Decizia penală nr. 1476/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1476/R/2011
Ședința publică din 27 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE :V. V. A.- judecător JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
G. : M. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr.36/A din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul M. A. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.e C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. A. G., av.Bicu A. D. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e C.pen..
Se apreciază de reprezentantul parchetului că hotărârile instanței de fond și a celei de apel sunt nelegale, acestea întemeindu-se pe o greșită interpretare a probelor. Hotărârile se întemeiază exclusiv pe declarația inculpatului, declarație care nu se coroborează cu nici un mijloc de probă. În aceste condiții declarația acestuia nu mai poate fi considerată o probă în sensul procedural al cuvântului întrucât dispozițiile art. 69 C.proc.pen. sunt imperative stabilind că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Cu privire la mijloacele de probă administrate în cauză, din coroborarea acestora reiese în mod evident vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii. S-a probat în mod cert că inculpatul a rămas fără bani, solicitând chiar un împrumut ori să i se permită să joace în continuare la jocurile electronice, urmând să aducă ulterior banii. Mai mult decât atât, a solicitat chiar intervenția patronului localului în acest sens, iar întrucât a fost refuzat de partea vătămată inculpatul a lovit-o cu palma peste față, așa cum reiese din declarația martorului Ion A., dată în fața instanței. De asemenea, cei doi martori Ion A. și A. D. a confirmat că imediat ce a sesizat lipsa banilor partea vătămată și-a dat seama că inculpatul i-a sustras solicitând restituirea banilor. Întrucât inculpatul a refuzat reacția părții vătămate a fost una firească sesizând organele de poliție. A. mijloace de probă coroborate indică în mod cert că autorul infracțiunii este inculpatul.
Cu toate acestea cele două instanțe au apreciat ca neconcludente aceste probe principale, respectiv declarațiile martorilor prezenți în local, a patronului, percheziția corporală și declarația părții vătămate, procesul-verbal de confruntare și au luat în considerare în totalitate declarația inculpatului.
În final se arată că subzistă cazul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.proc.pen., fiind comisă o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de achitare, motiv pentru care se impune casarea hotărârilor instanțelor de fond și apel și rejudecându-se cauza să fie dispusă condamnarea inculpatului. Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată de apărătorul inculpatului că întreaga acuză se bazează doar pe declarația părții vătămate care a afirmat că inculpatul i-a furat banii. Martorii audiați au declarat că nu au văzut nimic, banii fiind găsiți. Partea vătămată a declarat că i-a dispărut o sumă de bani, dar abia după ce aceștia au fost găsiți cu ocazia percheziției corporale efectuate, a specificat în ce consta acea sumă. Martorul V. I. a declarat că părții vătămate îi lipseau bani din gestiune, acesteia chiar desfăcându-i-se ulterior contractul de muncă. Inculpatul a avut o poziție constantă, atât în faza de urmărire penală cât și la instanță, în sensul că i-a reproșat părții vătămate că aparatele de joc nu funcționează, iar patronul ar fi restituit banii unor clienți nemulțumiți. Acesta a recunoscut lovirea, nu și furtul, astfel că ar fi trebuit să fie trimis în judecată pentru tâlhărie, dacă s-ar fi dovedit că el a furat acei bani, nu pentru furt. În final, se arată de apărătorul inculpatului că banii au fost recuperați, au intrat în posesia părții vătămate, deși ar fi trebuit să fie probă la dosar. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 448 din 14 octombrie 2010 Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit.a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen., achitarea inculpatului M. A. