Decizia penală nr. 149/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 149/A/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
JUDECĂTOR: ANA C.
GREF. : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., împotriva sentinței penale nr. 67 din 25 octombrie 2010 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul S. R., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 Cod penal, raportat la art.5 alin.1, art. 6 și art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului S. R.
și a denunțătorilor G. D. și G. D. F..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 5 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.67 din data de 25 octombrie 2010 a T. S. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului S. R. (fiul lui I. și D., născut la data de (...) în C., jud. Dolj, domiciliat în C., str.Gârlești, nr.111, jud. Dolj, CNP 1.), pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 raportat la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.
S-au respins ca nefondate pretențiile civile formulate de denunțătorii
G. D. și G. D.
S-au respins ca nedovedite cheltuielile de transport efectuate de martorii C. D., L. D., S. I., G. C., B. I., B. E. L. și B. I.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. P. a fost trimis în judecată inculpatul S. R., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.5 alin.1, art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
S-a reținut în fapt că inculpatul S. R., în calitate de funcționar vamal, a pretins și primit la data de(...) suma de 5.000.000 lei de la denunțătorul G. D., în scopul de a nu dispune sancționarea acestuia contravențională șirespectiv reținerea în vederea confiscării a autoturismului său BMW 318 cu nr. MI 1V1945 pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale : denunțul formulat de G. D. și G. D., declarațiile inculpatului S. R., declarațiile martorilor T. A., G. C., B. I., B. E., B. I., C. D., L. D. și S. S., procesele verbale de confruntare, note explicative ofițeri poliție judiciară, adrese de la D. R. V. C., cu cele administrate în instanță : declarațiile inculpatului S. R., declarațiile martorilor T. A., B. L., B. I., G. C., B. I., L. D.,
C. D., adrese de la C. G. al R. - M. - B. A. de A. I., adrese de la I., tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.14/(...) a T. S. s-a dispus, în baza art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului S. R. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani conform art.82 Cod penal.
Conform art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor dispozițiilor art.38 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal din momentul în care prezenta hotărâre a rămas definitivă și până la terminarea pedepsei iar în baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.19 din Legea nr.78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorilor G. D. și G. D., suma de 5.000.000 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului, în urma audierii martorilor propuși prin rechizitoriu și a inculpatului, dispunând astfel condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - S. T. C. și părțile civile G. D. și G. D.
Prin decizia penală nr.112/A/2008 a Curții de A. C., în baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de martorii G. D.-F. și G. D., împotriva sentinței penale nr.14/(...) a T. S. pe care o desființează în parte și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sălaj spre rejudecare doar sub aspectul soluționării pretențiilor formulate de martorii apelanți G. D. și G. D.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. T. C. și inculpatul S. R.
Împotriva acestei decizii penale s-a declarat recurs de către inculpatul
S. R., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. T.
C. și martorii G. D. și G. D.
Prin decizia penală nr.1999/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție -
Secția penală, cu majoritate, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. T. C., inculpatul S. R. și denunțătorii G. D. și G. D. F., împotriva deciziei penale nr.112/A/(...) a Curții de A. C.
A casat hotărârea recurată, precum și sentința penală nr.14 din (...) a
T. S. și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea deciziei, s-a reținut că instanțele de judecată nu au supus analizei și interpretării logice toate contradicțiile semnalate de inculpat existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele. În acest sens, instanța de fond va reaudia toate părțile, inculpatul, denunțătorii, martorii, va insista asupra lămuririi contradicțiilor învederate în notele scrise și în motivele de recurs, va asigura inculpatului posibilitatea de a-și face apărare efectivă, va lămuri relația dintre denunțători și martori, va emite o adresă la Ministerul Administrației și Internelor, prin intermediul căruia va solicita relații în țara de origine unde autoturismul era înmatriculat, în vederea efectuării de verificări a datelor privind proprietarul, existența unei eventuale procuri pentru folosința autoturismului.
Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.1 Cod procedură penală, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză.
Orice persoană bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Jurisprudența CEDO a statuat în sensul că principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării, și ca dubiul să fie profitabil inculpatului. A. îi revine obligația de a arăta învinuirea adusă inculpatului, și de a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare și să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie în contradictoriu. Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, care trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile. Apte să creeze presupunerea rezonabilă că aceea ce probează corespunde adevărului.
