Decizia penală nr. 1453/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1453/R/2011
Ședința publică din data de 22 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI : D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. V. A. împotriva încheierii penale fără număr din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Chilea M., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul B. V. A. arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Nu este îndeplinită cea de-a doua condiție cerută de art.148 lit.f C. respectiv nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Pericolul social concret al infractorului nu trebuie să fie evaluat prin prisma pericolului social al faptei reținute în sarcina acestuia. Pericolul social concret trebuie să fie actual și dovedit și nu presupus generic. Măsura arestării preventive nu trebuie să echivaleze cu o antepronunțare pe fondul cauzei. Perioada petrecută în stare de arest este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei comise. Acesta este tânăr, dorește să-și găsească un loc de muncă, astfel că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împiedicată prin lăsarea sa în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventivesubzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. A., la dosar există indicii în sensul art.143 C. că inculpatul a comis infracțiunea care i se reține în sarcină și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că sunt multe termene la care instanța de fond și Curtea de A. C. au analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, de fiecare dată constatându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. De la ultima verificare a stării de arest, nu a intervenit nicio schimbare în privința temeiurilor de arestare, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece are un copil de 9 ani, iar soția este plecată.
C U R T E A
Prin rechizitoriul nr. 106 D/P/2010 al DIICOT - B. T. B. N. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T. C. S., fiul lui M. și E., născut la data de (...) în B., domiciliat în comuna L., nr.127, județul B.- N., CNP.1., în prezent aflat în Arestul IPJ B.-N., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a) Cod penal a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) Cod penal , art. 41 alin. (2) Cod penal și proxenetism (2 fapte) prev. de art. 329 alin. (2) Cod penal și B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Mihai Eminescu, nr. 2, sc. A, ap. 1, județul B.-N., având CNP. 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada iunie
2009 și apoi din iulie 2010, până în octombrie 2010 au racolat și transportat mai multe minore în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați găsiți de ei și că o parte din banii astfel obținuți de către minore erau împărțiți cu inculpații.
În concret, s-a reținut în actul de acuzare că inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V.
M. J. și P. G. I. (inculpatul T. C. S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R.
(inculpatul B. V. A.), cărora le-au căutat clienții în vederea întreținerii de raporturi sexuale, contra cost, împărțind câștigurile obținute cu minorele.
În mod similar s-a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute.
Inițial, prin Î. penală nr. 13/CC/(...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de 30 de zile conform dispozițiilor art. 1491 raportat la art. 146 alin. 111 și art. 1451 C. Prin aceeași încheiere s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cupărțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R. Ulterior, prin Î. penală nr. 296/(...) a Curții de A. C. - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. (...) (aflate în dosarul de urmărire penală fila 129-137) s-a admis recursul declarat de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B.-N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art. 1491 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. Atât în considerentele încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă cât și în considerentele încheierii instanței de recurs s- a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 C., că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Instanța de recurs (prin Î. penală nr. 296/0(...) a Curții de A. C.) a statuat că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere vieții private atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în care se presupune că au săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acesta le-a produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericol concret pentru ordinea publică, de natură a face aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală. De asemenea, instanța de recurs a relevat și că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, astfel cum s-a statuat prin decizia L. contra Franței, a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în baza art. 3002 C. rap. la art. 1. C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Mihai Eminescu, nr. 2, sc. A, ap. 1, județul B.-N., CNP-1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, din perspectiva dispozițiilor art. 3002 C. rap. la art. 1. C., instanța a constatat că aceasta a fost luată față de inculpatul B. V. A. cu respectarea dispozițiilor legale. A., din dosarul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 C., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru este trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorelor V. M. J., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., I. I. S. și I. R. Este relevant sub aspectul acelorași dispoziții legale, conținutul procesului-verbal de confruntare întocmit la data de 10 februarie 2011, (f. 24 dosar u.p.) între partea vătămată N. C. R. și inculpatul B. V. A. În momentul de față declarația martorului H. P. C. dată în ședința publică din (...), care îl indică autor al infracțiunii de trafic de minori în dauna părții vătămate N. C. R., pe taximetristul F. A. (față de care prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale), urmează a fi verificată prin audierea