Încheierea penală nr. 753/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.753/R/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. R. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. N. M. împotriva încheierii penale nr.12/C din 3 mai 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. N. M., asistat de av.Opriș N. în substituirea apărătorului ales al inculpatului, av.Hîrza R. C., ambii avocați din cadrul Baroului S., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mandatul apărătorului desemnat din oficiu av.Cuibus C. a încetat, prin prezentarea apărătorului ales.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. N. M. arată că își menține recursul declarat precum și declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut completări sau precizări la acestea.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. N. M. solicită admiterea recursului,învederând că nu sunt întrunite prev.art.148 C. Într-adevăr, fapta pentru care este cercetat inculpatul este de o gravitate deosebită, însă nu este suficient pentru a se lua față de acesta măsura arestării preventive.
În propunerea de arestare preventivă, reprezentantul M.ui P. nu a invocat care sunt probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că această propunere trebuie motivată.
În ce privesc circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta este minor, elev în clasa X-a, iar incidentul care a avut loc este primul de acest fel, la care a participat inculpatul.
Raportat la atitudinea inculpatului, susține că acesta a acordat primul ajutor victimei, este cel care a sunat la apelul de urgență 112 și nu a încercat să se sustragă urmăririi penale.
De asemenea, se susține în mod nejustificat faptul că inculpatul ar fi aplicat mai multe lovituri părții vătămate, aceste susțineri fiind contrazise de propunerea de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, apreciază că, raportat la persoana inculpatului și la modul de săvârșire a faptei, se poate dispune punerea în libertate a inculpatului sau în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat deinculpat, ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că, luarea măsurii arestării preventive a fost justificată și întemeiată pe dispozițiile art.136, 143 și 148 lit.f C. și este, de asemenea, formulată și dispusă în acord cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, probele administrate până la acest moment coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpatului, atestând această împrejurare.
Așa fiind, desigur este îndeplinită condiția prev.de art.143 C., pentru luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, măsura este în concordanță și cu dispozițiile prev.de art.148 lit.f C., test de lege care nu este înlăturat prin conduita avută de inculpat imediat după săvârșirea faptei, care nu este contestată de altfel nici măcar de organele de urmărire penală. Cu certitudine, observând rezultatul acțiunii violente pe care a exercitat-o, inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei infracțiunii, însă acest demers al său a rămas fără nici un rezultat. De altfel, a și survenit decesul victimei ulterior, în ciuda asistenței medicale de care acesta a beneficiat.
Apreciază că atâta vreme cât suntem în prezența unei infracțiuni de violență, chiar dacă ea este comisă în forma de vinovăție a praeter intenției, circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă reclamă din punctul de vedere a organului de urmărire penală, reacția sa fermă, respectiv luarea măsurii arestării preventive pentru a prezerva ordinea publică.
Din aceste motive, apreciază că este întemeiată măsura arestării preventive, sens în care apare ca fiind nefondat recursul declarat de către inculpatul B. N. M. S. respingerea acestuia, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul B. N. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptelecomise și solicită cercetarea sa în libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 12/C din 3 mai 2011 a T.ui S., în baza art.149 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.160h alin.3 Cod procedură penală, s-a admis propunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. N. M. (fiul lui R. și Ana, născut la (...) în Z., jud.S., domiciliat în Z., str.Cetății, nr.79, Jud.S. CNP 1.) pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de (...) ora 12.2o și până la data de (...) ora 12.2o.
În baza art.151 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinpropunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului B. N. M. pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prev.și ped.de art.183 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3
Cod penal, pe o perioadă de 19 de zile, fiind întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În motivarea propunerii de arestare preventivă, se arată că între inculpatul B. N. M. și victima Neag G. B. a avut loc o altercație, în urma căreia inculpatul a lovit-o pe victimă cu palma în zona feței, după careaceasta a căzut la pământ și a lovit cu partea din spate a capului, suprafața asfaltică.
Asupra propunerii de arestare preventivă a inculpatului B. N. M., instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de (...) inculpatul B. N. M. și victima Neag G. B. se aflau în barul Snak, bar din cartierul O. din Z.. La un moment dat, victima a fost scoasă afară din bar de către proprietarul acestuia și i s-a spus să meargă acasă. După cei doi, din bar au ieșit mai multe persoane printre care și inculpatul B. N. M.
