.R. T. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. Soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea resp.civilmente de la 200.000 euro la câte 50.000 euro pentru fiecare din părinții victimei și la 25.000 euro către sora acestuia. În mod greșit se reține în decizia tribunalului că solicitarea părților civile se raportează la suma de

200.000 euro pentru fiecare membru al familiei. În realitate, s-a solicitat inițial

500.000 euro, dar instanța de fond a acordat suma de 200.000 euro pentru cele trei părți vătămate. E. de acord cu această sumă pentru toți membrii familiei și nu cu 125.000 euro cât a acordat instanța de apel, apreciind că suma stabilită este prea mică vis-a-vis de pierderea suferită. A depus la dosar o adeverință medicală din care rezultă că impactul emoțional îi va urmări întreaga viață. Nu are relevanță că este o faptă din culpă, deoarece a avut ca și consecință moartea unei persoane. Trebuie să fie înțelese și părțile civile, nu doar societatea de asigurare și inculpatul, ori motivarea instanței de apel a îndurerat și mai mult familiile victimelor. Solicită a se reține că în încheierea primei instanțe, la fila 484 se consemnează că sub aspectul laturii civile, inculpatul nu se opune acordării daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat. În recurs, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 4000 lei reprezentând onorariul avocațial.

Apărătorul părților civile, av.Cleja R. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. R. vizează latura civilă sub aspectul daunelor materiale și morale. Daunele morale trebuie acordate pentru fiecare membru al familiei, dar nu se poate susține că surorilor victimei li se cuvine o sumă mai mică decât cea care li se cuvine părinților. Pentru părțile civile C. V. și C. E., părinții victimei C. M., instanța a acordat daune morale în cuantum de 50.000 euro pentru fiecare, dar a redus cuantumul despăgubirilor materiale de la 51.003 lei la

26.000 lei pentru ambii părinți. De asemenea, pentru părțile civile B. V. și B. M., părinții victimei B. V., instanța a acordat daune morale în cuantum de

50.000 euro pentru fiecare, însă a redus cuantumul despăgubirilor materiale de șla 48.122 lei la 26.000 lei. E. de acord cu cuantumul daunelor morale acordat pentru fiecare membru al familiei distinct, dar nu este de acord cu reducerea cuantumului despăgubirilor materiale. Instanța de apel a avut în vedere doar declarația martorului P. M. care a arătat că după aprecierea sa, părțile civile au cheltuit cu înmormântarea și parastasele ulterioare circa

18.000-20.000 lei. Părțile au cheltuit această sumă în plus față de suma pentru care au documente justificative. Victimele au fost niște oameni deosebiți, astfel că, compensațiile morale trebuie să reflecte acest lucru. Pentru surorile victimelor, instanța a acordat daune morale în cuantum de câte 25.000 euro pentru fiecare, fapt ce nu este în concordanță cu suferințele reale prin care aceste părți au trecut ca urmare a pierderii singurului frate. Pierderea unui frate este cel puțin la fel de dureroasă ca și pierderea unui copil, astfel că se justifică acordarea de daune morale în cuantum egal pentru toți membrii familiei. Cu privire la partea vătămată V. A., instanța de apel a menținut cuantumul despăgubirilor materiale, însă a redus la jumătate cuantumul daunelor morale de la 10.000 euro la 5.000 euro. Solicită a se avea în vedere că partea vătămată a fost privată o perioadă îndelungată de posibilitatea de a mai practica sport și a avut nevoie de eforturi mari pentru a se reintegra în viața socială pe care a avut-o înainte de accident. De asemenea, victimele decedate în cadrul aceluiași accident de circulație au fost prietenii și coechipierii acestei părți vătămate și pe care i-a văzut murind lângă el. Pentru toate aceste motive, solicită menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând, să se dispună diminuarea daunelor morale acordate părților civile, având în vedere că este o infracțiune săvârșită din culpă și nu intenționată. Indiferent cât s-ar acorda cu acest titlu, suferința rudelor nu va fi acoperită. A acorda daune morale într-un cuantum exagerat ar însemna să se creeze un precedent nesănătos.

Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței recursurile părților civile, având în vedere că inculpatul este de acord cu despăgubirile solicitate în integralitatea lor. În ce privește recursul inculpatului, acesta vizează doar latura penală și modalitatea de executare a pedepsei. A., solicită aplicarea art.81 C.pen., apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, nefiind necesară privarea de libertate. De la comiterea faptei a trecut o perioadă de timp îndelungată, astfel că o pedeapsă cu executarea ar fi lipsită de eficiență în acest moment. Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, nu se pune problema necesității împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni. A depus la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul și-a găsit loc de muncă, societatea fiind de acord să-l angajeze și să execute pedeapsa la locul de muncă. Solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare și admiterea recursurilor declarate de părțile civile.

Apărătorul părților civile U., av.R. T. lasă la aprecierea instanței recursul inculpatului, solicitând respingerea recursurilor declarate de societatea de asigurare și de partea resp.civilmente.

Apărătorul părților civile, av.Cleja R. arată că este de acord ca inculpatul să execute pedeapsa în libertate. Solicită admiterea recursului inculpatului și respingerea recursurilor declarate de societatea de asigurare și de partea respcivilmente.

Partea civilă B. M. arată că nu se poate face o departajare între suferința părinților și cea a fraților. Solicită menținerea sentinței pronunțate de prima instanță și arată că indiferent de cuantumul daunelor morale, suferința nu va dispărea.

Partea civilă B. V. solicită a se reține că sora victimei, care astăzi nu este prezentă, deoarece este la antrenament, suferă foarte mult pentru dispariția fratelui său.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile și respingerea recursurilor declarate de inculpat, de societatea de asigurare și de partea resp.civilmente.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 581/(...) a Judecătoriei C.-N., în baza art. 178 al.

2 și 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul D. F., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă;

- în baza art. 184 al. 1 și 3 din C.pen. a fost condamnat inculpatul D. F., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă;

- în condițiile art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni;

- în baza art. 34 lit. b din C.pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare urmând să fie executată fără spor în regim de detenție;

- în baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din

C.pen.;

- s-a constatat că pentru autovehiculul cu marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea S. S. I. S.R.L., condus de către inculpat la data de 28 iulie 2006 a fost încheiată polița de asigurare seria BU nr. 0005889 eliberată la data de 1 octombrie 2005 de către S. C. A. S. cu sediul în B. valabilă pentru acest autovehicul începând cu data de 1 mai 2006 și până la data de 2 octombrie 2006, și s-a dispus ca asiguratorul să răspundă în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare;

- în condițiile art. 1000 al. 3 din C.civ. s-a constatat că S. S. I. S.R.L. are calitatea de parte responsabilă civilmente și s-a dispus să răspundă în solidar cu inculpatul pentru despăgubirile materiale și morale;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6.500 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile C. V., C. E., C. Ana-M. și C. D., și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 51.003,08 lei reprezentând daune materiale către părțile civile C. V. și C. E., precum și la plata sumei de

200.000 euro, echivalent în lei, celor patru părți civile, reprezentând daune morale;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile B. V., B. M. și B. M. I. V., și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 48.122,9 lei reprezentând daune materiale către părțile civile B. V. și B. M., precum și la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei, celor trei părți civile, reprezentând daune morale;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile U. B. I. T., și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15115,03 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de U. B. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 775,04 lei;

- în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de R. C.-N. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 201,67 lei;

- în temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului din oficiu Lucaci

A. C. de 200 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției;

- în temeiul art. 193 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile U. B. I. T. suma de

17.515,03 lei, B. V. suma de 4320 lei, C. V. suma de 5401,7 lei, V. A. suma de

1900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată;

- în baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 11.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 28 iulie 2006, inculpatul D. F. a condus autotrenul format dinautotractorul marca Mercedes Benz înmatriculat sub nr. (...) și semiremorca Schimitz cu nr. de înmatriculare (...), ansamblu agabaritic, proprietatea S. I. S. S.R.L. pe ruta G.-Ș.-B.-V.-I.-G.-H.-C.

