Decizia penală nr. 169/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 169/A/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTOR : V. G.
GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 239 din 7 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C. privind și pe inculpatul B. C. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal, asistat de apărătorul ales avocat G. M. din cadrul Baroului de avocați B., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea acestuia în fața instanței de apel.
Întrebat de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date, nedorind să mai dea altă declarație în fața instanței de apel, prevalându-se de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, sens în care se ia o scurtă declarație acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia și cu aplicarea ar. 3201 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de apel se arată de reprezentantul parchetului că, în mod nejustificat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă. Prima problemă care se ridică în cauză, este cea referitoare la legalitatea acestei soluții, având în vedere dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, conform căruia, în condițiile recunoașteriivinovăției și a admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de judecată va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. P., întrebarea care se ridică în speță este dacă făcând aplicarea art. 3201 Cod procedură penală instanța de judecată va putea pronunța o soluție de achitare conform art. 10 lit.b 1 Cod procedură penală, soluție solicitată în mod expres în cauză după concluziile de condamnare prezentate de procuror. Este cert faptul că în aceste condiții nu se va putea pronunța o soluție de achitare pe celelalte temeiuri prevăzute de art. 10 lit.a-e Cod procedură penală, situația nemaifiind așa de clară în ceea ce privește temeiul referitor la lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni. Pe de altă parte, dincolo de opinia instanței de control judiciar în legătură cu acest aspect, se apreciază de reprezentantul parchetului că, nu se poate susține că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dincolo de urmărire ei tragice, este lipsită în mod vădit de importanță. Dincolo de gradul de pericol social abstract ridicat, se susține că și în concret fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se astfel în vedere culpa exclusivă a acestuia în comiterea evenimentului rutier, urmările culpei sale precum condițiile efective de timp și loc în care a avut loc acest accident. Conform art. 97 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1., conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii cu vârstă de până la 12 ani pe scaunul din față, în timpul deplasării pe drumurile publice, obligație de asemenea încălcată de inculpat. Mai mult, decesul minorei a fost determinat și de lipsa oricărui dispozitiv de reținere în scaun a acesteia. De asemenea, existența sau inexistența unor constituiri de parte civilă în cauză este puțin relevantă întrucât existența unor prejudicii morale și pagube materiale este în afară de orice dubiu. În final, se solicită de reprezentantul parchetului ca instanța de apel să pună în balanță atât aspectele favorabile inculpatului cât și cele nefavorabile lui și să pronunțe o soluție corectă și obiectivă, soluție, care nu poate fi decât una de condamnare. Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de parchet, cuconsecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, prin motivele de recurs se invocă că, instanța de fond în mod nejustificat a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative, dat fiind faptul că s-a încălcat dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, în sensul că în condițiile recunoașterii vinovăției, și admiterii cererii inculpatului de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, soluția instanței nu putea fi decât de condamnare a inculpatului cu respectarea prevederilor art 3201 pct.7 Cod procedură penală. În acest sens, solicită a se observa că, nu s-a invocat nici o practică unitară sau o interpretare a Înaltei Curți de C. și Justiție, a dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală care să interzică aplicarea dispozițiilor art. 10, pct.b1 Cod procedură penală, respectiv că fapta nu prezintă un pericol social. Astfel, instanța de fond nu a încălcat cu nimic dispozițiile articolului menționat, așa încât soluția adoptată de instanța de fond în limitele aprecierii probelor din dosar a împrejurărilor concrete a săvârșirii infracțiunii raportat lapersoana inculpatului și la consecințele dramatice ca urmare a acestui accident prin pierderea unui copil a apreciat corect, just, moral, uman, soluția de achitare. La aplicarea sancțiunii de instanța de fond în principal s-a avut în vedere consecințele dramatice ulterioare producerii accidentului prin pierderea unicului copil, și a urmărilor personale față de inculpat