Decizia penală nr. 589/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.589/R/2011
Ședința publică din 14 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTORI: M. B.
V. G.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă O. G. împotriva sentinței penale nr.216 din 03 martie 2011 a J. C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul M. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.272 pct.2 din L.
31/1990.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Vomir B. D., în substituirea av.Bârla N., din Baroul Cluj și apărătorul ales al părții civile, av.Lupaș P., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul M. M. și partea civilă O. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de
06 aprilie 2011, prin serviciul registratură, partea civilă O. G. a depus la dosar motive de recurs.
Apărătorul inculpatului solicită să se pună în vedere părții civile să depună la dosar acte din care rezultă poprirea sumelor, având în vedere că în motivele de recurs se menționează că pentru suma de
46.365,15 lei partea civilă a fost somată încă din (...) de către B., somație pe baza căreia s-a început executarea silită, unul din actele de executare întreprinse de executorul bancar constând în poprirea sumelor. Nu există probe la dosar că s-ar fi poprit acea sumă, astfel că trebuie clarificată situația respectivă.
Apărătorul părții civile solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar acte doveditoare cu privire la împrejurarea că acele conturi sunt poprite.
Reprezentantul Parchetului nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul părții civile, raportat la faza procesuală în care ne aflăm, partea având posibilitatea ca până la termenul de astăzi să depună la dosar toate actele în susținerea constituirii de parte civilă și a recursului declarat.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în ceea ce privește latura civilă și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea acțiunii civile și pe cale de consecință, obligarea inculpatului la platasumei de 46.365,15 lei reprezentând credit restant plus penalități față de B., precum și la plata sumei de 6.000 lei plus penalități pentru împrumutul de la B. T. S. că în cauză există un prejudiciu care trebuie reparat și acesta rezultă din săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea în scop contrar intereselor acesteia, fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa și vinovăția autorului). Cu privire la prejudiciu, acesta este cert, însă viitor și sigur ca producere, referindu-se la suma de 46.365,15 lei sumă pentru care partea vătămată a fost deja somată de către B., somație pe baza căreia s-a început executarea silită. Și prejudiciul în sumă de 6000 lei este viitor, dar sigur ca producere, putând fi evaluat conform contractului de împrumut existent la fila 14 dosar de urmărire penală, la care se adaugă penalitățile aplicate de bancă. Celelalte condiții privind caracterul ilicit al faptei sau vinovăția inculpatului sunt deja dovedite, prin pronunțarea unei soluții de condamnare de către prima instanță.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect a apreciat instanța de fond că prejudiciul este viitor. Nu s-a făcut dovada că partea vătămată ar fi suferit un prejudiciu, că a fost executat silit sau că plătește rate la bancă pentru a recupera prejudiciul. De altfel, partea vătămată nu a făcut dovada achitării celor două debite la instanță. La fila 44 din dosar există o adresă din partea B. din care rezultă că până în acest moment nu a operat rețineri din veniturile fideiusorilor. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că prejudiciul nu există. De altfel, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este o infracțiune de pericol și deci, nu este cauzatoare de prejudiciu. Cu privire la acest prejudiciu, solicită a se reține că nu este cert, lichid și exigibil pentru ca inculpatul să poată fi obligat la repararea lui. Nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat.
Apărătorul părții civile susține că prejudiciul rezultă din chiar denumirea infracțiunii. Prin folosirea cu rea-credință a creditului pentru care partea vătămată a fost girant, rezultă prejudiciul cauzat acestuia. Este un prejudiciu viitor care va fi pus în sarcina părții vătămate, iar suma este certă, existând la dosar contractul de împrumut în care este trecută suma.
