Decizia penală nr. 1901/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1901/R/2011
Ședința publică din 24 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. , judecător JUDECĂTORI: D. P.
V. G. G.IER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. G. N., împotriva sentinței penale nr. 1368 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei
B., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Micu G., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul V. G. N., partea vătămată T. M. și partea civilă C. M. Ș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul zilei de astăzi, s-au depus la dosar, prin fax, motivele de recurs formulate de inculpat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt calificat sau în subsidiar, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. Solicită a se reține că inculpatul și partea vătămată au fost buni prieteni ani de zile, de aceea inculpatul a luat un credit pentru partea vătămată, însă acesta din urmă nu a mai achitat ratele. Pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar, solicită admiterea recursului, cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.1368 din (...) a condamnat pe inculpatul V. G. N. - fiul lui V. și E., născut la data (...) în Dumitra, jud. B.-N., cetățean român, studii medii, pensionar, cu domiciliul în B., str. B. N., nr.3, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP 1. - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.pen., la pedeapsa de: - 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 82 C..
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.
În baza art. 71 C.pen.s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 998
C.civil a obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 E. cu titlu de despăgubiri civile (conform precizării ulterioare a acțiunii civile, urmare restituirii unui număr de 16 porumbei) în favoarea părții civile T. M., domiciliat în B., str. N., nr. 1, sc. E, ap. 35; cartier U., str. OIF, fără număr, jud. B.-N. și la plata sumei de 200 E. despăgubiri civile în favoarea părții civile C. M. Ș., domiciliat în B., str. C., nr. 1/A, jud. B.-N..
S-a luat act de faptul că partea civilă P. L. C., domiciliat în com. Ș.
M., nr. 24, jud. B.-N., nu mai are pretenții de la inculpat, întrucât pe parcursul derulării procesului penal și-a recuperat prejudiciul.
În baza art. 193 alin. 1 C.pr.pen. s-a respins cererea părții civile T.
M. (prin apărător) de acordare a cheltuielilor judiciare ca fiind neprecizată și nedovedită.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul V. G. N. și partea vătămată T. M. sunt membrii ai
Asociației Crescătorilor de P. V. B. N., ambii având spre creștere mai mulți porumbei voiajori.
În trecut cei doi au fost prieteni apropiați, inculpatul obișnuind să frecventeze locuința părții vătămate, ocupându-se și el de îngrijirea porumbeilor acestuia.
Din declarațiile inculpatului a reieșit faptul că acesta a contractat în cursul anului 2007, în lunile mai, iunie și iulie trei împrumuturi de la diferite bănci, împrumuturi în valoare totală de 67.500 lei. Sumele de bani obținute cu titlu de împrumut au fost înmânate părții vătămate T., fără a încheia vreun act în acest sens. Partea vătămată s-a obligat verbal la plata ratelor și la returnarea întregii sume la începutul anului 2008. In sprijinul afirmațiilor sale, inculpatul a depus la dosarul cauzei copii după contractele de credit încheiate cu băncile, iar declarațiile sale sunt confirmate de mama sa V. E., care a fost de acord să dea o declarație de martor în dosar.
La începutul lunii august, inculpatul V. G. N. a aflat că partea vătămată T. M. a început să își vândă porumbeii, deoarece dorea să părăsească țara. Din aceste motive, având de recuperat de la acesta suma de bani menționată anterior, în data de (...), inculpatul 1-a sunat pe telefonul mobil și 1-a căutat pe T. M. să discute despre datorie, însă partea vătămată nu a fost găsită. Tot în acest scop, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate din cart.U., însă nici aici nu 1-a găsit pe acesta.
Observând că nu este nimeni acasă și știind că partea vătămată are în volieră porumbei valoroși, inculpatul a luat hotărârea infracțională dea sustrage porumbeii reproducători din prăsila lui T. M., ca apoi să-1 condiționeze pe acesta să achite datoria ce o are față de el. In caz contrar el personal va valorifica porumbeii prin vânzare.
