Decizia penală nr. 700/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR.700/R/2011
Ședința publică din 05 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: M. B.
D. P.
G.: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Î., D. N. A., S. T. C. reprezentat prin procuror:
A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de revizuientul A. C. împotriva sentinței penale nr.1925 din data de (...) a T.ului Maramureș, pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cererea de revizuire privind decizia penală nr.210/R/(...) a Curții de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al revizuientului, av.Doina G., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind revizuientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul revizuientului solicită admiterea recursului,, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de petent, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale prev.de art.394 alin.1 lit.a C.pr.pen. Susține că la pronunțarea soluției de condamnare, instanța a analizat existența presupusei fapte de abuz în serviciu și vinovăția inculpatului în baza unor texte legale care nu erau în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.394 lit.a C.pr.pen. și anume existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță, deoarece s-au avut în vedere atribuții de serviciu pe care inculpatul nu le avea la momentul acela. Instanța de recurs a dispus condamnarea inculpatului pentru că acesta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prev.de art.63 din L. 215/2001. Textul art.63 din L. 215/2001 este aplicabil doar din data de (...), ori în momentul în care se presupune că ar fi comis presupusa infracțiune, respectiv în intervalul 2005 - iulie 2006, art.63 din L. 215/2001 reglementa procedura de validare a primarului. Atribuțiile inculpatului în calitate de primar în cursul anilor 2005-2006 erau stipulate în art.68 din L.
215/2001. La nivelul anilor 2005-2006 primarul nu se bucura de nici un fel de autonomie decizională, fiind instituția unipersonală care punea în executare hotărârile consiliului local. Prin urmare, instanța de recurs s-a raportat la atribuțiile de serviciu din 2007, dar fapta s-a comis în perioada
2005-2006. Susține recursul așa cum a fost motivat și depus în scris la dosar.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că nu sunt incidente cazurile prev.de art.394 C.pr.pen. Vinovăția inculpatului nu s-a reținut doar în raport de textul de lege care reglementează atribuțiile de serviciu. A. erau cunoscute la momentul judecării cauzei pe fond și în apel. Nu există elemente noi care să schimbe situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare și nici cazuri de revizuire care să atragă anularea acestei hotărâri. În mod corect s-a respins cererea de revizuire, Judecătoria Baia Mare pronunțând o soluție legală și temeinică.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat și revizuientul A. C..
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, condamnatul-petent A. C., deținut în Penitenciarul Baia Mare, prin apărător, a formulat cerere de revizuire, solicitând, în temeiul art. 403 și urm. C., următoarele:
- admiterea în principiu a cererii de revizuire și, în baza art. 404 alin. 1
C., să se dispună suspendarea executării sentinței penale nr.1598/2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, casată prin D. pen. nr. 124/2009, pronunțată de Curtea de A. C. - Secția penală și de minori, până la soluționarea pe fond a cererii de revizuire, cu consecința punerii condamnatului în libertate;
- admiterea pe fond a cererii de revizuire ca fiind întemeiată;
- anularea sentinței penale nr. 1598/2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, casată prin decizia penală nr. 124/2009, pronunțată de Curtea de A. C. - Secția penală și de minori, și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea petentului - condamnat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a C.