La data de 28 iulie 2006, echipa de handbal din care făceau parte cele trei victime și partea vătămată se întorceau din stațiunea Saturn spre C.-N. C. trei victime și partea vătămată călătoreau pe locurile din partea stângă în spatele șoferului în primul dintre cele două microbuze, microbuz cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea S. COSTINEȘTI C. S.R.L., condus de către S. J.

C.

În jurul orei 23.35 microbuzul circula cu o viteză de 70 km/h pe podul rutier G. -Vadu Oii, drum prevăzut inițial cu câte două benzi de circulație pentru fiecare sens, dar, în acea perioadă, cele două benzi aferente sensului opus de deplasare a microbuzului erau în lucru, iar circulația era dirijată pe cele două benzi de sens în direcția de deplasare a microbuzului. Restricțiile de circulație ca urmare a lucrărilor erau în mod regulamentar semnalizate.

M. S. J. C. a declarat că circula aproape de parapetul din dreapta sa, pe un drum care nu prezenta denivelări, iar la un moment dat, circulând pe porțiunea de drum îngustată, a văzut două faruri puternice din direcția opusă. Când a ajuns în dreptul vehiculului ale cărui faruri le văzuse a fost agățat și atunci a realizat că autovehiculul ce venea din direcția opusă circula pe contrasens. M. N. M. S., cel de al doilea șofer al microbuzului cu care făcuse schimbul martorul S. J. C. cu puțin înaintea orei 23.30, a declarat că se afla lângă șofer când a văzut din față un autovehicul care a intrat pe porțiunea de drum îngustată printr-un viraj la stânga trecând peste marcajul longitudinal continuu. Cei doi martori nu au observat semnale luminoase pe partea stângă a autovehiculului care venea din direcția opusă. Din momentul impactului care nu a mai putut fi evitat de către martorul S. J. C., microbuzul a circulat razant cu parapetul din dreapta până la oprire. M. R. M. A. care se afla în același microbuz pe rândul al treilea din partea dreaptă a declarat că în momentul impactului, martorul N. i-a strigat martorului S. să tragă spre dreapta astfel că au ajuns proiectați în parapet.

Ceilalți pasageri ai microbuzului nu au văzut derularea evenimentelor fie pentru că dormeau, fie pentru că erau în stare de semi-veghe, aducându-și aminte doar de cele petrecute după impactul dintre cele două autovehicule.

Analizând procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului și a martorilor arătați mai sus, toate acestea coroborate cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză după începerea urmăririi penale împotriva inculpatului, instanța de fond a reținut că segmentul de drum pe care se circula avea o lățime de 6,70 m și era delimitat de marcaj longitudinal continuu, ceea ce face ca fiecare bandă de circulație să aibă o lățime de 3,50 m. pe ambele sensuri de mers existau indicatoare care limitau viteza de 40 km

(conform procesului verbal de cercetare la fața locului). La o distanță de 5 m de indicator, pe sensul de mers dinspre B. spre C., adică sensul de mers al autotrenului, erau montate succesiv, la o distanță de 10 m între ele, patru balize direcționale, prevăzute cu lămpi de culoarea galbenă și având la bază indicatorul Ocolire spre stânga. C. planșelor fotografice de la fața locului și declarațiile martorilor, drumul pe care se circula nu prezenta denivelări, aspect reținut și de către expertul judiciar. L. semiremorcii platformă tractată de către inculpat era de 2,45 m, iar foile de tablă transportate ieșeau din gabaritul acesteia cu 28 de cm, ceea ce conduce la concluzia că lățimea concretă a autotrenului era de 3,01 m. L. microbuzului era de 1,933 m. A. era prevăzut cu un girofar de culoarea galbenă montat pe cabina tractorului. De pe partea stânga față s-a identificat sub platformă locul de unde s-a desprins suportulpentru lampa de gabarit, iar în zona în care s-a desprins suportul nu s-a evidențiat nici un conductor electric care să fi alimentat lampa, ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că lampa de gabarit nu era în funcțiune. Concluzia este întărită de declarațiile martorilor S. J. C. și N. M. S. Pe colțul din stânga față al încărcăturii semiremorcii s-au găsit resturi de geam, de tablă și garnituri de cauciuc care provin de la microbuz. C. aceste date cu concluziile rapoartelor de autopsie medico-legale, instanța de fond a reținut că decesul celor trei persoane, B. V. O., U. B. O. și C. M. care ocupau locurile de la geam din partea stângă a microbuzului, în spatele șoferului, s-a produs exclusiv ca urmare a impactului violent cu tabla transportată de autotrenul condus de către inculpat și care a secționat partea stângă a microbuzului. Masa totală a autotrenului condus de către inculpat, respectiv de 48,270 tone depășea greutatea totală prevăzută în autorizația specială de transport, respectiv 39 tone, cât și greutatea pe osii din același document. S-a reținut concluzia raportului de expertiză efectuat de A. I.-M. conform căreia, depășirea greutăților așa cum au fost menționate anterior a avut ca efect direct reducerea coeficientului global de frânare a autotrenului. Din diagrama de parcurs depusă la dosarul cauzei și adresa de la fila 203 din dos. UP vol I, instanța de fond a reținut că la momentul impactului autotrenul circula cu o viteză de 62 de km/h.

C. raportului de expertiză impactul dintre cele două autovehicule a avut loc la o distanță de 59 m de ultima baliză direcțională situată pe sensul de circulația a autotrenului condus de către inculpat și care era poziționată pe marcajul longitudinal continuu care delimita cele două sensuri de circulație pe pod înainte de efectuarea reparațiilor. Concluziile raportului de expertiză sunt rezonabile, prezentând un grad foarte mare de probabilitate cu privire la manevrele efectuate de inculpat. A., având în vedere lățimea autotrenului de

3,01 m și lățimea benzii pe care a fost direcționat de baliză, respectiv de 3,35 m, inculpatul trebuia să circule la o distanță de 17 cm de marcajul longitudinal ce delimita banda sa de circulație de cea a microbuzului, distanță identică cu cea din partea dreaptă, unde se efectuau lucrările. Pentru a depăși obstacolul reprezentat de ultima baliză, inculpatul a efectuat, în mod ineluctabil un viraj la stânga mai amplu, pentru a permite remorcii, care este mobilă în raport cu capul de tractor, să depășească în siguranță ultima baliză. În urma acestui viraj, în mod necesar autotrenul a depășit marcajul longitudinal intrând pe sensul de deplasare al microbuzului. După depășirea balizei cu întregul corp al remorcii, a urmat manevra de virare la dreapta pentru a reveni cu întreg autotrenul pe banda sa de deplasare, ceea ce presupune că în momentul inițializării manevrei spre dreapta cu tractorul remorca, cel puțin partea din față stânga a semiremorcii era în continuarea liniei de deplasare descrise de tractor, respectiv pe sensul opus pe care circula microbuzul. Având în vedere viteza cu care circula autotrenul, respectiv 63 km/h și distanța de 59 de m, față de ultima baliză ocolită de autotren, la care s-a produs impactul dintre cele două autovehicule, timpul scurs de la inițializarea manevrelor descrise mai sus și până la impact a fost de 0,056 minute, adică 3,36 secunde. În mod cert, dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza de până la 10 km/h, ar fi reușit să redreseze ansamblul agabaritic pe sensul său de mers într-o distanță mai mică.