În acest scop, inculpatul V. G. N. a desfăcut sârma cu care era asigurată poarta de acces în curtea imobilului și a pătruns în interior. El a traversat curtea și s-a deplasat la anexa gospodărească(voliera) unde erau ținuți porumbeii părții vătămate. In volieră a întrat prin efracție, după ce a forțat ușile de la compartimentul unde erau ținuți porumbeii reproducători.
Din cuștile special amenajate inculpatul a sustras 37 porumbei voiajori, din care 35 având caracteristicile și datele de identificare menționate în copiile după actele originale de proveniență depuse de partea vătămată la dosarul cauzei, iar un număr de 5 porumbei identificați prin seriile R(...)3, R(...)17, R(...)88, R(...)03 și R(...)82 despre care partea vătămată T. M. afirmă că sunt reproduși în prăsila sa și nu au pedigree.
V. G. N. a așezat porumbeii în două cuști speciale pentru transport, după care a părăsit locuința părții vătămate.
În drum spre domiciliul său, inculpatul a luat legătura telefonică cu martorul C. M., care se ocupă și el de creșterea unor astfel de porumbei și i-a spus acestuia că tocmai a luat porumbeii din prăsila lui T. M., deoarece are o datorie față de el și că este singurul mod în care își poate recupera banii dați împrumut.Totodată i-a mai spus că 1-a căutat pe T. M. și nu 1-a găsit toată ziua și că dorește să discute cu el, după care a închis telefonul.
Numitul Cârcu M. a declarat că el 1-a sunat din nou pe inculpat și i-a cerut să nu facă nimic rău porumbeilor, indiferent de divergențele pe care le are cu T. M., V. G. N. asigurându-1 că nu o să le facă nimic, însă i-a solicitat să ia el legătura cu T. M., să-i spună că porumbeii sunt la el și că dorește să discute.
Imediat după aceea, martorul a luat legătura telefonică cu partea vătămată, i-a relatat cele spuse de V. G. și că trebuie să îl sune pe acesta în cel mai scurt timp. Din declarațiile martorului reiese faptul că după circa 5 minute a primit un telefon de la T. M., care îi spunea că a încercat să îl sune pe inculpat, însă acesta refuză să vorbească cu el.
Fiind sesizate, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care au constatat că într-adevăr ușile volierei de la compartimentul unde erau porumbeii reproducători prezentau urme de forțare, iar cuștile în care erau porumbeii aveau ușile deschise, păsările nefiind găsite. De asemenea s-a constatat că geamul de la ușa principală de acces în locuința părții vătămate era distrus, iar cioburile provenite au fost adunate de către partea vătămată până la sosirea organelor de poliție. La fața locului nu s-a identificat obiectul cu care a fost spart geamul respectiv, însă majoritatea cioburilor, conform afirmațiilor părții vătămate, au fost găsite în interiorul locuinței. Din declarația martorului P. L. C. a rezultat că geamul de la ușa respectivă nu era spart cu o zi înainte, când el a fost la domiciliul părții vătămate.
A doua zi, în data de (...), inculpatul V. s-a prezentat la sediul P. M. B., ocazie cu care a declarat faptul că într-adevăr porumbeii reproducători ai lui T. M. se găsesc în posesia sa, însă el nu i-a sustras, ci partea vătămată i-a adus la domiciliul său drept garanție pentru suma de bani împrumutată.
In sprijinul afirmațiilor sale i-a propus ca martori pe mama sa V. E.,
C. P. G. și I. P. A.
Fiind audiați, martorii propuși declară că în data de (...) în jurul orei
6,00, toți se aflau la domiciliul inculpatului și l-au observat pe T. M. când i-a adus lui V. G. N., în două cuști de transport, porumbeii săi. După ce a primit porumbeii, inculpatul le-a dat drumul în voliera sa, ajutat fiind de către martorul C. P. G.