În fapt, petentul-condamnat a arătat că prin rechizitoriul nr. 2. din (...) al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., petentul- condamnat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132 din L. nr. 7. rap. la art. 240 - 2481 Cod penal. Prin Sentința penală nr. 1598/(...) a J.ecătoriei B. M. s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C., rap. la art. 10 lit. a C., achitarea petentului- condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Prin D. penală nr. 124/(...) a T.ului Maramureș s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 1598/(...) a J.ecătoriei B. M.. Ca urmare a recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., Curtea de A. C. a casat în întregime hotărârile instanțelor de fond și apel și, rejudecând cauza, a dispus condamnarea petentului-condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție. La data de (...), condamnatul-petent a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 394 alin. 1 lit. a C., cu care a sesizat, potrivit art. 397 C., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - Secția II. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul-petent a arătat, în esență, că toate condițiile legale necesare pentru a judeca cererea sunt îndeplinite, petentul având în prezent dreptul de a sesiza direct instanța dejudecată, în baza art. 21 din Constituție, care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 397 și art. 399 C., întrucât, de la momentul introducerii cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - Secția II, respectiv (...) și până la momentul introducerii cererii de revizuire la Judecătoria Baia Mare, procurorul competent nu a trimis concluziile sale împreună cu dosarul cauzei instanței competente să judece revizuirea - Judecătoria Baia Mare, termenul legal de 2 luni fiind depășit cu peste 3 luni. Petentul a apreciat că depășirea flagrantă de către procuror a termenului de 2 luni constituie o încălcare a dreptului său de acces la justiție, așa cum acesta este prevăzut de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se mai arată că, după pronunțarea Deciziei penale nr. 210/R/2010 a Curții de A. C. s-au descoperit fapte și împrejurări noi, necunoscute de către instanța de recurs la momentul soluționării cauzei, care dovedesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii prin care petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Curtea de A. C. a reținut în mod eronat că petentul-condamnat nu și- a îndeplinit obligația de a informa C. Local anterior vânzării din (...). În realitate însă, informarea C. Local s-a realizat prin intermediul R. din (...), prezentat consilierilor anterior HCL prin care s-a decis cumpărarea blocului de locuințe. E. acestui referat a fost complet necunoscută instanțelor care au soluționat cauza. Eroarea Curții de A. C., care a reținut că petentul nu și-a îndeplinit obligația legală de a informa C. Local, se datorează și faptului că instanța de recurs a analizat această obligație raportându-se la o formă a Legii nr. 215/2001, care nu era în vigoare la momentul săvârșirii presupusei infracțiuni. În iunie 2006, obligația legală de informare a C. Local cu privire la starea juridică a imobilului era prevăzută strict de dispozițiile art. 66 alin. 1 coroborat cu art. 45 din L. nr. 215/2001, iar petentul-condamnat și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de aceste texte legale. Aplicarea unor norme juridice care nu erau în vigoare la momentul comiterii presupusei fapte infracționale constituie o gravă eroare ce atrage nelegalitatea și netemeinicia hotărârii prin care petentul a fost condamnat. Petentul - condamnat mai arată că instanța de recurs i-a imputat faptul că a informat în mod eronat C. Local cu privire la pericolul iminent de evacuare al locatarilor blocului, invocând în mod nejustificat urgența cumpărării imobilului. Însă, condamnatul-petent și-a îndeplinit și obligația de informare a C. Local cu privire la starea socială a locatarilor imobilului, prin R. întocmit de S., prezentat C. Local anterior adoptării HCL din (...), referat necunoscut de instanța de recurs la soluționarea cauzei. Faptul că au fost efectuate toate verificările privind situația locatarilor imobilului este o împrejurare nouă, necunoscută instanței de recurs, împrejurare care dovedește netemeinicia hotărârii de condamnare, în cuprinsul căreia Curtea de A. C. a reținut în mod greșit că aceste verificări nu au fost efectuate. Totodată, petentul-condamnat arată în cererea de revizuire că instanța de recurs și-a întemeiat soluția de condamnare a petentului pentru infracțiunea de abuz în serviciu, pe depoziția martorului M. I., directorul sucursalei din B. M. a SC C. SA, care a afirmat că pentru vânzarea imobilului a dat anunț în presa locală, respectiv în ziarele Glasul Maramureșului, Graiul Maramureșului și Informația. În presa locală din perioada anterioară vânzării blocului situat în str. H. nr. 46A nu a fost publicată nicio ofertă de vânzare a