Pentru a servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Ori, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și cele administrate în faza de judecată, dovedesc în mod cert că inculpatul S. R. nu a săvârșit infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.2 raportat la art.5 alin.1, art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, având în vedere următoarele considerente:
În rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA
- S. T. C., se arată că la data de (...) denunțătorii G. D. și G. D. au formulatun denunț împotriva inculpatului S. R. în sensul că în aceeași zi, în timp ce se deplasau cu autoturismul marca BMW 318I înmatriculat sub nr. MI
1V1945 pe DN 64 D. - Rm. V., în punctul B. au fost opriți în trafic de doi funcționari vamali care, după ce le-au verificat documentele de proveniență ale autoturismului și au constatat că au încălcat reglementările vamale în vigoare, le-au pretins suma de 5.000.000 lei cu scopul de a nu-i sancționa contravențional și de a nu le reține autoturismul în vederea confiscării.
În denunțul depus și înregistrat la Ministerul de Interne - IPJ V. (f.4) la (...), denunțătorii au arătat următoarele: În data de (...), în jurul orelor
1100 ne deplasam cu autoturismul marca BMW înmatriculat în I., din direcția D. - Rm. V., în localitatea I., fiind opriți de doi funcționari vamali, îmbrăcați în uniforme, care au coborât dintr-un autoturism marca Bora de culoare neagră cu nr. (...), aceștia recomandându-se ca fiind controlori vamali, numele unuia fiind S. Cei doi au solicitat actele mașinii și sesizând că sunt pe numele unei persoane Turda Mihai, li s-a spus că nu au dreptul de circulație cu mașina și că se fac vinovați de comiterea unor contravenții vamale trebuind să li se aplice și o amendă. Cei doi denunțători au afirmat că nu au bani de amendă, inculpații spunând că-i iartă dacă îi dă 5.000.000 lei. Neavând bani, G. D. a mers acasă, de unde a luat suma de 5.000.000 lei pe care i-a dat inculpatului în prezența soției sale, pentru a fi iertați de amenda de 120 milioane. În aceeași zi, celor doi denunțători li s-au și luat declarații de către organele de poliție, în care au arătat că în data de (...), în jurul orelor 1100 , el, împreună cu soția sa se deplasau cu autoturismul marca BMW din direcția D., iar în comuna I., au fost opriți în trafic de doi funcționari vamali, care s-au recomandat, li s-au cerut actele mașinii, spunându-li-se că nu figurează în documente și că nu poate circula cu acest autoturism. S-a mai arătat că inculpatul s-a urcat în mașina lui, soția lui coborând și plecând acasă, inculpatul spunându-i să se deplaseze spre Rm. V. în vederea confiscării mașinii. Când au ajuns în localitatea B., inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 lei pentru a-l ierta, iar întrucât nu avea bani la el s-au întors în localitatea I. pentru ca denunțătorul să facă rost de bani, celălalt funcționar staționând în localitatea B. pentru a-i aștepta. În apropierea locuinței s-a întâlnit cu soția lui, care s-a urcat și ea în autoturism. Iar de acasă u luat suma de 4.000.000 lei, după care s-au dus la P. de P. de unde soția denunțătorului a luat de la soția șefului de post suma de 1.000.000 lei și s-au întors spre localitatea B., unde i-a dat banii inculpatului, de față fiind și soția lui. Aceeași stare de fapt a declarat și G. D. în declarația dată în fața organelor de poliție la data de (...). Aceeași denunțătoare a mai declarat că „pe timpul cât soțul meu a fost plecat cu lucrătorii vamali, iar eu am rămas în localitatea I., au povestit cele întâmplate șefului de post B. I. și soției lui";, și cu toate acestea, la întoarcerea soțului s-a dus la soția șefului de post și a cerut suma de 1.000.000 lei pe care trebuia să o dea inculpatului, în loc să le aducă la cunoștință și acest incident. În declarațiile ulterioare date la procuror în data de (...) (f.13 și 19) cei doi denunțători și-au schimbat în parte declarațiile, arătând că în data de (...), când s-au întors de la D., în autoturism, împreună cu ei se mai afla sora denunțătorului G. C. și mama acesteia B. I., că nu au fost opriți în trafic, ci se aflau în staționare în fața unui magazin, lângă ei apropiindu-se o mașină cu inscripțiile vama, din care a coborât inculpatul, care i-a cerut actele, recomandându-se ca fiind S. de la vamă, spunându-i că nu are actele în regulă și că este pasibil de amendă și de confiscarea mașinii,cerându-i să-l însoțească cu mașina la Rm. V. după ce lasă „doamnele"; acasă. Denunțătorul a plecat cu mașina spre locuința sa, în fața lui deplasându-se mașina vămii. D. ce le-a lăsat pe „. acasă, în mașina lui s-a urcat inculpatul, plecând spre Rm. V., pe drum inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 lei arătându-și cele cinci degete de la mâna dreaptă. Întrucât denunțătorul nu avea acești bani, s-au întors înapoi în localitatea I. unde denunțătorul a văzut-o pe sora sa G. C., care i-a dat suma de 4.000.000 lei, aceasta reprezentând salariul ei, după care s-a urcat și ea în mașină și au mers la P. pentru a o căuta pe soția denunțătorului. În această declarație s- a mai arătat că banii ceruți de inculpat au fost dați în localitatea B., după ce au oprit autoturismul inculpatul i-a spus denunțătorului „haide, bagă banii aici"; indicându-i buzunarul din partea stângă a vestonului său a hainei de serviciu. Tot în aceeași, zi, în jurul orei 1300 s-au deplasat la Rm. V., pentru a o duce pe soția șefului de post la un control medical, pe drum întâlnindu-se cu mașina vămii la intrarea în Rm. V. În cursul judecății, denunțătorii nu au putut fi audiați, pentru a lămuri contradicțiile dintre cele două declarații date, întrucât nu s-au prezentat în instanță deși au fost citați de nenumărate ori. De asemenea, și între declarațiile date de martori s-a constatat existența anumitor contradicții. A., martora G. C. în declarația dată în fața procurorului (f.88) în data de (...) a arătat că în data de (...) s-a aflat în autoturism împreună cu cumnata sa, fratele său și mama sa, în timp ce erau în staționare în fața magazinului din localitatea I., a oprit mașina vămii, au coborât cei doi vameși, inculpatul a venit la mașină și a cerut actele fratelui său, ambii inspectori verificând actele. Ea și celelalte femei au fost duse acasă, denunțătorul urmând să meargă la Rm. V. D. ceva timp la locuința lor a venit fratele său care i-a cerut suma de 5.000.000 lei pentru a o da vameșului să nu-i rețină mașina și să nu-i aplice amenda. În declarația dată în instanță (f.109) martora a arătat că în data de (...), ea, mama și cumnata sa au coborât din mașină, în fața magazinului și au plecat acasă, iar inculpatul s-a urcat în mașină lângă fratele ei, de la acesta aflând că banii au fost puși în buzunarul vestei inculpatului înainte de a ajunge în localitatea B. Martora B. I. (f.110) a declarat în fața instanței că din spusele fiului ei știe că banii au fost dați după ce au coborât din mașină, în localitatea B., inculpatul cerându-i să-i bage în buzunarul de la vestă arătându-i cu mâna locul unde să-i pună. Martora B. E. (f.111) a arătat că nu-și amintește sigur de la cine a cerut suma de 1.000.000 lei pe care i-a dat lui G. D., știind că trebuie să dea acei bani unei persoane de la vamă. Aceeași martoră a mai declarat că G. D. i-a povestit că în localitatea B. s-au întâlnit cu mașina vămii în care erau două persoane iar banii au fost dați unuia dintre ei, dar nu mai reține dacă i-a pus în buzunarul de la haină sau între scaunele mașinii însă nu-și mai amintește ce componență aveau bancnotele, numele persoanei la care au fost dați, trecând mult timp de atunci. Martorul B. I. (f.112) a arătat că denunțătorul i-a spus că a dat suma de 5.000.000 lei unei persoane de la vamă, atunci ei discutând cu colegul său L. care se afla în control. La întrebările adresate de inculpat acesta a negat existența unui protocol încheiat de IPJ V. cu V. în sensul de a opri în trafic mașinile care au numere de înmatriculare străine. Martorul T. A. (f.65) a declarat că în data de (...) se afla împreună cu inculpatul într-o misiune de trei zile pe raza jud. V. În localitatea I. a oprit un autoturism marca BMW de culoare neagră, a cerut actele mașinii șoferulspunându-i că nu le are la el, el spunându-i că trebuie să-i însoțească la Rm. V. la biroul vamal. Acesta a luat-o înainte, ei cu mașina vămii în urma lui, la un moment dat denunțătorul a fugit. Au fost anunțate organele vamale Rm. V. ceea ce s-a întâmplat fiind menționat în raport. S-a mai arătat că el nu a reținut actele mașinii și că în acea zi nu s-a despărțit deloc de inculpat. Din adresa înaintată de A. N. a V. (f.148), a rezultat că în data de (...), în perioada 10-1130 echipajul a comunicat telefonic conducerii Direcției Regionale V.le C. că un autoturism BMW de culoare neagă, înmatriculat în I., cu nr. MI 1V1945 a fost oprit în trafic, conducătorul nu a putut prezenta documentele mașinii, după care a demarat în viteză. De asemenea, din foile de deplasare întocmite (f.77) s-a putut observa că în data de (...), în jurul orei 1130 autoturismul nu a staționat în localitatea B., iar în jurul orei 1400 se aflau în mers spre localitatea C. Din planșele foto existente la filele 176,177 s-a putut observa că vesta reflectorizantă purtată de vameși nu este prevăzută cu nici un buzunar. De asemenea, la data de (...) a fost semnat un protocol între I. și A. N. a V. privind prevenirea și combaterea