Decizia penală nr. 148/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.148/R/2011
Ședința publică din 08 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: I. M.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și
T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. S. I. împotriva încheierii penale nr.27 din 19 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr.289/100/211 al T.ui Maramureș, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. S. I., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Oprean Patricia, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr.307/D/P/2010.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ținând cont de stadiul procesului, de persoana inculpatului și de gravitatea faptei. Consideră că motivarea instanței de fond este superficială, judecătorul arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 C. și nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori ori distrugerea de probe pentru ca apoi, în contradictoriu, să aprecieze că cererea de liberare nu este întemeiată ținând cont de circumstanțele concrete în care se presupune că au fost comise faptele, în raport de gradul de pericol social concret al unor asemenea fapte și implicarea unui număr mare de persoane. Ori, aceste aspecte sunt contestate de susținerea parchetului potrivit căruia apreciază că în asemenea gen de infracțiuni, practica instanțelor de judecată este de a aplica pedepse cu suspendare. Față de aceste împrejurări, solicită a se avea în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, probațiunea a fost administrată în totalitate iar majoritatea inculpaților sunt cercetați în stare de libertate. C. practicii C., instanța ar fi trebuit să-și îndrepte atenția și asupra persoanei inculpatului care are 22 de ani, nu are antecedente penale, este susținut de familie și are garanția asigurării unui loc de muncă comun cu al tatălui său.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Din punct de vedere formal, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, însă, în concret, consideră că nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar deoarece, odată lăsat în libertate, există temerea că va influența buna desfășurare a procesului penal prin influențareamartorilor. S-a stabilit cert de către C. că atunci când există temerea că inculpatul va influența părțile, se poate refuza punerea acestuia în libertate.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că nu există în concret această temere de influențare a martorilor pentru că de fapt nici nu se face referire la vreun martor.
Inculpatul C. S. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât vrea să se angajeze, arătând că regretă cele întâmplate și este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală nr.27/(...) a T.ui Maramureș, în baza art. 1602 C. rap. la art. 1. alin. 6 C. a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. S. I. (CNP 1., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în S. M., județul Maramureș, domiciliat în S. M., str. Cloșca, nr. 16, județul Maramureș, arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. C.), cercetat în dosarul nr. 307-D/P/2010 a Direcției de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. În baza art. 192 alin. 2 C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.147/C/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.(...), s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la data de (...) și până la data de (...), inclusiv, emițând mandatele de arestare preventivă nr.86/2010 - inculpat P. C. 8. - inculpat C. S. I. 8. - inculpat A. D. A. și 8. - inculpat C. C., reținând ca fiind aplicabile dispozițiile art.148 lit.f C., respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și că există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin încheierea penală nr.1/C din 5 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...) până la data de (...) față de inculpații P. C., C. S. I. și A. D. A. În esență, din cercetările efectuate până în prezent au rezultat probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul P. C. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control. Deși inculpatul P. C., fiind cercetat în altă cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, este supus măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta coordonează pe membrii grupului infracțional pentru a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, de la introducerea în țară a acestor țigări peste râul Tisa până la comercializarea țigărilor de contrabandă cu amănuntul. Mâna dreaptă a inculpatului P. C. este inculpatul C. S. I. acesta fiind implicat în relația cu cetățenii ucraineni neidentificați încă, de la care grupul infracțional se aprovizionează cu țigări aduse de respectivii făptuitori în colete ambalate în plastic, cu bărci pneumatice, peste râul Tisa. De asemenea, inculpatul C. S. I. coordonează activitatea de preluare a țigărilor aduse de cetățenii ucraineni până pe malul românesc al Tisei, activitate în care mai sunt implicați inculpatul A. D. A. care