Decizia penală nr. 1454/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)/a1

D. PENALĂ NR. 1454/R/2011

Ședința publică din data de 22 septembrie 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. G., judecător

JUDECĂTORI : D. P.

M. B.

GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de

C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :

DORU DOBOCAN

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. A., D. A., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. împotriva încheierii penale fără număr din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. D., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Urcan

Ciprian, inculpatul H. T., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.Chilea M., inculpatul T. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.P. I., inculpatul B. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.Bocșa M., inculpatul A. D., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.I. M., inculpatul D. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.M. Horea și inculpatul S. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.G. D., toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile declarate și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului S. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. A., în opinia sa, nu mai subzistă temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a stat în arest preventiv o perioadă lungă, fiind depășit termenul rezonabil de care se face vorbire în hotărârile CEDO și a înțeles consecințele nerespectării măsurii obligăriide a nu părăsi localitatea. E. adevărat că inculpatul a părăsit localitatea, dar pentru a se întâlni cu procurorul, fapt necontestat de acesta, a recunoscut faptele care i se rețin în sarcină și a comis infracțiunile doar ocazional, activitatea sa având un caracter spontan. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului D. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. I. a dispus punerea în libertate a inculpatului apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. Inculpatul nu este un pericol social și nu a înțeles că nu poate părăsi localitatea. R. la atitudinea inculpatului, la posibilitatea aplicării art.320/1 C.pr.pen. și la împrejurarea că nu a încălcat interdicția de a părăsi localitatea cu rea- credință, se poate dispune, din nou, revocarea măsurii arestării preventive. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului B. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. A. recurentului s-a dispus în baza art.148 lit.a/1 C.pr.pen., pentru nerespectarea obligațiilor impuse de instanță, dar a fost doar o neînțelegere, pentru că inculpatul a înțeles că poate să-și aleagă localitatea de domiciliu între M. și I. M., fiind depistat în S. Băi, localitate care se află între cele două menționate. Prin urmare, nu se poate vorbi de încălcarea cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului P. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. R. a fost arestat pe o perioadă de 4 luni, după care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul a respectat obligațiile impuse de instanță, fapt confirmat de organele care-l supraveghează pe acesta. U., se arată că a fost văzut în altă localitate, dar șeful de post nu poate afirma cu certitudine că cel care conducea autoturismul era inculpatul. Prin urmare, inculpatul nu se face vinovat de nerespectarea obligațiilor impuse de instanță și poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că urmărirea penală este finalizată și a avuto atitudine sinceră până în prezent, recunoscând faptele care i se rețin în sarcină. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului H. T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cuconsecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Cu privire la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. trebuie să se facă o diferențiere între pericolul social concret al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. La stabilirea pericolului social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul în libertate, solicită a se avea în vedere că acesta a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a regretat activitatea infracțională desfășurată, a colaborat cu organele de cercetare penală și a conștientizat gravitatea faptelor, astfel încât s-a diminuat pericolul social avut în vedere la momentul arestării preventive. Nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, urmărirea penală este finalizată, nu mai există posibilitatea să influențeze martorii, să se sustragă judecății sau să împiedice buna desfășurare a procesului penal. La stabilirea pericolului pentru ordinea publică, solicită ca instanța să aibă în vedere situația personală a fiecărui inculpat. De asemenea, se impune cercetarea în libertate a inculpatului și pentru a se asigura egalitatea de tratament cu inculpații care se află deja în libertate, deși au săvârșit aceleași fapte. Solicită a se avea în vedere și termenul rezonabil de arest preventiv, în speță fiind vorba de 6 luni de când inculpatul se află în stare de arest preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului A. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. La dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că acesta ar încerca să influențeze martorii ori probele ce urmează a fi administrate. Acest pericol pentru ordinea publică, dacă a existat inițial, acum s-a diminuat prin trecerea unui interval de timp. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, a regretat comiterea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală și a conștientizat gravitatea infracțiunilor săvârșite, motive pentru care apreciază că se poate dispune cercetarea sa în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. D. s-a mai dispus această măsură, nu se poate susține că inculpatul a încălcat cu rea-credință obligațiile impuse de instanță. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului T. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. A. inculpatului s-a dispus în baza art.148 lit.a/1

C.pr.pen. , însă acesta nu a încălcat cu rea-credință obligațiile impuse deinstanță. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate și anume cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. La data de 23 ianuarie 2011 s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, măsură care a fost prelungită ulterior în mod repetat. A fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive de către Curtea de A. C., apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare. La 20 iulie 2011 Curtea de A. C. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, stabilind anumite obligații pe care inculpații să le respecte. Imediat după înlocuirea măsurii arestării preventive, fiecare inculpat a încălcat obligațiile impuse de instanță. Aceste încălcări au fost dovedite și supuse analizei instanței de control judiciar. Curtea de A. a constatat că sunt dovedite aceste încălcări. În aceste condiții, se impune menținerea în stare de arest a inculpaților, deoarece există riscul săvârșirii de noi infracțiuni, riscul să împiedice aflarea adevărului prin influențarea martorilor și riscul sustragerii de la judecată.

Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Inculpatul D. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța și arată că nu a consumat droguri de risc.

Inculpatul B. V., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, însă solicită a se reține că are familie, 1 copil minor și a recunoscut fapta.

Inculpatul P. D., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Inculpatul H. T., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Inculpatul A. D., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Inculpatul T. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate. A fost într-un club, aceasta fiind singura obligație pe care a încălcat-o.