imobilului în discuție, aspect ce reiese fără echivoc atât din adeverințele emise de redacțiile ziarelor arătate mai sus, în care se arată că în perioada (...) - (...) nu a fost publicată oferta de vânzare a blocului de pe str. H. nr. 46A, cât și din declarația olografă a numitei D. G. din (...), care a cercetat arhiva presei locale din perioada menționată. Nepublicarea ofertei de vânzare în presa locală reprezintă o împrejurare nouă, necunoscută instanței de recurs care în mod eronat a reținut că petentul-condamnat nu a achiziționat blocul în ciuda caracterului public al ofertei. Dacă instanța de recurs cunoștea că intenția de vânzare nu a fost făcută publică în sarcina petentului-condamnat nu s-ar fi reținut că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuția de ordonator principal de credite, motiv pentru care nepublicarea ofertei de vânzare în presa locală reprezintă o împrejurare esențială care dovedește netemeinicia hotărârii de condamnare. Prin sentința penală nr. 1925/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), în temeiul art. 403 alin. 3 C., s-a respins cererea formulată de condamnatul A. C., fiul lui G. și E., născut la data de (...) în Pitești, jud. Argeș, CNP 1., domiciliat în B. M., str. Dealul Florilor nr. 24, jud. Maramureș, în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare, privind revizuirea Deciziei penale nr. 210/R/(...) a Curții de A. C. În temeiul art. 192 alin. 2 C., a fost obligat condamnatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei. Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. din (...) - dos. nr. 2., petentul A. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132 din L. nr. 7. rap. la art. 240-2481 C. Prin sentința penală nr. 1598/(...) a J.ecătoriei B. M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C., rap. la art. 10 lit. a C., petentul A. C. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Împotriva sentinței penale nr. 1598/(...) a J.ecătoriei B. M., a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., care a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 124/(...) a T.ului Maramureș. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 124/(...) a T.ului Maramureș, iar ca urmare a recursului declarat, au fost casate în întregime hotărârile instanțelor de fond și apel, Curtea de A. C. a rejudecat cauza și prin decizia penală nr. 210/R/2010 a dispus condamnarea petentului A. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție. Petentul - condamnat consideră că hotărârea instanței de recurs este netemeinică și nelegală. În drept, s-a reținut în decizia instanței de recurs că inculpatul A. C., în calitate de primar al M. B. M., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuția de ordonator principal de credite și a încălcat atribuțiile privind corecta informare a C. Local cu privire la proprietarul imobilului situat în B. M., str. H. nr. 46A și la situația locatarilor din imobil, negociind în luna iunie 2006 în cunoștință de cauză cu un neproprietar și acceptând plata sumei de 544.500 euro pentru achiziționarea imobilului sus-menționat, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2018 la data de (...),imobil care fusese cumpărat de numitul C. L. cu 5 zile înainte, conform contractului autentificat sub nr. 3403 din (...) cu suma de 150.000 euro, cauzând o pagubă M. B. M. în sumă de 394.500 euro, corespunzătoare avantajului patrimonial obținut de numitul C. L., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 132 din L. nr. 7. rap. la art. 248- 2481 Cod penal. Susținerea condamnatului-petent, în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, este nefondată. Condamnatul-petent A. C. invocă faptul că informarea C. Local s-a realizat de către S. P. A. P. Local și U. B. M. (S.), aspect ce rezultă din referatul întocmit la data de (...), privind necesitatea și oportunitatea însușirii de către C. Local a procesului-verbal de negociere pentru achiziționarea imobilului situat în B. M., str. H. nr. 46A. Acesta mai invocă și faptul că instanța de recurs a reținut în mod eronat faptul că nu și-ar fi îndeplinit obligația de a informa C. Local cu privire la proprietarul imobilului, prețul de vânzare și orice alte elemente care vizează datele concrete ale tranzacției în condițiile în care în fapt toate atribuțiile legale de verificare a stării juridice a imobilului și a stării sociale a locatarilor au fost îndeplinite de către persoanele competente din cadrul S. B. M.. De asemenea, condamnatul-petent invocă faptul că, dacă instanța de recurs ar fi cunoscut împrejurarea că documentele privind starea juridică a imobilului au fost aduse la cunoștința C. Local, iar obligația legală referitoare la informare era îndeplinită, soluția impusă ar fi fost achitarea condamnatului-petent. Referitor la primul motiv invocat de revizuient, în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, susținându-se astfel că informarea C. local s-a realizat de către S., aspect rezultând din referatul din