În data de (...), organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului, ocazie cu care s-a reușit identificarea unui număr de 26 porumbei voiajori, despre care inculpatul afirmă că sunt ai părții vătămate, porumbei care au fost lăsați în custodia inculpatului până la clarificarea stării reale de fapt. Cu aceeași ocazie au mai fost identificați un număr de 21 porumbei voiajori despre care inculpatul spunea că nu sunt ai săi și despre care s-a stabilit ulterior că sunt ai părții vătămate T.
Fiindu-i solicitat inculpatului să predea porumbeii înapoi părții vătămate, acesta a refuzat, declarând că o să-i înapoieze numai după ce
T. M. îi va înapoia banii pe care i-a împrumutat în cursul anului 2007.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit faptul că în data de (...) partea vătămată a părăsit locuința din cart U. în jurul orei 09,00 și s-a deplasat la barul E. C., de pe strada C. M. nr. 1, în incinta hanului municipal, unde a rămas până în jurul orei 20,00. Prezența sa în localul respectiv este confirmată și de martorii P. S. A. și Z. R. I., care 1-au însoțit. In tot acest timp martorii declară că el nu a părăsit localul, deci nu avea cum să transporte porumbeii în ziua respectivă în intervalul orar menționat de către inculpat și de martorii săi.
A fost audiată martora R. A. L., mama concubinei părții vătămate, care afirmă că împreună cu soțul ei s-au deplasat în data de (...) la locuința lui T. M. și a fiicei lor, din cartierul U., ajungând acolo în jurul orei 14,00. Deși nu au găsit pe nimeni acasă, ea și cu soțul său au rămas pentru a curăța autoturismul proprietate personală. Martora a afirmat că a stat la locuința menționată între orele 14,00- 16,50, iar în tot acest interval porumbeii s-au aflat în voliera părții vătămate, fiind observați de către ea, iar T. M. nu a fost să-i ia și să-i transporte de la locul lor. De asemenea, susnumita a declarat faptul că în seara zilei respective fiica sa împreună cu concubinul său T. M. și cu fiul lor minor, au fost la domiciliul ei, unde au servit împreună masa, părăsind locuința în jurul orei 22,00,
De asemenea, concubina părții vătămate, R. A. M. a declarat că pe tot parcursul zilei a discutat cu partea vătămată începând din jurul orei
14,30 până în jurul orei 20,00 acesta se afla în barul lui C. A., după care au rămas împreună la părinții martorei până în jurul orei 22,00. Martora a susținut că partea vătămată luase legătura cu potențiali cumpărători pentru a vinde porumbeii și în mod sigur dacă ar fi avut intenția să-i predea inculpatului ar fi informat-o despre această împrejurare. Mai mult, martora a susținut că partea vătămată a fost surprinsă în mod neplăcut, chiar disperată în momentul în care a constatat dispariția porumbeilor, declarând că nu știe cine poate fi autorul.
Având în vedere cererile părții vătămate de restituire a porumbeilor, organele de cercetare penală au solicitat Parchetului de pe lângă
Judecătoria Bistrița să efectueze demersurile necesare pentru obținerea unei autorizații de percheziție. întrucât percheziția se aprobă în condițiile în care persoana care urmează a fi percheziționată tăgăduiește deținerea unor obiecte din cele arătate în art.98 C.p.p. sau când aceasta se impunepentru descoperirea sau strângerea unor probe, s-a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.100 C.p.p.
Totuși, s-a solicitat organelor de cercetare penală să dispună ridicarea porumbeilor și după aducerea la îndeplinire a acestei măsuri porumbeii să fie restituiți părții vătămate. Nu s-a putut lua măsura sechestrului întrucât aceasta se aplică doar asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente pentru recuperarea prejudiciului. Ca urmare, singura posibilitate procedurală era restituirea lucrurilor în temeiul art.169 C.p.p., după ridicarea porumbeilor de la inculpat.
La data de (...) organele de poliție s-au prezentat la locuința inculpatului pentru ridicarea porumbeilor (f.73-74), însă având în vedere refuzul inculpatului și faptul că porumbeii părții vătămate erau ținuți într-o volieră împreună cu alți porumbei aparținând inculpatului, voliera era asigurată cu două lacăte pe care inculpatul a refuzat să le deschidă, nu s-a putut proceda la identificarea porumbeilor părții vătămate și la aducerea la îndeplinire a măsurii.