Din fotografiile celor două autovehicule luate odată cu cercetarea la fața locului și de din dinamica accidentului descrisă mai sus s-a reținut că, în concordanță cu împrejurările de fapt mai sus reținute, microbuzul a intrat în coliziune direct cu semiremorca autotrenului, care a acroșat microbuzul începând cu partea stângă, de la nivelul locului șoferului microbuzului și a continua secționarea părții stângi cu o profunzime din ce în ce mai redusăpână la capătul microbuzului. Și este firesc să fie așa, de vreme ce atât tractorul autotrenului, care avea remorca pe sensul de deplasare al microbuzului, cât și partea frontală a microbuzul nu prezintă urme ale impactului inițial ce în mod evident a fost cel mai puternic. De altfel, inculpatul a declarat că impactul l-a perceput ca un zgomot în dreptul semiremorcii.

C. art. 50 din Ordinul 407/1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea și efectuarea transporturilor rutiere cu greutăți și/sau cu dimensiuni de gabarit care depășesc limitele maxime prevăzute în Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor trecerea pe poduri, pe pasaje superioare și viaducte se va efectua cu viteza maxima de 10 km/h, fără opriri, fără socuri, pe banda din dreapta în sensul de mers sau conform condițiilor speciale prevăzute în autorizație. În cazurile speciale prevăzute în autorizație trecerea se poate efectua prin tractare cu cablu. Potrivit art. 56 din același act normativ dacă lățimea convoiului în mers este cuprinsă între limita maxima admisă și 3,20 m inclusiv, acesta va avea montata, suplimentar, în mod obligatoriu, în fata și în spate, câte o tablita avertizoare cu inscripția "ATENTIE! GABARIT DEPĂȘIT!", iar mijlocul de tractare va folosi continuu lampile girofar de culoare galbena. Instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză cu privire la faptul că ansamblul agabaritic condus de către inculpat nu avea montată plăcuța avertizoare și nici nu erau semnalizate vizibil limitele laterale ale încărcăturii, aceste concluzii coroborându-se cu declarațiile martorilor.

Totodată a reținut că dispozițiile art. 41, 47 și 48 din OUG 195/2002, R, în vigoare la acea dată, precum și disp. art. 129 și 153 din HG 85/2003, obligau inculpatul să circule cât mai spre partea dreaptă.

Raportat la viteza de deplasare, inculpatul a declarat că a considerat că trebuie să urmeze indicatoarele care limitau viteza de deplasare, iar nu alte norme, însă normele care reglementează în mod special regimul de deplasare a autovehiculelor agabaritice au prioritate și că, de altfel, limitarea de viteză pentru camioane pe acel sector de drum era de 40 km/h.

Concluzionând asupra elementelor de fapt detaliate mai sus, instanța de fond a reținut că, la nivelul raportului de cauzalitate, decesul celor trei tineri, respectiv B. V. O., U. B. O. și C. M., precum și vătămarea corporală a părții vătămate V. A. s-au datorat exclusiv nesemnalizării corespunzătoare a încărcăturii agabaritice, a manevrei de intrare pe drumul îngustat ce a presupus conducerea pe contrasens a autotrenului de către inculpat, precum și a vitezei mult peste limita legală cu care circula inculpatul și care a afectat în mod direct coeficientul și timpul de frânare.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D. F. care, în noaptea zilei de 28 iulie 2006, în jurul orei 23.30, a condus autotractorul marca Mercedes Benz înmatriculat sub nr. (...) și semiremorca Schimitz cu nr. de înmatriculare (...), ansamblu agabaritic, proprietatea S. I. S. S.R.L. pe podul rutier G. -Vadu Oii cu nerespectarea dispozițiilor legale privind semnalizarea corespunzătoare, prin depășirea vitezei legale și prin intrarea pe contrasens, intrând astfel în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea S. COSTINEȘTI C. S.R.L., condus de către S. J. C., iar ca urmare a impactului au decedat B. V. O., U. B. O. și C. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 și 5 din C.pen..

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de consecințele deosebit de grave ale faptei inculpatului, de atitudineainculpatului care, pe parcursul procesului penal nu a înțeles să conștientizeze fapta și urmările ei, fie încercând să disipeze vinovăția asupra altor persoane, fie să potențeze anumiți factori sau condiții, care, deși prezenți, nu au intervenit în lanțul cauzal dintre fapta inculpatului și rezultat. A reținut faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale, precum scopul pedepsei penale raportat la cei 4 ani scurși de la data săvârșirii faptelor. În baza art. 178 al. 2 și 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D. F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 902/II/b/39/12 februarie

2009, examinându-se documentele medicale ale părții vătămate de la epoca evenimentului rutier descris mai sus, s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale. C. procesului verbal de la filele 24-27 vol. II dos. UP, inițial, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată V. A. P. și singura declarație luată părții vătămate a fost la data de 3 februarie 2009 și nu există vreo probă la dosarul cauzei din care să rezulte că părții vătămate i-ar fi fost adusă la cunoștință identitatea inculpatului, mai repede de data de 4 martie 2009, declarând că formulează plângere prealabilă. Plângerea a fost formulată și în scris la data de

11 martie 2009. Așadar a reținut că partea vătămată a respectat termenul prev. de art. 284 din C.p.p.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D. F. care, în noaptea zilei de 28 iulie 2006, în jurul orei 23.30, a condus autotractorul marca Mercedes Benz înmatriculat sub nr. (...) și semiremorca Schimitz cu nr. de înmatriculare (...), ansamblu agabaritic, proprietatea S. I. S. S.R.L. pe podul rutier G. -Vadu Oii cu nerespectarea dispozițiilor legale privind semnalizarea corespunzătoare, prin depășirea vitezei legale și prin intrarea pe contrasens, intrând astfel în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea S. COSTINEȘTI C. S.R.L., condus de către S. J. C., iar impactul a provocat leziuni părții vătămate V. A. care au necesitat pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 din C.pen.

Reținând aceleași criterii de individualizare a pedepsei în baza art. 184 al.

1 și 3 din C.pen. l-a condamnat pe inculpatul D. F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În condițiile art. 33 lit b din C.pen. instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C.pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care va fi executată fără spor în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din

C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Despre latura civilă:

Dintru început instanța de fond a constatat că pentru autovehiculul cu marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea S. S. I. S.R.L., condus de către inculpat la data de 28 iulie 2006 a fost încheiată polița de asigurare seria BU nr. 0005889 eliberată la data de 1 octombrie 2005 de către S. C. A. S. cu sediul în B. valabilă pentru acest autovehicul începând cu data de 1 mai

2006 și până la data de 2 octombrie 2006, și s-a dispus ca asiguratorul să răspundă în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.

Totodată, a reținut că inculpatul era angajat al S. I. S. S.R.L., iar la data de 28 iulie 2006 efectua un transport în temeiul atribuțiilor de angajat. În consecință în condițiile art. 1000 al. 3 din C.civ. a constatat că S. S. I. S.R.L. are calitatea de parte responsabilă civilmente urmând să răspundă în solidar cu inculpatul pentru despăgubirile materiale și morale.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciu material părților civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 28 iulie 2006, precum și un prejudiciu moral.

