Decizia penală nr. 211/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.211/R/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul S. I. și partea civilă R. M., împotriva deciziei penale nr.131/A din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 45 din 1 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr.(...) a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui V. și F., născut la data de (...), în localitatea P., jud. B.-N., cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar, nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, cu domiciliul în loc. P., nr. 563, județul B.-N., CNP-1., fără antecedente penale pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, alin. 2 și 4, Cod penal, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal, raportat la art. 76 lit. „e"; Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71- 64, lit. „a"; teza a II-a (teza finală) Cod penal, privind pedepsele accesorii, corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, alin. 5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M. cu domiciliul în localitatea P., nr. 563, jud. B.-N. - CNP 1., și în consecință, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile suma de 17.000 lei, cu titlulde daune materiale, 40.000 lei, cu titlul de daune morale și 600 lei lunar, cu titlul de prestație periodică lunară, începând cu luna mai 2009 și până la încetarea stării de nevoie (invaliditate) sau noi dispoziții.
Inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă S. C. J. DE U. C. - C. N. C.-N. - cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C., suma de 1.985,77 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...)-(...), conform FO nr. 39566, aferente internării părții civile R. M., precum și majorări de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală, începând din prima zi, ulterioară datei externării părții vătămate și până la data achitării plății integrale a debitului.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă
S. C. DE U. „. D. O. F. - C. DE O. C. - cu sediul în C.-N., str. G. M., nr. 47, jud. C., pentru suma de 5.852,51 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...) - (...), conform FO nr. 23730, aferente internării părții civile R. M., cu dobânda legală aferentă începând din prima zi, ulterioară datei externării părții vătămate ((...)) și până la data achitării plății integrale a debitului .
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă S. O.
„. G. T. N. cu sediul în N., str. T. V., jud. B.-N., suma de 1.537,28 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare în perioada (...)-(...), conform FO nr. (...), în Secția de chirurgie, aferente internării părții civile R. M.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurator S. A. R. A. SA cu sediul în B., B-dul P., nr. 29, sector 1 - A. S. B. cu sediul în S.-B. , str. I., nr.
86, jud. B. N..
În fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei, cheltuieli judiciare, iar părții civile R. M. suma de 1.390 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orelor 2100, inculpatul S. I. se afla în comuna P., împreună cu vărul său, martorul S. I. și martorul R. C. A. s-au dus la barul din comună, intenționând să consume cafea și bere, după care s-au hotărât să plece acasă.
În acest context inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca
„Ford Siera"; cu număr de înmatriculare (...), proprietatea numitului B. E., martorul R. C. a urcat pe bancheta din spate, iar martorul S. I. a ocupat locul din dreapta conducătorului auto.
La ieșirea din comuna P., martorul S. I. a coborât pentru a merge la domiciliul său, iar ceilalți doi și-au continuat drumul pentru deplasarea in orașul S.-B., la locuința martorului R. C.
S-a precizat că inculpatul posedă permis de conducere categoria B, eliberat din data de (...), iar martorul R. C. avea suspendat dreptul de a conduce.
În jurul orelor 2200, inculpatul rula spre axul drumului pe DJ 172 B pe raza localității R., la km 1+800, având o viteză stabilită de expert la 54 km/h, autoturismul prezentând și unele defecțiuni la sistemul de frânare, de iluminare, la mecanismul de direcție, la sistemul de semnalizare și de rulare.
În acel moment din contrasens, rula pe o bicicletă partea vătămată R. M., care nu a avut nici un mijloc de semnalizare și nu purta nici vestă reflectorizantă. Partea vătămată se întorcea de la muncă din comuna R., îndreptându-se spre domiciliul său în comuna R.
În momentul în care inculpatul l-a văzut la lumina farurilor pe biciclist, pentru a-l evita, a virat brusc spre stânga, intrând pe contrasens, moment în care și biciclistul a virat spre banda sa de mers, iar impactul dintre autoturism și bicicletă a fost frontal.
Biciclistul, respectiv partea vătămată R. M. a fost proiectat pe carosabil, la marginea drumului, iar inculpatul a frânat brusc, revenind pe banda sa de mers.
După oprirea autoturismului, conducătorul auto și martorul R. C. au coborât din autovehicul, inculpatul a anunțat telefonic accidentul prin apelul de urgență 112, iar la fața locului s-au deplasat ambulanța și organele de poliție.
Partea vătămată a fost transportată la S. de N. C.-N.
Inculpatul a fost supus testării cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, după care la S. O. N., i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie 1943/IX/a/487 din
(...), emis de S. B. N. rezultă că la momentul producerii accidentului inculpatul S. I. avea o alcoolemie de 0%o la ambele probe.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie 1944/IX/a/488 din data de (...), emis de S. B. N., rezultă că la momentul producerii accidentului partea vătămată R. M. avea o alcoolemie de 0%o la I - a probă.
Partea vătămată R. M. a fost internată la S. C. de N. C.-N. în perioada
10.07-(...), după care a fost transferată la C. de O. C.-N. și internată în perioada 21.07 - (...).
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2408/II/b/184 din (...) emis de către S. B. N., rezultă că partea vătămată R. M. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce în cursul unui accident rutier, leziunile au pus în primejdie viața victimei și necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale; numărul total de zile de îngrijiri medicale precum și eventuala infirmitate/. se vor putea aprecia după epuizarea tuturor posibilităților de tratament medico- chirurgical și recuperator și leziunile pot data din (...).
P. stabilirea cauzelor producerii accidentului, în speță s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice, întocmită de expertul tehnic auto P. T., din concluziile căreia rezultă că biciclistul R. M. a încălcat prevederile art.14 lit.
„d"; și „e"; și art. 161 lit. „r"; din OUG nr. 1. republicată, fără legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului (chiar fără far și vestă a fost văzut din timp de șofer) și că acesta n-a avut nici o posibilitate de evitare a accidentului, iar conducătorul auto S. I. a încălcat prevederile art.21 (1) din OUG 1. republicată (cunoștințe, îndemânare și apt medical) art.41 (1) din OUG 1. republicată (se circulă pe dreapta) și art.102 (1) 1din OUG 1. republicată (auto nu corespunde tehnic), precum și că inculpatul avea toate posibilitățile de a evita accidentul, mai puțin varianta pe care a ales-o.