Prin încheierea de ședință din data de (...), instanța a încuviințat cererea formulată de partea vătămată T. M. și a dispus, în baza art. 99
C.pr.penală, ridicarea silită a porumbeilor aflați la inculpat și restituirea acestora părții vătămate (f.149).
Prin procesul-verbal încheiat în data de (...) se certifică faptul că au fost ridicați de la domiciliul inculpatului V. G. N. un număr de 16 porumbei și predați părții vătămate T. M. (f.174-176).
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit faptul că porumbeii cu seriile și numerele NL-04-2241953 și NL-04-5414974 au fost cumpărați de la partea vătămată cu câtva timp în urmă de către martorul P. L. C., în schimbul sumei de 1450 euro. La fel și porumbelul cu seria RO-07-0. a fost cumpărat de la T. M. cu suma de 200 euro de către martorul C. M. A. trei porumbei au fost lăsați la partea vătămată deoarece aveau pui care trebuiau a fi hrăniți, iar în data de (...) și aceștia au fost sustrași de către inculpatul V. G. N. Inculpatul a declarat verbal că nu dorește să înapoieze actualilor proprietari porumbeii până nu își recuperează datoria de la T. M.
În toate declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul a negat comiterea infracțiunii de furt calificat, afirmând că porumbeii au ajuns în posesia sa fiindu-i predați de însăși partea vătămată, ca garanție a restituirii unui împrumut.
A., inculpatul a susținut că în cursul anului 2007 a împrumutat de la diferite bănci suma de 20.000 E., la solicitarea lui T. M., sumă pe care i-a predat-o concubinei acestuia, R. A. M.. Pentru această sumă nu a încheiat nici un contract de împrumut, având în vedere relațiile de prietenie existente între ei. Este greu de crezut că o persoană împrumută o sumă atât de mare fără a se pune „la adăpost";, prin încheierea unui contract de împrumut chiar și neautentificat, dar măcar în prezența unor martori.
Partea vătămată a negat existența vreunei datorii către inculpat.
Inculpatul nu a facut în nici un fel dovada existenței acestei datorii, doar depune la dosar două contracte de credit de la două bănci, din care reiese faptul că persoana împrumutată este V. G. N., suma fiind de
20.000 lei, respectiv 29.000 lei.
Mama acestuia, numita V. E., a confirmat susținerile fiului său privind existența acelui împrumut. Așa cum bine se cunoaște, existența unui atare contract nu poate fi dovedită cu martori.
Tocmai de aceea ne surprind în mod neplăcut concluziile formulate de inculpat prin avocatul ales, care susține existența acelui împrumut, „aceste aspecte sunt confirmate de martorii audiați în cauză, respectiv V. E. și C. G. P. (f.367).
Chiar dacă s-ar presupune, prin absurd, că partea vătămată îi era datoare inculpatului cu o sumă de bani, acesta din urmă nu avea dreptul să-și facă singur dreptate, recurgând la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a-și recupera împrumutul.
Nimeni nu are dreptul de a încălca legea, indiferent de motivul invocat, chiar dacă acesta este unul just și real.
Așa cum a rezultat din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, inculpatul a intrat în mod ilicit în posesia porumbeilor, el fiind cel care a pătruns fără drept în curtea casei părții vătămate, de unde a sustras un număr de 37 porumbei voiajori.
Numitul Cârcu M. a declarat că în seara zilei de (...) însuși inculpatul l-a apelat telefonic relatându-i „că tocmai a luat porumbeii din prăsila lui T. M. (f.89).
Afirmațiile inculpatului conform cărora partea vătămată s-a prezentat la domiciliul său, unde i-a predat porumbeii, nu au putut fi reținute ca fiind reale, deoarece, așa cum a declarat atât aceasta, cât și martorii P. S. A. și Z. R. I., care 1-au însoțit tot timpul, în data de (...) aceasta s-a aflat în barul E. C. de pe C. M. , în incinta hanului municipal, în intervalul orar 09,00 - 20,00. In tot acest timp martorii declară că el nu a părăsit localul, deci nu avea cum să transporte porumbeii în ziua respectivă în intervalul orar menționat de către inculpat și de martorii săi.