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. e C.pen. P. a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut la data de (...), inculpatul aflat într-un bar din S. M., a jucat la aparate și a pierdut o sumă mare de bani, context în care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a solicitat părții vătămate G. V. restituirea unei părți din bani, ceea ce a generat un conflict între cei doi. Achitarea punctelor jucate și pierdute la aparat s-ar fi realizat prin sustragerea din buzunarul pantalonilor părții vătămate, în timpul cât aceasta s-a aflat cu spatele, a trei bancnote de câte 50 euro fiecare și o bancnotă în valoare de 200 lei. U., prin percheziționare, au fost găsite bancnotele în lenjeria intimă a inculpatului. În faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat că s-a prezentat în localul societății comerciale Onest C.ing SRL, inculpatul M. A., aflat sub influența băuturilor alcoolice, care a schimbat suma de 150 de euro alcătuită din trei bancnote de 50 de euro, de această sumă fiindu-i introduse puncte în aparatul de joc. U., inculpatul a pretins restituirea sumei pierdute în urma jocurilor, încercând fără succes să sustragă bani din buzunarul părții vătămate. În timp ce introducea puncte în aparatul de joc la solicitarea expresă a numitului A. D., inculpatul ar fi profitat de acest prilej și a reusit să sustragă trei bancnote de 50 de euro fiecare și o bancnotă de 200 lei din buzunarul stânga față a pantalonilor. Inculpatul nu a recunoscut fapta în privința căreia s-a formulat acuzarea. Privind acest incident, au fost chemate organele de poliție care au procedat la perchezitionarea corporală a inculpatului, în urma careia au fost depistate în lenjeria intimă a acestuia, alături de sumele pretinse a fi sustrase și o bancnotă de 5 lei. În cursul cercetării judecătorești, declarația părtii vătamate (fila 11) nu a suferit modificări, nefiind aduse la cunoștința instanței aspecte sau împrejurări noi. Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală, inculpatul M. A. G., a formulat precizări privind proveniența sumelor de bani pierdute ulterior la aparatele de joc, dezvăluind că obișnuia să se împrumute pentru a-și asigura venituri destinate a fi afectate jocurilor de noroc. Mai mult, pentru a-și întreține pasiunea și-a valorificat lucrurile personale prin vânzare, mărturisind că a înstrăinat un scuter, în schimbul acestuia primind suma de 300 de euro, din care suma de 150 euro a fost remisă părții vătămate în scopul introducerii de puncte. Inculpatul a negat săvârșirea faptei, afirmând că suma de 200 lei în privința căreia s-a lansat acuzația de a fi fost sustrasă, în realitate i-a fost restituită de către partea vătămată ca urmare a anulării punctelor introduse în aparatele de joc. Inculpatul a susținut că scuterul a fost văzut în curtea persoanei care l-ar fi cumpărat pentru suma de 300 de euro, pe nume D. D., chiar de către organele de poliție. Aceeași poziție de negare a faptei a fost menținută de inculpat și cu prilejul audierii în faza de cercetare judecătorească. S-a arătat că în repetate rânduri, obișnuia să se împrumute de la diverse persoane spre a-și încerca norocul la aparatele de joc, nominalizând câteva din acestea. Instanța a reținut că procesul verbal de confruntare dintre inculpat și partea vătămată nu conține detalii, afirmații, răspunsuri de natură a distruge teza și apărările construite de inculpat. C. acestuia relevă faptul că inculpatul ar fi solicitat părții vătămate să-i schimbe suma de 150 de euro, formată din trei bancnote de 50 de euro, spre a-i fi introduse puncte la aparatele de joc. Î. fiind privind proveniența și cuantumul sumei totale in euro avute asupra sa, inculpatul a afirmat că după remiterea sumei de 150 de euro către partea vătămată, a mai rămas în posesia sa trei bancnote, fiecare in valoare de 50 de euro, suma totală de 300 de euro (formată fiind din 6 bancnote de câte 50 de euro) fiindu-i înmânată cu titlu de preț aferent vânzării scuterului către numitul D. P. D.. Nici cu ocazia confruntării inculpatul nu a recunoscut actul de sustragere a banilor din pantalonii părții vătămate, în timpul în care aceasta introducea puncte in aparatul de joc pentru numitul A. D., fiind însă evidențiată intenția acestuia de recuperare a sumelor de bani pierdute, intenție dovedită și prin adresarea unei solicitări exprese în acest sens părții vătămate și respectiv patronului societății. Partea vătămată a arătat că inculpatul i-ar fi dat suma de 200 de lei pentru a-i introduce puncte în aparat, ulterior însă această sumă, pretinsă a fi sustrasă, fiindu-i restituită inculpatului, ca urmare a anulării