C U R T E A

Prin încheierea fără număr din 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații D. A. D. zis

„Bocănilă";, fiul lui M. S. și E., născut la (...) în București, domiciliat în orașul S.-Băi, str. Stejarului, bl.2, sc.A, et.4, ap.5, CNP 1., B. V. zis

„Ceapă";, fiul lui I. și L., născut la (...) în M., având CNP 1., domiciliat în com. M. nr. 1331, jud. B.-N., ffl în com.I. M. nr.837, bl.5, ap.13 și M. nr.207 ap.12, P. D. zis „Kempes";, fiul lui A. și F.-D., născut la (...), în comuna R., județul B.-N., cu același domiciliu nr. 171, CNP 1., S. A. zis

„Sandu";, fiul lui A. și Ana, născut la (...) în N. cu domiciliul în orașul S.-

Băi, str. Lalelelor nr.1, ffl str.Stejarului la blocul de garsoniere, ap.2, parter., CNP 1., A. D. zis „Bența";, fiul lui D. și I.a, născut la (...), CNP 1., cu domiciliul în oraș S.-Băi, str.Someșului nr.5/A, T. M. fiul lui C. și L., născut la (...), CNP 1., domiciliat în oraș S.-Băi, cartier V. B. - str. Muncelului nr. 240 și H. T. fiul lui T. și C., născut la data de (...) în N., CNP 1., domiciliat în orașul S.-Băi, str.Alunilor nr.3, și în baza dispozițiilor art. 300^1 Cod procedură penală raportat la art. 160

Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a acestora.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. de I. a I. de C. O. și T.- B. T. B.-N. nr.75D., au fost trimiși în judecată în stare de arest inculpații: S. A. zis „Sandu";, fiul lui A. și Ana, născut la (...) în N. cu domiciliul in orașul S.-Băi, str. Lalelelor nr.1, ffl str.Stejarului la blocul de garsoniere, ap.2, parter., CNP 1., studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, recedivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 1 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din L.nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2

C.p., toate cu aplic.art. 37 lit.b și art. 33 lit.a C.p.; D. A. D. zis

„Bocănilă";, fiul lui M. S. și E., născut la (...) în București, domiciliat în orașul S.-Băi, str. Stejarului, bl.2, sc.A, et.4, ap.5, CNP 1., studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, administrator la SC B. P. SRL S.-Băi, str.Trandafirilor nr.2, fără antecedente penale, județul B.-N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al.2 C.p, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2 C.p, art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2 C.p., art.5 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.)cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000

(modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; B. V., zis „Ceapă";, fiul lui I.

și L., născut la (...) în M., având CNP 1., domiciliat în com. M. nr. 1331, jud. B.-N., ffl în com.I. M. nr.837, bl.5, ap.13 și M. nr.207 ap.12, studii

10 clase, administrator la SC B. B. SRL I. M., căsătorit, are 1 copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al

2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 3 al 2 din L.143/2000

(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplic. art. 16 din

L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; P. D. zis

„Kempes";, fiul lui A. și F.-D., născut la (...), în comuna R., județul B.-N., cu același domiciliu nr. 171, CNP 1., studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al 2

C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legeanr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplic. art.37 lit.b C.p., art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; H. T., fiul lui T. și C., născut la data de (...) în N., CNP 1., domiciliat în orașul S.-Băi, str.Alunilor nr.3, studii 5 clase, agricultor, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000

(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p cu aplic art 41 al 2 C.p

și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din

L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; A. D. zis

„Bența";, fiul lui D. și I.a, născut la (...), CNP 1., cu domiciliul în oraș S.-

Băi, str.Someșului nr.5/A, studii 10 clase, fără ocupație, divorțat, are în întreținere un copil minor, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. .41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din L. nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.)cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 180 al. 2 C.p., toate cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art.33 lit.a C.pen.; T. M., fiul lui C. și L., născut la (...), în N., CNP 1., domiciliat în oraș S.-Băi, cartier V. B. - str. Muncelului nr.240, studii 10 clase, muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art 41 al 2 C.p., 4 al.2 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.)cu aplic art. 41 al. 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 și art. 33 lit.a C.pen., cu motivarea că de la finele lunii aprilie 2010 și până la data de 23 ianuarie 201, inculpații și unii dintre învinuiți au desfășurat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, multiple acte de procurare, deținere fără drept, vânzare sau oferire a substanței așa-numite „. de baie"; conținând drogurile de mare risc mefedronă și flefedronă, de punere la dispoziție a locuinței sau a unui spațiu amenajat pentru consumul ilicit de droguri, respectiv de cumpărare/ deținere pentru consum propriu a unor cantități din aceste droguri de mare risc, componente ale infracțiunilor continuate prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic.art.41 al.2 C.p., art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic.art.41 al.2 C.p. și respectiv art.4 al.2 din Legea nr.143/2000. cu aplic.art.41 al.2 C.p., iar unii dintre ei și a infracțiunii continuate de introducere în țară de droguri de mare risc prev.de art.3 al.2 din Legea nr.143/2000

(modificată) cu aplic.art.41 al.2 C.p., în zilele de 10 și 22 decembrie

2010, iar inculpatul S. A. a condus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe drumurile publice din orașul S. Băi, un autoturism marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare (...) deși nu avea permis de conducere auto, fiind depistat de organele de poliție din cadrul P. orașului S. Băi în trafic - faptă prev.de art. 86 al.1 din OUG nr.195/2002, republic.,cu aplic art 41 al.2 C.p, și art 37 lit b) C.p.

Prin Ordonanțele procurorului cu nr. 75 D. din 24 ianuarie 2011 s-a dispus reținerea învinuiților S. A., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. și apoi s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceștia pentru comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc sau punere la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri.

In cursul zilei de 24 ianuarie 2011 inculpații S. A., D. A. D., A. D.,

P. D., T. M., H. T., B. V. au fost prezentați T.ui B.-N. cu propunere de arestare preventivă, care a fost însușită prin Î. penală nr.8 din 24 ianuarie 2011, pronunțată în dos.nr. (...), emițându-se mandate de arestare preventivă nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și 13/(...).

R. declarate de inculpați împotriva măsurii arestării preventive au fost respinse de Curtea de A. C. prin Î. penală nr. 134/R/2011 din (...), pronunțată în același dosar nr. (...). Prin Î. penală nr.17/CC/2011 din (...) a T.ui B.-N., măsura arestării preventive a fost prelungită, față de toți inculpații, până la data de 22 martie 2011. R. declarate de inculpați împotriva acestei încheieri penale au fost respinse de Curtea de A. C. prin Î. penală nr.215/R/2011. Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților, din 16 martie 2011, s-a propus T.ui B.-N. prelungirea măsurii arestării preventive față de toți cei

12 inculpați arestați inițial, însă prin Î. penală nr. 31/CC/2011 din 17 martie 2011 a T.ui B.-N. această propunere a fost admisă în parte în sensul dispunerii prelungirii față de inculpații S. A., C. P.-T., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților, din 15 aprilie 2011, s-a propus T.ui B.-N. prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații arestați, iar prin Î. penală nr. 46/CC/2011 din 18 aprilie 2011 a T.ui B.- N. această propunere a fost admisă în sensul dispunerii prelungirii față de inculpații S. A., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. R. declarate de inculpați au fost respinse de către Curtea de A. C.