Ca atare, acesta nu avea cum să fie prezent în două locuri diferite în același timp. Mai mult chiar, având în vedere faptul că partea vătămată neagă existența vreunei datorii către inculpat, datorie care nu a putut fi probată în nici un fel, care ar fi motivul pentru care i-ar fi predat inculpatului 37 porumbei extrem de valoroși, în valoare de 44.000 E.? Totodată ar fi absurd ca pentru o ipotetică datorie de 20.000 E. să predea acei porumbei având o valoare dublă față de cea datorată.
Martorii inculpatului sunt mama acestuia și prieteni care se ocupă de curățenia și îngrijirea porumbeilor, persoane interesate, ale căror declarații sunt încărcate de subiectivism și care au fost „fabricate"; pentru a susține varianta inculpatului.
Dacă ar fi reale susținerile acestora conform cărora partea vătămată ar fi predat ca și garanție porumbeii inculpatului, de ce aceasta, chiar în ziua următoare, ar fi depus plângere penală pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, solicitând organelor abilitate identificarea autorilor și, așa cum s-a arătat anterior, ar fi predat porumbei în valoare de 44.000 E. pentru o datorie de 20.000 E., din care, așa cum a precizat însuși inculpatul în declarația dată în instanță
(f.307) „o perioadă de timp partea vătămată mi-a predat banii necesari achitării ratelor bancare";. În consecință, o parte din presupusa datorie a fost achitată, ca atare suma restantă era și mai mică de 20.000 E. și, cu toate acestea, „bunul samaritean"; predă porumbei în valoare de 44.000
E..
Nesinceritatea inculpatului rezidă din declarațiile contradictorii pe care le dă: în faza de urmărire penală, în toate cele 3 declarații, afirmă că partea vătămată nu i-a achitat nici un leu din suma împrumutată (f.77-
82), pe când în fața instanței declară că i-a predat o parte din ratele bancare (f.307).
Inculpatul a mai afirmat că pentru a obține împrumuturile de la bănci s-a folosit de anumite acte false primite de la partea vătămată, „. aceasta mi-a făcut rost de o adeverință de salariu cu o sumă necorespunzătoare realității (mult mai mare decât cea reală), mi-a modificat cartea de muncă…"; (f.308).
În atare situație, dacă tot nu și-a putut recupera datoria, ne întrebăm retoric, care ar fi motivul pentru care nu a formulat o plângere penală împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri ?
Un alt aspect care a condus la concluzia că inculpatul nu este sincer (descris în concluziile scrise) este afirmația acestuia conform căreia, în chiar ziua incidentului a fost apelat telefonic de către partea vătămată care i-a solicitat să-l mai amâne câteva zile cu banii, convenind de comun acord „să îmi aducă o garanție…toți porumbeii din prăsilă";. În virtutea acestei înțelegeri, în aceeași zi partea vătămată i-a adus la domiciliu cei 37 porumbei.
Dacă așa s-a întâmplat, cum își explică inculpatul cele declarate de numitul C. M., care afirmă că „în seara zilei de (...), în jurul orelor 21-
22, am fost sunat telefonic de către V. G. N., care îmi spunea că tocmai a luat porumbeii din prăsila lui T. M. și îmi spunea să-l caut pe T. să-i spun de porumbei și să-l sune"; (f.89).
Dacă în acea după masă a primit porumbeii de la însăși partea vătămată, ce rost mai avea conversația cu C. M. ?
În motivarea prin concluziile scrise a solicitării de achitare se face referire la problemele grave de sănătate ale inculpatului. Nu neagă nimeni aceste probleme, pentru care îl compătimim și raportat la care instanța a și optat pentru o pedeapsă cu suspendare condiționată și nu pentru una cu suspendare sub supraveghere, dar acestea nu îl opresc să respecte legea și să-și rezolve eventualele probleme de natură civilă pe căi legale și nu prin comiterea de infracțiuni.