Cauza producerii accidentului din data (...) a fost pătrunderea autoturismului marca „Ford Siera"; pe contrasens (când de fapt avea sensul liber), iar culpa producerii accidentului rutier îi revine în totalitate inculpatului S. I. (100 %).
S-a reținut în acest context că deși victima nu purta vesta reflectorizantă și probabil nu avea lanternă, aceste aspecte nu au avut in speță nici o legătură directă si de cauzalitate cu accidentul, deoarece șoferul l-a observat din timp pe biciclist, iar viteza autoturismului marca „Ford"; cu număr de înmatriculare (...) a fost de aproximativ 54 K.
Totuși în acest context subliniem că pe parcursul soluționării cauzei cât si prin concluziile scrise mandatarul inculpatului a solicitat instanței să se rețină faptul că la producerea acestui accident de circulație există o culpă comună atât a inculpatului cât si a victimei cu aprecierea vinovăției in proporție de 50 %.
S-au interpretat în acest sens depozițiile martorilor audiați și cu precădere cea a singurului martor ocular R. C. care insă a perceput evenimentul rutier intr-o modalitate difuză (se afla pe bancheta din spate, era ațipit și consumase in prealabil si băuturi alcoolice).
In mod concret acest martor a perceput „un fel de joc cu volanul ca si cum mașina ar trage intr-o parte si apoi a auzit o bubuitură";, deci nu a vizualizat circumstanțele în care se aflau anterior accidentului autoturismul și bicicleta și respectiv si modalitatea de reacție a ambelor părți (conducător auto și biciclist).
S-a susținut că vinovăția victimei rezultă pe de o parte din modul in care circula pe bicicletă noaptea pe mijlocul drumului, conduita de reorientare pe sensul său normal de mers, cât si din faptul că circula pe timp de noapte, fără să dețină lumina la bicicleta si nici vesta reflectorizantă încălcând astfel dispozițiile art. 14 lit. „d"; si „ „e"; si art. 16 lit. „r"; din Regulamentul de aplicare a OUG 1..
In concluzie s-a apreciat că instanței de judecată îi revine sarcina determinării culpei prin coroborarea tuturor probelor și evitarea transformării într-un organ de validare a concluziilor expertului. In mod corelativ s-a solicitat ca în reținerea culpei egale de câte 50 % pentru fiecare parte implicată in accident să se aplice acest procent cu repercusiuni și in privința despăgubirilor civile și a prestației periodice lunare si respectiv a cheltuielilor de judecată ale părții civile.
Deși tangențial în acest context în apărare s-a susținut și ipoteza de consum prealabil de băuturi alcoolice de către partea vătămată, atât buletinul de analiză toxicologică cât și implicit depozițiile părții vătămate, coroborat cu depoziția martorului D. Ș. privind constatarea medicului și posibilitatea administrării de antibiotice tocmai pe acest considerent converg spre eliminarea acestei ipoteze.
Deoarece soluția adoptată de către instanță atât pentru latura civilă cât
și implicit pentru latura penală a cauzei este indisolubil legată de acest element de determinare a culpei și implicit a proporției invocate instanța de fond a avut ca premisă în analiza sa tocmai acest aspect disputat în speță.
Concluzia instanței de fond prin reținerea culpei exclusive a inculpatului în calitate de conducător auto s-au axat pe următoarele argumente: expertiza tehnică auto evidențiază următoarele elemente tehnice: biciclistul circula spre axul drumului dar când a observat autoturismul s-a repliat la margine fără probleme;șoferul circula cu autoturismul pe axul drumului si când l-a observat pe biciclist a încercat să-l ocolească pe partea stângă intr-o tendință de manevră neindicată astfel încât accidentul s-a produs inerent; culpa șoferului este 100% iar faptul că partea vătămată nu purta vesta reflectorizantă nu a avut nici o legătură cu accidentul pentru că șoferul l-a văzut din timp; accidentul a avut loc pe contrasensul de deplasare al autovehiculului iar impactul a fost frontal; nu există urme de frânare a autovehiculului anterior locului impactului ci doar ulterior - starea autoturismului conform procesului-verbal de verificare auto rezidă in următoarele constatări: sistem de frânare - defect; direcția - defectă;iluminare, semnalizare - defecte; sistem de rulare - defect; claxon bun ultima revizie (...) și buletinele de analiză toxicologică confirmă faptul că nici unul dintre cei implicați în accident nu consumase băuturi alcoolice;
S-a subliniat că toate aceste elemente se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați in cauză care confirmă locul producerii accidentului (pe contrasens) precum si poziționarea corpului părții vătămate, ulterior impactului (parțial pe marginea drumului, parțial pe partea carosabilă a sensului opus de deplasare a autovehiculului).
În concluzie inculpatul a efectuat o manevră total eronată probabil si in contextul lipsei de experiență (permis de conducere dobândit recent) astfel încât in loc să-și continue deplasarea pe sensul său de mers a intrat pe contrasens si a accidentat-o pe partea vătămată care se deplasa pe bicicletă pe marginea drumului, lovind-o frontal si cauzându-i leziunile corporale traumatice evidențiate in certificatul medico-legal.
Totuși , a apreciat prima instanță, în condițiile în care inculpatul nu ar fi pătruns pe contrasens accidentul ar fi putut fi evitat fără consecințele nefaste privind sănătatea si integritatea corporală a părții vătămate.
Deși inculpatul a susținut constant culpa comună totuși nu a solicitat în cursul instrumentării cauzei efectuarea unei noi expertize tehnice auto pe considerentul absenței posibilităților pecuniare, chiar dacă exista această posibilitate pentru contracararea concluziilor primei expertize și eventual pentru probarea susținerilor sale.
În faza de cercetare judecătorească s-a încuviințat și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către S. B.-N. prin care s- a concluzionat că leziunile corporale traumatice suferite în urma accidentului, au necesitat un număr total de 125-130 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare până în stadiul sechelar, iar leziunile suferite întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții, iar eschilectomia efectuată în cauză cu defect osos refăcut cu placă de titan îi determină părții vătămate o infirmitate permanentă.
Mai mult, leziunile suferite i-au determinat părții vătămate scăderea acuității vizuale la nivelul ochiului drept cu ambliopie post-traumatică, dar fără pierderea vreunui simț.