Prin referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, din 16 mai 2011, s-a propus T.ui B.-N. prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, iar prin Î. penală nr.58/CC/(...) a T.ui B.-N. propunerea a fost admisă, însă prin I. penală nr. 809/R/2011 din data de (...) a C. de A. C. au fost admise recursurile declarate de inculpații S. A., A. D., H. T., T. M., P. D., C. P. T. și B. V., respectiv prin Î. penală nr. 811/R/2011 a C. de A. C. a fost admis recursul declarat de inculpatul D. A. D. împotriva prelungirii aceleiași măsuri preventive, după care, în baza art. 155 și urm. C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (S. Băi-în cazul inculpaților S. A., A. D., H. T., T. M., C. P. T. și D. A. D., R.-în cazul inculpatului P. D. zis Kempes respectiv M. și I. M. -în cazul inculpatului

B. V.), cu luarea față de inculpați, care și au și fost puși în libertate la data de (...), a mai multor obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la poliția localității de domiciliu ori de câte ori sunt chemați;c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sau organului de urmărire penală, după caz; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, cu martorii (și cupărțile vătămate-în Î.p. 809/R/2011) din cauză. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost prelungită de procuror cu menținerea obligațiilor ce le-au fost stabilite de instanța de recurs.

Ca urmare a încălcării cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite prin Î. penale nr.

809/R/2011 și 811/P/2011 ale C. de A. C., de către inculpații S. A., A. D., H. T., T. M., P. D., și B. V., prin Î. penală nr.79/CC/(...) a T.ui B.-N.

(pronunțată în dos nr.(...)) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, recursul declarat de aceștia fiind respins prin D. penală nr. 1216 a C. de A. C.

La luarea măsurii preventive, în motivarea Încheierii penale nr.79/CC/(...) a T.ui B.-N. s-a reținut că inculpații au fost cercetați în dosarul nr.75 D. al Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N. astfel: inculpatul D. A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc { "http://prev.de"| art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 cp, deținere de droguri de risc pentru consum propriu {

"http://prev.de"| art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2

Cp, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu {

"http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2

Cp și punerea la dispoziție a unui spațiu amenajat în vederea

consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 14 lit.c) toate cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și art.33 lit.a C.pen.; B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6.), cu

{ "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp, introducere în țară dedroguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 3 al 2 din L.143/20008

(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, { "http://prev.de"| }art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu { "http://aplic.art.33"|aplic.art.33} lit.a Cp.; P. D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6.) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc { "http://prev.de"| art. 2 al 1 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6.), trafic de droguri de mare risc { "http://prev.de"| art. 2 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6.) cu { "http://aplic.art.41"|aplic.art.41} al.2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.

143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a Cp.; A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al 2 din L.143/2000( modificată prin O. nr.6.) cu aplic art.41 al.2 Cp. și art. 14 lit.c din L.143/2000, punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapta prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.; T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de traficde droguri de mare risc prev. de art.2 al 2 din L.143/2000( modificată prin O. nr.6.) cu aplic art.41 al.2 Cp., punere la dispoziție a

locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| } din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și deținere de dorguri de mare risc pentru consum propriu { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen., și H. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, { "http://prev.de"| art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000, punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri, { "http://prev.de"| art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, { "http://prev.de"| art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2

Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen., și că prin Î. penale nr.

809/R/2011, respectiv nr.811/R/2011 ale C. de A. C. s-a dispus față de inculpații S. A., A. D., H. T., T. M., P. D. și B. V. împotriva măsurii arestării preventive, respectiv față de inculpatul D. A. D., în baza art. 15 și urm. C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (S. Băi-în cazul inculpaților S. A., A. D., H. T., T. M. și D. A. D., R.-în cazul inculpatului P. D. zis Kempes respectiv M. și I. M.-în cazul inculpatului B. V.), cu luarea față de cei 7 inculpați a următoarelor obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați;c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței sauorganului de urmărire penală, după caz;d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, cu martorii (și cu părțile vătămate-în Î. penală nr.809/R/2011) din cauză,punându-li-se în vedere faptul că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive

Cu toate acestea, inculpații P. D. zis „Kempes", B. V. zis „Ceapă";, D. A. D. zis „Bocănilă"; și S. A. au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea stabilită de instanța de judecată prin deplasarea în alte localități, respectiv inculpații D. A. D., S. A., A. D., H. T. și T. M. au încălcat fiecare cu rea-credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați.

1. a) A., deși inculpatul P. D. (zis „Kempes") avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localității R., la data de 20 mai 2011, după eliberarea din Arestul I.P.J B.-N., s-a deplasat în comuna M. unde s-a întâlnit cu prietena sa S. P.-R., cu care s-a deplasat la restaurantul aparținând SC „Octogon Serv" SRL, situat în centrul satului M.

In localul respectiv se aflau mai multe persoane printre care și numitul M. J. D., cercetat în dosarul nr. 75 D. în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii { "http://prev.de"| art.4 al.2 din L.

143/2000 (modificată), care stătea la o masă împreună cu numitul B. O.

D. ce inculpatul P. D. s-a așezat la o masă împreună cu S. P.-R., și-a îndreptat privirea spre învinuitul M. J.-D. și a zis „sifoanele să iasă afară". Dându-și seama că s-a referit la el, învinuitul M. J. D. a părăsit localul respectiv.b) Apoi, la data de (...), inculpatul P. D. a încălcat din nou obligația instituită, întrucât s-a deplasat pe raza localității M. însă în timp ce se reîntorcea cu autoturismul marca BMW nr.(...) dinspre satul M. spre satul R., a fost văzut în jurul orelor 16,00 pe raza satului A., pe DN 17D în zona trecerii la nivel cu calea ferată de la intrarea în satul A., de un agent de poliție care efectua o constatare cu privire la un accident de circulație petrecut în zonă.