Nu importă cauzei modalitatea în care a efectuat transportul porumbeilor de la locuința părții vătămate la domiciliul său.
S-a mai invocat faptul că este imposibil ca martorul Z. R., barman la localul în care partea vătămată și-a petrecut întreaga zi de (...), să
„țină minte exact prezența unui singur client pe toată durata programului";.
Martorul a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței că deși nu este prieten cu partea vătămată, îl cunoaște, fiind bistrițeni (aspect de natură a nu pune la îndoială sinceritatea sa), mai mult decât atât, era un client fidel al localului, „existau zile în care acesta venea de la deschidere și pleca la închidere";, lucru care s-a întâmplat și în ziua cu pricina (f.97 și 360). Cele relatate de acesta sunt susținute și de martorul P. S. A.
În finalul concluziilor scrise se solicită achitarea inculpatului motivat de faptul că „. în acuzare nu au un caracter cert…lăsând locul unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, astfel că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului - in dubio pro reo";.
În opinia instanței, în speța de față nu se impune în nici un caz aplicarea acestui dicton, probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă, așa cum am explicat pe larg, vinovăția acestui inculpat.
Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă : plângerea părții vătămate T. M.(f. 8); procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei(f.9-22); declarațiile părții vătămate T. M.(f.27-32); declarațiile de învinuit a numitului V. G. N. prin care nu își recunoaște faptele(f. 77-82); procesul verbal prin care au fost identificați porumbeii și au fost lăsați în era custodie învinuitului(f.86-
87);declarațiile martorilor V. E.(f.99-100), C. P. G.(f.l01-102), I. P. A.(f.
103-104), Pianovchi Sorinei A.(f.96), R. A. L.(f.94-95), Z. R. loan (f.97), C.
M.(f.88-90) și P. L.C.(f.91-93), R. A. M. (f. 107-108).
In drept: Fapta inculpatului V. G. N. de a sustrage prin efracțieporumbeii părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. l, 209 alin. l lit.i C., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, sens în care stabilește un termen de încercare de 5 ani.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C., instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C., pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale instanța, în baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 998 C.civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 25.000 E. cu titlu de despăgubiri civile (conform precizării ulterioare a acțiunii civile, urmare restituirii unui număr de 16 porumbei) în favoarea părții civile T. M. și la plata sumei de 200 E. despăgubiri civile în favoarea părții civile C. M. Ș.
Instanța a luat act de faptul că partea civilă P. L. C. nu mai are pretenții de la inculpat, întrucât pe parcursul derulării procesului penal și-a recuperat prejudiciul.
În baza art. 193 alin. 1 C.pr.pen. s-a respins cererea părții civile T. M. (prin apărător) de acordare a cheltuielilor judiciare ca fiind neprecizată și nedovedită.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul V.
G. N. solicitând admiterea căii de atac promovate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.a rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., sau în temeiul art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., constatându-se în principal că fapta nu există, iar în subsidiar, că aceasta nu a fost comisă de recurent.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Având în vedere apărarea formulată de inculpatul V. G. N., în cursul urmăririi penale și al judecății, curtea reține că jurisprudența Curții E.pene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:";principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul Hotărârii nr.6 din decembrie
1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Raportând conținutul căii de atac promovate de inculpat la motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că recursul acestuia este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul V. G. N. nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanțele de judecată au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că
„exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993
Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2
C.proc.pen.
În cauza, probele strânse în cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate în faza judecătii, dovedesc, în mod cert, ca autorul infracțiunii de furt calificat este inculpatul recurent.
Toți martorii indicați în rechizitoriul parchetului R. A. L., P. S. A.,
R. A. M., Z. R. I. (audiat doar în fața procurorului) au fost ascultați nemijlocit de către Judecătoria Bistrița, dovedindu-se fără dubiu faptul că inculpatul V. G. N. la 6 august 2008 a sustras, după ce a pătruns prin efracție în curtea părții vătămate T. M., 37 de porumbei voiajori în scopul însușirii acestora pe nedrept, din locuința sa.