Deși cicatricele rămase îi determină părții vătămate un anumit prejudiciu estetic nu sunt întrunite caracteristicile medico-legale ale noțiunii de sluțire.
Concomitent s-a concluzionat că leziunile suferite i-au determinat părții vătămate pierderea totală a capacității de muncă, temporară, pe o perioadă de
4 luni, de la data producerii accidentului, ulterior o scădere marcantă a capacității de muncă încadrabilă în gradul II de invaliditate până la data de (...) si ulterior și in prezent o scădere permanentă a capacității de muncă încadrabilă in gradul III de invaliditate.
Raportat la starea de facto redată, instanța de fond a apreciat că, fapta inculpatului prin care a pricinuit integrității corporale sau sănătății părții vătămate R. M. o vătămare care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 125-130 de zile, precum și o infirmitate permanentă cu punerea in primejdie a vieții, fapte săvârșite din culpă și ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
În temeiul acestui text legal coroborat cu art. 345 Cod procedură penale și cu aplicarea art.74 lit. „a"; și „c"; Cod penal, raportat la art. 76 lit. „e"; Cod penal și impactul circumstanțelor atenuante reținute asupra pedepsei principale instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de
4 luni închisoare.
De asemenea instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-
64, lit. „a"; teza a II-a (teza finală) Cod penal, privind pedepsele accesorii, corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art.81 si art.82 Cod penal, apreciind că în speță scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de penitenciar regăsindu-se și celelalte condiții de operare ale instituției suspendării condiționate (pedeapsa aplicată este de 4 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale) instanța de fond a dispus în consecință, stabilind un termen de încercare de 2 ani si 4 luni, punând totodată în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și respectiv art.84 Cod penal, ce vizează revocarea suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare de către inculpat și respectiv și în circumstanța neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.
De asemenea instanța de fond a aplicat în speță dispozițiile art.71, alin.5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
La individualizarea pedepsei în modalitatea arătată, prima instanță s-a raportat la prevederile art.72 Cod penal, ce vizează criteriile generale de individualizare ale pedepselor respectiv, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia precum și aspectele care concură pentru caracterizarea inculpatului și reținerea împrejurărilor atenuante cu impact asupra limitei pedepsei aplicate.
De asemenea, s-a raportat și la elementele personale, ce vizează atitudinea sinceră și de regret abordată în timpul procesului penal de către inculpat.
În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998
Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a cauzei formulată de partea civilă
R. M. și în consecință inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile suma de 17.000 lei, daune materiale, 40.000 lei, daune morale și respectiv suma de
600 lei, lunar, cu titlul de prestație periodică lunară, începând cu luna mai
2009 și până la încetarea stării de nevoie (invaliditate) sau noi dispoziții.
În privința daunelor materiale reținute instanța de fond a apreciat că acestea sunt dovedite cu acte justificative constând din bonuri fiscale, facturi, înscrisuri, cu o detaliere privind cuantumul aferent pentru fiecare tip de cheltuieli respectiv: cheltuieli cu alimente reprezentând alimentația specială pe durata spitalizării în cuantum de 255.11 lei; cheltuieli de medicamente în cuantum de 1895,43 lei; cheltuieli cu transportul în cuantum de 932, 52 lei; taxe medicale în cuantum de 68 lei; venituri și beneficii nerealizate pe perioada iulie 2008-aprilie 2009 in cuantum total de 8770 lei reprezentând diferența intre veniturile realizate anterior accidentului de 1000 lei lunar si pensia de invaliditate plătită de casa de asigurări de 443 lei precum, si alte beneficii nerealizate - 2000 lei contravaloarea lemnelor de foc primite de la societatea la care partea vătămată era angajată la sfârșit de an si a primei de
500 lei de sfârșit de an; alte cheltuieli in cuantum de 5300 lei si constând dinplacă și șuruburi pentru tibie (1000 lei) bicicleta distrusă (2400 lei) plăti - șofer - servicii de transport (300 lei), cheltuieli cazare C. (500 lei), restituirea unui împrumut (2000 euro) in raport de pierderea aferentă cursului valutar prin raportare la paritatea monedă națională leu/euro din momentul contactării împrumutului si respectiv din momentul restituirii acestuia.
Concomitent , instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unei prestații periodice lunare in favoarea părții vătămate începând cu luna mai
2009 si până la încetarea stării de nevoie (invaliditate) sau noi dispoziții si pe considerentul că părții i-a fost diminuată capacitatea de muncă, iar acesta cuantum acordat de 600 lei reprezintă diferența între venitul realizat de partea vătămată anterior accidentului - 1000 lei (în calitate de angajat la SC B. SRL- R. și conform răspunsului comunicat cu anexarea de documente justificative de către această societate) si respectiv suma primită cu titlu de pensie pentru invaliditate (394 lei) .
S-a subliniat că momentul acordării prestației periodice se circumscrie perioadei în care a fost emisă de către C. J. de P. B., decizia nr.112879/(...) privind acordarea pensiei de invaliditate (f.313-314).
In acest context s-a apreciat că partea vătămată are dreptul la asigurarea aceluiași nivel de venituri precum cel obținut anterior producerii accidentului si in temeiul principiului reparării integrale a pagubei.
In aprecierea cuantumului aferent, pentru acordarea daunelor morale, instanța de fond s-a raportat la următoarele criterii: valoarea socială efectiv lezată prin fapta comisă de către inculpat (integritate corporală si sănătate), elementul de suferință fizică determinat prin accidentul survenit și chiar impactul psihologic al acestor suferințe asupra victimei cu o consecință directă și asupra membrilor familiei și a participării acestora pentru vindecarea și regenerarea morală și cu o perturbare a ritmului cotidian atât pentru activitatea pe care o desfășura în genere partea vătămată R. M. în calitate de angajat, cu o imposibilitate actuală de a mai desfășura activități și respectiv de a relaționa in mod firesc cu ceilalți prin integrarea într-un colectiv la locul de muncă si de a participa implicit la o viață socială normală.
S-a relevat că deși cuantificarea daunelor morale reprezintă atributul instanței si poate fiind interpretat ca un element subiectiv, totuși soluția instanței se axează si prin orientarea din jurisprudență cât și în aprecierea suferințelor fizice si psihice de la caz la caz și în raport de circumstanțele efective și urmările generate.