Instanța de fond a luat în considerare declarațiile martorilor cu privire la cheltuielile efectuate de părți ca urmare a evenimentului din data de 28 iulie

2006, nefiind rezonabil să se pretindă părților numai proba cu înscrisuri, având în vedere starea emoțională produsă de decesul celor trei tineri și accidentarea părții vătămate. C. făcute de către părinții celor trei victime cu aducerea trupurilor la C.-N., cu funeraliile, cu ritualurile ortodoxe ulterioare și cu organizarea memorialului anual TAMIBO au fost dovedite prin înscrisuri, în parte și prin martorii F. E. V., P. M. F. și S. S.

C. făcute de părțile vătămate V., au fost dovedite prin declarația lui V. E. Cât privește daunele morale instanța de fond a reținut că cei trei tineri aveau 15 ani, proveneau din familii unite și aveau posibilități reale de a deveni sportivi de performanță. Dispariția prematură a celor trei tineri în condiții tragice a produs familiilor un șoc emoțional ale cărui consecințe se vor resimți și pe mai departe. În acest sens pledează și inițiativa părților civile care mențin vie amintirea celor trei tineri decedați prin organizarea unei manifestații sportive comemorative anuale. Reparația prejudiciului moral se va face atât printr-un act de justiție coerent care să țină seama de demnitatea inculpatului cât și de demnitatea și vulnerabilitatea părților civile, dar și în mod efectiv prin acordarea unei despăgubiri proporționale cu trauma psihică și chiar fizică încercată de către părțile civile.

Considerând dovedite despăgubirile materiale și întemeiate în parte despăgubirile morale instanța de fond a admis în parte acțiunile civile după cum urmează:

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile C. V., C. E., C. Ana-M. și C. D. și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 51.003,08 lei reprezentând daune materiale către părțile C. C. V. și C. E., precum și la plata sumei de

200.000 euro, echivalent în lei, celor patru părți civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile B. V., B. M. și B. M. I. V. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 48.122,9 lei reprezentând daune materiale către părțile civile B. V. și B. M., precum și la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei, celor trei părți civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile U. B. I. T. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15115,03 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale.

Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. A., instanța de fond a reținut că acesta, pe lângă prejudiciul material imediat a suferit un prejudiciu moral constând în suferințele fizice cauzate de leziuni, precum și un prejudiciu estetic reprezentat de cicatricele încă vizibile. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3

C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. A. cu domiciliul în C.-N., str. Dâmboviței, nr. 45, ap. 27, jud. C. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6.500 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de U. B. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 775,04 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 C.civ. a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de R. C.-N. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 201,67 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 193 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile U. B. I. T. suma de

17.515,03 lei, B. V. suma de 4320 lei, C. V. suma de 5401,7 lei, V. A. suma de

1900 lei, reprezentând onorariile avocaților aleși.

În baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 189 din C.p.p., onorariul avocatului din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpatul D. F., partea responsabilă civilmente SC S. SRL, asiguratorul de răspundere civilă SC C. SA, și avocat P. P. A., declarațiile fiind înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca, la datele de (...), (...), (...) și respectiv la data de (...).

În motivarea apelului inculpatului, acesta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei închisorii, apreciindu-se că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, sau în tot cazul, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, deoarece inculpatul a recunoscut fapta și a manifestat un regret profund față de consecințele acesteia.

Partea responsabilă civilmente a criticat soluția instanței de fond atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. Pe latură penală s-a arătat că instanța de fond a îmbrățișat opinia procurorului ce l-a trimis în judecată pe inculpat, și care l-a găsit pe acesta ca fiind singurul vinovat pentru tragicul accident, în condițiile în care în lanțul cauzal s-au suprapus și acțiunile altor persoane. În mod eronat instanța de judecată a respins cererea de extindere a procesului penal și față de alte persoane. De asemenea în mod eronat prima instanță a respins cererea de efectuarea a unei noi expertize tehnice, în condițiile în care raportul luat în considerare de instanța de fond se bazează pe probabilități, concluzionând într-un mod lipsit de profesionalism. Se mai arată că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că plângerea părții vătămate V. A. nu este tardivă. Pe latură civilă, despăgubirile materiale stabilite de prima instanță, ca și daunele morale acordate sunt total nejustificate, exorbitante și în totală contradicție cu jurisprudența instanțelor de judecată.

Asiguratorul de răspundere civilă a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică cu privire la soluția dată laturii civile, apreciind că daunele materiale și morale acordate sunt exagerate și nedovedite, instanța bazându-și,în principal dispozițiile, pe declarațiile absolut subiective ale unor martori, și nu pe înscrisuri.

În motivele de apel av. P. P. A. a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, sub aspectul amendării sale cu suma de 5000 Ron, pentru lipsa nejustificată, la termenul din data de (...).

Prin decizia penală nr.98 din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr.(...), în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod P. P.ă au fost admise apelurile declarate de inculpatul D. F., partea responsabilă civilmente SC S. SRL, și asigurătorul de răspundere civilă SC C. SA, cu sediul în S. împotriva sentinței penale nr. 581/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată cu privire la cuantumul daunelor materiale cuvenite, părților vătămate C. V. și C. E. și B. V. și B. M., și cu privire la cuantumul daunelor morale cuvenite părților civile V. A., C. V., C. E., C. Ana M., C. D., B. V., B. M., B. M. I. V., U. B. I. T., U. L. și U. I. R. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile C. V. și C. E. suma de 26.000 lei daune materiale și câte

50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale pentru aceleași părți civile, iar pentru părțile civile C. Ana-M. și C. D. suma de câte 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile B. V. și B. M. suma de 26.000 lei daune materiale și câte 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu t i t l u de daune morale pentru aceleași păți civile, iar pentru partea civilă B. M. I. V. suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile U. B. I. T. și U. L. câte 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, iar pentru partea civilă U. I. R. suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

A fost menținut cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părților civile U. B. I. T. și U. L.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile V. A. suma de 5.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor de această natură.

A fost menținut cuantumul daunelor materiale acordate acestei părți civile.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod P. P.ă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de av. P. P. A., împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 189 Cod P. P.ă s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, sumă ce s-a avansat din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. -av. Gânscă I..

În temeiul art. 192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 193 al. 6 Cod P. P.ă au fost respinse cererile apărătorilor părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această soluție T.ul a constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al. 1 Cod P. P.ă, în condițiile în care declarațiile de apel au fost depuse la datele de (...) și (...), deci la circa o săptămână de la data pronunțării soluției apelate, în condițiile în care unele părți nu au fost prezente la dezbaterea judiciară a fondului cauzei și nici la pronunțarea soluției, astfel că era necesară comunicarea copiei de pe minuta sentinței apelate, ori la dosarul cauzei nu există dovezile de comunicare ale copiilor minutei sentinței atacate.

Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de părțile apelante, s- a apreciat că instanța de fond a administrat un probatoriu complet, prin interpretarea coerentă a căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective. Instanța de fond a stabilit indubitabil că inculpatul D. F. a încălcat prevederile art. 50 din Ordinul 407/1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea și efectuarea transporturilor rutiere cu greutăți și/sau cu dimensiuni de gabarit care depășesc limitele maxime prevăzute în Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, în conformitate cu care, trecerea pe poduri, pe pasaje superioare și viaducte se va efectua cu viteza maxima de 10 km/h, fără opriri, fără șocuri, pe banda din dreapta în sensul de mers sau conform condițiilor speciale prevăzute în autorizație. În cazurile speciale prevăzute în autorizație trecerea se poate efectua prin tractare cu cablu. Potrivit art. 56 din același act normativ dacă lățimea convoiului în mers este cuprinsă între limita maxima admisă și 3,20 m inclusiv, acesta va avea montata, suplimentar, în mod obligatoriu, în față și în spate, câte o tăbliță avertizoare cu inscripția "ATENTIE! GABARIT DEPĂȘIT!", iar mijlocul de tractare va folosi continuu lămpile girofar de culoare galbena. Ori din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, instanța de fond a reținut în mod just că ansamblul agabaritic condus de către inculpat nu avea montată plăcuța avertizoare și nici nu erau semnalizate vizibil limitele laterale ale încărcăturii, aceste concluzii coroborându-se, de altfel, cu declarațiile martorilor oculari, care reprezintă de altfel singurele probe în cauză.