întrucât și acesta a fost accidentat rămânând cu urmări destul de grave asupra sănătății, fiind afectat și în prezent de trauma psihică de pierderea unui copil. Solicită a se observa de instanța de apel că, chiar martorii audiați la urmărirea penală au precizat că nu și-au putut da seama dacă minora era în față sau nu, ca urmare a faptului că în urma impactului bancheta din spate s-a deplasat mult în față, producând izbirea persoanelor din față și compresia. În urma acestui impact s-a produs avarierea și accidentarea persoanelor din autoutilitara Mercedes dar așa cum s-a precizat și aceste două persoane au dat dovadă de înțelegere și umanitate, neavând nici un fel de pretenție din partea inculpatului sau a familiei acestuia, fiind copleșiți de destinul tragic al inculpatului prin acest accident. Inculpatul B. C. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său. C U R T E A : Prin sentința penală nr.239 din 7 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui C. în temeiul art.11 pc.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.,art.320/1 C.pr.pen.,s-a dispus achitarea inculpatului B. C. I. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă,p.p.de art.178 al.2 C.penal. În temeiul art.91 C.penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei. S-a constatat că în cauză nu au fost formulate pretenții civile. În temeiul art.192 pc.1 lit.d C.pr.pen.,obligă inculpatul să plătească 1.300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului B. C. I. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă,p.p.de art.178 al.2 C.penal, săvârșită prin aceea că în data de (...),în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus cu nr.de înmatriculare (...),pe DN 1 E 60,în sensul de circulație C.-N. - O.,înafara localității I. C.,a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens izbind frontal autoutilitara Mercedes Benz B- 139108/10/11, conduă regulamentar de numitul V. A.,provocând astfel moartea minorei B. A. E.,fiica sa, în vârstă de 8 ani, aflată în propria mașină pe locul din dreapta față. Inițial, cu prezentul rechizitoriu a fost sesizată instanța Judecătoriei Huedin,care prin sentința penală nr.71 din (...),și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui C.,pe considerentul că nu este instanța competentă deoarece inculpatul B. C. I. are calitatea de agent șef în structura poliției judiciare din cadrul IPJ B.. În ședința de judecată din data de 31 mai 2011,Tribunalul Cluj a admis cererea inculpatului de a fi judecat în procedura specială prev.de art.320 ind.1 C.pr.pen.,luându-i-se declarație în acest sens.A recunoscut comiterea faptei așa cum a fost reținută de către organele de urmăire penală,cunoscând și însușindu- și probele administrate în cauză,în faza urmării penale și anume:.-verbal de cercetare la fața locului;raportul de constatare medico-legală;buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie;certificatul de naștere al minorei;. martorilor,înscrisurile și imaginile foto depuse la dosar. Din ansamblul probator administrat în cauză,însușit de către inculpat,rezultă că fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă,p.p.de art.178 al.2 C.penal. Instanța a reținut fără dubii că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există,este prevăzută de legea penală și a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție. Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate,instanța a constatat că fapta comisă întrunește teoretic,abstract,elementele constitutive ale infracțiunii menționate. Dar în conformitate cu dispozițiile art.17 Cod Penal,pentru ca o faptă să constituie infracțiune,nu este suficient ca ea să întrunească toate elementele constitutive ale unei infracțiuni incriminate prin lege,ci să și îndeplinească cumulativ cele trei trăsături pe care trebuie să le îndeplinească orice infracțiune,respectiv să fie prevăzută de legea penală,să fie săvârșită cu vinovăție și să prezinte în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. Iar dacă instanța a reținut că în speță se regăsesc primele două trăsături ale infracțiunii,impuse prin dispozițiile art.17 C.penal,apreciază că faptei săvârșite de acest inculpat îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale oricărei infracțiuni și anume gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.Gradul de pericol social abstract stabilit de legiuitor prin incriminarea faptei nu trebuie confundat cu și nici suprapus peste gradul de pericol social concret al acesteia,iar pentru a analiza în concret gradul de pericol social al unei fapte,instanța va avea în vedere criteriile stabilite prin dispozițiile alineatului 2 al art.18 ind.1 C.penal,conform cărora,la stabilirea în concret a gradului de pericol social se va ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei,de scopul urmărit,de împrejurările în care fapta a fost comisă,de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,precum și de persoana și conduita