Decizia penală nr. 1634/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR. 1634/R/2011
Ședința publică din 18 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. K. împotriva încheierii f.n. din 6 octombrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin.1 lit.i cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat T. P. E., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința dispunerii punerii acestuia în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsilocalitatea sau țara, în conformitate cu prevederile art. 136 Cod procedură penală.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se mai mențin în prezent și nu mai impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 paragraf 1 lit c din CEDO pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunea de care este învinuit.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul reglementat de art. 148 lit.f Cod procedură penală instanța a constatat că infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul este cercetat, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi , ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
Și cea de-a doua condiție cuprinsă în același text de lege, este îndeplinită, câtă vreme fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar condițiile concrete în care aceasta s-a comis și urmărire produse, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
În final se arată de reprezentantul parchetului că, cercetarea judecătorească a fost finalizată și se apreciază că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală iar fapta comisă este deosebit de gravă.
Inculpatul L. K. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 6 octombrie 2011 de Tribunalul Cluj s-a menținut, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 1. C., măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. K., constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 177/p/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj s- a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. S.
N., L. C. G. și L. K., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal.
Cei trei inculpați au fost arestați succesiv prin încheierile penale nr.
37/C/2011 și 42/C/2011 ale T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C.p.pen. în privința inculpaților C. S. N. și L. C. G. și respectiv, art. 143 și 148 lit.a și f C.p.pen. în privința inculpatului L. K.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, în seara zilei de (...) în jurul orelor 19,00-20,00 după ce au consumat băuturi alcoolice într-un local situat pe strada C. din mun. C.-Napoca, la ieșire, au agresat-o fizic pe partea vătămată A. G., aplicându-i lovituri cu pumnii, picioarele și bâte de lemn, provocându-i leziuni corporale care necesită spre vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, salvarea sa datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util.
Ulterior, la data de (...), a survenit decesul victimei A. G..
Prin Sentința penală nr. 359/(...) a T.ui C. s-a dispus condamnarea inculpaților C. S.-N. și L. C. G. la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 C.pen., art. 175 lit.c C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.a C.pen. și art. 320 ind.1 C., aceștia uzând de procedura specială a recunoașterii de vinovăție.
Urmare a disjungerii acțiunii penale față de inculpații C. S.- N. și L. C.
G., în prezenta cauză s-a continuat cu judecata pe fond a acțiunii penale exercitate față de inculpatul L. K. și a acțiunii civile.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului L. K. se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial , în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunea de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpaților, dintre care inculpații C. S. N. și L. C. G. au recunoscut fapta comisă în materialitatea sa, însă cu anumite nuanțări, în timp ce inculpatul L. K. a negat participarea sa la comiterea faptei, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați precum și actele medico-legale, precum și din mijloacele de probă administrate pe parcursul cercetării judecătorești, finalizată în prezent, rezultă sub aspectul stării de fapt indicii și chiar probe în sensul comiterii de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală constând în agresarea fizică pe parții vătămate A. G., căreia i-au aplicat la data de (...) în jurul orelor 19,00-20,00 după ce a consumat băuturi alcoolice într-un local situat pe strada C. din mun. C.-Napoca, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și bâte de lemn, provocându-i leziuni corporale care la data de (...) au dus la decesul acesteia.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul reglementat de art. 148 lit. f C.p.pen. instanța constată că infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul este cercetat , este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cuprinsă în același text de lege, instanța de fond a constatat că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar condițiile concrete în care aceasta s-a comis și urmările produse, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
De notat că, ulterior sesizării instanței de judecată prin rechizitoriul cu numărul de mai sus prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților , învinuiți de comiterea infracțiunii sus menționate, a survenit decesul victimei
A. G., aspect cu consecințe atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților cât și în ceea ce privește limitele legale de pedeapsă ori pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații , prin raportare la consecințele faptei comise.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a C.p.pen, tribunalul a apreciat că acesta s-a reținut corect în privința inculpatului L. K., în condițiile în care acesta, după ce a fugit de la locul faptei, nu a mai fost găsit de organele de poliție, în ciuda unei ample activități de căutare, îngreunate și de faptul că este om al străzii, fără o locuință proprie.
Raportat la toate aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală iar fapta comisă este deosebit de gravă.
Pe de altă parte, tribunalul a subliniat și faptul că cercetarea judecătorească a fost finalizată, instanța de judecată urmând să se pronunțe pe fondul cauzei la data de (...), astfel că pentru buna desfășurare a procesului penal, unul din scopurile măsurilor preventive prev. de art. 136 al.1 C., s-a impus menținerea măsurii de arest preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. K. solicitândadmiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, în principal, sau înlocuirea
,ăsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate în conformitate cu dispozițiile art. 136 C..
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și se impune punerea în libertate a acestuia.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea ei deosebită și reacția publicului la săvârșirea ei, infracțiuneacomisă de inculpat poate să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării judecății.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la
400 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. K., împotriva încheierii penale f.nr. din 6 octombrie 2011 a T.ului C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: R. Mornăilă;
| ← Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1808/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