S-a reținut că apărările inculpatului P. D., în ceea ce privește prima acuzație (deplasarea în afara localității R. fiind dovedită prin declarațiile sale, și ale martorilor B. C.-f.45, B. O.-f.46, S. P. R.-f.47), în sensul că nu a știut că nu are voie să părăsească localitatea R., pentru că doar a doua zi urma să se prezinte la postul de poliție pentru a i se stabili programul de supraveghere, nu pot fi luate în considerare. Indiscutabil, după cum însuși inculpatul a recunoscut, i-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanței de recurs, prin care i se impunea să nu părăsească localitatea, astfel că pentru evitarea oricăror situații problematice din punct de vedere juridic, la eliberare, avea obligația să lectureze și să analizeze condițiile în care a fost pus în libertate (acestea fiind evidențiate prin dispozitivul hotărârii judecătorești), iar în cazul existenței unor posibile neclarități, să apeleze la serviciile unui avocat pentru a le lămuri.

De altminteri, chiar și în procesul-verbal încheiat la primirea comunicării hotărârii judecătorești erau specificate obligațiile sale în parte (exceptând-o pe cea de interdicție de a lua legătura cu ceilalți coinculpați, martori și părțile vătămate din cauză-aceasta nefăcând însă obiectul prezentului dosar în cazul său); în plus, inculpatul însuși a afirmat că unul din polițiștii Arestului I.P.J B.-N. i-a învederat faptul că nu are voie să părăsească localitatea, astfel că cu atât mai mult inculpatul P. D. trebuia să adopte conduita arătată mai sus și să respecte dispozițiile instanței de recurs.

Cât despre faptul că ar fi circulat în afara localității R., cu autoturismul BMW menționat de procuror, aspect negat de inculpat, acest aspect a fost atestat prin raportul întocmit de ag.șef pr.Bindiu F. din cadrul P. comunei M., raport în care s-a consemnat faptul că inculpatul a fost văzut conducând autoturismul marca BMW nr.(...), pe direcția M.-R. A. inculpatului în sensul că nu putea să conducă autoturismul pentru că nu are permis de conducere este contrazisă chiar de propriile relatări, în cadrul cărora a recunoscut faptul că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere fără permis, dosar aflat pe rolul J. B., pentru o faptă comisă în urmă cu cca. un an.

De asemenea, susținerea că autoturismul în care se afla inculpatul trebuia oprit în trafic sau urmărit de către organele de poliție, a fost considerată neîntemeiată, raportat la conținutul raportului oficial întocmit, din care reiese că polițistul respectiv investiga un accident de circulație, fiind preocupat deci de efectuarea de cercetări, împrejurare în care l-a văzut pe inculpat, iar afirmația că actul întocmit nu era opozabil inculpatului a fost de asemenea considerată neîntemeiată, raportat la faptul că constatările au fost efectuate de organele de poliție, abilitate în a sesiza încălcările dispozițiilor legale, și că inculpatul trebuia să nucreeze nici un fel de situație care ar stârni suspiciuni asupra comiterii de fapte nepermise de lege sau de autoritățile judiciare.

2. D. inculpatul B. V. zis „Ceapă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a localităților M. și I. M., în seara zilei de 27 mai

2011, în jurul orelor 22,00, s-a deplasat în orașul S.-Băi, la barul „.", local în care l-a văzut pe învinuitul C. T., pe care l-a chemat la el, spunându-i să le transmită prietenilor săi (cei care au dat declarații împotriva inculpatului), să strângă niște bani pentru că el, ca să iasă din pușcărie, a plătit bani (stare de fapt atestată de declarațiile martorilor C. T.-f.35, B. A.-f.37).

Declarația inculpatului, care a arătat că avea permisiunea organelor judiciare de a se afla atât în localitățile M., cât și în I. M. și consecutiv și în zona dintre aceste localități, și că șefii de post ai comunelor M. și I. M. i-au învederat faptul că singura interdicție legat de zona tranzitată era să nu intre în baruri (afirmație neprobată și puțin credibilă), a relevat însă faptul că acesta specula faptul că prin hotărârea instanței de recurs se instituia interdicția de a părăsi ambele localități, M. și I. M., astfel că pentru a ajunge în I. M. din M. trebuia să treacă prin localitatea S. B. În această localitate nu avea voie să se afle întrucât nu putea părăsi localitatea M. pentru a ajunge în localitatea I. M.-unde locuia fără forme legale-decât prin încălcarea dispozițiilor instituite.

A., interdicția de a părăsi localitatea M. excludea prezența sa în localitatea I. M. și invers. D.gur, dispozițiile instanței de recurs îi permiteau inculpatului să se instaleze fie în localitatea M., fie în I. M., fără a părăsi localitatea aleasă, ulterior, aceasta însemnând încălcarea obligației de a nu o părăsi.

Posibilitatea deplasării intre cele două localități exista doar în situația în care i s-ar fi interzis să părăsească comunele M. și I. M., și acestea ar fi fost învecinate, ceea ce nu este cazul în speță, între cele două comune existând o alta.

Oricum, chiar în cazul existenței unei posibile nelămuriri, înainte de a lua o decizie riscantă pentru sine-care, după cum a fost atenționat de instanța de recurs, putea atrage luarea măsurii arestării preventive, inculpatul trebuia să apeleze la serviciile unui avocat, sau chiar să consulte procurorul în acest sens.

În consecință, apărarea inculpatului în sensul că martora C. Ana

M. a declarat că inculpatul nu a intrat în bar, a fost considerată fără relevanță, întrucât încălcarea obligației de către B. V. viza interdicția de a părăsi localitatea M., fără a avea relevanță dacă a intrat în vreun local sau nu. Probele aflate la dosarul cauzei au indicat faptul că inculpatul a încălcat dispozițiile instanței de recurs, în plus folosindu-se de deplasarea sa pentru a transmite amenințări la adresa martorilor care au dat declarații în defavoarea sa, ceea ce denotă intenția sa de a-i intimida (și date fiind amenințările publice, să intimideze orice persoană care ar putea da astfel de declarații) și de a obstrucționa cercetările penale, aspect ce relevă periculozitatea sa socială.