Apărătorul inculpatului arată că nu s-a făcut dovada achitării prejudiciului de către partea vătămată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.216 din 3 martie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a condamnat pe inculpatul M. M., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în loc. T., jud.Mureș, domiciliat în loc. T., A. G., nr.15, ap.7, jud. Mureș, posesor al C.I. seria MS nr. 5., CNP 1., de cetățenieromână, căsătorit, studii medii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. si ped de art. 272 pct. 2 din L. nr. 31/1990 in conditiile art 320 iondice
1 alin 7 C. proc. penala modificat prin L. 2. cu aplicarea art 74 lit a
C. P. rap. la art 76 lit e C. penal, la o pedeapsa de: 3000 lei amenda penala.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631 C. a inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii aplicate. S-a respins actiunea civila formulate de partea civila O. G. ca neintemeiata S-a constatat ca SC „AL G. S. a fost radiata de la registrul comertului Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. N. emis în dosar nr. 2856/P/2009 la data de (...) și inregistrat sub nr. de mai sus pe rolul J. C.-N. la data de (...) inculpatul M. M., a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din L. nr. 31/199. Sub aspectul invinuirii s-a reținut, pe scurt, în actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul, ulterior dobândirii, la data de (...), a părților sociale la SC „AL G. S., în calitate de unic asociat și administrator al societății, a folosit, cu rea-credință, în folos propriu, două credite contractate de societate de la SC „. SA și, respectiv, SC „. T. SA, în valoare totală de 38.000 lei, în detrimentul intereselor societății de a se dezvolta și obține profit prin investirea sumelor dobândite cu acest scop, în extinderea activității societății. Audiat pe parcursul derularii procesului penal inculpatul a avut o atitudine sincera si cooperanta a recunoscut in totalitate fapta retinuta în actul de sesizare al instantei aratand modul de comitere a acesteia, si a regretat cele comise solicitand ca judecata sa se faca în baza probelor admnistrate în faza de urmarire penala pe care le cunosc si le insusesc si nu solicita admnistrarea de probe uzand de prevederile art 3201 C. proc. penala judecata în cazul recunoasterii vinovatiei. În fapt, în cursul anului 2005, partea civilă O. G. a achiziționat SC „AL G. S., devenind asociat unic și administrator al societății, care desfășura activități de comerț, având deschis un bar. În perioada 2005-2007, societatea a avut activitate constantă, înregistrând profit, motiv pentru care partea civilă a hotărât să-și extindă activitatea, urmând a face mai multe investiții. În acest scop, în cursul lunilor august și septembrie 2007, societatea parte vătămată a contractat două credite de la SC „. SA, în valoare de 32.000 lei și, respectiv, SC „. T. SA, în valoare de 6.000 lei. În cazul primului credit obținut, atât partea civilă O. G., reprezentantul societății la acea dată, cât și soția acestuia, în calitate de persoane fizice, s-au obligat să garanteze, ca fidejusori, îndeplinirea obligațiilor de restituire a sumelor împrumutate în rate lunare, ce reveneau SC „AL G. S.. În cursul lunii octombrie 2007, datorită unor probleme de ordin familial, care îi ocupau o mare parte din timp, partea vătămată ahotărât cesionarea societății, scop în care a dat un anunț în publicația „Piața";. După mai multe apeluri telefonice primite de la diferite persoane interesate, în cursul aceleiași luni partea civilă s-a întâlnit cu inculpatul M. M., care s-a arătat interesat de achiziționarea societății. În urma negocierilor, părțile au stabilit suma de 4.000 euro (14.000 lei) ca preț al cesiunii părților sociale. Cum societatea avea contractate cele două credite, de care inculpatul fusese informat, partea civilă i-a mai dat acestuia suma de 24.000 lei diferența dintre suma împrumutată și prețul cesiunii, ulterior fiind îndeplinite și formalitățile corespunzătoare de transcriere și înregistrare a cesiunii la O. Cu ocazia cesiunii cât și ulterior, în fața reprezentanților băncilor, inculpatul și-a luat angajamentul de rambursare integrală a creditelor contractate de societate. Cu toate acestea, inculpatul nu a mai achitat niciuna dintre ratele ulterioare, folosind sumele obținute de societate în folos propriu, în detrimentul intereselor societății, cu care nu a mai desfășurat activitate comercială în scopul