Încheierea penală nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.163/2011
Ședința publică din 21 decembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul A. S.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. S., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av. G. Mateuț, din cadrul B.ui Arad, cu delegație avocațială depusă la dosar și Ban T., din cadrul B.ui C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și însușește cererea formulată de apărătorii săi. De asemenea, menționează că are cunoștință de dispozițiile legale referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
I., acordă cuvântul părților asupra admisibilității în principiu a cererii formulate.
Reprezentantul Parchetului, arată că sunt întrunite exigențele legii pentruadmiterea în principiu a cererii formulate.
Apărătorul inculpatului, av.Ban T. solicită a se constata că suntîndeplinite condițiile prev.de art.1. C., pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. A., prima condiție referitoare la limitele de pedeapsă este îndeplinită, iar la dosarul cauzei nu sunt date certe din care să reiasă că persoana inculpatului ar urmări influențarea martorilor, zădărnicirea aflării adevărului sau alterarea probelor.
Apărătorul inculpatului, av.Mateuț G. arată că cererea este admisibilă, sens în care solicită a se ține seama de decizia nr.17/2011 a Î.C.C.J care astabilit că sunt două condiții de admisibilitate care trebuie verificate în prealabil de instanță și anume: cea prev. de art.1. alin.1 și cea prev.de art. 160/6 C. În consecință, solicită admiterea în principiu a cererii și a se dispune parcurgerea celei de-a doua etape, respectiv, verificarea cererii sub aspectul temeiniciei.
I., deliberând, constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1. și 2
C. și în temeiul art.160/8 alin.1 C., admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La întrebarea instanței, dacă dorește să dea declarație cu privire la motivele cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul A. S. arată că este de acord, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului, av.Mateuț G., arată că la acest moment, cerereaformulată îndeplinește toate condițiile pentru a fi admisă pe fond. Sub aspectul temeiniciei, solicită a se lua în considerare decizia nr.17/2011 a Î., completul de judecată care este competent să soluționeze recursul în interesul legii în temeiul legii nr. 202/2010 care a decis că hotărârile privind măsurile preventive nu au autoritate de lucru judecat. În speță, astfel cum a decis și Î., împrejurarea că printre temeiurile de arestare preventivă figurează și temeiurile prev.de art.148 lit.b și c C., nu face ca cererea să fie inadmisibilă. Pe de altă parte, aceste temeiuri trebuie verificate în mod permanent și sistematic, respectiv la toate termenele stabilite de organul judiciar. La acest moment, instanța are obligația de a verifica dacă există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe inculpat să comită o nouă infracțiune și date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Verificarea condiției prev. de art.1. alin.2 C., privește examinarea cererii sub aspectul temeiniciei, astfel că solicită a se constata că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să comită o nouă infracțiune; solicită a se ține seama
și de încheierea nr.4074 dată în dosarul nr.(...) al Î. prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive și prin care s-a reținut cu privire la temeiul prev.de art.148 lit.b C. că acest caz nu poate fi luat în considerare, întrucât privește chiar modalitatea săvârșirii faptei pretinse, astfel că acest temei juridic este inexistent. Nu există vreo dată concretă din care să rezulte că dacă inculpatul este lăsat liber sub control judiciar, ar exista riscul comiterii unei noi infracțiuni. Pentru ca această condiție, să fie îndeplinită - condiție negativă, în sensul că într-o asemenea situație liberarea provizorie nu poate fi acordată - nu este suficientă doar simpla temere, ci riscul trebuie să rezulte din elemente de fapt concrete și fapte materiale concrete care trebuie să fie exprimate în sensul Codului de P. Penală. Nu se poate reține că ar exista un asemenea risc pe baza unei afirmații din propunerea de arestare, în sensul că după arestarea vicepreședintelui C.ui Județean, inculpatul ar fi luat măsuri suplimentare de prevedere. Pe lângă faptul că este o afirmație generală, din conținutul acesteia nu rezultă existența unui risc real de comitere a unei noi infracțiuni. Nu se poate reține că ar exista un asemenea risc, pe motiv că una din persoanele implicate în cauză care are calitatea de învinuit, este chiar soția inculpatului și având în vedere această calitate, ar exista oricând pericolul ca aceasta să fie influențată de inculpat. O asemenea afirmație nu poate fi încadrată în categoria unor date în sensul Codului de P. Penală cu atât mai mult cu cât, dacă ar fi așa, atunci ar fi trebuit să i se interzică în mod expres soției inculpatului de a lua contact cu acesta. De asemenea, nu se poate reține că ar exista asemenea