3.D. inculpatul D. A. D. zis „Bocănilă" avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, în data de 2 iunie 2011 s-a deplasat în orașul N., în jurul orelor 17 fiind depistat de organele de poliție în zona stadionului Progresul N. din acest oraș. I s-a cerut săprezinte cartea de identitate, inculpatul declarând că nu o deține asupra sa, astfel că a fost condus la sediul P. orașului N., unde a fost identificat pe baza sistemului electronic de evidență a populației, stabilindu-se că este posesorul cărții de identitate seria XB nr. 1. și are CNP 1., ocazie cu care a declarat că se află sub supraveghere judiciară, dar nu i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a părăsi localitatea de domiciliu, instituită de Curtea de A. C., prin care s-a instituit măsura obligării de a nu părăsi localitatea, decât a doua zi, de la polițistul F. V.

(dată de la care și-a respectat obligațiile), nu poate fi primită.

A fost considerat cert faptul că i s-a comunicat o copie a hotărârii instanței de recurs, fapt atestat de procesul-verbal de luare la cunoștință despre faptul că prin Î. nr.811/R/2011 a C. de A. C. s-a luat măsura preventivă, întrucât semnase la rubrica „am luat la cunoștință";-în privința semnăturii inculpatul a arătat că nu știe dacă-i aparține, dar este posibil să fie semnătura sa. Examinând comparativ semnătura de pe procesul-verbal respectiv și semnătura inculpatului, dată în fața procurorului, de la f.29-dosar urmărire penală-, instanța a considerat că se poate observa fără dificultate că caracteristicile acestora sunt aproape identice, iar susținerea inculpatului că nu a semnat procesul-verbal respectiv, la eliberarea din arest, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Oricum, inculpatul, la primirea hotărârii judecătorești, era obligat să o lectureze, ca și procesul-verbal de luare la cunoștința încheierii pronunțate de instanța de recurs (și actul întocmit de centrul de deținere atesta faptul că față de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile prev. de art.145 al.1/1 Cod procedură penală). Neprocedând în această manieră, inculpatul și-a asumat riscul de a încălca obligațiile instituite de autoritățile judiciare și de a se lua împotriva sa măsura arestării preventive. În consecință, a încălcat obligația de a nu părăsi localitatea, aspect dovedit prin procesul- verbal de identificare (f.32), raportul din (...) (f.33), și cel din (...) (f.34).

Apoi, reaua-credință a inculpaților, expusă mai sus, a fost confirmată și de faptul că cu ocazia instrumentării recursului s-a pus în discuție alternativa luării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile aferente (fiind prezenți la judecarea cauzei, în condițiile în care erau arestați preventiv) astfel că nu se poate afirma că erau în necunoștință de cauză asupra existenței posibilității instituirii acesteia.

4. Apoi, în cursul serii de 4 iunie 2011 și al nopții de 4/5 iunie 2011, deși știau că aveau stabilită obligația de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați din dosar, inculpații D. A. D. zis „Bocănilă", S. A., A. D., zis

„Bența";, H. T. și T. M. s-au deplasat fiecare la clubul B. din S.-Băi, inculpații necontestând prezența lor acolo. Mai întâi au mers în local primii 2 inculpați care au stat un timp la aceeași masă și în timp ce consumau băuturi, au purtat diferite discuții între ei sau cu alți tineri ce mai erau împreună cu ei, încălcând astfel obligația de a nu lua legătura unul cu celălalt, respectiv, potrivit declarației învinuitului H. C. (f.4) și a martorilor A. O.-f.10, A. M.-f.15, C. I.-f.20, J. T.-f.21, L. I. M.-f.26), inculpatul S. A. se afla împreună cu inculpatul D. A. D., iar A. D. era cu

T. M. și H. T. (f.4), iar la un alt moment, lângă bar și d.j. se afla D. A. D. împreună cu S. A. și A. D., iar inculpatul H. T. se afla la bar cu o altă persoană, pe un colțar aflându-se T. M. și două fete.

In jurul orelor 23-24, în local a sosit și învinuitul H. C., însoțit de martorul J. T. ambii din S.-Băi- cel dintâi fiind audiat în dosar la data de

23 ianuarie 2011 cu privire la comiterea infracțiunii de cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în care a descris împrejurările în care a cumpărat, deținut și consumat substanța așa-numita „. de baie" conținând mefedronă, făcând referire la toate persoanele implicate -inclusiv la inculpații A. D. și T. M.

U., în local au venit și inculpații A. D., H. T. și T. M., apoi, inculpatul A. D. a stat un timp la masă cu inculpații D. A. D. zis

„Bocănilă" și S. A., cel dintâi consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul T. M. s-a apropiat de H. C., și 1-a întrebat de ce se uită urât la el, la care învinuitul i-a răspuns că nu se uită urât și nu are nicio problemă cu el, inculpatul T. M. plecând, dar după câteva minute la învinuit a venit inculpatul A. D., care 1-a întrebat ce probleme are cu inculpatul T. M., învinuitul răspunzându-i că nu are nicio problemă cu acesta. Inculpatul A. D. a plecat la rândul său la masa la care stătea cu inculpații T. M. și H. T., dar după alte câteva minute inculpatul T. M. a revenit la învinuitul H. C., pe care 1-a amenințat că dacă are treabă cu A. D. îl omoară, „chiar de-ar fi să stea el 10 ani la pușcărie"- la care învinuitul i-a răspuns că nu are nicio problemă cu niciunul dintre ei, fapt pentru care inculpatul T. M. a plecat din nou la masa la care stătea el.

In jurul orelor 3:30-4:00 dimineața, învinuitul H. C. s-a dus singur la toaleta localului și imediat după el a intrat în toaletă inculpatul A. D., care 1-a întrebat: „credeai că nu ne vom întâlni singuri la baie sau în alt loc încât să nu ne vadă nimeni?". Învinuitul l-a întrebat ce are cu el, însă inculpatul a încercat să-1 lovească cu pumnul, învinuitul intenționând să se îndrepte spre ușa de ieșire din toaletă.

Inculpatul A. D. 1-a prins însă din spate de tricoul cu care era îmbrăcat și 1-a tras înapoi, iar când învinuitul s-a întors cu fața spre el, inculpatul, 1-a lovit cu capul în gură, încât acesta, de durere s-a aplecat, inculpatul prinzându-l cu o mână din zona gâtului și ridicându-l în sus încât nu mai ajungea cu picioarele jos, iar cu cealaltă mână inculpatul i- a aplicat învinuitului două palme peste față, timp în care îl întreba de ce a dat declarație și îi spunea că vor urma „Didu" și „Sfârcu" -adică învinuiții P. O. și C. T.