realizării de profit scopul oricărui comerciant. Două consecințe importante au decurs din această împrejurare: una păgubitoare pentru partea vătămată SC „AL G. S., împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenței, la cererea creditoarei SC „. SA, fiind lichidată și radiată din Registrul Comerțului; cealaltă păgubitoare pentru partea civilă O. G. și soția acestuia, care, în calitate de fidejusori, și-au văzut angajată răspunderea contractuală personală, fiind urmăriți de către băncile creditoare. Faptul că societatea nu a mai desfășurat activități comerciale a rezultat atât din declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, cât și din relațiile furnizate, pe de-o parte, de către băncile creditoare din care rezultă că ultima achitare a ratelor creditelor s-a făcut la începutul lunii noiembrie 2007, iar, pe de altă parte, de către D. C. - A. F. P. a mun. C.-N. din care rezultă că societatea nu a depus declarații fiscale și nu a efectuat plăți la bugetul general consolidat în cursul anului 2009. Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de către O. G. (fila9); copia procesului-verbal de ,,predare-primire"; a SC „AL G. S., încheiat între O. G. și M. M. (fila 10);copia încheierii judecătorului delegat la ORC prin care s-a înregistrat cesiunea părților sociale la SC „AL G. S. (fila 11);copia contractului de cesiune, încheiat între O. G. și M. M. (fila 12); copiile contractelor de împrumut încheiate de SC „AL G. S. cu SC „. SA și SC „. T. SA (filele 14-43); copia somației trimise de SC „. SA către SC „AL G. S. (fila 44);copia cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC „AL G. S., formulate de SC „. SA (filele 45-46) adresa D. C. - A. F. P. a mun. C.-N. (fila 49); declarațiile părții civile O. G. (filele 52-58) declarațiile martorului C. D. (filele 59-61);declarațiile inculpatului M. M. (fila 73-80). ÎN DREPT Fapta inculpatului M. M., care, ulterior dobândirii, la data de (...), a părților sociale la SC „AL G. S., în calitate de unic asociat și administrator al societății, a folosit, cu rea-credință, în folos propriu, două credite contractate de societate de la SC „. SA și, respectiv, SC „. T. SA, în valoare totală de 38.000 lei, în detrimentul intereselorsocietății de a se dezvolta și obține profit prin investirea sumelor dobândite cu acest scop, în extinderea activității societății, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din L. nr. 31/1990. La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dispozitiile art 3201 alin 7 C. proc. penala reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul concret de pericol social al infracțiunii, urmările produse, dar nu in ultimul rand atitudinea sincera a inculpatului care a colaborat cu orgaqnele judiciare a recunoscut si regretat comiterea faptei precum si faptul că inculpatul este o persoană tânără, care se afla la prima confruntare cu rigorile legii penale. In acest context, raportat la faptele comise, la modalitatea și imprejurările comiterii lor în strânsă legătură cu persoana și conduita inculpatului, este o persoană tânără care nu a mai ieșit în evidență cu alte fapte antisociale, nu se poate aprecia că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni dar nici ca inculpatul nu beneficiaza de atenuante prevde art 74 lit a C. P. cu consecinta reducerii pedepsei sub minimul special potrivit art 76 lit e C. penal. Judecând în aceste limite, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse 3000 lei amenda penala este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631 C. a înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii aplicate. LATURA CIVILA SC „AL G. S. a fost radiata de la registrul comertului În privința nerespectării obligației de restituire a împrumuturilor contractate de societate, cu consecința angajării răspunderii civile contractuale a fidejusorului, s-a apreciat că, deși a cauzat un prejudiciu lui O. G. și soției acestuia, această faptă nu este prevăzută de legea penală (neexistând vreo acțiune de prezentare denaturată a realității din partea inculpatului în lipsa căreia, chiar reaua-credință este insuficientă). În schimb, atâta timp cât societatea împrumutată nu și-a onorat obligațiile contractuale tocmai datorită folosirii creditului acesteia de către inculpat angajarea răspunderii fidejusorului este o consecință (chiar dacă indirectă) a acestei fapte penale, în urma căreia societatea a rămas fără mijloace financiare ori materiale, astfel că O. G. poate avea calitatea de parte civilă în procesul penal. Acesta desi si-a exprimat dorinta încă din urmarire penală, ca doreste sa fie despagubit cu sumele reprezentand creantele celor doua credite la data stingerii acestora, urmând a preciza suma concretă în fața instanței.