preia efectiv coletele cu țigări și le transportă la autoturisme și la locurile de depozitare, precum și învinuitul S. R. I. care este specializat în asigurarea locului faptei cu ocazia introducerii în țară a țigărilor de contrabandă. Inculpatul P. F. este, de asemenea, implicat în preluarea de pe malul românesc al râului Tisa a țigărilor introduse în țară de către autorii necunoscuți din Republica Ucraina, în colectarea acestor bunuri, în transportarea lor, precum și în revânzarea lor, acționând atât sub coordonarea inculpatului P. C. cât și pe cont propriu. Inculpații menționați, precum și celelalte persoane cercetate în cauză au fost implicate în introducerea în țară, transportarea, depozitarea și comercializarea unei cantități de aproximativ 64 de baxuri de țigări de proveniență ucraineană. Diferite persoane cercetate în prezenta cauză se aprovizionează cu țigări de contrabandă de la inculpatul P. C., comandându-le de la acesta dar fiindu-le livrate efectiv de către inculpatul C. S. I. D. aceștia se distinge inculpatul C. C. la domiciliul căruia s-au găsit șapte baxuri de țigări de contrabandă, dintre acestea o parte fiind ambalate în plastic de culoare neagră. Inculpatul C. C. a purtat convorbiri aproape zilnice cu membrii grupului infracțional organizat, în special cu inculpatul P. C., comandând cantități impresionante de țigări de contrabandă, în scopul revânzării la un preț superior celui de achiziție. Analizând cererea de liberare provizorie prin prisma dispozițiilor art. 1602 C. și următoarele, tribunalul a reținut următoarele : Potrivit art. 1602 C. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. A.. 2 al art. 1602 C. prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. T. a apreciat că în cauză condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 sunt îndeplinite, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat nu sunt pedepsite cu pedeapsă mai mare de 18 ani și de asemenea nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori ori distrugerea unor probe. T. a reținut că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 2 din C., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar, instanța este datoare însă în această situație să verifice dacă o astfel de măsură nu aduce atingere scopului măsurii preventive, în concret în această fază procesuală în prezenta cauză, acesta fiind buna desfășurare a urmăririi penale. T. a apreciat că în cadrul acestei analize nu poate proceda la o reaprecierea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, în special la o reapreciere a gradului de pericol social pentru ordinea publică avut în vedere de judecător la măsurii luării, respectiv prelungirii măsurii arestării preventive, ci de a verifica dacă la acest moment procesual în raport de scopurile măsurile preventive impuse de art. 136 C., liberarea provizorie sub control judiciar este oportună și oferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului poate fi realizată și prin luarea unei astfel de măsuri procesuale alternative, măsura arestării preventivă. Având în vedere circumstanțele concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care inculpatul este cercetat, în raport de gradul de pericol social concret al unor asemenea fapte, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională pentru care este cercetat inculpatul împreună cu alte persoane în prezentul dosar, tribunalul a considerat că cererea formulată de inculpat de acordare a liberării sub control judiciar nu este întemeiată, obligațiile ce ar putea fi stabilite în conținutul acestei măsuri în sarcina inculpatului nu sunt de natură a asigura garanțiile suficiente necesare pentru buna desfășurare a urmăririi penale în acest moment. Pentru toate considerentele de mai sus cererea formulată de inculpatul C. S. I. a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. S. ioan, criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recurslui inculpatul a arătat că soluția instnaței de fond este motivată sumar și contradictoriu, că nu s-a avut în vedere faptul că urmărirea penală este finalizată și nu s-a ținut cont de gravitatea redusă a faptei și persoana inculpatului care este tânăr, nu are antecedente penale, este susținut de familie și are garanția asigurării unui loc de muncă comun cu al tatălui său. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Prin Ordonanța cu nr. 307/D/P/2010 din data de (...) a Parchetului de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. au fost extinse cercetările și a fost începută urmărirea penală față de C. S. I. pentru săvârșirea infracțiunilor constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 270 alin. 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit.b C.pen în ceea ce privește pe inculpatul P. C. Prin Ordonanța cu nr. 49 din data de (...) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. s-a dispus reținerea învinuitului C. S. I. pe o perioadă de 24 de ore, cu începere din data de (...) ora 23,30 și până la data de (...) ora 23,30. Prin Ordonanța cu nr. 307/D/P/2010 din data de (...) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul C. S. I. cercetat sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 270 alin. 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. Ulterior, prin încheierea penală nr. 147/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a recurentului, măsura fiind prelungită succesiv, în prezent fiind sesizată instanța de judecată. Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi desfășurat activități specifice infracțiunilor pentru care este cercetat, respectiv că în vara-toamna anului 2010, în repetate rânduri, au fost transportate de către 3 cetățeni ucraineni, rămași până în prezent neidentificați, peste râul Tisa, baxuri cu țigări de proveniență ucraineană, marca Viceroy roșu sau albastru. Respectivii cetățeni ucraineni se aflau în legătură cu inculpatul P. C. care organiza, prin intermediul coinculpaților, preluarea respectivelor baxuri cu țigări, transportul și ulterior valorificarea respectivelor țigări către diverse persoane de pe raza localității S.-M. și B. M. Astfel, cu privire la aceste din urmă operațiuni, din actele efectuate rezultă că la propunerea inculpatului P. C., învinuitul S. R. I. și inculpatul A. D. A. ar fi acceptat să se deplaseze, la solicitările celui dintâi, în zona frontierei de stat, râul Tisa, pentru a supraveghea zona respectiv pentru a lua coletele cu țigări aduse din Ucraina de către cetățenii ucraineni. Odată ridicate aceste colete cu baxuri cu țigări, cei doi le transportau în apropiere, unde așteptau de obicei inculpatul P. C. și C. S. I. care le încărcau în mașini și le transportau de regulă la domiciliul inculpatul P. C. Potrivit declarațiilor învinuitului S. R. I. și inculpatului A. D.-A., în ultimele luni au participat la cca. 15 sau 20 de operațiuni de încărcare și transportare a baxurilor de țigări, în intervalul august - noiembrie 2010. Ulterior, prin intermediul inculpatului C. S. I. respectivele țigări de contrabandă erau transportate către diverse persoane de pe raza localității S.-M. sau B.-M., printre care și inculpatul C. C., care le valorificau contracost. La domiciliile inculpaților P. C. și C. C. au fost descoperite cu ocazia perchezițiilor efectuate un număr însemnat de pachete de țigări marca Viceroy (f.16-12 și 254-255, vol.II u.p.). Probele și indiciile temeinice în sensul celor arătate constau în: vol.I: proces- verbal de sesizare din oficiu f.26, proces-verbal de constatare din (...) f.28, dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. S. I. și S. R. I. a 6.000 pachete țigări marca Viceroy, declarații martori P. A. f.42 și N. C. f.43, proces verbal de constatare din (...) f.48 și planșa foto f.50-54, dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. S. I. a 10.000 pachete țigări marca Viceroy și 1 barca pneumatică gri cu 2 vâsle f.63, declarații martori D. D. f.58 și E. I. f.60, proces-verbal de constatare din (...) f.93-94, declarație S. R. I. f.95, declarații martori T. I., G. P. f.96,97, dovada de ridicare în vederea confiscării de la S. R. I. a 3.000 pachete țigări marca Viceroy f.99, planșa foto f.102-104, procese- verbale de identificare a numerelor de telefoane f.116,119,128,130, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto f.136-142, declarație învinuit T. I. f.149- 154, planșe foto f.156-163, 169-174, 177-179, declarație învinuit F. A. f.165-167, proces-verbal din (...) f.175-176, declarații martori T. V. și G. I. f.180-183, dovada de ridicare în vederea confiscării de la T. I. a 3.500 pachete țigări marca Viceroy, proces- verbal de investigații f.236, proces-verbal de redare a convorbiri telefonice dintre Lupse Ruben și P. F. din (...) ora 12,20 f.237; vol.II - proces-verbal de percheziție la domiciliul inculpatului P. C. și planșe foto f.12-20, declarații martori C. C. și N. I. f.21,22, dovada de ridicare în vederea confiscării de la D. A. a 900 pachete țigări marca Viceroy f.31, planșe foto f.47-49, declarații martori K. I. și V. E. f.51, declarație D. A. f.52, dovada de ridicare în vederea confiscării de la F. D. N. a 125 pachete țigări marca Viceroy f.67, proces-verbal de percheziție la domiciliul lui F. D. N. și planșe foto f.56-63, declarații martori P. V. și P. G. f.64,65, proces-verbal de percheziție la domiciliul lui C. C. și planșe foto f.165-170, declarații martori P. S. și P. V. f.171,172 dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. C. a 3530 pachete țigări marca Viceroy f.173, vol.III și IV cuprinzând procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, vol.V - declarații D. A. f.1, 137-140 B. V. f.52-53, declarație învinuiți B. A. M. f.109-112, C. M. f.127-130, D. V. f.160-162, C. C. f.166-170, P. F. f.179-182, S. R. I. f.189-192, A. D. A. f.200-204. Curtea constată că instanța de fond a motivat soluția atacată, au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpatului, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că nu poate fi primită critica motivării sumare a încheierii instanței de fond. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( cauza Boldea contra României). Torodată, C. a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R.iei 2007). Din analiza prevederilor art. 160/2 C., rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art.160/2 C. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă potrivit art. 160/8 și art. 160/8a C. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. În acord cu jurisprudența C. se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu seprezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. Astfel, actele și lucrările dosarului conferă indicii din rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul ar fi comis faptele de care este acuza, în acest sens fiind probele enunțate mai sus. Curtea consideră că lipsa antecedentelor penale sau comportamentul corespunzător avut anterior în societate, vârsta inculpatului recurent nu pot justifica, prin ele însele, cercetarea în stare de libertate. Toate acestea nu constituie elemente lipsite de relevanță, dar în actualul moment procesual nu sunt de natură să înlăture pericolul social concret al faptelor pentru care au fost trimis în judecată și, din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin. 1 și 8 C., aceste circumstanțe personale favorabile invocate de către recurent nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea fiind evaluate în contextul gravității faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă. Cu privire la durata arestării preventive, corespunde adevărului că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii. După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze. Referindu-se ca ". după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, C. a statuat că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia C. din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.). Situația recurentului se încadrează în rândul cauzelor complexe datorită numărului mare de persoane implicate, a numărului actelor materiale de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, dar și a volumului de acte procedurale efectuate și a căror necesitate a fost justificată de aflarea adevărului în cauză, la acestea concurând și numărul însemnat de probe care urmează a fi administrate, natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, severitatea sancțiunilor aplicabile acestor tipuri de infracțiuni toate constituind motive suficiente și pertinente care să determine considerarea că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin severe nu satisface interesul bunei derulări a procesului penal. Având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpat, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, de valoarea ridicată a prejudiciului, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererile acestuia îndeplinește condițiile legale, eliberarea recurentului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o realătulburare a ordinii și liniștii publice, neexistând motive de revocare a acestei măsuri preventive sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate. Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise. Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul său la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Pe de altă parte, Curtea reține că timpul scurs de la momentul comiterii faptelor nu este de natură a conduce la concluzia că rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat constant și cu puterea evidenței, cunoscut fiind că fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul sunt întotdeauna generatoare de sentimente de dezaprobare și sunt permanent în atenția opiniei publice care manifestă un interes constant în urmărirea modului de soluționare a unor astfel de cauze. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a recurentului se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit acesta, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a susnumiților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent Având în vedere că recurentul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, aspru sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Așa fiind, Curtea conchide că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, chiar dacă formal îndeplinește cerințele enunțate în art. 160/2 al.1 C., este neîntemeiată, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a recurentului, motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de susnumitul recurent, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 189 C. se va stabili suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C. În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de câte 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezintă onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. S. I., aflat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 27 din 19 ianuarie 2011 a T.ui Maramureș. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. C. I. I. M. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.A. Codruța Violeta
| ← Decizia penală nr. 2014/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 774/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