nemijlocită a părții vătămate, citată cu mandat de aducere pentru noul termen de judecată. De asemenea, s-a remarcat în același timp și alte contradicții între declarațiile martorului H. P. C. de la urmărire penală și cea dată în instanță, dar și împrejurarea că acest martor întreținea relații sexuale cu mai multe tinere plasate de către mai multe persoane acuzate și condamnate pentru infracțiuni de trafic de minori și persoane și proxenetism, ceea ce pune sub aspectul îndoieli credibilitatea relatărilor sale. În consecință, fiind îndeplinite condițiile art. 143 C., dar și cele prev. de art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată în stare de arest, care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care indică unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși acele fapte, analiză care trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în momentul de față, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) C. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, instanța a apreciat că faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin atingerea gravă adusă vieții private a unor persoane minore, gravitate de natură să constituie un temei pentru menținerea arestării preventive, cel puțin pentru o perioadă de timp. În fine, scopul procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. 1 C., în cauza de față, nu poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, prin prisma conduitei acestuia din faza de urmărire penală dar și a faptelor grave reținute în sarcina sa. Pentru considerentele arătate, instanța, în baza art. 3002 C., rap. la art. 1. C., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă față de inculpat. Conform art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. V. A., prinapărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Nu este îndeplinită cea de-a doua condiție cerută de art.148 lit. f C., respectiv nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar pericolul social concret trebuie să fie actual și dovedit și nu presupus generic, iar perioada petrecută în stare dearest este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei comise. Acesta este tânăr, dorește să-și găsească un loc de muncă, astfel că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împiedicată prin lăsarea sa în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin rechizitoriul DIICOT - B. T. B. N. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T. C. S. și B. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. S-a reținut că în perioada iunie 2009 și din iulie 2010 până în octombrie 2010 au racolat mai multe minore în diferite locuri în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției, gădindu-le diferiți clienți cu care în mod repetat minorele au întreținut relații sexuale contra-cost, asigurând și transportarea minorelor, o parte din banii câștigați de către minore le reveneau inculpaților. În concret, inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V. M. J. și P. G. I. (inculpatul T. C. S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R. (inculpatul B. V. A.), cărora le-au căutat clienții în vederea întreținerii de raporturi sexuale, contra cost, împărțind câștigurile obținute cu minorele. În vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților, cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute. Prin Î. penală nr. 13/CC/(...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de 30 de zile, impunându-se totodată inculpaților obligația de a nu părăsi țara, să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R. Curtea de A. C., prin încheierea penală nr. 296/0(...), a admis recursul declarat de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B.-N., care a fost casată în întregime și rejudecând, a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. Prin încheierea penală a T.ui B. N. din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...), a menținut arestarea preventivă a inculpatului B. V. A. Potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 1 C.proc.pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată. În ceea ce privește temeinicia hotărârii atacate în cauză, s-a reținut în mod corect că există indicii clare privind desfășurarea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.proc.pen., dar și cele menționate în art. 5 paragraf 1 alin. 1 lit. c din C.E.D.O., potrivit cărora „o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciarecompetente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea cesteia";. S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., întrucât faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor, din modul de săvârșire a acestora și din natura valorilor sociale lezate prin comiterea acestora. Susținerile inculpaților că în motivarea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere doar gradul de pericol concret al faptelor, nu și situația personală a fiecărui inculpat este nefondată. A., inculpatul prezintă periculozitate sporită rezultată din modul în care a înțeles să acționeze în comiterea faptelor și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce, activitatea de trafic de minori fiind considerat un fenomen transnațional de gravitate deosebită. În cauză, nu a fost depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive, astfel cum s-a invocat de către inculpat în motivele de recurs. A., potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea de principiu că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme nejustificat, sub o asemenea acuzație"; (cauza Eckle contra Germaniei, 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de Curte se referă la „. după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile în materie civilă adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. A., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 9 septembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: M.V.Lazăr
| ← Decizia penală nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 464/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