date nici din simplul fapt că, cu ocazia perchezițiilor efectuate, s-au descoperit un număr mare de telefoane mobile. S. a se constata că nu există nici măcar un element de fapt concret din care să rezulte că ar exista un asemenea risc, pentru ca cererea să nu poată fi admisă. Pe de altă parte, din conținutul motivării Î. se reține că nici temeiul prev. de art.148 lit.c C. nu poate fi reținut. La acest moment procesual, nu există nici măcar un element de fapt concret, din care să rezulte că inculpatul ar încerca să pregătească o nouă infracțiune, pentru ca instanța să respingă cererea pe motiv că ar rezulta necesitatea împiedicării inculpatului să comită o nouă infracțiune. Nu este suficientă simpla afirmație, ci este necesar să existe date și să rezulte că liberarea sub control judiciar nu poate fi acordată pentru că există riscul comiterii unei noi infracțiuni, ori, la acest moment procesual, acest risc este inexistent. Inculpatul nu mai exercită funcția fiind suspendat din funcția de primar pe întreaga durată a procedurii până la soluționarea definitivă. Dinconținutul prevederilor art.23 alin.10 din Constituție, art.5 paragraful 3 din C., art.5 alin.5 și art.1. alin.1 C. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar are la bază o prezumție de libertate ce decurge din principiul libertății individuale. Ori, într-o asemenea situație, este vorba de un drept al inculpatului și de vocația acestuia de a fi pus în libertate în cursul procedurii. I. poate respinge cererea doar dacă ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal. Această măsură preventivă trebuie analizată și sub aspectul aptitudinii acesteia de a asigura realizarea scopului măsurilor preventive. Sunt relevante următoarele aspecte: stadiul procesual al cauzei. În prezent dosarul se află la finalul urmăririi penale și s-a demarat procedura de prezentare a materialului de urmărire penală, ceea ce înseamnă că urmărirea penală este terminată și că s-au administrat toate probele necesare în vederea întocmirii actului de sesizare al instanței. La acest moment procesual, care mai este necesitatea menținerii unei asemenea măsuri? Care sunt rațiunile pentru care instanța ar putea considera că punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal ? În examinarea cererii, solicită a se ține seama și de criteriile de alegere a măsurilor preventive, cele din art.136 alin.ultim C., fiind vorba de gradul de pericol social al faptei, de scopul măsurilor preventive și persoana inculpatului. G. faptelor reproșate nu trebuie examinată sub aspectul temeiniciei doar prin prisma limitelor de pedeapsă, ci examinarea gravității trebuie realizată prin prisma elementelor de fapt concrete. S. a se ține seama și de motivarea Î., atunci când a respins recursul inculpatului, care reproșează organului de urmărire penală omisiunea verificării în concret a situației de fapt prin prisma legăturilor dintre faptele materiale și atribuțiile inculpatului în funcția de primar. A., sub acest aspect, este relevantă critica adusă, arătându-se că eforturile anchetatorilor puteau fi canalizate spre manifestări mai profesioniste. Î. în decizia nr.17/2011 stabilește că instanța are obligația de a verifica toate temeiurile de drept și de fapt. S. admiterea cererii, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului și să se instituie controlul judiciar, care constă în obligații imperative la care pot fi adăugate și obligațiile facultative. Controlul judiciar pe care îl prevede Codul de procedură penală este suficient pentru realizarea scopurilor măsurilor preventive arătate în art.136 alin.1 C. A. este un control extrem de riguros. În cazul în care, ulterior s-ar stabili că inculpatul ar încălca cu rea credință controlul judiciar, revocarea controlului judiciar este obligatorie, astfel încât o asemenea măsură nu împiedică buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul inculpatului A. S., av.Ban T., solicită admiterea cererii deliberare provizorie sub control judiciar ca fiind întemeiată și pornind de la caracterul subsecvent al cererii, față de existența condițiilor și temeiurilor care justifică măsura preventivă, învederează prevederile art.136 alin.2 C., potrivit cărora, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberare provizorie sub control judiciar. A. că analiza pericolului concret pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă, dincolo de impactul mediatic și asupra elementelor care definesc persoana inculpatului. A. este profesor universitar doctor, are o activitate științifică în cadrul Universității Agricole și M. V., s-a achitat de toate obligațiile care decurg din această calitate, este autorul a 10 tratate și cursuri editate în ultima perioadă, a manifestat principii de înaltă ținută academică și a respectat toate prevederile regulamentului. Inculpatul a atras fonduri europene, a finalizat numeroase investiții care a adus orașul la un grad înalt de civilizație, s-au realizat mai multe obiective, s-au finalizat lucrări de reparații a străzilor și de asemenea, au fost finalizate alte obiective.