data de (...), referat necunoscut de instanțele care au soluționat cauza, instanța a reținut următoarele: Din analiza Hotărârii nr. 2. a C. local al M. B. M., privind însușirea procesului verbal de negociere și aprobare a achiziționării unui imobil construcție și teren aferent situate pe str. H. nr. 46 A de la A. C. L. și SC C. SRL, rezultă că proiectul a fost inițiat de primar, revizuientul din prezentul dosar, iar proiectul a fost însoțit de raportul de specialitate nr. 2., acest raport fiind promovat de S. R. depus de revizuient, prin apărător, (fila 185 dosar revizuire) și considerat împrejurare necunoscută de instanță, întocmit de S., (fără a purta nr. sau dată) propune C. local al municipiului B. M. însușirea procesului-verbal de negociere a blocului inclusiv a terenului aferent la prețul negociat, respectiv 544.500 euro. Așa cum se poate observa din preambulul și considerentele Hotărârii nr.2. (filele 51 - 52 Vol. V - dosar U.P.), la emiterea acesteia s-a avut în vedere și s-a examinat tocmai raportul de specialitate al S., de această dată purtând nr. Hotărârii supuse aprobării, respectiv 2. și prin care se propune însușirea de către C. local a procesului-verbal de negociere și aprobare a prețului de achiziție a imobilului situat în B. M. str. H. nr. 46A, aceste aspecte fiind reținute și prin actul de sesizare al instanței (filele 16 - 17 rechizitoriu). Astfel, cu privire la acest aspect, nu s-a putut reține incidența dispozițiilor art. 394 lit. a C., întrucât nu este vorba de situația existenței unei probe necunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Referitor la un alt aspect invocat în cererea de revizuire, respectiv, aplicarea de către instanța de recurs a unor norme juridice care nu erau în vigoare la momentul comiterii presupusei fapte infracționale și care, în opinia revizuientului, constituie o gravă eroare ce atrage nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de condamnare, instanța a reținut că temeiul de drept al sentinței de condamnare îl constituie faptele încriminate de L. nr. 7. cu raportare la art.248-248 ind.1 C., norme juridice în vigoare la data condamnării. Faptul că în considerentele deciziei, instanța de recurs face referire la textul art.63 alin.1 lit. b din L. nr. 215/2001, ce stabilește obligația primarului de a prezenta C. local, la solicitarea acestuia, rapoarte și informări, text în vigoare de la data de (...), nu poate constitui temei al revizuirii în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a C., întrucât nu constituie o împrejurare nouă, necunoscută de instanță, legea în discuție având caracter public. De altfel, obligația primarului de a prezenta C. local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări privind starea economică și socială a orașului era prevăzută și în forma anterioară a Legii nr. 215/2001, în vigoare în luna iunie 2006, doar că textul legal avea o altă numerotare, respectiv art. 68 alin. 1 lit. d. În motivarea cererii de revizuire se mai arată că unul din elementele determinante care a dus la interpretarea că revizuientul, în calitatea sa de P. al municipiului B. M., nu a gestionat corect fondurile municipiului, cumpărând un imobil la un preț nejustificat de mare în condițiile în care exista posibilitatea achiziționării acestuia la un preț mai mic, a fost și caracterul nepublic al ofertei, în condițiile în care în presa locală din perioada anterioară vânzării blocului situat în B. M., str. H. nr. 46A, nu a fost publicată nicio ofertă de vânzare a imobilului menționat mai sus. Instanța de control judiciar, reținând vinovăția inculpatului A. C., a motivat pe larg care sunt mijloacele de probă din care rezultă împrejurarea luării la cunoștință de către acesta a condițiilor de vânzare a imobilului de către SC C. SA., respectiv declarațiile martorilor R. I., M. I., V. I. G., A. R. C. și Ș. S. H. S-a mai reținut că, chiar dacă nu ar fi avut cunoștință anterior lunii aprilie 2006 despre intenția SC C. SA de a vinde Primăriei la un preț acceptabil imobilul, inculpatul avea datoria de a se informa în momentul când a decis că trebuie rezolvată problema locatarilor din imobilul de pe str. H. nr. 46 A, cine este proprietarul și în ce condiții vinde acesta. Mai mult, prin intermediul martorului Ș. O., viceprimar la acea dată, a aflat în luna aprilie 2006 despre intenția SC C. SA de a opri negocierile cu C. L. și a vinde Primăriei imobilul, la un preț rezonabil. În acest context, nu are nicio relevanță juridică aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire din care rezultă că nepublicarea ofertei de vânzare în presa locală reprezintă o împrejurare nouă, necunoscută instanței de recurs. Practic, revizuientul, prin înscrisurile depuse la dosarul de revizuire, a încercat să obțină o prelungire a probațiunii sau o completare a dovezilor administrate (bunăoară depune adeverințe de la redacțiile ziarelor locale și declarația olografă a unei angajate de la cabinetul primarului din care rezultă nepublicarea