punctelor introduse, după sosirea organelor de poliție. Martorul A. D., în faza de urmărire penală a afirmat că a auzit partea vătămată spunându-i inculpatului "dă-mi banii înapoi hoțule", învederând însă că nu l-a văzut pe inculpat să sustragă bani din buzunarul părții vătămate. A fost prezent însă la formularea de către inculpat a solicitărilor de restituire a sumelor de bani pierdute. Afirmațiile din faza de urmărire penală au fost reiterate și în cadrul cercetării judecătorești, când cu respectarea principiului nemijlocirii, instanța a procedat la audierea martorului. S-a arătat cu această ocazie că barmanul ar fi fost dat afară de patron pe motiv că ar fi luat bani din casă. Cât privește martorul Ion A., acesta a declarat că ar fi auzit partea vătămată rostind câtre inculpat "dă-mi banii ce mi-ai furat din buzunar";, fără însă să vadă dacă inculpatul, în concret, a sustras sau nu bani din buzunarul părții vătămate. Audiat fiind în prezenta cauză și martorul V. I., acesta a relatat că a fost sunat de către partea vătămată, discutând chiar și cu inculpatul, acesta din urmă invitându-l la discuții în bar , sperând ca pe această cale să-și recupereze sumele de bani. U. a fost sunat de către partea vătămată care i-a povestit privind furtul sumelor de 150 euro, respective 200 lei. Cu ocazia prezentării la bar și a citirii contorului aparatelor de joc, martorul a constatat lipsa sumei de 800 lei de la încasările de la aparate. Înetapa cercetării judecătorești, martorul și-a menținut declarația din faza de urmărire penală, adăugând că începând cu luna iunie 2010 l-a concediat pe barman (parte vătămată), întrucât provoca lipsuri în gestiune, enumerând absența din gestiune a sumei de 700 de lei pentru luna aprilie și a sumei de 1200 lei pentru luna mai. Martorul D. P. D. a confirmat cumpărarea scuterului de la inculpat, în ziua de (...), în schimbul sumei de 300 de euro, plătindu-i în concret șase bancnote în valoare de 50 de euro fiecare, declarație dată în faza de urmărire penală și menținută în cursul cercetării judecătorești. Din depoziția martorului L. M. reiese că in data de 22 septembrie 2009 l-a împrumutat pe inculpat cu suma de 300 de lei, acesta din urmă mărturisindu-i că și-a amanetat scuterul. A mai arătat că banii împrumutați, atât cei din (...) cât și cei înmânați cu alte ocazii, i-au fost restituiți. Cât privește martora V. A., aceasta a declarat că în repetate rânduri l-a împrumutat pe inculpat cu diferite sume de bani, ce îi erau restituite la un interval de câteva zile. Analizând ansamblu probatoriu administrat în cauză, la care s-a făcut referire în paragrafele precedente, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu există probe certe care să ateste faptul că inculpatul, este în mod neechivoc autorul infracțiunii și pe cale consecință a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, solicitând desființarea acesteia și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e C.pen. descrisă în rechizitoriu. În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a interpretat ansamblul probator în sensul decredibilizării susținerilor părții vătămate G. V., susțineri confirmate de către martorii A. D. și Ion A. (filele 7,24,26 dosar urmărire penală și filele 11,37-38 dosar fond), motivat de faptul că martorul V. I. a susținut că partea vătămată a încetat raporturile de muncă cu societatea pe care o administrează datorită constatării unor lipsuri în gestiune. O astfel de interpretare nu este judicioasă, se mai arată în motivele de apel, întrucât din întreg ansamblul probator rezultă existența stării de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței și a vinovăției inculpatului. Partea vătămată G. V. a fost consecventă în declarațiile date încă din faza de urmărire penală și neechivocă în răspunsurile formulate cu ocazia confruntării sale cu inculpatul. A., partea vătămată a sesizat telefonic imediat după comiterea faptei de către inculpat, atât administratorul societății cu privire la cele petrecute cât și lucrători din cadrul Poliției S. M., fapt ce rezultă din declarațiile martorului V. I. și din fișa intervenției la eveniment (filele 6,28 dosar urmărire penală și fila 39 dosar fond). S-a apreciat că apărarea inculpatului nu poate fi primită în sensul că sumele de bani găsite asupra sa cu ocazia controlului corporal ar fi avut o altă proveniență