Numeroși funcționari din primărie arată care este impactul pe care aceastăsituație în care se află inculpatul a determinat-o, respectiv nu este o reacție de repulsie, de temere, ci dimpotrivă, una umană, corectă și de solidaritate. A. că cererea este întemeiată, că urmărirea penală cu atât mai mult cu cât ea este finalizată, justifică admiterea cererii, iar starea de libertate nu constituie un impediment pentru desfășurarea și finalizarea urmăririi penale. Prin măsurile de conduită pe care autoritatea le impune inculpatului, instanța poate avea certitudinea că finalizarea urmăririi penale se va realiza în cele mai bune condiții.
Reprezentantul Parchetului arată că, așa cum rezultă din decizia nr.17/2011 a Î., întrunirea condițiilor de admisibilitate în principiu a unei astfel de cereri, determină posibilitatea instanțelor de judecată de a admite sau a respinge o astfel de cerere și nu oferă cu titlu de certitudine obligativitatea instanțelor de a conferi libertatea unui inculpat. Pe de altă parte, aceeași decizie statuează cu putere de lucru judecat, că examinarea cererii pe fond presupune verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestul preventiv, întrucât pentru a se putea pune în discuție o astfel de cerere, este obligatorie ca măsura arestării să fi fost legal luată sau prelungită. S. a se vedea că s-a constatat că, în ceea ce privește subszistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sau prelungirii acesteia, acestea sunt încă în ființă și impun privarea de libertate. I. este în situația de a verifica dacă în raport de activitatea infracțională derulată de inculpat, de urmarea socialmente periculoasă produsă prin faptele inculpatului, de persoana acestuia, de rezonanța socială pe care faptele inculpatului au determinat-o, apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului. A. și lucrările dosarului au evidențiat o stare de fapt care este caracterizată de un ridicat pericol pentru ordinea publică, el izvorând din însăși pericolul social al faptelor deduse anchetei. S. a se avea în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut că în calitatea sa de primar, a înțeles să exercite funcția în folosul său, urmărind obținerea de foloase necuvenite. În raport de ceea ce rezultă din probele dosarului, solicită a se avea în vedere că odată ce conduita inculpatului a fost anterior caracterizată de activități care au determinat reținerea disp.art.148 lit.b, c și f C., există temerea ca pe viitor să procedeze în aceeași manieră. Aspectele invocate de apărare, în sensul de a se avea în vedere stadiul procesual al dosarului, respectiv finalizarea urmăriri penale, nu poate să atragă punerea în libertate a inculpatului, întrucât este cunoscut că scopul măsurilor preventive vizează buna desfășurare a derulării procesului penal, iar acest proces penal nu se compune numai din faza de urmărire penală, ci și din faza de cercetare judecătorească, care nu a fost declanșată. Nu există nici o rațiune care să determine concluzia că, odată terminată urmărirea penală, nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului; pe de altă parte, performanțele personale ale inculpatului sunt circumstanțe personale care odată cu soluționarea cauzei pe fond, pot atrage atenuarea răspunderii penale, însă nici într-un caz nu pot să determine punerea de îndată în libertate. Inculpatul era ținut să vegheze la asigurarea respectării legii și nu să procedeze în maniera infracțională, așa cum rezultă din actele dosarului. În concluzie, cererea formulată o apreciază ca netemeinică, sens în care, în baza art.160/8a alin.6 teza II C. solicită respingerea ei, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului A. S., av.Mateuț G., în replică, arată că în materia măsurilor preventive nu există putere de lucru judecat, iar în deciziainvocată se stabilește în mod expres acest lucru. Dacă ar fi așa, temeiurile de arestare nu ar mai putea fi verificate ulterior arestării, niciodată. În legătură cu finalizarea urmăririi penale, arată că acest lucru prezintă relevanță pentru că,liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată când există riscul zădărnicirii aflării adevărului, ori, dacă probele au fost administrate, pe cine să mai influențeze inculpatul ? Mai mult, este irelevantă aserțiunea referitoare la criteriul pericolului pentru ordinea publică. Dacă ulterior, se constată că acest pericol a dispărut, atunci nu este temei de liberare provizorie sub control judiciar, ci de revocare a arestării. Nu există nici o dată din care să rezulte că, dacă inculpatul va fi pus în libertate, ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, nu inculpatul are obligația de a face dovada cu privire la temeinicia cererii, ci organului judiciar îi revine misiunea să dovedească, de ce liberarea provizorie nu poate fi acordată.