Prin analiza cererilor formulate de către unitățile spitalicești, a calculului aferent redat pentru cheltuielile de spitalizare și implicit pentru penalitățile de întârziere aplicate și respectiv dobânda legală aferentă -
(modalitate de calcul prin corelare cu majorările de întârziere percepute pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat în concordanță cu dispozițiile
Codului de procedură fiscală), instanța de fond a apreciat că acestea sunt întemeiate și le-a admis conform pretențiilor formulate , astfel cum au fost redate in dispozitiv.
In consecință instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească către
partea civilă S. C. J. de U. C. - C. N. C.-N., suma de 1.985,77 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...)-(...), conform FO nr. 39566, aferente internării părții civile R. M., precum și majorări de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală, începând din prima zi, ulterioară datei externării părții vătămate și până la data achitării plății integrale a debitului.
De asemenea , inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă S. C. de U. „. dr. O. F. - C. de O. C. - suma de 5.852,51 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...) - (...), conform FO nr. 23730, aferente internării părții civile R. M., cu dobânda legală aferentă începând din prima zi, ulterioară datei externării părții vătămate ((...)) și până la data achitării plății integrale a debitului .
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă S. O.
„. G. T. N., suma de 1.537,28 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare în perioada (...)-(...), conform FO nr. (...), în Secția de chirurgie, aferente internării părții civile R. M.
In conformitate cu Decizia nr. I/28 martie 2005 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, obligatorie, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că in aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4 si art. 57 din L. nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in R. cu modificările ulterioare - societatea de asigurare participă in procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, în speță a fost citată in această calitate S. de A. - R. A. A SA -. S.-B. pentru efectuarea apărărilor atât in nume propriu cât si prin subrogare in drepturile asiguratului si nu pentru a fi obligat la despăgubiri alături de asigurat.
S-a precizat faptul că prin hotărâre instanța de fond nu se pronunță asupra răspunderii asiguratorului, dar asta nu înseamnă că o astfel de răspundere nu operează, ea fiind antrenată în baza si în condițiile contractului de asigurare - contract ce atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
În considerentele acestei decizii prin analiza dispozițiilor legale în materie și a principiilor de drept s-a reținut că in cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă (conform dispozițiilor art.48 alin.1 din L. nr.136/1995), coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 din codul civil a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului încheiate în condițiile reglementate prin L. nr.136/1995.
In consecință, s-a constatat că în prezența speță are calitatea de asigurator S. de A. - R. A. A SA -. S.-B.
În temeiul art. 189, art.191, art.349 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189, 193, alin.1 si 2, art. 349 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții vătămate R. M. suma de 1390 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul S. I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se rețină, în latura penală, culpa comună a părții vătămate în producerea accidentului și în latura civilă să se dispună reducerea despăgubirilor la care inculpatul a fost obligat.
S-a solicitat și obligarea intimatului-parte civilă la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului inculpatului (f.23 și urm) s-a arătat că prin hotărârea atacată s-a reținut, în mod greșit, că acestuia îi aparține în exclusivitate culpa în producerea accidentului de circulație din 3 iulie 2008, prin prisma probelor administrate în cauză.
Astfel, s-a precizat că deși inculpatul a recunoscut fapta ce i s-a reținut în sarcină, de la început a susținut că atât lui cât și părții vătămate le aparține culpa pentru accidentul de circulație (în cote egale , de câte 50%).
Probele testimoniale administrate nu au putut demonstra gradul de culpă al părților, deoarece în mașina condusă de inculpat se afla doar martorul R. C., care era ațipit, astfel că nu a putut observa concret și direct cum s-a produs fapta, acesta a văzut doar un jos al volanului, ca și cum mașina ar trage într-o parte, apoi a auzit o bubuitură.
Soluția în latura penală a instanței s-a bazat doar pe concluziile raportului de expertiză auto, efectuat în cauză de expertul P. T., expert care a stabilit vinovăția inculpatului, cu toate că acesta nu se putea pronunța în acest sens.
S-a apreciat că instanța de fond s-a contrazis când a reținut că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului deoarece a făcut trimitere la expertiza efectuată (pag.7 alin.5) unde se arată că „biciclistul circula spre axul drumului, dar când a observat autoturismul s-a repliat la margine fără probleme";.
Această susținere a făcut-o și inculpatul încă de la început, în sensul că, circulând pe banda lui de circulație, a văzut pe partea vătămată circulând pe axul drumului, situație în care a încercat evitarea lui, printr-o manevră spre partea stângă, partea vătămată repliindu-se și ea spre partea lui dreaptă. Prin urmare, inculpatul susține că atât el cât și partea vătămată sunt vinovați de producerea accidentului, inculpatul pentru că a făcut manevra de evitare spre stânga lui (și spre dreapta părții vătămate), iar partea vătămată pentru că circula pe axul drumului. Dacă la aceste aspecte se adaugă și împrejurarea că partea vătămată circula noaptea fără să aibă vestă reflectorizantă și fără sistem de iluminare (far sau lanternă), nu poate fi negată culpa părții vătămate în producerea accidentului de circulație. I. nu i se poate imputa viteza de circulație, deoarece se află în afara localității și s-a stabilit că avea o viteză de
54 km/h și nu consumase băuturi alcoolice.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a susținut că aceasta a fost greșit soluționată, nu doar raportat la culpa reținută în comiterea accidentului de circulație, dar și pe fondul ei.
Astfel, în ce privește daunele materiale în sumă de 17.000 lei, acordate de prima instanță, la calcularea acestora instanța a luat în considerare o serie de bonuri referitoare la produse alimentare, reținându-se că partea vătămată ar fi fost nevoită să aibă o alimentație specială. Pe de o parte, recurentul prin mandatarul său a susținut că nu există vreun act material la dosar din care să rezulte că în perioada analizată partea vătămată ar fi trebuit să aibă o alimentație specială. Pe de altă parte, s-a susținut că din analiza acestor bonuri rezultă că ele reprezintă o alimentație obișnuită, pe care partea vătămată ar fi procurat-o și consumat-o în mod obișnuit, în afara accidentului de circulație. S-a invocat totodată, că printre bunurile reprezentând produse alimentare este și cel în valoare de 27,30 lei, sub nr. BF 6./(...), bon care are o dată anterioară celei la care s-a produs accidentul de circulație (9 iulie 2008).