Văzând însă că H. C. sângera tare, inculpatul i-a dat drumul, i-a spus să se spele cu apă pe gură, și să nu-1 reclame la poliție, amenințându-1 că în caz contrar o să-1 omoare, și ca după ce iese din baie, în caz că va fi întrebat de ce-i curge sânge din gură să răspundă că a căzut în baie și s-a lovit ceea ce învinuitul a acceptat, de teamă.

In acele momente a intrat în toaleta localului martorul J. T., care 1-a văzut pe învinuit plin de sânge pe față și pe tricou - realizând că a fost bătut de inculpat - și 1-a auzit pe acesta din urmă când îi cerea învinuitului să nu „îl toarne la poliție" și să mintă că a căzut în baie. D. ce au ieșit din toaletă, inculpatul 1-a condus pe învinuit la el la masă unde i-a oferit de băut, cerându-i din nou să nu îl reclame la organele de poliție, învinuitul răspunzându-i, de teamă, că nu îl va reclama.

R. la această stare de fapt, și la încălcarea de către inculpații D. A.

D., S. A., H. T., A. D., T. M. a obligației de a nu lua legătura unii cu alții,

(dovedită prin declarațiile acestora, și ale martorilor A. O.-f.10, A. M.- f.15, C. I.-f.20, J. T.-f.21, L. I. M.-f.26), apărările inculpatului D. A. D., în sensul că nu putea evita întâlnirea cu coinculpații, întrucât este administratorul localului respectiv, iar coinculpații erau clienți pe care trebuia să-i servească, și că întâlnirea nu a avut drept scop obstrucționarea cercetărilor, nu au putut fi primite.

A., pentru respectarea obligației respective, inculpatul D. A. D. trebuia să evite orice acțiune sau activitate în care era posibilă interacțiunea de orice fel cu inculpații, inclusiv cea de servire a clienților, și să desemneze o altă persoană care să-l înlocuiască, așa cum de fapt a procedat pe perioada arestării sale preventive, când de clubul respectiv s- a ocupat asociatul său, martorul S. E. (f.29).

I. a considerat că susținerea sa, ca și a inculpaților S. A., H. T. și T. M., că în fapt nu au luat legătura cu ceilalți inculpați nominalizați de procuror, este contrazisă de declarațiile inculpatului S. A. (care a arătat că suprafața barului era mică, în aceste condiții profitându-se de acest lucru pentru stabilirea de contacte), și de cele ale martorilor audiați nominalizați, martorul J. T. arătând că lângă bar și d.j. erau D., S. A. și A. D.. De altminteri, agresiunea serioasă exercitată de inculpatul A. D. asupra învinuitului H. C., și faptul că acesta a fost abordat succesiv de A. D. și T. M., care comunicau și cu ceilalți inculpați, dă naștere unor suspiciuni asupra existenței unei participații și din partea celorlalți inculpați aflați în barul respectiv la comiterea acestei fapte, dat fiind faptul că învinuitul declarase nefavorabil acestora, în dosarul în care sunt cercetați.

Susținerea inculpaților S. A., H. T. și T. M. că, fiind singurul club din S. Băi, nu aveau unde să iasă, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, culpa pentru deplasarea în singurul local din S. Băi, unde era foarte probabil să se întâlnească, mai ales că era administrat de coinculpatul D. A. D., aparținându-le în întregime.

Nu a putut fi primită apărarea că era singurul local din orașul S.

Băi, și doreau să-l frecventeze pentru a ieși și a consuma băuturi alcoolice, dat fiind faptul că inculpații trebuiau să conștientizeze faptul că se află într-o situație specială, că singurul motiv pentru care se află în libertate este clemența instanței, și că trebuie să își revizuiască conduita potrivit dispozițiilor instanței de recurs, evitând orice împrejurare riscantă.

5. D. inculpatul S. A. avea stabilită obligația de a nu părăsi limita teritorială a orașului S.-Băi, unde își are domiciliul, în data de 16 iunie

2011 acesta s-a deplasat împreună cu învinuitul A. G. zis „Ghiță

Munteanu" în municipiul B., fără a avea acordul procurorului care efectuează urmărirea penală în dosar, iar în jurul orelor 15:15 a fost depistat de organele de poliție din cadrul SCCO B.-N. pe strada I. în zona imobilului cu nr.12, inculpatul declarând că a venit în B. pentru a-l căuta pe procurorul L. pentru a-i cere acordul să participe la o nuntă ce urmează să aibă loc în data de 18 iunie 2011 la un local din B., dar că nu a anunțat pe nimeni cu privire la plecarea sa din S.-Băi „pentru că nu și-a dat seama";.

Apărările inculpatului S. A., în sensul că nu și-a dat seama că face o greșeală, pentru că anterior se mai deplasase în B.-deși pentru aceadată obținuse acordul procurorului, și că s-a gândit să meargă personal să îl caute pe procuror, pentru a obține aprobarea în a se deplasa la o nuntă, fără a mai aștepta aprobarea telefonică a acestuia, au fost considerate neîntemeiate. Atâta vreme cât nu reușise contactarea procurorului pentru a obține acordul acestuia în a părăsi localitatea, inculpatul era obligat să nu părăsească orașul S. B. De altminteri, acesta a fost interceptat de organele de poliție în partea opusă celei de origine a orașului B., și nicidecum în zona sediului P. de pe lângă T. B.-N. (f.49-

51).

Nu s-a putut reține buna-credință a inculpaților, în contextul aspectelor reținute mai sus, pentru că aceasta presupune motive temeinice de nerespectare a obligațiilor instituite de autoritățile judiciare (și scopuri licite), ceea ce nu este cazul în speță, mai ales că încălcările au fost însoțite de amenințări la adresa persoanelor care au dat declarații în defavoarea inculpaților, iar în cazul inculpatului A. D., a fost însoțită și de agresarea fizică a numitului H. C., comiterea acestor fapte în public denotând nepăsarea față de autoritățile judiciare, precum și scopul urmărit, respectiv intimidarea tuturor persoanelor care ar fi dispuse să declare nefavorabil la adresa inculpaților.