S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de efectuarea a unei noi expertize tehnice auto, în condițiile în care expertiza luată în considerare nu lasă îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor sale. Desigur că concluziile acestui raport, se bazează, în condițiile în care expertul nu este martor ocular, pe extragerea unor date obiective, de către expert, din celelalte probe ale cauzei, iar dinamica producerii accidentului are la fundament, calcule probabilistice, de aici, și formulele uzitate de obicei de experți, este posibil ca…, probabil că…

Se mai precizează că concluzia finală a instanței de fond în sensul că acțiunile inculpatului au avut rol determinant și neechivoc în lanțul cauzal al evenimentului rutier, s-a construit pe întreg ansamblul probator al cauzei, și nu doar pe concluziile expertului A. I. M. De altfel concluziile la care a ajuns expertul, așa cum am arătat mai sus, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor oculari.

Cu privire la extinderea procesului penal față de alte persoane, constatăm că potrivit art. 337 Cod P. P.ă când în cursul judecății se descoperă In date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o alta persoană, dar în legătura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privirela acea persoană, dispozițiile art. 336 Cod P. P.ă aplicându-se în mod corespunzător.

Ori potrivit acestui text de lege, dacă în cursul judecății, în sarcina inculpatului se descoperă date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătura cu infracțiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, după caz, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită; dacă procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită. Dacă procurorul nu participă la judecată și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

După cum se poate vedea, procurorul este titularul, în situațiile în care participarea sa la judecată este obligatorie, cum este cazul și în speța de față, extinderii procesului penal, instanța putând proceda la extinderea procesului penal numai în situațiile în care procurorul nu participă la judecată, acest lucru fiind firesc și dintr-o logică elementară referitoare la nesuprapunerea funcțiilor și competențelor în cadrul procesului penal, judecătorul neputând să îndeplinească și funcția de acuzator.

Pe de altă parte față de numitul S. J. C., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, ori inculpatul sau părțile vătămate puteau ataca dispoziția de netrimitere în judecată a acestei persoane, în condițiile procedurii descrise de art. 278^{1 Cod P. P.ă.}

A. în consonanță cu cele reținute de către prima instanță că plângerea părții vătămate V. A. nu este tardivă, în contextul în care, la dosar nu există dovada că acesta a cunoscut cu exactitate identitatea autorului faptei anterior datei de (...), când precizează că dorește să formuleze plângere prealabilă, lucru pe care l-a și făcut la data de (...).

S-a constatat că valorizând toate criteriile de individualizare a pedepsei stabilite de art. 72 Cod P., instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse într- un cuantum echilibrat, menite să realizeze atât funcția de prevenție generală, prin exemplaritatea pedepsei, cât și cea specială, iar din această ultimă perspectivă, pedeapsa rezultantă de 3 ani este aptă să constituie o premisă favorabilă pentru reeducarea inculpatului. A. totodată că pedeapsa rezultantă satisface atât funcția punitivă, aflictivă, moralizatoare, cât și cea de satisfacere a dorințelor părților vătămate de a li se oferi o satisfacție a sancționării persoanei vinovate de suferința lor îndelungată, provocată de pierderea celor trei tineri sportivi.

Nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru suspendarea condiționată a pedepsei rezultante, deoarece în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa rezultantă nu trebuie să depășească 2 ani, ori în acest caz pedeapsa ce a reieșit în urma contopirilor dictate de art. 34 Cod P. este de 3 ani. E. adevărat că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani, din punct de vedere strict legal, însă privind această perspectivă prin prisma gravității deosebite a faptei inculpatului, a jurisprudenței recente a instanțelor clujene, determinată de o reacție colectivă vehementă din partea opiniei publice, în legătură cu pedepsele prea blânde aplicate pentru astfel de infracțiuni, prin porta vocea sa, presa scrisă și audiovizuală, tribunalulapreciază că această modalitate de executare nu este adecvată la gravitatea faptei, cu atât mai mult cu cât instanța de apel nu are convingerea, față de atitudinea inculpatului manifestată pe tot parcursul procesului penal, că numai pronunțarea pedepsei, în sine, va constitui pentru inculpat un temei de meditație, de reeducare și readaptare a comportamentului său, prin conformarea la toate normele sociale. Credem că în acest caz, de esența reeducării inculpatului este executarea pedepsei în regim de detenție.

În legătură cu acțiunile civile promovate de părțile civile, apreciem că acestea u fost eronat soluționate de către instanța de judecată. A., motivarea instanței cum ca nu ar fi rezonabil la soluționarea laturii privind pretențiile materiale a se pretinde părților civile numai proba cu înscrisuri, ci este imperios necesară și administrarea probei testimoniale, este reală, în sensul că în măsura în care pretențiile materiale dovedite cu acte nu pot fi acoperite in întregime se impune și proba testimonială. Însă instanța de fond a acordat în totalitate despăgubirile materiale solicitate de către părțile civile, în condițiile în care, nici măcar prin proba testimonială nu s-a ajuns la probarea pretențiilor lor.

A., părțile civile C. s-au constituit parte civilă cu suma de 51.003,08 lei daune materiale și 250.000 euro daune morale pentru fiecare din cei patru membrii ai familiei C. (file 62 din vol. I din dos. instanță). Din actele depuse la filele 65-78 rezultă un total al daunelor materiale de 10.296, 48 lei. A. că aceste probe cu înscrisuri se completează cu declarația martorului P. M. F., un apropiat al familiilor părților vătămate, în condițiile în care copilul său a fost coleg cu cele trei victime, și a ajutat la pregătirile pentru înhumarea acestora, chiar unele chitanțe și facturi aferente acestui eveniment fiind emise pe numele său. Acest martor a relatat că apreciază că familiile victimelor au cheltuit cu înmormântarea și parastasele ulterioare circa 18.000-20.000 lei, iar cu ridicarea monumentului funerar și a competițiilor comemorative fiecare familie a mai cheltuit suma de 6.ooo lei.

Părțile civile B. -. constituit părți civile cu suma de 48.122,19 lei daune materiale și 330.000 euro daune morale pentru fiecare dintre cei trei membrii aui familiei B.. Însumând chitanțele depuse de aceste părți civile la dosar, la filele 89-123, rezultă că au justificat cheltuieli în sumă de 15.789, 38 lei, iar acțiunea civilă se probează pe lângă aceste înscrisuri și cu declarația martorului mai sus amintit, în sensul celor relatate anterior.