În ce privește contravaloarea bicicletei distruse, apreciată la suma de
2.400 lei RON s-a susținut că nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
În ce privește renta lunară la care inculpatul a fost obligat, în valoare de
600 lei, începând cu luna mai 2009 și până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate sau noi dispoziții, s-a susținut că și această dispoziție este neîntemeiată pentru că, din statul de plată aflat la dosar rezultă că parteavătămată avea un salariu tarifar de 500 lei lunar din care, după plata taxelor aferente, rămânea un salariu net de 359 lei lunar. Ori, cuantumul pensiei a fost stabilit la 394 lei lunar, iar la stabilirea acestui cuantum, prin decizia de pensionare nr.112879/22 mai 2009 s-a avut în vedere acest salariu și nu alte venituri care nu sunt certe și stabilite cu titlu definitiv (lemne).
În drept, s-au invocat dispozițiile art.361 și urm. și art. 379 și urm. Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.,131 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosarul nr.(...), în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul S. I., împotriva sentinței penale nr. 45 din 1 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul penal nr. (...), desființată în parte, în latura civilă sentința atacată și rejudecând în aceste limite a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7908,7 lei cu titlul de despăgubiri civile materiale, în loc de suma de
17000 lei dispusă de prima instanță;
A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 600 lei în favoarea părții vătămate începând cu luna mai 2009 și până la încetarea stării de nevoie (invaliditate).
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost obligată partea vătămată intimată R. M. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea inculpatului apelant S. I., în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul avocațial.
Cheltuielile judiciare în apel, au rămas în sarcina statului.
P. a pronunța această soluție tribunalul, analizând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat, a motivelor de apel formulate de către inculpat, susținerilor părților, precum și potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul inculpatului ca fiind întemeiat, în parte, în măsura și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sentința apelată s-a criticat în primul rând sub aspectul laturii penale, respectiv al culpei părților în producerea accidentului de circulație dedus judecății, de la 9 iulie 2008, susținându-se că vinovați de comiterea accidentului se fac atât inculpatul cât și partea vătămată (culpa fiind de câte
50% a fiecăruia).
Sub acest aspect, în baza probațiunii administrate în cauză, s-a apreciat ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
Astfel, starea de fapt reținută prin hotărâre este în concordanță cu probele ce s-au administrat : declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, a martorilor și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (f.56-57 dos.de urm.penală).
Însuși inculpatul în declarația dată la instanță (f.118) precizează să partea vătămată se deplasa cu bicicleta pe mijlocul drumului și nu era semnalizat, că drumul era marcat și el însuși conducea aproape de axul drumului, că a observat târziu biciclistul și că a încercat să-l ocolească prin stânga sensului său de deplasare, în momentul impactului mașina inculpatului se afla pe partea stângă a drumului potrivit sensului său de deplasare ( pe contrasens) spre marginea drumului și că în momentul ciocnirii a frânat și apoi s-a mai deplasat câțiva metri.
Atât potrivit expertizei întocmite în cauză cât și declarației martorului G. I. (f.176) rezultă că frânarea s-a produs după ce conducătorul auto a depășit impactul și șocul psihic generat de impact, respectiv urmele de frânareîncepeau de pe partea stângă spre dreapta pe direcția de mers P.-N. și frânarea a avut loc nu anterior impactului, ci ulterior.
De altfel, starea de fapt care se reține referitor la modalitatea în care s-a petrecut accidentul nu este contestată de către inculpat, lucrarea de specialitate întocmită în cauză consemnând și susținerile acestuia.
Concluziile raportului de expertiză răspund obiectivelor stabilite de către organul de urmărire penală, obiective care sunt apreciate ca absolut utile, pentru stabilirea stării de fapt (modalității de producere a accidentului) și soluționarea temeinică și legală a cauzei.
Potrivit concluziilor lucrării de specialitate ce s-a întocmit, cauza producerii accidentului din (...) a fost pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de către inculpat, apreciindu-se că încălcările părții vătămate cu privire la regulamentul OUG nr.1. (lipsa farului și a vestei reflectorizante) nu a avut legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului.
În ciuda susținerilor apelantului, în stabilirea culpe cu privire la accidentul de circulație, instanța s-a bazat nu doar pe lucrarea de specialitate întocmită în cauză (ale cărei concluzii nu aveau cum să fie ignorate de aceasta, fiind concluziile unui specialist), ci și pe celelalte probe administrate
(procesul-verbal de verificare auto, buletinele de analiză toxicologică, depozițiile martorilor audiați).
În ce privește latura civilă a cauzei, apelul s-a apreciat ca fiind întemeiat, în parte, cu precizarea că instanța de apel s-a raportat în analiza temeiniciei soluționării din acest punct de vedere doar la ceea ce efectiv s-a contestat de către inculpatul apelant.
În primul rând, se reține că s-a contestat soluția dată cu privire la daunele materiale în cuantum de 17.000 lei, astfel cum acestea au fost solicitate de către partea vătămată (f.100 dos.de fond). Din aceste cheltuieli solicitate de către partea vătămată,, detaliate la f.120 și urm., s-au contestat , în primul rând, cheltuielile legate de alimentația acesteia, cu motivarea că ea nu a constituit o alimentație specială, prescrisă de un medic, ci o alimentație obișnuită, pe care partea vătămată ar fi consumat-o oricum și în afara acestui accident.
Sub acest aspect, al împrejurării că alimentația este una obișnuită și nu una prescrisă de un medic, apelul s-a apreciat ca nefondat. P. a aprecia în acest sens, instanța s-a raportat și la leziunile suferite de partea vătămată, la perioadele în care aceasta a fost internată, corect reținute prin hotărârea atacată sau la perioadele (zilele) când partea vătămată a necesitat deplasări pentru efectuarea unor analize, investigații, tratamente, etc. precum și la împrejurarea că, potrivit art. 998 și urm.Cod civil, se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de partea vătămată în urma accidentului de circulație. C. alimentației părții vătămate în perioada în care aceasta a fost scoasă din mediul său familial și obligată de împrejurările deduse judecății să consume altfel de alimente decât o făcea în mod obișnuit se impune a fi suportată de inculpat, cel căruia i se poate imputa situația specială a părții vătămate, cu atât mai mult cu cât alimentația este una comună (biscuiți, sucuri, cornuri, apă minerală, iaurt, napolitane, fructe, etc.) și nu este una exagerată, în valoare mai mare decât cea consumată în mod obișnuit de orice persoană aflată într-o situație similară cu cea a părții vătămate.