(f.55 d.u.p ultima pozitie procesuala) fara însă ca în instanță la termenul de judecata să mai aduca alte precizari sau sa facă dovada faptului ca a achitat debitele celor doua banci și ar fi suferit un prejudiciu din contra asa cum reiese din evidenta depusa la dosar de B. somatie (f. 44) nu au operat retineri din veniturile fidejusorilor astfel ca nu s-a facut dovada vreuneiretineri ba mai mult neindicând suma totala cu titlu de prejudiciu ne duce la ideea potrivit careia nu a operat retinerea de la O. a sumelor de bani pentru recuperarea creditului pâna la acest moment existand la nivel ipotetic viitor incert, o posibila paguba dar, care este nesigura cat timp nici în prezent nu s-a reusit stabilirea ei deoarece nu exista în materialilatea sa decât la nivel virtual astfel ca a respins actiunea partii civile O. G. ca neîntemeiata In temeiul art. 191 alin.1 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 500 lei. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă O. G. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se admită acțiunea sa civilă în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 46.365,15 lei reprezentând credit restant și penalități față de B. precum și la plata sumei de 6000 lei și penalități reprezentând împrumutul de la B. T. In motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a preluat SC AL G. S. de la partea vătămată, iar ca urmare a preluat și două linii de credit respectiv cel contractat cu B. T., la data de 16 noiembrie 2009, iar la 21 noiembrie 2009 creditul de la B. La cele două credite, partea vătămată a încheiat un contract de fidejusiune în baza căruia la 23 februarie 2010 B. B. a somat pe partea vătămată cu poprirea conturilor personale pe motiv că acesta nu a fost achitat. În aceeași situație se preconizează a se proceda și în cazul creditului contractat de la B. T. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că inculpatul a fost condamnat prin hotărârea atacată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, infracțiunea prev.de art.272 pct.2 din L. 31/1990 stabilindu-se în sarcina sa că în calitate de asociat și administrator al SC AL G. S., a folosit două credite contractate de la SC B. SA și SC B. T. SA în valoare totală de 38.000 lei în scop personal și în detrimentul societății. Partea vătămată O. G. s-a constituit parte civilă în această cauză, susținând că în calitate de fidejusor la contractele de credite încheiate între societatea reprezentată de inculpat și unitățile bancare, a fost prejudiciat deoarece acestea se vor îndrepta împotriva sa pentru recuperarea creditelor, în virtutea contractului de garanție încheiat. În mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă a părții vătămate O. G. însă, motivarea acestei soluții va fi completată de către instanța de recurs în sensul că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 C., prin raportare la art.346 C., între infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și prejudiciul cauzat părții civile O. G. prin nerestituirea creditelor contractate de societatea inculpatului, nu există legătură de cauzalitate. Astfel, infracțiunea prevăzută de art.272 pct.2 din L. 31/1990 nu este o infracțiune de rezultat, iar eventualul prejudiciu care s-ar cauza părții civile ca urmare a nerestituirii creditului contractat de inculpat, poate fi recuperat ca urmare a raporturilor contractuale existente, pe de o parte între bancă și inculpat, iar pe de altă parte, între bancă și fidejusor, acesta din urmă, dacă va fi executat silit având posibilitatea să exercite o acțiune civilă separată împotriva inculpatului. In consecință, recursul declarat de partea civilă O. G. este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C. Văzând și disp.art.192 alin.2 C., PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă O. G., domiciliată în C.-N., str. F., nr. 3, ap.31, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 216 din 3 martie 2011 a J. C.-N.. Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. M. B. V. G. D. S. Red.C.I./A.C. 2 ex…- (...) Jud.fond.Birău A.
| ← Decizia penală nr. 362/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1243/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