Inculpatul A. S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse deapărătorii săi, arătând că-și menține declarațiile date și se obligă să se supună măsurilor impuse, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
C U R T E A Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, în data de 15 decembrie 2011 la Curtea de A. C., inculpatul A. S. - cercetat în dosar nr.60/P/2011 al DNA - S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 lin.1
C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. - prin avocat, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu mențiunea că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prev. de disp.art.1602 alin.1 și 2 C. pentru a se dispune în acest sens. A., în motivarea cererii, ca și în susținerea orală a acesteia s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost dispusă începerea urmăririi penale - luare de mită prev. de art.254 alin. 1 C.pen. - este închisoarea ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte, nu există date la dosar, din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. A menționat petentul că a fost suspendat din funcția de primar al municipiului C.-N., astfel încât nu se poate susține că ar mai putea influența în vreun fel depozițiile unor părți, martori sau experți prin funcția deținută sau că ar putea săvârși alte infracțiuni de natura celor pentru care este cercetat. De asemenea, s-a mai învederat că din actele aflate la dosar nu rezultă existența unor dovezi și probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta riscuri pentru desfășurarea normală a procesului penal în faza de urmărire, respectiv că ar exista pericolul de alterare a probelor sau pericolul de influențare a martorilor, dar nici pericol pentru ordinea publică. Obiectele și înscrisurile care pot constituie mijloace de probă în acest dosar, în sensul dispozițiilor art. 89 și art. 94 C. pr. pen., au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și a celei desfășurate la biroul din cadrul Primăriei M. C.-N., astfel încât nu se mai poate susține existența pericolului de alterare sau distrugere a acestora (a se vedea procesele verbale de percheziție și lista documentelor ridicate cu ocazia perchezițiilor din data de (...)). Previziunea asupra atitudinii viitoare a inculpatului trebuie circumscrisă unor repere obiective (date rezonabile și suficiente că lăsat în libertate, inculpatul va comite alte infracțiuni) - ceea ce nu există în speță și, oricum, potrivit dispozițiilor legale în acest sens, astfel de date trebuie constatate la momentul când se analizează oportunitatea luării acestei măsuri sau vizeazăun moment ulterior, în nici un caz anterior, ceea ce determină instanța să aprecieze, în orice moment, riscul invocat. Admisibilitatea unei cereri de liberare sub control judiciar nu trebuie să aibă în vedere inexistența temeiurilor de arestare preventivă, pentru că în lipsa acestor temeiuri nu se poate formula o cerere de liberare sub control judiciar, ci o cerere de revocare a măsurii arestării preventive. Menținerea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu împiedică acordarea liberării provizorii sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.136 alin.2 C., această liberare este una din modalitățile prin care se poate realiza scopul măsurilor preventive, iar astfel de măsuri trebuie alese, printre altele și, în funcție de scopul urmărit, dar și de celelalte elemente menționate în art.136 alin.8 C. De altfel, două din temeiurile arestării - cele prev. de art.148 lit.b și c C. au fost infirmate de Î., prin decizia dată în recursul împotriva încheierii de arestare preventivă a inculpatului, iar cel de al treilea - cel prev. de art.148 lit.f C., nu mai subzistă la acest moment, neexistând dovezi că, lăsat în libertate, inculpatul ar periclita ordinea publică. S-a mai învederat instanței că inculpatul nu are antecedente penale, nu are un potențial violent, are un domiciliu stabil, are o familie organizată și doi copii minori în întreținere, a avut o carieră profesională de excepție, (este profesor universitar doctor, a avut o bogată activitate științifică în cadrul Universității Agricole și de M. V., s-a achitat de toate obligațiile care decurg din această calitate, este autorul a 10 tratate și cursuri editate în ultima perioadă, a manifestat principii de înaltă ținută academică, iar în calitate de primar - a atras fonduri europene, a finalizat numeroase investiții care a adus orașul la un grad înalt de civilizație, s-au realizat mai multe obiective, s-au finalizat lucrări de reparații a străzilor și de asemenea, au fost finalizate alte obiective); pe de altă parte, numeroși funcționari din primărie arată care este impactul, pe care situația actuală a inculpatului a determinat-o, respectiv nu este o reacție de repulsie, de temere, ci dimpotrivă, una umană, corectă și de solidaritate. Cererea formulată prin apărător ales a fost însușită de inculpat în ședința publică din 21 decembrie 2011, arătând că îi sunt cunoscute dispozițiile legale referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. Examinând cererea formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, în virtutea reglementărilor în materie, Curtea constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 131 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarnr.(...) al Curții de A. C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. S. pe o durată de 29 zile, cu începere de la 11 noiembrie 2011 ora 00:30 și până la 9 decembrie 2011 ora 00:30, sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal. În fapt, în sarcina inculpatului A. S. s-a reținut în esență că în perioada 2009-2011, în exercitarea atribuțiilor de primar al municipiului C.-N., ar fi condiționat încheierea diverselor contracte pentru lucrări sau servicii plătite din fonduri alocate de la bugetul local, precum și derularea acestor contracte, eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire ori de comerț stradal - de primirea unor sume de bani; pentru a disimula caracterul ilicit al primirii foloaselor necuvenite, ar fi angrenat în aceste activități și pe soția sa - învinuita A. M. U., avocat în Baroul Cluj, sumele de bani, pe care se presupune că le pretindea cu titlu de mită, fiind primite de inculpat prinintermediul cabinetului de avocatură al soției sale, sub falsa justificare a unor contracte de consultanță. În sensul activităților infracționale, mai sus precizate, presupus a fi comise de inculpatul A. S. sunt: - facilitarea pentru anii 2009, 2010 și 2011, a asigurării întregului parc auto propriu, precum și a autovehiculelor din cadrul regiilor primăriei (R.A.T.U.C., R.A.D.P., R.A.J.A.C.), prin încheierea unui contract cu același agent de asigurări, S. G. F. A. de A. S. C.-N., reprezentată de învinuita D. A. - servicii pentru care agentul a început să plătească, lunar sau aproape lunar, sume de bani, în contul Cabinetului de avocatură A. M. U. ( în valoare totală de 208.936 lei , echivalent a cca. 50.000 euro), bani pentru care învinuita A. M. U. nu ar fi desfășurat nicio activitate juridică sau de altă natură, care să justifice prestațiile financiare primite; - încheierea în cursul anului 2010, de către P. municipiului C.-N. a contractului de salubrizare a orașului cu S. C. de S. B. V. S. administrată de coinculpatul S. C. M. (prin intermediul societății Total Trading Company S. C.- N.) - pentru care, în perioada anterioară și ulterioară semnării contractului, în contul Cabinetului de avocatură A. M. U. au intrat, sistematic, sume de bani provenind de la reprezentanții acestei societăți, fără nicio contraprestație din partea învinuitei ( estimativ, suma totală de 188.760 lei , echivalent a cca. 45.000 euro); - încheierea în cursul anului 2010 cu societatea Electrogrup S. C.-N., reprezentată de făptuitorul M. S., a contractului de închiriere a unui număr de 300 de camere video de supraveghere a traficului rutier și a obiectivelor de interes ale municipiului - contract pentru care, se susține că au fost achitate concedii și alte servicii pentru inculpat și familia sa, de către făptuitorul M. S. personal sau prin intermediul societății sale, Electrogrup S., valoarea acestor servicii (plata unor vacanțe, contravaloarea biletelor de avion, cazare cu servicii complete în țară și străinătate, fiind estimată la suma de 5.300 euro); - atribuirea proiectului ,,Reparație, întreținere, construire a drumurilor și proiectare pentru acestea, de pe raza municipiului C. N. către S. Kiat Group Construct S. B., reprezentată de B. M. și C. L. - pentru care societatea a angajat ulterior cabinetul de avocatură A. M. U. să-i reprezinte interesele în relația cu terții, inclusiv cu P. municipiului C.-N. și, totodată, se susține că a achitat inculpatului A. S. contravaloarea unui bilet de avion pe ruta B. - T. M., la data de (...), precum și două nopți de cazare în B., la H. M. (13/14 și 14/15 mai 2011), toate în valoare de aproximativ 350 euro, iar prin persoana numitei C. L., a achitat contravaloarea cumpărăturilor realizate de făptuitoarea A. M. U. din magazine de îmbrăcăminte/încălțăminte din Iulius Mal C.-N.; - perceperea, în cursul anului 2011 de „. în bani și produse de la făptuitorul S. M., asociat al S. Cooperativa Agricolă Agroproduct Import Export S. Dăbuleni, jud. Dolj, liderul/reprezentantul producătorilor agricoli, pentru emiterea autorizaților de comercializare stradală a producătorilor agricoli. Taxele în sumă de aprox. 4000 euro, se susține că erau colectate de către făptuitorul S. M. pentru fiecare locație pentru care era necesară autorizație, sumele colectate, alături de produse agricole, fiind remise lui A. S. ( suma totală colectată cu acest titlu fiind estimată pentru anul 2011 la 50.000 euro). Ca temeiuri ale arestării, s-au reținut cele prev. de art. 148 lit. b, c și f C., o parte din aceste temeiuri, din analiza materialului de urmărire penală realizat până în prezent, Curtea constată ca subzistând și la acest moment, neintervenind nici un element, de la data luării măsurii arestării ori a prelungirii acesteia ( prelungirea măsurii arestării inculpatului petent s-a dispus prin încheierea penală nr.154 din 5 decembrie 2011 pronunțată îndosar nr.(...) al Curții de A. C. până la 7 ianuarie 2012), care să răstoarne presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv, care să anuleze împrejurările ce se circumscriu unora din temeiurile prev. de art.148 C. A., Curtea constată că în cauză sunt în continuare indicii temeinice în sensul dispoz. art.68/1 C., respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care s-a dispus arestarea, indicii rezultând din ansamblul probelor administrate până la momentul arestării și menționate în încheierea de arestare: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire penală vol. III); procese-verbale de supraveghere operativă și planșe fotografice (f.1-8 dosar urmărire penală vol. II); procese-verbale de consemnare a activității inculpatului, precum și a soției sale - inculpata A. M. U. ( filele 9-25, 32-51, 52-65, 66-75, 88-94, 104-110 vol. II dosar urmărire penală); procese-verbale de supraveghere și planșă fotografică a inculpatei A. D. (f.26-31, 76-87, 111-117, 127-128, 129-131 vol. II dosar urmărire penală) ; acte contabile, contracte de consultanță, extrase de cont, declarațiile 394, declarația inculpatei A. M.