Referitor la bonul nr. BF 6., în cuantum de 27,30 lei (f.131 dos.instanță) se observă că acest este emis la (...) și nu la (...), astfel că susținereaapelantului în sensul că acesta este anterior datei accidentului ( 9 iulie 2008) este neîntemeiată, în precizarea de constituire de partea civilă fiind greșit indicată data acestui bon de către apărătorul intimatului (f.120).
Cu toate acestea, s-a apreciat că nu se impunea acordarea tuturor cheltuielilor solicitate de partea vătămată cu titlu de alimente (în sumă totală precizată de 255,11 lei), deoarece cheltuielile de pe bonul fiscal 6. din (...)
(f.127) cuprind și bunuri nealimentare (săpunuri, pastă de dinți, șervețele, pungi), în valoare totală de 26,00 lei, sumă ce se va scădea din totalul cheltuielilor alimentare; totodată bonul fiscal (în copie) aflat la f.127, în valoare de 9, 00 lei nu este lizibil în ce privește anul și numărul acestuia, astfel că și suma de 9,00 lei va fi dedusă din cheltuielile alimentare, apreciindu-se că nu s-a făcut, cu certitudine, dovada că acesta este din anul 2008; bonul fiscal aflat la fila 129 din (...), nr.6. cuprinde și un aparat de ras în valoare de 3,60 lei, sumă care se va deduce, de asemenea, cheltuiala nefiind una alimentară, în plus, aparatul de ras fiind un bun folosit de partea vătămată indiferent de starea sa de sănătate; bonul fiscal nr.6. din (...) (f.131) cuprinde bunuri nealimentare sau care nu erau compatibile cu starea de sănătate a părții vătămate (era indicat să nu fie stresată, agitată, prescriindu-se calmante prin prisma traumatismului cranian suferit - exemplu f.136 - diagnostic - Agitație psihomotorie), astfel că, din totalul sumei de 27,30 lei de pe acest bon s-a scăzut contravaloarea Nestea 3,80 lei, cola 2,50 lei, Winston 5,40 lei, aparat ras 1,50 lei și o gumă orbit 1,5 lei, bunuri în valoare totală de 14,70 lei; identic bonul fiscal 6. din (...) cuprinde bunuri incompatibile cu tratamentul și starea de sănătate a părții vătămate sau care nu sunt indispensabile pentru hrănirea sa : Coca cola în valoare de 4,50 lei, Nestea în valoarea de 5,00 lei și gumă Orbit în valoare de 1,50 lei, valoarea acestor bunuri fiind scăzută din totalul alimentelor consumate de partea vătămată (în total 11,00 lei); bonul fiscal aflat în copie la f.135, în valoare de 17,00 lei nu este lizibil în ce privește anul, numărul bonului și cu privire la o parte din cumpărăturile pe care bonul le evidențiază, astfel că și valoarea acestuia va fi scăzută din suma totală solicitată pentru alimentația părții vătămate.
În concluzie, din suma totală de 255,11 lei se va scădea suma de 81,30 lei, rezultată din adiționarea contravalorii bonurilor despre care s-a făcut vorbire anterior (26 lei; 3,60 lei; 9,00 lei; 11,00 lei; 14,70 lei și 17,00 lei), rămânând a se acorda pentru alimentația părții vătămate pe perioada internării și a tratamentului suma de 173,81 lei (255,11 lei minus 81,30 lei), apreciindu-se că pentru diferența rămasă s-a făcut dovada atât cu privire la contravaloarea alimentelor consumate cât și la perioada când acestea s-au consumat. Unele din bonurile depuse la dosar ( incluse în suma solicitată) se referă la produse indispensabile, legate de situația părții vătămate, cum ar fi șervețele, hârtie igienică, pastă de dinți, săpun, etc, apreciindu-se , de asemenea, că se impunea acordarea acestor cheltuieli, în situația părții vătămate acestea fiind consumate mai mult decât într-o situație normală și fiind determinate de starea sa de internare în spital.
În al doilea rând, s-a contestat acordarea de către instanță a contravalorii bicicletei distruse în urma accidentului de circulație în care a fost implicată partea vătămată, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada contravalorii acesteia.
La fila 240 vol.1 dos.fond s-a depus în copie bonul fiscal cu privire la bicicleta E. V., în valoare de 2.400.000 lei vechi (240 lei RON) și s-a precizat ca dată a chitanței (...), iar ca și cumpărător figurează R. F. din Valea Groșilor. Pecale de consecință, dispoziția de obligare a inculpatului la plata contravalorii bicicletei în favoarea părții vătămate R. M. , în cuantum de 2.400 lei RON, astfel cum s-a dispus de către instanța de fond este netemeinică, deoarece, pe de o parte, valoarea acesteia era de 240 lei RON, și nu de 2.400 lei RON, astfel cum s-a solicitat de către partea vătămată și s-a și acordat de către instanță, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că partea vătămată este proprietarul bicicletei, aceasta nefiind achitată de R. M., ci de R. F., sau că exista vreun act de transmitere a proprietății bicicletei către R. M. De asemenea, în dosarul dedus judecății nu s-a făcut dovada valorii efective a bicicletei la (...), având în vedere că bicicleta valora la data achiziției - (...), 240 lei, ori de la achiziție la incident s-au scurs 5 ani.
S-a apreciat însă că în cauză s-a făcut dovada că bicicleta implicată în accident a fost distrusă, fiind ruptă în două.
Pe cale de consecință, date fiind cele de mai sus, se impune și scăderea contravalorii bicicletei, astfel cum aceasta a fost reținută și acordată de către instanța de fond, din totalul cheltuielilor materiale (17.000 lei) solicitate de către partea vătămată - parte civilă.
În al treilea rând, prin motivele de apel s-a contestat și acordarea unei rente în valoare de 600 lei lunar, prin prisma veniturilor pe care le avea partea vătămată anterior accidentului, precum și acordarea contravalorii veniturilor și beneficiilor nerealizate ca urmare a accidentului.
