Încheierea penală nr. 1034/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1034/R/2011
Ședința publică din 16 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: L. H. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații L. M. A. și G. C., împotriva încheierii penale nr.63/C/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de :
- L. M. A., pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C., furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.41 alin.2 C., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. și ped. de art. 25 din Legea nr.356/2002, acces neautorizat la un sistem informatic, prev. și ped. de art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003, totul cu aplicarea art.37 lit.a C., și art.33 lit.a C.
- G. C., pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C., furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.41 alin.2 C., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. și ped. de art. 25 din
Legea nr.356/2002, acces neautorizat la un sistem informatic, prev. și ped. de art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. M. A. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Chilea M. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul G. C. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul G. C. învederează instanței că are angajat apărător ales și nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului G. C. învederează instanței că a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpatului, av. C. L., care i-a comunicat că nu se poate prezenta în instanță.
Reprezentantul Parchetului lasă la aprecierea instanței.
Instanța, deliberând, constată că apărătorul ales al inculpatului G. C. nu are depusă la dosar delegație avocațială iar dreptul la apărare este asigurat prin prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului L. M. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că disp.art.148 lit.f C.pr.pen., nu sunt îndeplinite în cauză, mai exact, condiția referitoare la limita pedepsei este într-adevăr îndeplinită, însă cea referitoare la pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică nu este. Consideră că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptelor.
Infracțiunile reținute nu sunt de violență ci ele vizează patrimoniul. Apreciază că în cauză ar trebui aplicat tratament egal inculpaților din cauză invocând astfel faptul că un alt inculpat, respectiv N., se află în stare de libertate. Din probele administrate până în acest moment, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și nu se mai impune privarea de libertate. S. a se ține seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a regretat fapta comisă și a cooperat cu organele de cercetare penală. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și nu există riscul ca inculpatul să se sustragă sau să comită alte infracțiuni. Consideră că operațiunile care urmează a mai fi efectuate în cauză se pot desfășura și cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului G. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că în încheierea recurată nu se menționează în ce constă pericolul pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Din dosar nu rezultă date din care să reiasă împrejurarea că inculpatul ar influența aflarea adevărului. Majoritatea actelor ce mai trebuie efectuate sunt de ordin tehnic. S. a se avea în vedere și circumstanțele personale, respectiv împrejurarea că acesta este căsătorit și nu are antecedente penale. Trebuie avut în vedere și tratamentul diferențiat în sensul că inculpatul N. este cercetat în stare de libertate. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive apoi prelungirea ei, subzistă în continuare. În cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe temeinice care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să conducă la condamnarea inculpaților ci doar la presupunerea rezonabilă că au săvârșit fapta. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., prima teză este în mod incontestabil îndeplinită în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute sunt mai mare de patru ani. În mod cert și cea de-a doua condiție este îndeplinită în sensul că în acest moment, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai mult, inculpatul L. M. A. este bănuit că ar fi săvârșit infracțiuni și pe teritoriul M. B. și nu este la prima confruntarede acest gen. În ceea ce-l privește pe inculpatul G., acesta a achiesat la fapte și există temerea că va fi predispus la săvârșirea de fapte.
Inculpatul L. M. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului arătând că regretă fapta comisă.