Părțile civile U. s-au constituit părți civile cu suma de 15.115,03 lei (filele

308-309) daune materiale și daune morale în sumă de 200.000 euro pe membru de familie. Și în cazul acestor părți civile înscrisurile de la dosar relevă că acestea au efectuat cheltuieli materiale cu înmormântarea și parastasele ulterioare în sumă de 9.228,79 de lei, în condițiile în care unele chitanțe sunt comune pentru toate părțile vătămate, de unde reiese că cheltuială justificată cu respectiva chitanță a fost una comună, pe care familiile trebuiau să o împartă la trei (fiind trei familii implicate în organizarea înmormântării). Până la concurența sumei solicitate, probațiunea a fost completată prin declarația aceluiași martor mai înainte invocat, și pentru părțile civile U. C. dacă declarația de martor (P.) a evidențiat daune materiale efectuate de această familie mai mari decât cele solicitate, instanța de fond, ca și cea de apel, nu se poate pronunța decât pentru ceea ce s-a cerut și nu pentru mai mult.

S-a apreciat că datele furnizate de către martorul P., legat de daunele materiale, sunt în concordanță cu alte date și informații culese de instanța de apel (a se vedea în acest sens ), date referitoare la aceeași perioadă de referință în care a avut loc și tragicul eveniment de pe urma cărora au suferit părțile civile. Din aceste date reiese, că cea mai luxoasă înmormântare, urmată deobiceiurile locale, costă maxim 150 milioane de lei vechi, la nivelul datei de 7 iunie 2006, deci cu puțin timp înainte de decesul celor trei victime. Ori din cele ce se văd din fotografiile de la dosar, rezultă că victimele au avut parte de o înmormântare obișnuită, fără cheltuieli ce se depășească în mod semnificativ media unor astfel de evenimente.

În legătură cu daunele morale acordate, apreciem că și acestea sunt în parte nejustificate. Trebuie avut în vedere aici faptul că infracțiunea în urma căreia și-au pierdut viața cei trei tineri a fost una din culpă și nu cu intenție, așa încât aceste daune trebuie să vizeze și acest aspect, precum și practica instanțelor de judecată raportat la cauze similare. Nu poate fi negat șocul și trauma imensă produsă familiilor celor trei victime, dar nu mai puțin real este și faptul că fiecare familie a pierdut un singur membru, ori instanța de fond a privit aceste pierderi, global, ca și cum și moartea celorlalți tineri, din celelalte familii, i-ar fi afectat și pe membrii familiei care ar trebui să-și deplângă doar propria pierdere. Pe de altă parte, vocația de a solicita daune morale se naște în patrimoniul fiecărui membru din familia victimei, individual și în funcție strict de relațiile de afecțiune și interacțiune umană existente între părinți și copii, pe de o parte, sau între frați, pe de altă parte.

Prin prisma celor mai sus evidențiaze s-a apreciat că daune morale în cuantum de câte 50.000 euro pentru fiecare părinte și de 25.000 euro pentru fiecare frate, sunt dezdăunări drepte, ce au la bază o suferință reală și care nu constituie izvor de îmbogățire fără justă cauză.

Ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate V. A., de cicatricele ce au rămas pe corpul acestuia, fără ca acestea să-i producă grave prejudicii de natură estetică, de perioada de spitalizare, apreciem că daunele morale de 5.000 de lei, sunt apte să compenseze acestei părți civile suferința pricinuită de accidentul de circulație a cărui victimă a fost.

În legătură cu apelul apărătorului ales al inculpatului D., tribunalul îl apreciază ca inadmisibil. A., apelul declarat împotriva unei sentințe penale vizează și încheierile de la fond, cu excepția celor care sunt supuse unei căi separate de atac.

Ori cererea de reexaminare constituie o veritabilă cale de atac.

Prin reglementarea reexaminării amenzii judiciare, cuprinsă în art. 199

Cod P. P.ă, nu sunt încălcate drepturile fundamentale, la un proces echitabil

(art.6 CEDO) și dreptul la un recurs efectiv (art.13 DECO). Succint, CEDO nu consideră că art.6 este încălcat în situația existenței unei hotărâri judecătorești date în primă și ultimă instanță, în situația în care magistratul care a pronunțat-o se bucură de garanțiile de independență și imparțialitate, ceea ce este cazul și în speța de față. De asemenea, dreptul la un recurs efectiv (art.13

CEDO) nu implică examinarea unei măsuri luate de un astfel de magistrat de o altă instanță de judecată, ci doar ca mijlocul pus la dispoziție de legislația internă, (în alegerea căruia statele au o marjă de apreciere cu privire la modul în care asigură remediile impuse de art.13), pentru înlăturarea vătămării, să fie efectiv și accesibil. Or, în practica judiciară îndeplinirea acestor condiții a fost dovedită, nu de puține ori cererile de reexaminare au fost admise iar amenda judiciară aplicată a fost redusă sau înlăturată. Că în cazul concret nu s-a întâmplat așa, nu îi dă dreptul apărătorului ales să folosească calea de atac a apelului împotriva încheierii de reexaminare din data de (...), în condițiile în care a uzat de o cale de atac separată, aceasta fiind chiar cererea de reexaminare.

Sintetizând toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod P. P.ă, tribunalul a admis apelurile declarate de inculpatul D. F.,partea responsabilă civilmente SC S. SRL și asigurătorul de răspundere civilă SC C. SA împotriva sentinței penale nr. 581/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată cu privire la cuantumul daunelor materiale cuvenite, părților vătămate C. V. și C. E. și B. V. și B. M., și cu privire la cuantumul daunelor morale cuvenite părților civile V. A., C. V., C. E., C. Ana M., C. D., B.

V., B. M., B. M. I. V., U. B. I. T., U. L. și U. I. R. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile C. V. și C. E. suma de 26.000 lei daune materiale și câte

50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale pentru aceleași părți civile, iar pentru părțile civile C. Ana-M. și C. D. suma de câte 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile B. V. și B. M. suma de 26.000 lei daune materiale și câte 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu t i t l u de daune morale pentru aceleași păți civile, iar pentru partea civilă B. M. I. V. suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părților civile U. B. I. T. și U. L. câte 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, iar pentru partea civilă U. I. R. suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceste părți civile.

A fost menținut cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părților civile U. B. I. T. și U. L.

În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod P. P.ă a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile V. A. suma de 5000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor de această natură.

A fost menținut cuantumul daunelor materiale acordate acestei părți civile.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod P. P.ă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de av. P. P. A., împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 189 Cod P. P.ă s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, sumă ce s-a avansat din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea

Baroului C. -av. Gânscă I..

În temeiul art. 192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 193 al. 6 Cod P. P.ă au fost respinse cererile apărătorilor părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente, S. de asigurare S. C. A. S.A și părțile civile B. I.

T., U. L., U. I. R., B. V., B. M., B. M. I. V., C. V., C. E. C. Ana M. , C. D. și V.

A.

Inculpatul D. F. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penaleatacate împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând cauza aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat.

În motivele de recurs inculpatul prin memoriul depus la dosar a arătat că accidentul s-a produs din culpă, care necesită a fi analizată în baza tuturor împrejurărilor care au dus la comiterea faptei.

Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului că acesta a încercat să- și micșoreze vinovăția și că aceasta s-ar datora și altor persoane, însă atitudinea inculpatului a fost aceea de a încerca să justifice și să explice cum s-a întâmplat producerea accidentului, în sensul că s-au efectuat în cauză mai multe expertize care au stabilit o seamă de nereguli și la celălalt conducător auto implicat în accident.

Pentru aceste motive inculpatul a arătat că executarea pedepsei cu privare de libertate este în neconcordanță nu cu gravitatea faptei, ori cu consecințele acesteia, ci cu scopul dat de lege sancțiunii penale, iar legea prevede și modalități alternative de executare a acesteia prin suspendare condiționată sub supraveghere ori chiar prin executare la locul de muncă.

S. de asigurare a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se dispună reducerea daunelor morale acordate părților civile, cu motivarea că infracțiunea a fost comisă din culpă și indiferent ce sumă s-ar acorda cu acest titlu, suferința rudelor victimelor nu poate fi acoperită.