În justificarea faptei sale, recurentul a învederat că împreună cu partea vătămată T. M. sunt membrii ai Asociației Crescătorilor de P. V. B. N., ambii având spre creștere mai mulți porumbei voiajori.
Inculpatul în mod constant a învederat că a contractat în cursul anului 2007, în lunile mai, iunie și iulie trei împrumuturi de la diferite bănci, în valoare totală de 67.500 lei. Sumele de bani obținute cu acesttitlu au fost înmânate părții vătămate T., fără a încheia vreun act în acest sens. În acest context, partea vătămată s-a obligat verbal la plata ratelor și la returnarea întregii sume la începutul anului 2008. Pentru a face dovada celor susținute, inculpatul a depus la dosarul cauzei copii după contractele de credit încheiate cu băncile, iar ca probă testimonială a propus-o pe mama sa V. E., care a fost de acord să fie audiată conform art.80 C.proc.pen.
Din plângerea părții vătămate T. M., care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice efectuate asupra urmelor ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului infracțiunii, din declarațiile martorilor C. P. G., I. P. A., P. S. A., R. A. L.,
Z. R. I., C. M., P. L. C., R. A. M., rezultă că la 6 august 2008 inculpatul aflând că partea vătămată T. dorea să părăsească țara, sens în care a început să înstrăineze porumbeii ce-i avea în proprietate și având de recuperat de la acesta o sumă importantă de bani, la data de mai sus l-a apelat pe telefonul mobil și negăsind victima, s-a deplasat la locuința acestuia, unde nu a găsit pe nimeni.
În acest context, știind că partea vătămată are în volieră porumbei valoroși, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a sustrage păsările, ca apoi să-1 condiționeze pe acesta să achite datoria ce o are față de el, amenințându-l că în caz contrar, îi va valorifica porumbeii prin vânzare.
În acest scop, inculpatul V. G. N. din cuștile special amenajate a sustras 37 porumbei voiajori, din care 35 având caracteristicile și datele de identificare menționate în copiile după actele originale de proveniență depuse de partea vătămată la dosarul cauzei.
Vinovăția inculpatului este pusă în evidență prin declarația martorului C. M., care a relevat împrejurarea că imediat după săvârșirea infracțiunii de furt calificat recurentul i-a comunicat „că tocmai a luat porumbeii din prăsila lui T. M., deoarece are o datorie față de el și că este singurul mod în care își poate recupera banii împrumutați victimei. A mai afirmat că toată ziua a căutat-o pe partea vătămată pentru a discuta cu el, însă nu a găsit-o";.
De asemenea, martorul P. L. C. afirmă fără echivoc că geamul de la locuința părții vătămate, cu o zi înainte, respectiv la 5 august 2008, nu era spart, când el a fost în vizită la T. M., apărând astfel fără dubiu că inculpatul pentru a pătrunde în domiciliul victimei, a spart în prealabil geamul. Martora R. A. L., mama concubinei părții vătămate, arată că împreună cu soțul ei s-au deplasat în data de (...) la locuința lui T. M. și a fiicei lor, din cartierul U., ajungând acolo în jurul orei 14,00. Deși nu au găsit pe nimeni acasă, ea și cu soțul său au rămas pentru a curăța autoturismul proprietate personală. Învederează că au stat la locuința menționată între orele 14,00- 16,50, iar în tot acest interval porumbeii s-au aflat în voliera părții vătămate, fiind observați de către ea, iar T. M. nu a fost să-i ia și să-i transporte de la locul lor. De asemenea, aceasta a declarat faptul că în seara zilei respective fiica sa împreună cu concubinul său T. M. și cu fiul lor minor, au fost la domiciliul ei, unde au servit împreună masa, părăsind locuința în jurul orei 22,00.