I. a considerat că reaua-credință nu se analizează doar raportat la obstrucționarea cercetărilor de către inculpați, sau la comiterea de fapte ilicite, ci și la atitudinea acestora de sfidare a autorităților judiciare ale statului, prin încălcarea obligațiilor instituite, și la conduita de urmare a propriilor reguli, ceea ce denotă absența vreunei intenții de resocializare.

Toate aceste aspecte, reținute mai sus, au denotat nepăsarea inculpaților în a respecta regulile stabilite de organele judiciare, ignorând conștient obligațiile instituite în sarcina lor și faptul că sunt la dispoziția autorităților judiciare, precum și încercarea de obstrucționare a cercetărilor prin intimidarea persoanelor dispuse să declare în defavoarea lor.

I. a apreciat că legiuitorul, prin disp.art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, a dorit să sancționeze comportamentul unei persoane care sfidează autoritatea statală, neconformându-se obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească, neprevăzând altă condiție pentru a se lua măsura arestării preventive în acest caz, decât încălcarea cu rea- credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri, alături de îndeplinirea cerințelor prev. de art.143 Cod procedură penală. Dispozițiile art.145 al.2 Cod procedură penală, invocate în drept, prevăd că în cuprinsul ordonanței sau încheierii prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi țara sunt menționate expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Pentru toate aceste considerente, a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații: D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. și H. T. și în consecință, se va dispune, în baza art. art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, rap. la art.145alin.2 lit.b, art.145 alin.3/1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M. și H. T., cercetați în dosarul nr.75D. al Direcției de I. a C. O. și T.-B. T. B.-N., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.

U., T. B.-N. a dispus prelungirea cu 30 zile a măsurii arestării preventive față de cei 7 inculpați rearestați, prin Î. penală nr.

84/CC/2011 din (...) rămasă definitivă prin Î. penală nr.1256/(...) a C. de

A. C., prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților până la data de 16 septembrie 2011.

Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/1 rap.la art.160 Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații D. A. D. zis

„Bocănilă";, fiul lui M. S. și E., născut la (...) în București, domiciliat în orașul S.-Băi, str. Stejarului, bl.2, sc.A, et.4, ap.5, CNP 1., B. V. zis

„Sandu";, fiul lui A. și Ana, născut la (...) în N. cu domiciliul în orașul S.-

Băi, str. Lalelelor nr.1, ffl str.Stejarului la blocul de garsoniere, ap.2, parter., CNP 1., A. D. zis „Bența";, fiul lui D. și I.a, născut la (...), CNP 1., cu domiciliul în oraș S.-Băi, str.Someșului nr.5/A, T. M. fiul lui C. și L., născut la (...), CNP 1., domiciliat în oraș S.-Băi, cartier V. B. - str. Muncelului nr. 240 și H. T. fiul lui T. și C., născut la data de (...) în N., CNP 1., domiciliat în orașul S.-Băi, str.Alunilor nr.3, este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/1 Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală, urmând a fi menținută, nefiind învederat nici un motiv pentru revocarea sau înlocuirea acesteia.

Așa cum a considerat instanța care a luat măsura arestării preventive pentru nerespectarea obligațiilor instituite, legiuitorul, prin disp.art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, a dorit să sancționeze comportamentul unei persoane care sfidează autoritatea statală, neconformându-se obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească, neprevăzând altă condiție pentru a se lua măsura arestării preventive în acest caz, decât încălcarea cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri, alături de îndeplinirea cerințelor prev. de art.143 Cod procedură penală (cerințe îndeplinite prin prisma probelor administrate în cauză-depozițiile martorilor, depozițiile inculpaților, actele și lucrările întocmite în cauză). Dispozițiile art.145 al.2 Cod procedură penală, invocate în drept, prevăd că în cuprinsul ordonanței sau încheierii prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi țara sunt menționate expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În consecință, date fiind probele aflate la dosarul cauzei, referitoare la conduita inculpaților de încălcare a obligațiilor instituite de organele judiciare, s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică.

Susținerile inculpaților, formulate prin apărători, în sensul că prin încheierea pronunțată de T. B.-N. în (...) s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. de prelungire a măsurii arestării preventive, împotriva căreia inculpații au declarat recurs, ce a fost admis de către Curtea de A. C., care a procedat la casarea în totalitate a încheierii recurate, a rejudecat propunerea D.I.I.C.O.T. și a dispus arestarea inculpaților sau prelungirea măsurii arestării inculpaților, schimbând doar termenul, procedeu prin care s-a încălcat în mod flagrant/evident, principiul neagravării situației inculpaților în propria cale de atac, întrucât în ipoteza în care aceștia nu ar fi atacat cu recurs încheierea din (...), la termenul din 19 august inculpații s-ar fi aflat în stare de libertate întrucât măsura arestării preventive ar fi încetat de drept, termenul de 29 de zile finalizându-se la acea dată, sunt neîntemeiate.

D. cum se poate observa din analiza dispozitivului Încheierii penale nr.1256/R/(...) a C. de A. C., Î. penală nr.84/CC/2011 a T.ui B.-

N., prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților a fost casată în parte (și nu în totalitate), doar în ceea ce privește durata pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, cu rejudecarea în aceste limite, și prelungirea măsurii arestării preventive pentru fiecare din inculpați începând cu data de (...) și până la data de (...), neagravându-se în nici un caz situația inculpaților în propria cale de atac, atâta vreme cât dispozițiile instanței de recurs le sunt favorabile, durata pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților fiind mai redusă decât cea stabilită de prima instanță.

Apoi, hotărârea instanței ierarhic superioare, fiind definitivă, nu poate fi cenzurată de o instanță inferioară, dispozițiile instanței ierarhic superioare având autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală, prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, se dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dispoziția legală făcând referire în consecință la hotărârea judecătorească prin care s-a luat măsura preventivă.

Cum hotărârea primei instanțe care a luat măsura arestării preventive pentru încălcarea obligațiilor instituite de organele judiciare a rămas definitivă, iar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, s-a apreciat că măsura preventivă respectivă este necesar a fi menținută, pentru motivele reținute la luarea măsurii arestării preventive, respectiv încălcarea obligațiilor instituie, cu rea-credință, de către inculpați, pericolul social al acestora fiind determinat de însăși încălcarea obligațiilor menționate.