inculpatului. În acest context,instanța a reținut faptul că anterior comiterii faptei,acest inculpat a avut o conduită pozitivă în societate și la locul de muncă.Trebuie precizat faptul că acest inculpat are calitatea de agent șef în structura poliției judiciare a IPJ B.,cu caracterizări deosebite de la locul de muncă.Trebuie menționat faptul că are o familie închegată,ale cărei probleme l-au adus în acea zi nefastă a producerii accidentului rutier;este vorba de problemele pe care el și soția sa le-au avut de gestionat în legătură cu copila lor minoră,bolnavă,încă de la nașetere și până în ziua accidentului;este vorba de deplasările pe care le efectuau periodic din mun.B. la B. F. O.,pentru ca minora să urmeze proceduri speciale pentru recuperare fizică,fiind adusă cu mașina drum lung și obositor atât pentru ea cât și pentru inculpat care conducea.La fel s-a întâmplat și în ziua accidentului,când este posibil ca inculpatul să fi ațipit la volan și atunci că fi pierdut controlul mașinii,aceasta ca o explicație și nu ca o scuză pentru cele întâmplate.Impactul psihic asupra inculpatul a fost imens,dovadă fiind scriptele medicale de la dosar care indică pierderea memoriei pe termen scurt,el neexplicându-și dinamica producerii accidentului,fiind un șoc pentru el atât accidentul în sine,cât mai ales urmarea acestuia - moartea singuruluicopil.Susținerea că era,teoretic posibil,ca în urma accidentului să fie și alte persoane lezate,este de domeniul presupunerii,nefiind susținută de probe,necreeînd o stare periculoasă. Nu s-a pus problema recuperării vreunei pagube de natură materială.Pierderea copilului va rămâne pentru inculpat și familia sa vie,de neșters.În judecarea unui dosar penal instanța este chemată să aplice legea în litera sa,dar și în spiritul stabilit de legiuitor. Nu în ultimul rând,deși nu va fi elementul determinant,instanța a raportat atât fapta,cât și posibilitățile legale concrete de sancționare a acesteia la principiul proporționalității,având în vedere pe de o parte gradul de pericol social concret al faptei,iar pe de altă parte consecințele unei condamnări penale pentru autorul ei. Având în vedere considerentele mai sus menționate,circumstanțele reale și personale,instanța a concluzionat că fapta comisă de către inculpat este de natură a aduce doar o atingere minimă valorii sociale protejate prin legea penală încălcată și este în mod vădit lipsit de importanță. Pentru aceste motive,în temeiul art.11 pc.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. C. I. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, p.p.de art.178 al.2 C.penal. În temeiul art.91 C.penal, având în vedere considerentele deja expuse,instanța a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei. S-a constatat că în cauză nu au fost formulate pretenții civile. În temeiul art.192 pc.1 lit.d C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 1.300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Cluj princare a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia și aplicarea dispozițiilor art.3201 C.p.p. În motivele de apel s-a arătat că instanța de fond în mod nejustificat a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Prima problemă care se ridică în cauză este cea referitoare la legalitatea acestei soluții, având în vedere dispozițiile art.3201 C.p.p., conform cărora, în condițiile recunoașterii vinovăției și a admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de judecata va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și practic întrebarea care se ridică în cauză este dacă făcând aplicarea art.3201 C.p.p. instanța de judecată va putea pronunța o soluție de achitare conform art.10 lit.b1 C.p.p., soluție solicitată în mod expres în cauză după concluziile de condamnare prezentate de procuror. Cert este faptul că în aceste condiții nu se va putea pronunța o soluție de achitare pe temeiurile prevăzute de art.10 lit.a-c C.p.p., situația nefiind clară în ceea ce privește temeiul de achitare referitor la lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni. Pe de altă parte, nu se poate susține că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dincolo de urmările ei tragice, este lipsită în mod vădit de importanță. Raportat la gradul de pericol social abstract, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere culpa exclusivă aacesteia în comiterea evenimentului rutier, urmările culpei sale, precum și condițiile efective de timp și de loc în care s-a produs accidentul. Potrivit art.97 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.1. conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii cu vârste de până al 12 ani pe scaunul din față, în timpul deplasării pe drumurile publice, obligație încălcată de inculpat. Mai mult, decesul minorei a fost determinat și de lipsa oricărui dispozitiv de susținere în scaun a acesteia. De asemenea, existența sau inexistența unor constituiri de parte civilă în cauză este puțin relevantă întrucât existența unor prejudicii morale și pagube materiale este în afară de orice dubiu . În final s-a solicitat instanței de apel să pună în balanță atât aspecte favorabile inculpatului cât și cele nefavorabile acestuia și să pronunțe o soluție corectă și obiectivă, care nu poate fi decât una de condamnare. Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.3201 C.p.p. referitoare la reducerea cuantumului pedepsei cu o treime în situația în care inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii și solicită judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p. Instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că inculpatul în calitatea de agent sef în structura poliției judiciare a IPJ B. a avut caracterizări deosebite de la locul de muncă, a avut o conduită bună în societate și o familie onorabilă, însă problemele în familie au fost aduse de acea zi nefastă a producerii accidentului rutier, fiind vorba de faptul că inculpatul și soția sa aveau de gestionat situația fiicei lor minore, bolnavă încă din naștere și până în ziua accidentului, care necesita deplasări ce erau efectuate periodic din municipiul B. la B. F. din O. pentru ca minora să urmeze proceduri speciale pentru recuperarea fizică, fiind transportată cu autoturismul pe o distanță lungă și obositoare atât pentru aceasta cât și pentru inculpat care conducea autoturismul. La fel s-a întâmplat și în ziua accidentului, când este posibil ca inculpatul să fi adormit și să piardă controlul autoturismului, aceasta ca o explicație și nu ca o scuză a celor întâmplate, așa cum a arătat inculpatul în toate declarațiile date de acesta. Impactul psihic asupra inculpatului a fost imens, raportat la actele medicale depuse la dosar care indică pierderea memoriei pe termen scurt, acesta neexplicându-și dinamica producerii accidentului, fiind un șoc pentru inculpat, nu atât accidentul în sine, ci urmarea produsă de acesta, respectiv decesul singurului copil pe care îl avea inculpatul și a cărui memorie va rămâne neștearsă atât pentru acesta cât și pentru soția inculpatului. Potrivit art.181 C.p. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și princonținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmare produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat, ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului, la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului împrejurarea că fiica sa minoră se afla pe scaunul din dreapta față, întrucât acesta era singur în autoturism, nefiind însoțit și de mama minorei, iar datorită stării de sănătate a fetiței, inculpatul trebuia să vegheze la comportamentul acesteia . Totodată din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent sef de poliție, iar din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultând că în activitatea desfășurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-și sarcinile cu răspundere, perseverență, dovedind principialitate și integritate morală. Este apreciat de colegi și de superiori, nu a fost niciodată sancționat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori. Având în vedere că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a pericolului social al faptei comise de inculpat și ținând seama de toate datele ce caracterizează persoana inculpatului prezentate în detaliu mai sus, în mod întemeiat s-a dispus achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p. cu aplicarea art.3201 C.p.p., iar în baza art.91 C.p. a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei , motive pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.239 din 7 iunie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. Susținerile P. de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul că aplicarea dispozițiilor art.3201 C.p.p. înlătură achitarea inculpatului în baza art.181 C.p. pe motiv că fapta comisă de acesta nu ar întruni gradul de pericol social al unei infracțiuni sunt neîntemeiate. Declarația inculpatului luată în condițiile art.3201 C.p.p. vizează recunoașterea faptei și nu a infracțiunii de care este acuzat. Dacă ne raportăm la dispozițiile art.17 C.p. infracțiunea este o faptă ce întrunește trei trăsături esențiale, respectiv este prevăzută de legea penală, este săvârșită cu vinovăție și prezentă pericol social concret. Prin urmare, recunoașterea faptei de către inculpat nu este incompatibilă cu formularea unor apărări ale acestuia legate de lipsa pericolului social concret al faptei comise (art.181 C.p.), apărări care nu necesită probatoriu suplimentar. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Cheltuielile judiciare suportate de stat în apel urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 239 din 7 inie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. N. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.Ariana I.
| ← Decizia penală nr. 845/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 788/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