Și acest motiv de apel s-a găsit întemeiat, deoarece din actele dosarului rezultă că partea vătămată s-a angajat la 13 septembrie 2007 la S. P. S. unitate la care a lucrat până în iunie 2008 (data producerii accidentului fiind
(...)).P. calcularea eventualei rente la care partea vătămată ar fi fost îndreptățită, se impunea ca instanța să ia în calcul veniturile efective (nete) certe și stabile pe care aceasta le-ar fi obținut dacă nu ar fi fost accidentată. În perioada iunie 2008 - ianuarie 2008 ( cu șase luni anterior comiterii accidentului) partea vătămată a obținut potrivit statelor de plată aflate la dosar, un venit net de 389 lei pe lună. Ori, partea vătămată a beneficiat în perioada iulie 2008 - aprilie 2009 de o pensie de invaliditate în cuantum de
443 lei lunar, plătită de C. de A. de S. și începând cu (...) de o pensie de invaliditate de 394 lei lunar, pensii care au fost în cuantum mai mare decât venitul net obținut de partea vătămată anterior accidentului ( de389 lei lunar).
P. stabilirea cuantumului acestei rente nu se pot lua în calcul nici veniturile rezultate din orele suplimentare efectuate de partea vătămată (din actele dosarului rezultând că partea vătămată a efectuat ore suplimentare pentru perioada octombrie 2007 - iunie 2008 pentru care a fost plătită cu câte
500 lei lunar), deoarece efectuarea acestor ore suplimentare depinde de dispoziția și posibilitatea angajatului de a efectua astfel de ore, precum și de posibilitatea angajatorului de a achita banii pentru astfel de ore.
Nici suma de 2.000 lei anual, reprezentând lemne de foc, nu poate fi apreciată ca un venit constant și sigur pe care partea vătămată l-ar fi obținut dacă ar fi continuat să lucreze la societatea la care a fost angajat anterior accidentului, cu atât mai mult cu cât acesta nu a beneficiat în anul 2008 de un astfel de ajutor, după cum rezultă din adeverința de la f.141 din dosar. Logic, dacă aceste venituri aveau un caracter permanent, de regularitate, s-ar fi impus ca în 2008 partea vătămată să beneficieze de un ajutor în lemne, în cuantum de aprox.1.000 lei (pentru că a lucrat aproximativ ½ de an).
În aceeași modalitate, faptul că unitatea la care partea vătămată lucra i-a acordat la finele anului 2007 un premiu de 500 lei, nu înseamnă obligatoriu că
și pe viitor acesta ar fi beneficiat de un astfel de premiu, în cazul în care ar fi continuat să lucreze la aceeași unitate, cu atât mai mult cu cât unitatea S.";B. P. S. nu i-a mai acordat acestuia premii la finele anului 2008, chiar și într-un cuantum redus, eventual la jumătate, având în vedere că partea vătămată a muncit jumătate de an până la accident.
Ori aceste venituri, luate în calcul de instanța de fond pentru stabilirea rentei, nu au un caracter cert și ele depind de posibilitatea unității angajatoare de a plăti astfel de sume sau de a acorda anumite beneficii (lemne), nefiind stipulate în contractul de muncă (cel puțin nu s-a făcut o astfel de dovadă). Ele nu au fost luate în calcul nici la stabilirea pensiei stabilite pentru partea vătămată, R. M., nu sunt evidențiate nici de statele de plată depuse la dosar, probabil că nu au fost supuse nici impozitării.
P. aceste considerente s-a apreciat că la stabilirea rentei lunare trebuia a se avea în vedere doar venitul net salarial obținut de partea vătămată pentru o perioadă de 6 luni anterior accidentului, nu și celelalte sume ce s-au avut în vedere, sume cu caracter incert, sporadic și a căror obținere depindea atât de atitudinea angajatului cât și a angajatorului.
Așa fiind, s-a apreciat că nu se impunea nici acordarea sumei de 8.770 lei solicitată de partea vătămată cu titlu de venituri și beneficii nerealizate de aceasta pentru perioada iulie 2008 - aprilie 2009, acordarea acestora fiind neîntemeiată și nu se impunea nici acordarea rentei de 600 lei lunar începând cu 1 mai 2009 până la încetarea stării de nevoie (invaliditate), pensia obținută de partea vătămată fiind la nivelul venitului salarial net obținut de acesta anterior accidentului de circulație.
Adiționând sumele ce se impun a fi scăzute din cuantumul despăgubirilor civile materiale solicitate, de 17.000 lei, prin prisma argumentelor anterioare, acestea se ridică la suma de 9091,3 lei ( 81,30 lei alimente, 240 lei contravaloarea bicicletei și 8.770 lei venituri și beneficiu pretins nerealizate), astfel că în urma scăderii acestei sume de 9.091,3 lei din suma de 17.000 lei se ajunge la suma de 7.908,7 lei, care se impune a fi acordată cu titlul de despăgubiri materiale pentru partea vătămată.
Trebuie reținut că sumele solicitate cu titlu de despăgubiri materiale și care reprezintă contravaloare medicamente, contravaloare combustibil, transport, taxe medicale, cheltuieli de cazare și pierderi rezultând din restituirea împrumutului valutar, nu au fost contestate prin motivele de apel formulate de inculpat.
P. toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul S. I., s-a desființat în parte sentința atacată, în latura civilă și rejudecând în aceste limite: s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7.908,7 lei către partea vătămată-parte civilă cu titlul de despăgubiri materiale și s-a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 600 lei, începând cu 1 mai 2009, în favoarea părții vătămate, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămase în sarcina statului și în temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală, partea vătămată intimată, R. M., a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea inculpatului-apelant, S. I., în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul S. I. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se rețină și culpa victimei cu consecința reducerii daunelor morale.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că în apel a invocat culpa comună a părților, respectiv a sa și a părții vătămate în proporție de 50% în producerea accidentului.
Ambele hotărâri pronunțate în cauză au luat în considerare expertiza tehnică efectuată în cauză din care rezultă că partea vătămată circula cu bicicleta spre axul drumului, însă când a văzut autoturismul s-a repliat pe margine fără probleme, însă inculpatul arată că în momentul în care a observat bicicleta a efectuat o manevră spre stânga pentru a o evita pe partea vătămată, care nu purta vestă reflectorizantă și nici sistem de iluminare pe timp de noapte.