Susținerile că inculpații au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere totală (în sarcina unora reținându-se disp.art.16 din Legea nr.143/2000, intenționând și a invoca disp.art.320/1 Cod procedură penală), profund regret, de colaborare, aspecte care pot impune concluzia că aceștia au înțeles gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, fiind de natură să conducă la concluzia că pot fi cercetați și în stare de libertate, iar faza de urmărire penală a fost finalizată, că situația socio-familială ainculpaților impune punerea acestora în libertate, nu sunt relevante în acest cadru procesual, raportat la condițiile luării și menținerii măsurii arestării preventive, privite prin prisma disp.art.148 lit.a/1 Cod procedură penală,

De asemenea, situația fiecărui inculpat a fost analizată în parte, apreciindu-se că în privința fiecăruia este oportună menținerea măsurii arestării preventive, din acest motiv neputându-se invoca o posibilă inegalitate de tratament juridic raportat la alte persoane, și analiza situația juridică a inculpaților arestați comparativ cu cea a altor inculpați, care au fost trimiși în judecată în stare de libertate.

Susținerea că în ceea ce îl privește pe inculpatul P. D.-acesta nu a fost identificat pe raza localității A., comuna M. așa cum inițial s-a susținut în propunerea privind înlocuirea măsurii arestării preventive, aspect probat prin înscrisul de la f.21 dosar nr.(...) al T.ui B.-N., care atestă faptul că în realitate agentul de poliție care l-a identificat pe inculpat ca fiind într-un autoturism aflat pe raza satului A., în afara limitei teritoriale a localității R., com.R., a fost în eroare cu privire la acest aspect, stabilindu-se că în ceea ce privește acest aspect a fost o confuzie cu o altă persoană deși înscrisurile depuse la dosarul menționat și cel în cadrul căruia s-a luat măsura arestării preventive creează un dubiu în ceea ce privește aspectele constatate, în sarcina inculpatului rămâne încălcarea cu rea-credință a obligării de a nu părăsi localitatea, comisă la data de (...), când s-a deplasat împreună cu prietena sa, numita S. P. R., în comuna M., la restaurantul S. S. S., aflat în centrul comunei.

Pentru aceste considerente, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. D., T. M., H. T., și în baza dispozițiilor art. 300^1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a acestora.

Conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații S. A., D. A.

D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive pe motiv că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea în continuare de libertate a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivele de recurs inculpații prin apărătorii acestora au arătat că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, motive pentru care se impune revocarea acestei măsuri.

Inculpatul S. A. a arătat că a părăsit localitatea de domiciliu doar pentru a se întâlni cu procurorul care efectua urmărirea penală și că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Inculpatul D. A. a arătat că nu avea cunoștință de obligația impusă de instanță de a nu părăsi localitatea și că nu a încălcat cu rea credință această obligație.

Inculpatul B. V. a arătat că instanța i-a impus obligația de a nu părăsi localitățile M. și I. M., însă între aceste localități se află Sângeozi

Băi , localitatea unde au fost depistați de către organele de poliție.

Inculpatul P. D. a mai arătat că a fost arestat o perioadă de 4 luni, după care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, obligație pe care inculpatul a respectat-o, iar șeful de post nu a putut confirma dacă inculpatul conducea un autoturism în afara localității stabilite de instanță.

Inculpatul H. T. a arătat că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa , a colaborat cu organele de cercetare penală și că este arestat preventiv de cca 6 luni iar pericolul social s-a diminuat odată cu trecerea timpului.

Inculpatul A. D. a mai arătat că a avut o atitudine sinceră față de organele de urmărire penală, a regretat comiterea faptelor și a conștientizat gravitatea acestora, motive pentru care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate.

Inculpatul T. M. prin apărătorul acestuia a arătat că obligația impusă de instanță nu a fost încălcată cu rea credință, sens în care se poate aplica față de acesta o măsură neprivativă de libertate.

Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recursinvocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

I. de fond în mod întemeiat a apreciat că în cauză subzistă motivele care au dus la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, iar în baza art.300^{1 raportat la art.160 C. a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri după sesizarea instanței și anterior primului termen de judecată fixat în cauză.}

Susținerile inculpaților referitoare la faptul că nu au încălcat cu rea credință obligațiile impuse de Curtea de A. C. prin încheierea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sunt neîntemeiate, întrucât raportat la procesele verbale încheiate în cauză toți cei șapte inculpați nu au respectat obligațiile impuse de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aceștia fiind surprinși în alte localități și chiar au executat presiuni asupra celorlalți inculpați pentru a-și schimba declarațiile date în faza de urmărire penală.

Nici susținerile inculpaților referitoare la comportamentul acestora în faza de urmărire penală, în sensul că au recunoscut și regretat faptele comise, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în condițiile prevăzute de art.300^{1 C.}

Toate aceste date ce caracterizează persoana inculpaților urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii, iar inculpații au posibilitatea de a solicita aplicarea în cauză a dispozițiilor art.320^{1 C.}

Neîntemeiată este și solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau

țara, măsură pe care aceștia cu rea credință nu au respectat-o, ceea ce a impus înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive.

Tot neîntemeiată este susținerea inculpaților referitoare la depășirea caracterului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, deoarece raportat la obiectul și complexitatea cauzei apreciem că o perioadă de cca 6 luni a duratei măsurii arestării preventive, nu a depășit caracterul rezonabil al acestei măsuri.

Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C. recursurile formulate de inculpații S. A., D. A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. și T. M. împotriva încheierii penale din 16 septembrie 2011 a T.ui B. N. urmează să fie respinse ca nefondate.}

În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 700 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onotatiu avocațial.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii S. A., D.

A. D., B. V., P. D., H. T., A. D. si T. M. detinuți in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. 16 septembrie 2011 a T.ui BIStrița N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 700 (1x1oo lei) lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției.

Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte

200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie

2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. D. P. M. B.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

10 ex./(...) Jud.fond.G. A.

← Decizia penală nr. 821/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1972/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1454/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1454/2011, Curtea de Apel Cluj