Decizia penală nr. 1483/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1483/R/2011
Ședința publică din 27 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.
GREFIER : M. N.
I. M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. P. I., împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 septembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin.1 din L. nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 329 alin.1
Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 198 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. U., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheieriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate.
În continuare se arată că, temeiurile care au fost avute la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au intervenit altele noi, iar judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
De la momentul arestării preventive a trecut aproape un an, timp în care inculpatul a fost audiat, de asemenea și o parte din martori au fost audiați.
Termenul rezonabil e depășit în cauză, raportat la natura și gravitatea faptelor.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată de reprezentantul parchetului că, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru odinea publică. Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului în sensul că, pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului sunt neîntemeiate, reacția societății raportat la fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, astfel că se apreciază că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, ar impieta asupra actului de justiție.
De asemenea, se mai arată de reprezentantul parchetului că nu este împlinit termenul rezonabil al soluționării cauzei, raportat la obiectul dedus judecății și la complexitatea acesteia.
Inculpatul L. P. I., având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că a recunoscut faptele comise și a colaborat cu organele de urmărire penală.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 12 septembrie 2011 de Tribunalul Bistrița Năsăud, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 1. C., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Prin Rechizitoriul nr.51/D/P/2010 al DIICOT-Biroul T. B. N., a fost trimisîn judecată în stare de arest preventiv inculpatul L. P. I., pentru comiterea infracțiunilor prev.de:art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen. (descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, cu motivarea că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor arătate, prin Î. penală nr. 41/CC/(...) a T.ui B. N., dispunându-se arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 27 august 2010, orele 17,30, măsura arestării preventive luată fiind prelungită succesiv de instanță.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin O. din (...) s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, iar apoi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul L. P. I., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. nr. 678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen., întrucât acesta, în cursul lunii martie a anului
2010 inculpatul L. P. I. le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minorefie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ce racolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumele de bani, din care o parte le predau inculpatului. U. inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.
Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpatul își asigura principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le trafica, există riscul real ca acesta să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsat în libertate. S-a apreciat de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr.
51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat, în acest context fiind necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați sau le recunosc doar în parte.
S-a apreciat de asemenea că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se în acest context că,luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție.
Aspectele relevate de inculpat, în sensul că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului, au fost apreciate de instanța ca neîntemeiate, reacția societății raportat la fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, astfel că s-a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul celei a obligării de a nu părăsi țara ar impieta asupra actului de justiție.
De asemenea, susținerea sa că a recunoscut faptele comise, a fost sincer, a colaborat cu organele de urmărire penală precum și cu instanța de judecată, privește aspecte ce pot fi examinate doar cu ocazia soluționării fondului cauzei, și nu în acest cadru procesual.
S-a apreciat de asemenea că nu este împlinit termenul rezonabil al soluționării cauzei, raportat la obiectul dedus judecății și la complexitatea acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizând, în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. P. I. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se pronunțeo nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, că nu au intervenit altele noi, iar termenul rezonabil a fost depășit.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detențieprovizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea judecății.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatul ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. P. I. împotriva încheierii penale din 12 septembrie 2011 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: G. A.;
| ← Decizia penală nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