ofertei de vânzare, în condițiile în care, așa cum s-aarătat revizuientul a aflat de oferta SC C. SA de a vinde imobilul, de la alte persoane, menționate mai sus), ceea ce în procedura revizuirii este inadmisibil. Ceea ce particularizează revizuirea, față de alte căi extraordinare de atac, este faptul că aceasta are menirea de a anula o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori puse în evidență ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și deci inexistente în materialul probator de la dosar. Așadar, legea nu-i atribuie expresiei „s-au descoperit"; sensul necunoașterii nici de către părți și nici de către instanță, ci numai necunoașterea de către instanță. Ori, în cauză, nu s-a putut reține că înscrisurile depuse în procedura revizuirii constituie fapte sau împrejurări noi, care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Prin urmare, motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire nu vizează fapte sau împrejurări în sensul consacrat de legiuitor în art. 394 lit. a C., motiv pentru care, instanța a respins cererea de revizuire. În sensul inadmisibilității cererii de revizuire, în situația în care aceasta se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C., s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. LX (60) din (...). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul A. C., prinapărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de petent, în cauzăfiind îndeplinite condițiile legale prev. de art.394 alin.1 lit. a C. În susținerea recursului, s-a arătat că la pronunțarea soluției de condamnare, instanța a analizat existența presupusei fapte de abuz în serviciu și vinovăția inculpatului în baza unor texte legale care nu erau în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii, fiind astfel îndeplinite condițiile cerute de art. 394 lit. a C., și anume, existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță, deoarece s-au avut în vedere atribuții de serviciu pe care inculpatul nu le avea la momentul acela. Instanța de recurs a dispus condamnarea inculpatului pentru că acesta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 63 din L. nr. 215/2001, însă textul menționat anterior este aplicabil doar din data de (...). În momentul în care se presupune că ar fi comis presupusa infracțiune, respectiv în intervalul 2005 - iulie 2006, art. 63 din L. nr. 215/2001 reglementa procedura de validare a primarului. Atribuțiile inculpatului, în calitate de primar în cursul anilor 2005-2006, erau stipulate în art. 68 din L. nr. 215/2001. La nivelul anilor 2005-2006 primarul nu se bucura de niciun fel de autonomie decizională, fiind instituția unipersonală care punea în executare hotărârile consiliului local. Prin urmare, instanța de recurs s-a raportat la atribuțiile de serviciu din 2007, dar fapta s-a comis în perioada 2005-2006. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 394 C., instanța apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 1598/(...), Judecătoria Baia Mare a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit. a C., rap. la art.10 lit. a C., achitarea inculpatului A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.132 din L. nr. 7. raportat la art.248, 2481 C. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel D. N. A. - S. T. C., apel respins ca nefondat prin decizia penală nr. 124/(...) a T.ului Maramureș. Prin decizia penală nr. 210/R/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Curtea de A. a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. împotriva deciziei penale nr. 124/(...) a T.ului Maramureș, care a fost casată în întregime și, rejudecând, a fost condamnat inculpatul A. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a și lit. b C., pe o perioadă de 2 ani. Potrivit dispozițiilor art. 393 și urm. C., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cazurile de revizuire fiind strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a-e C. În cauză, a reținut instanța de fond în mod corect că regimul sancționator sever aplicat revizuientului nu reprezintă, potrivit Codului de procedură penală, un caz de revizuire și nici viciul de procedură invocat de către revizuient nu se circumscrie motivelor exprese prevăzute de art. 394 C. De asemenea, în mod corect s-a reținut că cererea de revizuire nu a fost făcută în condițiile prevăzute de lege, iar din probele strânse în cursul cercetării nu rezultă suficiente date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză de condamnat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul A. C., domiciliat în B. M., str. Dealul Florilor, nr. 24A, jud. Maramureș împotriva sentinței penale nr. 1925 din 16 decembrie 2010 a J.ecătoriei B. M.. Obligă pe revizuient să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. V. G. M. B. D. P. D. S. Red.MB/dact.MS 2 ex./(...) J..fond: C.S.M.
| ← Decizia penală nr. 1114/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1510/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