( fila 69 dosar urmărire penală) declarația inculpatului A. S. ( filele 25-27 dosar nr. (...) privind arestarea inculpatului, filele 18-20 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului S. C. M. (filele 44-52, vol. I dosar urmărire penală, filele 28-30 dosar nr.(...) privind arestarea); declarațiile inculpatei A. D. ( filele 77-81 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile martorei I. O. (filele 126-127); procese-verbale de percheziție - percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător - filele 141-145 vol. II dosar urmărire penală , filele 165-170 din același volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204, filele 221- 230) și planșe fotografice (f.148-165 vol. II dosar urmărire penală, filele 179-183) contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5. din data de (...) încheiat între C. de S. B.-V. SA și M. C.-N. ( filele 281-286, vol. I dosar urmărire penală); autorizație de funcționare emisă de M. C.-N. la data de 8 octombrie 2010 pentru C. de S. B.-V. S. ( fila 293); hotărârea emisă de C. Local al M. C. la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului C. de către S. R. G. S. pe sectorul 1 și respectiv C. de S. B.-V. S. pe sectorul 2 ( fila 294 vol. I dosar urmărire penală); acte și caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru M. C.-N. (filele 292-417 vol. I dosar urmărire penală); contracte de asistență juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei A. M. și diferite firme (filele 241-251 vol. I dosar urmărire penală). Pe de altă parte însă, Curtea constată că nu mai sunt de actualitate împrejurările ce s-au constituit în temeiurile prev. de art.148 lit.b,c C. reținute de instanța care a dispus arestarea și, ulterior cea care a dispus prelungirea acestei măsuri, pentru că la acest moment, nu există la dosar date că inculpatul încearcă zădărnicirea aflării adevărului sau că pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, în accepțiunea textelor legale, mai sus menționate. De altfel, se apreciază că nici la momentul arestării ori al prelungirii arestării, aceste temeiuri nu au existat. Aceasta deoarece, sub aspectul temeiului prev. de art.148 lit.b C. s-a reținut că, în conivență cu soția sa, învinuita A. M. U., inculpatul a încercat să disimuleze actele de corupție săvârșite, prin crearea unei aparențe de legalitate sub forma unor contracte de consultanță juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare aascunderii urmelor faptelor de corupție, se susține că se regăsește și în discuțiile inculpatului când, după luarea măsurii arestării vicepreședintelui C.ui Județean C., inculpatul se credea vizat de eventuale cercetări penale și luat măsuri suplimentare de prevedere. Ori, aceste împrejurări ce se susține că s-ar circumscrie noțiunii de „. azădărnicirii aflării adevărului"; nu sunt altceva, decât modalități concrete, mijloace efective de realizare a faptei de corupție de care este acuzat, prin care, într-adevăr, se poate accepta că s-a încercat a se da o aparență de legalitate activității presupus frauduloase, dar care au precedat oricărui act de urmărire penală ( urmărirea penală a fost începută la 8 noiembrie 2011, iar inculpatului i s-a adus la cunoștință acuzația în 9 noiembrie 2011). Pentru existența acestui temei de arestare este necesar ca, astfel de manifestări de „. a aflării adevărului"; să se producă ulterior momentului în care acuzatului i se aduce al cunoștință acuzația, pentru că numai din acest moment există un interes oficial, legal, de aflare a adevărului, numai din acest moment devine funcțional acest principiul al procesului penal, pe care trebuie să-l respecte toate autoritățile și părțile implicate. În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit.c Cod procedură penală, s-a reținut că din probatoriul dosarului a rezultat că, la înțelegere cu învinuita D. A., inculpatul A. S. pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni, prin înlesnirea obținerii de către societatea acesteia, S. G. F. S. a unui nou contract de asigurare al parcului auto al RATUC C.