Partea responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate pe motiv că acestea ar fi nelegale și netemeinice atât pe latură penală a cauzei cât și sub aspectul soluționării laturii civile.

În motivele de recurs s-a arătat că instanțele de fond și de apel nu au lămurit toate cauzele și împrejurările care au determinat evenimentul rutier în care a fost implicat inculpatul cu urmări deosebit de grave, precum și stabilirea corectă și cu obiectivitate a tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea faptei.

Părțile civile U. B. Ion T., U. L. și U. I. R. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, cu menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond.

În motivele de recurs părțile civile au arătat că instanța de apel în mod neîntemeiat a redus cuantumul daunelor morale de la suma de 200.000 euro la suma de 125.000 euro, încercând să minimalizeze trauma psihică pe care o resimt de la decesul fiului lor în vârstă de doar 16 ani și până la sfârșitul vieții acestora.

Practic copilul părților civile a fost secționat în urma accidentului de circulație, iar imaginea de coșmar persistă și al momentul actual.

Nici o sumă de bani nu va putea acoperi suferința morală a părților civile, însă acestea nu înțeleg să dea dovadă de clemență față de societatea de asigurare și nici față de părțile responsabile de producere a accidentului care au obligația de a acoperii pretențiile acestora.

Părțile civile au mai arătat că recursul vizează și neacordarea cheltuielilor judiciare din apel respectiv onorariul pentru apărătorul ales de acestea, care fără nici o motivare nu a fost acordat.

Părțile civile B. V., B. M., B. M. I. V., C. V., C. E., C. Ana-M., C. D. și V. A. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, cu menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond referitoare la plata daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul alături de partea responsabilă civilmente față de părțile civile.

În motivele de recurs părțile civile au arătat că instanța de apel în mod neîntemeiat a redus cuantumul daunelor morale la câte 50.000 euro pentru fiecare părinte și a despăgubirilor materiale de la 51.003 lei la 26.000 leipentru părțile civile C. V. și C. E. iar pentru părțile civile B. V. și B. M. la suma de câte 50.000 euro iar despăgubirile materiale de la suma de 48.122, 9 lei la 26.000 lei.

La fel neîntemeiat s-au acordat despăgubiri părților civile C. Ana M. și C. D. surorile victimei C. M. și pentru B. M. L. sora victimei B. V. în cuantum de

25.000 euro pentru fiecare.

Cu privire la partea vătămată V. A. instanța de apel a menținut cuantumul despăgubirilor materiale, însă a redus daunele morale de la suma de 10.000 euro la 5000 euro, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și de semnele cu care a rămas partea vătămată în urma accidentului.

Verificând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză și a celor care puteau fi puse în discuție dinoficiu Curtea reține următoarele:

Instanțele de fond și de apel au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpatul D. F., în sensul că acesta în noaptea de

28 iulie 2006 în jurul orelor 23,30 în timp ce conducea autotractorul marca Merceds Benz cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca Schimitz cu nr. de înmatriculare (...) ansamblu agabaritic proprietatea S. I. S. SRL pe pudul rutier G.- Vadu Oii cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv depășirea vitezei pentru sectorul de drum respectiv și prin intrarea pe contrasens, a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea S. Costinești C. SRL condus de S. J. C. iar în urma impactului au decedat victimele B. V. O., U. B. O. și C. M., precum și accidentarea părții vătămate V. A. care a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 și 5 C.p. și vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.p. iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.72 C.p.

Recursurile formulate de părțile civile U. B. I. T., U. L., U. I. R. B. V.,

B. M., B. M. I. V., C. V., C. E., C. Ana M., C. D. și V. A. urmează să fie admise pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de apel în mod neîntemeiat a redus cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond părților civile C. V. și C. E. părinții victimei C. M. la suma de câte 50.000 euro și a despăgubirilor materiale de la suma de 51.003 lei la 26.000 lei.

De asemenea pentru părțile civile B. V. V. și B. M. părinții victimei B. V. O. la suma de câte 50.000 lei daune morale iar despăgubirile materiale de la suma de 48.122 lei la 26.000 lei.

La fel pentru părțile civile C. Ana M. și C. D. surorile victimei C. M. și pentru B. M. sora victimei B. V. daunele morale au fost reduse la câte 25.000 lei.

Cu privire la partea vătămată V. A. instanța de apel a redus cuantumul daunelor morale de la suma de 10.000 euro la 5000 euro.

Pentru reducerea despăgubirilor materiale, instanța de apel a apreciat ca fiind relevantă declarația martorului P. M. F. , care a relatat că după aprecierea sa părțile civile au cheltuit cu înmormântarea victimelor și parastasele ulterioare cca. 18.000-20.000 lei, iar din documentele justificative depuse la dosar rezultă un cuantum de 10.296 lei pentru familia C. și 15.789 lei pentru familia B..

Declarația martorului menționat mai sus trebuie apreciată în sensul că părțile au cheltuit suma precizată de martor în plus față de suma pentru careau prezentat documente.

De asemenea trebuie precizat faptul că până în momentul constituirii de parte civilă s-au ținut cca. 10 parastase care au costat fiecare câte 1000 lei.

Această tragedie a afectat foarte multe persoane, iar la înmormântare s-a închiriat o sală din municipiul C.-N. cu o capacitate de 300 de locuri , iar masa de pomenire a fost servită în două etape , de unde se poate trage concluzia că au participat la înmormântare cca. 600 de persoane.

Pe de altă parte organizarea înmormântărilor și a parastaselor nu a fost una obișnuită, având în vedere că victimele au fost persoane deosebite, talentate, sportivi de performanță, a căror viață a fost curmată la numai 16 ani.

Pentru aceste motive, apreciem că instanța de fond a stabilit în mod corect despăgubirile materiale care au fost acordate părților civile, iar reducerea acestora de către instanța de apel este nejustificată.

Cu privire la daunele morale acordate de instanța de fond și reduse de instanța de apel, se rețin următoarele:

Corespunde adevărului că reparațiile morale nu vor putea niciodată să-i readucă pe cei trei copii în familiile acestora, însă pot ajuta la păstrarea vie a memoriei victimelor.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 C.civ., care folosesc termenul general de „. , fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele de o evaluare în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care în raport de consecințele pe orice plan , suferite de partea vătămată trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta cauză este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care s-a dispus și prin rezoluția comitetului de miniștrii al C. E. nr.75 din 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că în caz de deces reparația pentru prejudiciu de afecțiune trebuie acordată părinților și fraților sau surorilor victimelor pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victimele în momentul decesului.

Despăgubirile solicitate în prezenta cauză și care sunt considerate întemeiate, așa cum au fost stabilite de instanța de fond, au scopul de a alina suferința pricinuită părinților și surorilor victimelor prin decesul celor trei copii de care erau legați afectiv.

În prezenta cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție determinată de fapta inculpatului, care a dus la decesul celor trei victime, astfel că daunele morale în cuantum de câte

200.000 euro pentru fiecare familie vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat părinților și surorilor, de care victimele erau legate printr-orelație afectivă de natură familială.

Prin stabilirea daunelor morale la suma de câte 200.000 euro pentru fiecare familie, Curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial suferit de părțile civile, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O.

Dacă instanța de apel a constatat că legislația națională nu permitea o rezolvare judicioasă a cauzei, aceasta trebuia să suplinească administrarea probelor și motivarea hotărârii prin normele dreptului european, putând stabili

„în echitate"; o sumă corespunzătoare în favoarea părților civile (cauza

Comengersoll contra Portugaliei, CEDO 2000)

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană.