Victima a fost condusă de către proprietarul barului o anumită distanță înspre centrul orașului, însă după aceea victima a revenit în fața barului. Aici a avut o dispută verbală cu inculpatul și acesta i-a aplicat victimei o lovitură cu palma în zona feței, aceasta căzând la pământ și lovind cu partea din spate a capului suprafața asfaltică. În urma căzăturii victima a rămas la pământ în stare de inconștiență, iar inculpatul a stropit- o cu apă pentru a-și reveni. La scurt timp, a sosit la fața locului salvarea și victima a fost transportată la spital unde la data de (...) a decedat.
Prin ordonanța din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost luată față de inculpat măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore începând cu data de (...) ora 12.2o până la data de 0(...) ora 12.2o.
Prin ordonanța din data de 0(...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. N. M.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin, a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în alin.3 al art.143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză.
Există probe și indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la acest moment, instanța de fond a constatat că există indicii temeinice - în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală - din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. N. M. a săvârșit fapta pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă.
Astfel, din concluziile medico-legale provizorii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și declarația inculpatului, rezultă că moartea vicitmei Neag G. B. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute în urma unui traumatism cranio-cerebral grav cu hematom epidural operat, hematom subdural, contuzie dilacerală cerebrală, fractură craniană cu iradiere de bază, hemoragie secundară de trunchi cerebral complicat în evoluție cu bronhopmneumonie. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă cu un corp dur contondent urmată de cădere și lovire de suprafețe dure. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă.
Pe de altă parte, a precizat instanța de fond, articolul 148 lit. f) C., invocat ca temei al arestării preventive, condiționează luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiunipentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; totodată este necesar să existe probe că lăsarea în libertate a persoanei cercetate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la această ultimă condiție, a pericolului „concret"; pentru ordinea publică, trebuie remarcat, ca o mică paranteză, faptul că cerința prevăzută în textul legii „să existe probe";, este total inadecvată și lipsită de orice eficiență din punct de vedere procedural, deoarece starea de „. este prin definiție o potențialitate, o posibilitate (ceea ce desigur exclude și calificativul de „. vorba de o contradicție în termeni";) și nu o stare de fapt
(actualitate), care să poată fi dovedită, în condițiile prevăzute de art.62 și urm.Cod procedură penală, cu mijloacele de probă prevăzute de lege.
În realitate, pericolul pentru ordinea publică, este un element de percepție psihologică, care rezultă din convingerea judecătorului, formată pe baza circumstanțelor reale privind săvârșirea faptelor și persoana făptuitorului, în urma unor judecăți de valoare, așa cum rezultă din întreaga practica judiciară.
Acest element de subiectivitate, care intervine în mod inerent din partea judecătorului, ce filtrează valorile sociale ocrotite de lege prin propria personalitate, este cu siguranță unul din factorii care fac ca practica judiciară în acest domeniu să fie atât de controversată, lăsând uneori impresia că nu se apreciază cu „egală măsură"; tocmai în acest domeniu atât de sensibil al libertății persoanei, al justului echilibru dintre interesul public și un drept fundamental privat. Acest deziderat este greu, dacă nu imposibil de realizat, atâta vreme cât sintagma de „. concret"; pentru ordinea publică, este din punct de vedere semiologic total echivocă, nefiind în același timp definită, prin anumiți parametri cuantificabili, chiar de către legiuitor, această carență a legii fiind cel de-al doilea factor care poate crea aparența unei practici neunitare chiar în cadrul aceleiași instanțe.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că pericol concret pentru ordinea publică poate rezulta și din gradul însuși de pericol social, al unor infracțiunii săvârșite de inculpat, atunci când acestea lezează anumite valori sociale de importanță deosebită.
A învederat instanța de fond că pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, anume, lovituri cauzatoare de moarte, faptă prev.și ped. de art.183 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, limita minimă de pedeapsă este de 2 ani și 6 luni, iar cea maximă de 7 ani și 6 luni închisoare, infracțiunile contra vieții fiind foarte aspru sancționate de lege.