-N. pentru anul 2012, urmărind obținerea în continuare de foloase necuvenite, urmare a faptelor sale de corupție și doar intervenția organelor de urmărire penală a reușit să curme activitatea infracțională a inculpatului. Și în acest caz, explicația inexistenței temeiului de arestare este aceeași, în sensul că pregătirea săvârșirii unei noi infracțiuni trebuie să se plaseze în timp, ulterior momentului în care acuzatului i se aduc la cunoștință faptele de care este suspectat, împrejurările reținute de organul de urmărire penală sub acest aspect nefiind altceva decât componente ale ansamblului activității presupus infracționale, de care era bănuit inculpatul la momentul respectiv. Subzistă în schimb, temeiul arestării prev. de art.148 lit.f C., respectiv, fapta pentru care este cercetat inculpatul - luare de mită în formă continuată - este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani ( limitele de pedeapsă fiind între 3 și 15 ani închisoare), iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică - aspect asupra căruia ne vom referi în continuare, în contextul analizării condițiilor liberării provizorii solicitate de inculpat, prin cererea ce face obiectul prezentei. Am făcut referire la subzistența temeiurilor arestării (a unora dintre ele) întrucât, din coroborarea textelor legale în materie rezultă că o condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie o constituie preexistența măsurii arestării preventive legal luată și prelungită față de inculpat, condiții care, din considerentele anterior expuse, rezultă că sunt îndeplinite în cauză, sub aspectul întrunirii condițiilor prev. de art.143 și art.148lit.f C. Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.1. alin.1,2 C., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea. În cauză, într-adevăr, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, prev. de art.1. alin.1 și 2 C., în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul face parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar ( este vorba de o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani) respectiv, nu există date la dosar din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Sub aspectul celei din urmă condiții, este irelevantă modalitatea în care se presupune că inculpatul ar fi încercat să-și ascundă faptele sau că, organele de anchetă au intervenit exact în perioada în care inculpatul, continua de fapt activitatea presupus ilicită, cu atât mai mult cu cât, aceste împrejurări nu pot fi reținute nici ca temeiuri ale arestării, după cum am arătat anterior. Cu toate acestea, deoarece în cauză temeiul prev. de art.148 lit.f C. care a determinat arestarea inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de 1. alin.1,2 C. nu determină admiterea automată a cererii de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, prin raportare atât la elemente ce privesc faptele pentru care inculpatul este cercetat, dar și la datele care circumstanțiază persoana acestuia și, în funcție de aptitudinea pe care instanța consideră că o va avea liberarea provizorie de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive prev. de art.136 alin.1.2 C. (în acest sens, s-a pronunțat și Î. prin decizia nr.17/2011 dată în recursul în interesul legii, în aplicarea dispoz. art.160/8a alin.2 teza II și alin.6 teza II C.). Așa cum s-a arătat la momentul arestării, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului rezultă atât din natura și gravitatea faptelor presupus comise, urmările acestora, cât și din modalitatea concretă de săvârșire, rezonanța socială negativă produsă în comunitate, dar și prin raportare la datele privind persoana inculpatului. Într-adevăr, așa cum statuează și instanța supremă, gravitatea uneiacuzații ori reacția opiniei publice, prin ele însele, în mod singular, nu potjustifica privarea de libertate, dar, coroborate datele din cauză cu privire la fiecare dintre aceste aspecte și cu toate circumstanțele cauzei, nu poate fi ignorată existența unor riscuri relativ la afectarea ordinii publice și necesitatea bunei desfășurări a procesului penal. Este vorba în cauză de infracțiuni de corupție, cu un grad ridicat de pericol social, apreciat nu numai prin raportare la limitele de pedeapsă și la amploarea actuală a fenomenului infracțional, dar și prin prisma calității pe care inculpatul o deținea - primar al municipiului C.-N. ( care, de plano, ar fi trebuit să constituie un exemplu de onestitate și moralitate pentru cetățenii care l-au ales în această funcție publică) - prin activitățile sale, pentru care există indicii că erau frauduloase, aducându-se atingere nu numai imaginii instituției pe care acesta o reprezenta, dar și o perturbare a activității acestei instituții, iar prin modalitatea concretă în care se presupune că s-au comis faptele ( prin intermediul firmei de avocatură a soției sale, obținându-se ca foloase necuvenite, se pare, sume importante de bani, estimate la cca.95.000 de euro, implicând un nr. mare de persoane din multe domenii de activitate), se conturează și o periculozitate sporită a persoanei inculpatului, care a dat dovadă de o anumită „. în conceperea și disimularea acțiunilor ilicite - periclitând în mod evident derularea în condiții normale, firești, a raporturilor juridice și sociale, în care instituția pe care o reprezenta, era parte. Este irelevantă în acest moment și cadru procesual, împrejurarea invocată de apărare, în sensul că presupusa activitate infracțională era sau nu, în legătură cu calitatea inculpatului, cu atribuțiile sale de serviciu - acestea fiind chestiuni ce țin de încadrarea juridică a faptei și care, exced analizei ce trebuie făcută pentru soluționarea prezentei cereri, esențială fiind în acest scop, existența indiciilor temeinice în sensul comiterii unei fapte penale susceptibilă a întruni elementele constitutive a unei anumite infracțiuni. Este adevărat că, potrivit și practicii C., la menținerea detenției unei persoane trebuie avute în vedere nu numai gravitatea faptelor, ci și elemente legate de persoana acuzatului, însă, prevalența unuia sau altuia dintre acești factori, va fi apreciată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte. În cauză, legat