Inculpatul G. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 63 pronunțată la data de 14 iunie 2011 de
Tribunalul Cluj s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților L. M. A. și G. C. pe o durată de 30 de zile începând cu data de
16 iunie 2011 și până la 15 iulie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.57/C/(...) a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților L. M.-A. și G. C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 C., furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și g C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, acces neautorizat la un sistem informatic, prev. de art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a C. (respectiv cu aplicarea art.37 lit.a C. față de inculpatul L. M.- A.), pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
În fapt s-a reținut, în esență, că în cursul lunii mai 2011, inculpații
L. M.-A. și G. C., precum și învinuitul N. N.-B. s-au asociat în vederea săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică și de acces neautorizat la sisteme informatice; astfel, în noaptea de 16-17 mai 2011, L. M.-A. și G. C. au montat dispozitive mecanice pe fantele de eliberare a bancnotelor aparținând mai multor ATM-uri B.C.R. și B.R.D. din C.-Napoca, cartierele M. și G., sustrăgând suma totală de aproximativ 4.200 de lei; asupra inculpaților L. M.-A., G. C. au fost depistate mai multe dispozitive artizanale posibil utilizate pentru înregistrarea codurilor PIN și copierea datelor informatice ale cardurilor bancare; inculpatul L. M.-A. este cel care coordonează activitatea infracțională, iar împreună cu inculpatul G. C. au confecționat dispozitivele artizanale pentru capturarea bancnotelor de la ATM-uri, le-au plasat pe ATM-uri și le-au ridicat de pe acestea împreună cu sumele de bani pe care le-au sustras; învinuitul N. N.-B. are rolul de a asigura paza locului faptelor și de a conduce pe inculpați anume la bancomate aparținând BRD și BCR.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Astfel, în primul rând, declarațiile de recunoaștere date de inculpați, declarațiile învinuitului N. N.-B. și ale martorei P. C.-I., procesul-verbal de depistare în flagrant, procesele-verbale de cercetare la fața locului și mijloacele materiale de probă, precum și plângerile și declarațiile date de reprezentanții unităților bancare, relevă indicii temeinice cu privire la faptulcă cei doi inculpați sus-menționați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpații sunt acuzați că au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora și din împrejurările în care faptele au fost comise (relevante fiind în acest sens caracterul organizat al activității infracționale, inculpații acționând pe timp de noapte și folosindu-l drept ghid pe învinuitul N. N.-B., ingeniozitatea modului de operare prin confecționarea de dispozitive artizanale amplasate la bancomatele care prezentau anumite caracteristici corespunzătoare profilelor de aluminiu utilizate de inculpați - ATM-uri BCR și BRD, deținerea de dispozitive artizanale apte a conduce la citirea datelor cardurilor bancare, numărul de acte materiale comise, răspândite pe o arie teritorială vastă, activitatea infracțională fiind stopată numai prin intervenția organelor judiciare).
Pe de altă parte, dacă în privința inculpatului L. M.-A., circumstanțele personale vădesc pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică (inculpatul fiind recidivist și în egală măsură experimentat în fapte de natura celor sesizate, chiar pe teritoriul altor state - inculpatul având interdicție de a pătrunde pe teritoriul M. B. tocmai datorită săvârșirii unor infracțiuni similare, modul de operare și tehnologia aferentă fiind aduse de acest inculpat din acea locație), nici în ceea ce îl privește pe inculpatul G. o altă măsură preventivă nu apare ca fiind suficientă, dacă avem în vedere cunoștințele infracționale dobândite de inculpatul acesta, prin asociere cu inculpatul L., cu privire la modul de confecționare, de amplasare și în concret, de funcționare a dispozitivelor artizanale utilizate de inculpați (inculpatul G. dând explicații detaliate asupra acestor aspecte, cu ocazia audierii sale).
În al treilea rând, este de precizat faptul că, din motive obiective, datorită complexității cauzei, urmărirea penală nu a putut fi finalizată până la momentul expirării duratei arestării preventive dispuse inițial față de inculpați, urmând a se proceda la efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică de către I. de T. A. cu privire la dispozitivele descoperite asupra inculpaților, obținerea de autorizații și efectuarea de percheziții informatice cu privire la sistemele informatice și mediile de stocare descoperite asupra inculpaților și ridicate de la aceștia, obținerea suporturilor cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere din zona bancomatelor BCR, identificarea și audierea persoanelor vătămate - clienți ai ambelor unități bancare, identificarea și audierea în calitate de martori a persoanelor care au contribuit la confecționarea dispozitivelor artizanale utilizate la comiterea faptelor, efectuarea de cercetări cu privire la actele materiale comise de inculpați la data de (...) în localitatea B., jud. Bistrița Năsăud, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În consecință, propunerea D.I.I.C.O.T. - S. T. C. a fost admisă, iar în temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților L. M.-A. și G. C. cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 iunie 2011 și până la data de 15 iulie 2011.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații L. M. A. și G. C. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în principal, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f C., respectiv cea referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică n cazul lăsării în libertate a inculpaților, întrucât infracțiunile reținute în sarcina lor nu sunt infracțiuni de violență, ci vizează patrimoniul. Apoi, temeiurile avute în vedere în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar împiedica derularea procesului penal.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării urmării penale.
În baza acelorași considerente, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara apar ca nefondate.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, obligându-i, conform art. 192 alin. 2
C. la câte 250 lei fiecare în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. M. A. și
G. C., împotriva încheierii penale nr. 63/C/(...) a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. I. M. L. H.
GREFIER, L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond: M. L.;
| ← Decizia penală nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1901/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