decât cea infracțională, pe de o parte datorită poziției acestuia care a susținut că inițial nu a declarat că are respectivele sume asupra sa întrucât nu și-a amintit (fila 20 verso dosar urmărire penală), iar pe de altă parte tot în aceeași declarație acesta recunoscând că și-a găsit cele trei bancnote a câte 50 euro și banconta de 200 lei în pantalon și lenjeria intimă (chilot) afirmând totodată că a ales să ascundă suma în valută pentru a nu fi găsiți de soția sa. După epuizarea posibilităților de a obține alte sume de bani, realizând situația fără ieșire din acest punct de vedere în care se află, inculpatul a solicitat restituirea sumelor de bani jucate, motivând o disfuncționalitate, o necorespunzătoare setare a ratei de câștig a mașinilor electronice. A solicitat chiar contactarea administratorului și fiind refuzat și de către acesta a decis, profitând de un moment de neatenție a părții vătămate să sustragă banii pe care acesta din urmă îi avea în buzunarul pantalonilor. Prima instanță a greșit când a apreciat mărturiile din cauză și prin prisma operațiunilor logice juridice dar și alte probe administrate și considerând că este incident în cauză principiul in dubio pro reo de natură a-i profita inculpatului, și cădovezile administrate sunt îndoielnice tocmai cu privire la vinovăția inculpatului, drept pentru care se impune admiterea apelului și condamnarea inculpatului M. A. G. Prin decizia penală nr. 36/A din 5 mai 2011 a T.ui M., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. s-a respins apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, împotriva sentinței penale nr. 448 din 14 octombrie 2010 a J.ecătoriei S. M.. În baza art. 192 al.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu R. V. s-a suportat din fondurile MJ (200 lei). P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Ca stare de fapt, instanța de fond corect a reținut că la data de (...), inculpatul M. A. G., fiind sub influența băuturilor alcoolice a jucat la aparate într-un bar din S. M., ocazie cu care a pierdut o sumă mare de bani. P. a face rost de bani, inculpatul în după amiaza aceleiași zile a împrumutat de la martori bani, dar și-a vândut și scuterul cu suma de 300 euro. Nemulțumit, în acest context, a solicitat părții vătămate G. V. (barman) restituirea sumelor jucate, ceea ce a generat un conflict între cei doi. Profitând de neatenția părții vătămate inculpatul, se reține în rechizitoriu, ar fi sustras acesteia suma de 150 euro (formată din 3 bancnote de 50 euro) și 200 lei din buzunarul stâng al pantalonilor. Organele de poliție sosite la solicitarea părții vătămate, la efectuarea percheziției corporale au descoperit în lenjeria intimă a inculpatului, pe lângă sumele pretinse de partea vătămată și o bancnotă de 5 lei. Așa cum a reținut corect și instanța de fond probele referitoare la vinovăția inculpatului nu sunt concludente, chiar dacă conform procesului verbal de efectuare a percheziției acele sume au fost găsite asupra inculpatului. Și asta pentru că încă din primele declarații inculpatul a făcut precizări privind proveniența banilor și care au fost găsiți asupra sa și anume din vânzarea scuterului în acea după-amiază cu suma de 300 euro, iar suma de 200 lei i-a fost restituită de partea vătămată ca urmare a anulării punctelor introduse în aparat. Din suma de 300 euro obținută din vânzarea scuterului martorului D. D., 150 euro i-a fost schimbată chiar de partea vătămată și folosită apoi pentru introducerea unor noi puncte în aparat. Partea vătămată confirmă că doar suma de 150 euro i-a schimbat-o inculpatului, sumă care apoi acesta a folosit-o la aparate (600 lei). Așa fiind, inculpatului i-au rămas din cei 300 euro (obținuți din vânzarea scuterului) suma de 150 euro (compusă din 3 bancnote a câte 50 euro), sumă care a și fost găsită asupra sa. Cert este că în momentul percheziției, pe lângă cei 150 euro reclamați, inculpatul avea asupra sa și suma de 200 lei care i-a fost restituită chiar de partea vătămată, dar și o bancnotă de 5 lei. Cum nici martorii prezenți în bar și anume A. D. și Ion A. nu confirmă actul sustragerii banilor din buzunar și doar alte împrejurări reclamate de partea vătămate, tribunalul a constatat că soluția instanței de fond este temeinică și legală și că în cauză nu sunt suficiente probe care să confirme vinovăția inculpatului, situație în care dubiul profită acestuia Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că sentința instanței de fond a fost legală și temeinică, astfel că a respins apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond și cea de apel a comis o gravă eroare de fapt, iar soluția de achitare a inculpatului este greșită deoarece probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului în sensul că este dovedită împrejurarea că inculpatul a sustras suma de bani reclamată de partea vătămată, bani care au fost găsiți asupra inculpatului în urma percheziției corporale efectuate asupra sa. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că față de inculpatul M. A. G. nu se poate reține comiterea comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a fi reținute cu privire la criticile aduse soluțiilor atacate următoarele: La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond și cea de apel a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului M. A. G. A., inculpatul M. A. G. a negat constant, atât in cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, comiterea actului de sustragere în dauna părții vătămate. Pe de altă parte, niciunul dintre martorii audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței au arătat că nu au văzut ca inculpatul să sustragă bani din buzunarul victimei, ci doar că, pe fondul unei altercații dintre inculpat și partea vătămată, aceasta din urmă ar fi solicita inculpatului restituirea banilor și l-a calificat ca fiind hot. Totodată, Curtea observă lipsa de credibilitate a părții vătămate. În primul rând, declarațiile acesteia sunt contradictorii în ceea ce privește suma pretins sustrasă: dacă inițial a afirmat că inculpatul i-ar fi sustras din buzunarul pantalonilor 150 euro și 200 lei, ulterior a recunoscut că suma de 200 lei i-a fost înmânată inculpatului chiar de către el ca urmare a anulării unor puncte la aparatul de joc (f. 22 dos.u.p.). Mai mult, partea vătămată a arătat că pretinsul act de sustragere s- ar fi comis în timp ce se afla lângă martorul A. D., însă martorul nu confirmă această împrejurare. Apoi, martorul V. I., patronul barului, a arătat că la finele zilei de (...) a efectuat inventarul și a constatat că la aparatul unde a jucat inculpatul s-au înregistrat mai multe puncte decât cele decontate de către partea vătămată, valoarea acestora fiind de 800 lei, reprezentând exact suma pretins sustrasă de inculpat. Or, în cauză s-a probat că inculpatul a achitat toate punctele jucate în monedă națională (pentru sumele în valută victima a achitat 600 lei potrivit propriei declarații - f. 7 dos.u.p.), astfel că aceste sume trebuiau să se regăsească în încasări; or, lipsa acestora nu poate fi imputată inculpatului, victima nu a justificat lipsa acestei sume. Pe de altă parte, inculpatul a probat că avea asupra sa sumele pretins sustrase și provenienta acestora, în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați în chiar ziua incidentului și imediat după ce inculpatul a fost condus la sediul organelor de politie. A.,martorul D. P. D. confirmă că în chiar ziua incidentului, respectiv în data de (...), în jurul orelor 18,00 a cumpărat de la inculpat scuterul acestuia pentru care a plătit suma de 300 euro în bancnote de câte 50 euro. Martorul a mai arătat că inculpatul a motivat că are nevoie urgentă de bani pentru că „este dator pentru că a jucat la aparate"; (f. 32 dos. up., f. 22 dos.fond). La fel, martorul L. M. (f. 36 fond) arată că în data de (...), în timp ce se afla la o terasă situată în apropierea barului unde a jucat inculpatul la aparate, la solicitarea acestuia, i-a împrumutat suma de 300 lei, inculpatul arătând că pierduse bani la aparatele de joc și că anterior își amanetase scuterul. Așa fiind, față de lipsa vreunei probe, este corectă concluzia instanței de fond și a celei de apel potrivit căreia nu este dovedită comiterea infracțiunii de către inculpat, iar solutia de achitare este legală și temeinică motive pentru care Curtea concluzioneză că recursul parchetului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. P. A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr. 36/A din 5 mai 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. G., M. N. Red.L.H/Dact.S.M 4 ex./(...) J..fond:M.R.P. J..apel.A.C.Rus/O.M.Gondor
| ← Decizia penală nr. 1384/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