Acest pericol se apreciază atât în raport de natura și gravitatea faptelor comise, rezonanța negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, cât și în raport de persoana inculpatului.
A apreciat instanța de fond că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în dosar nr. 144/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită modalității în care a fost comisă și a rezultatului produs, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor din localitatea în care s-a comis fapta, care ar putea avea convingerea că organele abilitate nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-ar exercita influența negativă, dar și la nivelul ordinii sociale. Trebuie avut în vedere contextul actual în care problematica infracțiunilor contra vieții este de stringentă actualitate.
In cazul de față, a menționat tribunalul, este relevant comportamentul inculpatului în timpul comiterii faptei, acesta aplicându-i mai multe lovituri puternice părții vătămate în zone vitale ale corpului, loviturile continuând chiar și după ce victima a căzut la pământ .
Din aceste împrejurări de fapt, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în satisfacția persoanelor prezente și a celorlalte persoane care au aflat de comiterea acestor fapte, față de reacția promptă a autorităților împotriva unor persoane extrem de violente, precum și într-un sentiment de insecuritate socială inserat în sânul societății, prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Fiind așadar îndeplinite în speță, cerințele prev de art. 143 alin.(1) și
148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, raportat la art.160h Cod procedură penală tribunalul, în baza art.1491 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. N. M., pe o perioadă de 19 de zile, începând cu data de 0(...) ora 12.2o până la data de (...) ora 12.2o.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Sălaj, în termen legal, adeclarat recurs inculpatul B. N. solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar, luarea față de acesta a unei măsuri neprivative de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara.
S-a arătat în motivarea recursului că, deși fapta pentru care este cercetat inculpatul este de o gravitate deosebită, această împrejurare nu este suficient pentru a se lua față de acesta o măsură atât de drastică.
În cauză nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este minor, elev în clasa X-a, iar incidentul care a avut loc este primul de acest fel, la care a participat, a avut o atitudine deosebită după comiterea faptei, a acordat primul ajutor victimei, este cel care a sunat la apelul de urgență 112 și nu a încercat să se sustragă urmăririi penale.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.148 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C. și există vreunul din cazurile prev. la lit.a-f din art.148.
În cauză, în mod întemeiat, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarae acestei măsuri.
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art.68/1 C., respectiv date din care rezulltă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. N. M. ar fi comis fapta pentru care este cercetat, constând în aceea că, la data de (...) a aplicat victimei Neag G. B. o lovitură cu plama în zona feței, în urma căreia victima a căzut la pământ lovindu-se cu capul de asfalt, suferind leziuni corporale care, la data de (...) au determinat decesul acesteia.
Aceste indicii rezultă din concluziile medico-legale provizorii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor C. E., B.
A., B. F. A., T. I. A., B. C. și, însăși declarația inculpatului.
De asemenea, sunt îndeplinite în cauză și condițiile prev. de art.148 lit.f C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura și gravitatea deosebită a faptei imputate inculpatului, cât și din reacția socială negativă în rândul comunității din care provin părțile, starea de revoltă, de insecuritate care s-ar induce la nivelul opiniei publice, dacă față de presupuși autori ai unor fapte grave, precum cea din speță, autoritățile nu reacționează suficient de ferm și prompt.
Circumstanțele favorabile inculpatului - vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale, atitudinea după comiterea faptei, atitudinea sinceră în fața organelor judiciare - chiar reale fiind, nu pot prevala la acest moment interesului public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
De altfel, măsura luată față de inculpat se circumscrie și exigențelor art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune.
Toate aceste motive, anterior menționate, demonstrează totodată și împrejurarea că nu se justifică, cel puțin la acest moment, luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat, cea pentru care a optat instanța fiind cea mai în măsură să asigure scopul prev. de art.136 C.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25, lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. C. Cuibus), sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. N. M. ( fiul lui R. si Ana, născut la 17 iulie 1993, aflat în Arestul I.P.J. S.), împotriva încheierii penale nr. 12/C din 3 mai 2011 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. L. M. M. R.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: C. N.C.
| ← Decizia penală nr. 80/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 633/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