Dacă dreptul intern nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări art.41 din C. europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părților civile.

Între elementele luate în considerare de către Curte atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de agnosă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zulla contra Italiei 2004).

Având în vedere că instanța de fond a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei atât sub aspectul despăgubirilor materiale acordate părților civile, cât și a daunelor morale, cu privire la care inculpatul nu s-a opus, în cauză aplicându-se principiul disponibilității și că instanța de apel în mod nejustificat a redus aceste despăgubiri, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385^{15 pct.2 lit.d C.p.p. recursurile formulate de părțile civile U. B. I. T., U. L., U. I. R. B. V., B. M., B. M. I. V., C. V., C. E., C. Ana M., C. D. și V. A. împotriva deciziei penale nr.98 din (...) a T.ului C. urmează să fie admise, iar această decizie va fi casată în întregime, iar în baza art.38515 pct.2 lit.a C.p.p. va fi menținută sentința penală nr.581 din 7 iunie}

2010 a Judecătoriei C.-N., întrucât apelurile inculpatului, părții responsabile civilmente și societatea de asigurare, au fost greșit admise.

Cu privire la cheltuielile judiciare din apel și recurs, se rețin următoarele:

Întrucât au fost admise recursurile formulate de părțile civile împotriva deciziei penale pronunțate în apel, apreciindu-se că greșit au fost admise apelurile promovate de inculpat, partea responsabilă civilmente și societatea de asigurare, urmează ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite cheltuieli judiciare în apel și recurs, potrivit chitanțelor existente la dosarul cauzei, reprezentând onorarii avocațiale pentru apărătorii aleși ai părților civile, după cum urmează pentru: părțile civile U. B. I. T., U. L. și U. I. R., suma de 12.500 lei; partea civilă C. E. suma de 2.250 lei; partea civilă V. E. suma de 1.200 lei; părțile civile B. V., B. M., B. M. I. V. suma de

1.985 lei.

C.lalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.

În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu (Oprean Patricia), care va fi suportat din FMJ.

Cu privire la recursul formulat de inculpatul D. F. se rețin următoarele:

Inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută de instanța de fond și de apel, doar a solicitat reducerea pedepselor aplicate acestuia și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, prin suspendarea condiționată, potrivit art.81 și 82 C.pen.

Solicitările inculpatului de reducere a pedepselor aplicate acestuia și de schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, nu sunt întemeiate, raportat la fapta comisă de acesta, împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile și urmările produse.

Inculpatul a condus autotrenul compus din cap tractor, remorcă și semiremorcă, pe un sector de drum cu limită de viteză de 40 km/h, în momentul impactului, autotrenul condus de inculpat avea o viteză de 62 km/h, a intrat în coliziune cu microbuzul, care circula pe sectorul de drum respectiv, fiind secționate cele trei victime, care au decedat, iar partea vătămată V. A. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale.

În sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni în concurs real, respectiv ucidere din culpă și vătămare din culpă, iar potrivit art.81 alin.2

C.pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.

Potrivit art.178 alin.2 C.pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar dacă fapta săvârșită a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor se poate adăuga un spor de până la 3 ani (art.178 alin.5 C.pen.).

Dacă ar fi acceptată solicitarea inculpatului privind schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, ar însemna ca pedeapsa pentru ucidere din culpă să fie de 2 ani închisoare, la minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, însă raportat la fapta comisă, împrejurările în care s-a desfășurat aceasta și urmările produse, apreciem că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, pedeapsă care este apropiată de minimul special prevăzut de lege, deși această faptă a avut urmări deosebit de grave.

Având în vedere că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.98 din

28 februarie 2011 a T.ului C. urmează să fie respins ca nefondat.

Referitor la recursul părții resp.civilmente SC I. S. SRL B., se rețin următoarele:

Partea resp.civilmente în motivele de recurs, a arătat că instanțele de fond și de apel nu au stabilit în concret vinovăția tuturor persoanelor implicate în accident și a obligării acestora la plata despăgubirilor civile.

Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului și că în cauză nu poate fi reținută culpa conducătorului auto în care se aflau victimele.

Ținând seama de faptul că inculpatul conducea autovehicolulproprietatea părții resp.civilmente, în exercitarea atribuțiilor de serviciu în favoarea acesteia din urmă, și că instanța de fond a stabilit în mod corect despăgubirile materiale și morale acordate părților civile, inculpatul fiind de acord cu plata acestora, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. recursul formulat de partea resp.civilmente SC I. S. SRL urmează să fie respins ca nefondat.

Cu privire la recursul formulat de SC C. A. SA se rețin următoarele:

S. de asigurare, în motivele de recurs, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, pe motiv că acestea ar fi exagerat de mari și ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile.

Solicitarea societății de asigurare este neîntemeiată, raportat la urmările faptei comise de inculpat, care a condus la decesul celor trei victime și vătămarea corporală a părții vătămate V. A., victime care aveau vârsta de doar

15 ani în momentul decesului și de care părțile civile erau legați sufletește printr-o relație de familie, respectiv părinții și surorile victimelor și apreciem că acordarea unor daune morale în cuantum de câte 200.000 euro pentru fiecare familie reprezintă o satisfacție pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile, societatea de asigurare urmând să răspundă în limita contractului de asigurare încheiat cu partea resp.civilmente.

Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. recursul formulat de SC C. A. SA împotriva deciziei penale nr.98 din 28 februarie 2011 a

T.ului C. urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul urmează să plătească în solidar cu partea resp.civilmente suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care

100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, iar partea resp.civilmente și asiguratorul urmează să plătească statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite ca fondate recursurile părților civile U. B. I. T., U. L. și U. I. R. domiciliați în C.-N., str.Gorunului nr.2, ap.88; ale părților civile B. V., B. M., B. M. I. V., C. V., C. E., C. ANA M., C. D., V. A. împotriva deciziei penale nr.98 din (...) a T.ului C., pe care o casează în întregime și în baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen., menține sentința penală 581 din 7 iunie 2010 a Judecătoriei C.-N., apelurile inculpatului D. F. și a părții responsabile civilmente SC S. SRL cu sediul în B., B-dul I. nr.266, asiguratorului de răspundere civilă SC C. SA cu sediul în S., str.A. nr.1, jud.S., fiind greșit admise.

Obligă inculpatul D. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.

I. SRL să achite următoarele cheltuieli judiciare în apel și recurs:

- către părțile civile U. B. I. T., U. L. și U. I. R., suma de 12.500 lei;

- către partea civilă C. E. suma de 2.250 lei;

- către partea civilă V. E. suma de 1.200 lei;

- către părțile civile B. V., B. M., B. M. I. V. suma de 1.985 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale 581/2010 a Judecătoriei C.-

N.

Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în favoarea inculpatului în sumă de 100 lei către Baroul de A. C. din F.M.J., pentru av.Oprean Patricia.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatul D. F., a părții responsabile civilmente SC I. S. SRL B., și a asiguratorului SC C. A. SA împotriva deciziei penale nr. 98 din (...) a T.ului C..

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. S. SRL B. să achite statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul parțial pentru apărător oficiu.

Obligă partea responsabilă civilmente și asigurătorul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs suma de câte 500 lei.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. V. G. M. B.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.apel A. Ț./L. C.

← Decizia penală nr. 145/2010, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 931/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 250/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 145/2010, Curtea de Apel Cluj Sentința penală nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 815/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 443/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1012/2011, Curtea de Apel Cluj