Martora R. A. M. a afirmat că pe tot parcursul zilei a discutat cu partea vătămată între orele 14,30 - 20,00 când acesta se afla în barul lui C. A., după care s-au deplasat împreună la părinții martorei până în jurul orei 22,00. Concubina victimei a susținut că partea vătămată luase legătura cu potențiali cumpărători pentru a vinde porumbeii și în mod sigur dacă ar fi avut intenția să-i predea inculpatului ar fi informat-odespre această împrejurare. Mai mult, martora a susținut că partea vătămată a fost surprinsă în mod neplăcut, chiar disperată în momentul în care a constatat dispariția porumbeilor, declarând că nu știe cine poate fi autorul.
De asemenea, s-a dovedit fără dubiu că partea vătămată T. în cursul zilei de (...) s-a aflat într-un bar pe calea M. nr.1 de la orele 9,00-20,00 în prezența martorilor P. S. și Z. R.. Cei doi martori au învederat că victima nu a părăsit localul în acest interval orar, condiții în care nu avea cum să transporte porumbeii la locuința inculpatului, după cum mincinos susține acesta.
Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în dosar. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.
Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi"; iar nu „servesc"; doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.
Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și recurs au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la
Curtea E. de la S.).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Judecătoria Bistrița a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 lit.i C.pen.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Și practica judiciară constantă a instanței supreme atestă că activitatea inculpatului recurent se circumscrie laturii subiective a infracțiunii de furt ". că inculpații se credeau îndreptățiți la luarea unor bunuri din posesia părții vătămate, deoarece aveau de încasat o sumă de bani de la aceasta, condiționând restituirea bunurilor de o împrejurare incertă - plata pretinsei datorii - este lipsită de relevanță în ceea ce privește existența laturii subiective a infracțiunii de furt calificat și nu înlătură intenția de însușire";.
În același sens, tot instanța supremă a decis că "invocarea de către inculpat a unui drept asupra bunului sustras este irelevantă, valorificarea pretențiilor patrimoniale nefiind permisă decât pe căile prevăzute de lege";.
Înalta Curte de Casație și Justiție într-o altă speță a decis că
"intenția de furt există și în situația în care autorul faptei a luat bunurile fără consimțământul proprietarului, sub pretext că acesta refuză să-i înapoieze o sumă de bani împrumutată";. Aceeași instanță a statuat că "din punctul de vedere al realizării conținutului infracțiunii de furt, nu interesează cui aparține dreptul de proprietate sau de coproprietate asupra bunului, relevant fiind numai că, în momentul săvârșirii furtului, bunul se afla în posesia sau detenția legitimă a altei persoane; așadar, urmărind să dobândească fără drept posesia unor bunuri din detenția altuia, inculpatul acționează cu intenția de a fura";. Într-o altă decizie, instanța supremă a învederat că ". că inculpatul se credea îndreptățit a i se restitui o sumă de bani de către partea vătămată, este fără relevanță sub aspectul analizat și nu exclude conștiința însușirii pe nedrept a lucrurilor în cauză, atâta timp cât el cunoștea că partea vătămată are drept de proprietate asupra acelor lucruri și le-a luat din posesia acesteia fără consimțământul său";.
Susținerile inculpatului recurent, în sensul că deposedarea părții vătămate nu s-a făcut în scopul însușirii pe nedrept, ci pentru a recupera datoria victimei către inculpat, sunt contrazise de probe și totodată, fără relevanță în ce privește existența infracțiunii și încadrarea ei juridică, restabilirea unor drepturi pretins încălcate neputându-se face prin acte de însușire a bunului, ci numai pe căile prevăzute de lege.
Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.52 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. Întrucât în speță s-a dovedit că fapta a existat și că a fost comisă de inculpat, se va respinge ca nefondat recursul acestuia în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen. Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, conform art.192 alin.2 C.proc.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. G. N., împotriva sentintei penale nr. 1368 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei B.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER M. B. D. P. V. G. D. S.red.PD/CA 4 ex. - (...)jud.fond. S. A.
| ← Încheierea penală nr. 1034/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1879/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