de persoana inculpatului, sunt date că aceasta nu are antecedente penale, că a avut o atitudine corespunzătoare înainte de a fi confruntat cu legea penală în prezenta cauză, că s-a bucurat de respect și apreciere la locul de muncă, realizând o bogată activitate academică, având o merituoasă activitate ca și cadru didactic, dar și în slujba cetățeanului clujean, (conform înscrisurilor depuse în circumstanțiere la dosar). Cu toate aceste referințe favorabile inculpatului apreciem totuși că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei (presupusă faptă de corupție, comisă de un primar, se pare, folosindu-se de calitatea sa de ales local, urmările produse, nu numai material vorbind - cu trimitere la suma de bani ce se presupune că ar fi primit-o cu titlu de mită, ci și din punct de vedere al imaginii instituției pe care o reprezenta, și al încrederii pe care cetățeanul de rând a investit-o într-o astfel de persoană, la momentul când a ales-o în această funcție) - există indicii evidente cu privire la un interes public real (avut în vedere și de jurisprudența C. - C. L. c. I. din 6 aprilie 2000, C. Neumeister c. Austrii din 27 iunie 1968) și care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării inculpatului în stare de libertate. Mai avem în vedere și intervalul scurs de la data arestării - 11 noiembrie 2011 - care nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive. Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui acuzat: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică. În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia. Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alteinfracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, instanța europeană a arătat că, pe lângă gravitatea inculpării, mai este nevoie ca circumstanțele cauzei și, mai ales antecedentele și personalitatea acuzatului să facă plauzibil pericolul (cauza Clooth c. Belgiei - 12 noiembrie 1991). Ori, în cauză, inculpatul nu are antecedente penale și, nici nu sunt date concrete la dosar care să contureze astfel de riscuri - să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni. În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, reiterăm argumentele anterior expuse, în sensul că această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, și chiar dacă, ca și în jurisprudența C., considerăm că o astfel de tulburare nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, apreciem totuși că în cauză, și la acest moment - tocmai din perspectiva elementelor, anterior expuse, ca fiind cele care caracterizează pericolul pentru ordinea publică - această ordine continuă să fie efectiv amenințată, inculpatul fiind arestat doar de o lună și jumătate, ecoul negativ al faptelor nu s-a estompat câtuși de puțin, comunitatea fiind încă afectată, prin prisma neîncrederii induse de modul de comportare al celui care, se afla în fruntea urbei și trebuia să o conducă și, nu să o perturbe . Față de toate aceste considerente, prin raportare și la exigențele prev. de art.136 C., Curtea constată că nu este oportună punerea în libertate ainculpatului petent la acest moment când, deși urmărirea penală este aproapefinalizată, fiind în curs procedura de prezentare a materialului de urmărire penală, se impune evitarea amplificării stării de perturbare a ordinii publice, a tensiunii și sentimentului de îngrijorare la nivelul comunității ( sentimente induse, inclusiv în rândul mediului de afaceri, în sensul că, unii dintre oamenii de afaceri onești, de bună credință, nu-și pot realiza obiectivele într-un climat afectat de presupuse fraude din partea factorilor cu putere decizională ) - aspecte de fapt care, alături de altele, contribuie și ele la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în continuare. Din această ultimă perspectivă - a amplificării perturbării ordinii publice - Curtea apreciază că liberarea provizorie, chiar prin obligațiile impuse de instanță inculpatului, nu ar asigura realizarea finalității avute în vedere de legiuitor, adică, buna desfășurare a procesului penal. Aserțiunile apărării în sensul că admiterea cererii se impune cu necesitate în virtutea dispoz. art.23 din Constituție, art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi primite de instanță, pentru simplul motiv că dispozițiile invocate nu instituie o obligație a instanțelor în acordarea liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, ci un drept, o vocație a oricărui acuzat, care însă trebuie analizată, în raport de toate circumstanțele cauzei, ceea ce, s-a și realizat prin prezenta. În consecință, pentru motivele mai sus arătate, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul A. S. va fi respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 160/8a alin.6 C. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE În temeiul art.160/8a alin.6 C. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. S. - fiul lui G. și M., născut la 8 februarie 1968, domiciliat în C.-N., strada I. nr.12, jud. C. - în prezent, aflat în Arestul IPJ C.. În baza art.192 alin.2 C. obligă inculpatul să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat. Cu drept de recurs în 24 ore de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 21 decembrie 2011, în prezența inculpatului. PREȘEDINTE GREFIER ANA C. L. STÂNGĂ Red.A.C./Dact.A.C. 3 ex/(...)
| ← Decizia penală nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