Cu privire la latura civilă inculpatul a arătat că din suma totală acordată părții vătămate mai trebuie scăzută suma de 2160 lei reprezentând contravaloarea bicicletei distruse în accident , întrucât la instanța de apel s-a scăzut numai suma de 240 lei din totalul de 2400 lei.
Partea civilă R. M. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și respingerea apelului formulat de inculpatul S. I., cu menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivele de recurs partea civilă a arătat că au fost reduse despăgubirile civile în apel de la suma de 17.000 lei la suma de 7908,7 lei , a fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 600 lei începând cu luna mai 2009 și până la încetarea stării de nevoie.
Instanța de apel în adoptarea acestei soluții a scăzut suma de 81,30 lei aferentă unui număr de 6 bonuri reprezentând produse alimentare și nealimentare, a scăzut contravaloarea bicicletei în sumă de 240 lei , care a fost achiziționată pe numele lui R. F. și nu pe numele părții vătămate, a fost scăzută prima de 500 lei de la sfârșitul anului și suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea lemnelor de foc, cu motivarea că acestea nu pot reprezenta un venit constant.
La fel a fost înlăturată suma de 600 lei reprezentând renta lunară cu motivarea că partea vătămată a realizat venituri nete de doar 389 lei în ultimele 6 luni anterioare accidentului, fără a fi luate în considerare veniturile obținute din orele suplimentare în sumă de 500 lei/ lună.
Recursurile formulate în cauză nu sunt întemeiate:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 9 iulie 2008 în jurul orelor 21,00 inculpatul S. I. a condus autoturismul marca Ford Siera cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea numitului B. E. , iar la ieșirea din comuna P. inculpatul rula înspre axul drumului pe DJ 172 B având o viteză stabilită de expert la 54 km/h, autoturismul prezentând defecțiuni la sistemul de frânare, de iluminare, de direcție, de semnalizare și rulare. Pe raza localității R. din contrasens venea pe bicicletă partea vătămată R. M. care nu avea nici un mijloc de semnalizare luminoasă și nu purta vestă reflectorizantă. În momentul în care inculpatul l-a văzut la lumina farurilor pe biciclist pentru a-l evita a virat brusc spre stânga, intrând pe contra sens, moment în care și biciclistul a virat spre banda sa de mers, sens în care impactul dintre autoturism și bicicletă a fost frontal.
Corectă a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămarecorporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.p., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, cu aplicarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa care a fost suspendată condiționat pe motiv că inculpatul nu are antecedente penale.
Solicitarea inculpatului din motivele de recurs de a se reține o culpă în proporție de 50% în sarcina părții vătămate, cu reducerea corespunzătoare la despăgubirilor civile nu este întemeiată, solicitare care a fost formulată și la instanța de apel și care în mod corect a fost respinsă, întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că nesemnalizarea bicicletei pe care circula partea vătămată și împrejurarea că aceasta din urmă nu purta vesta reflectorizantă nu au nici o legătură cu accidentul cauzat de inculpat, care conducea autoturismul menționat mai sus cu numeroase defecțiuni la iluminat, direcție, sistemul de frânare, doar clacsonul acestuia era în stare bună de funcționare.
Tot din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că partea vătămată circula cu bicicleta spre axul drumului, însă în momentul când l-a observat pe inculpat s-a repliat spre marginea din dreapta a drumului iar inculpatul a depășit axul drumului pentru a-l ocoli pe biciclist pe partea stângă, sens în care autoturismul condus de inculpat și bicicleta pe care se afla partea vătămată s-au izbit frontal.
Neîntemeiată este solicitarea inculpatului de a se reduce despăgubirile civile acordate părții vătămate cu suma de 2160 lei reprezentând contravaloarea bicicletei, întrucât instanța de apel a apreciat corect în momentul în care a scăzut suma de 240 lei reprezentând contravaloarea bicicletei proprietatea părții vătămate.
Solicitarea părții vătămate de a-i fi acordată suma de 500 lei reprezentând prima de la sfârșitul anului și suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea lemnelor de foc nu este întemeiată, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă că acesta ar fi primit suma de 500 lei la sfârșitul anului, precum și suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea lemnelor de foc, deoarece inculpatul nu a lucrat până la sfârșitul anului, iar primirea acestor sume era incertă, accidentul având loc în cursul lunii iulie 2009.
Tot neîntemeiată este solicitarea părții vătămate de a-i fi acordată o rentă lunară în sumă de 600 lei, pe motiv că aceasta realiza din ore suplimentare suma de 500 lei/lună.
Din adeverința nr.11/12 martie 2010 a S. B. SRL R. rezultă că partea vătămată R. M. realiza venituri în sumă de 1000 lei/lună, din salariul de încadrare de 500 lei și ore suplimentare tot 500 lei conform evidențelor societății, însă din statele de plată depuse la dosar rezultă că doar pe lunile octombrie, noiembrie și decembrie partea vătămată a lucrat ore suplimentare pentru care a primit suma de câte 500 lei pe anul 2007 și ianuarie - iunie
2008 câte 500 lei, fără ca aceste venituri să aibă caracter permanent (f.384-
386 dosar fond), sens în care aceste venituri nu pot fi luate în considerare pentru stabilirea unei rente lunare în favoarea părții vătămate.
Având în vedere că nu se impune să se rețină în sarcina părții vătămate o culpă în producerea accidentului, cu reducerea corespunzătoare a despăgubirilor civile acordate acesteia, la fel nu se impune acordarea despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată reprezentând prime de sfârșit de an, lemne de foc și rentă lunară, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate departea vătămată și inculpat împotriva deciziei penale nr.131 din (...) a T.ui B. N. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial, iar partea vătămată suma de 200 lei cheltuieli judiciare. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată R. M. si S. I., împotriva deciziei penale nr.131/A din 21 decembrie 2010 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Obligă pe inculpatul S. I. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial si pe partea vătămată R. M. la 200 lei cheltuieli judiciare.. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. M. B. V. C. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.apel Găurean A./Berbecariu D
| ← Decizia penală nr. 1530/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