fraudelor de natură vamală (f.164) astfel încât, chiar și polițiștii de la posturile de poliție aveau obligația de a înștiința A. V. în cazul depistării în trafic a autoturismelor străine care nu prezentau documentele legale, contrar celor susținute de martorul B. I. toate aceste declarații și mijloace de probă, având în vedere și contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați și ale denunțătorilor date în cursul urmăririi penale se reține că probele administrate nu oferă suficiente indicii de vinovăție a inculpatului care să justifice tragerea la răspundere a acestuia. Conform art.345 alin.1 Cod procedură penală asupra învinuirii instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Art.345 alin.2 Cod procedură penală precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat. Or, din piesele și lucrările existente la dosar, nu s-a putut reține dacă inculpatul S. R. a pretins și primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane, întrucât așa cum am relatat din declarațiile denunțătorilor și ale așa zișilor martori oculari, aceștia se contrazic în mod constant. Interesul numiților G. D. și G. D. în a formula un asemenea denunț, este unul justificat având în vedere că nu posedau documentele necesare introducerii în țară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancțiuni contravenționale și confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceștia au părăsit teritoriul țării. Pentru aceste considerente, având în vedere că probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în instanță, nu dovedesc în mod cert că fapta a fost comisă de inculpat, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului. Inculpatului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu CEDO precizează că „exigențele egalității de arme, în sensul unui echilibru just, între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele,e în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj față de adversarul său";, ceea în cazul de față i s-a asigurat inculpatului. Pe cale de consecință, s-au respins pretențiile civile formulate de martorii denunțători, în baza art.346 pct.3 Cod procedură penală. De asemenea, întrucât martorii C. D., L. D., S. I., G. C., B. I., B. E. L. și B. I. nu au justificat contravaloarea cheltuielilor de transport și mijlocul de transport cu care s-au deplasat, având în vedere că doi dintre ei sunt polițiști și au fost emise și mandate de aducere, instanța a respins cererile ca nedovedite. Împotriva acestei sentințe a declarat apel DNA - S. T. C. În motivele de apel se apreciază că soluția apelată este criticabilă, achitarea inculpatului S. R. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de luare de mită prev.de art.254 alin.2 C.pen.rap.la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, fiind în contradicție cu starea de fapt rezultată din probatoriul administrat. În cauza de față, instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare pe dispozițiile procedurale care reglementează situația în care fapta dedusă judecății nu a fost săvârșită de către inculpat, respectiv art.10 lit.c C.proc.pen., ceea ce presupune existența unei infracțiuni de luare de mită, însă aceasta nu poate fi reținută în sarcina persoanei inculpate. Motivarea sentinței se fundamentează pe aprecierea probatoriului ca fiind contradictoriu, fără alte argumente de natură să fundamenteze o astfel de soluție. Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. În prezentul dosar, existența așa-ziselor contradicții se referă la împrejurări neesențiale, irelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, ele nefiind izvorâte din comportamentul răuvoitor sau ilicit al persoanelor audiate. Corespunde realității faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, revenind organelor judiciare obligația de a administra probe în vederea susținerii vinovăției. Este însă deopotrivă adevărat și că în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În măsura în care lipsa de temeinicie a probelor în acuzare nu este probată, prezumția de nevinovăție a inculpatului este răsturnată, aceasta având un caracter relativ, iar nu unul absolut. Ori, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a reținut în mod netemeinic că martorii sunt subiectivi, declarațiile acestora prezentând contradicții. O corectă interpretare a probelor reliefează o situație de fapt în care rezultă că oprirea și controlul autoturismului în care se aflau denunțătorii a avut loc în realitate, acest lucru nefiind contestat de altfel nici de către inculpat. Rezultă totodată, ca fiind lipsită de relevanță exprimarea folosită de denunțători cu privire la obiectul vestimentar: veston, sacou, haină, vestă reflectorizantă, aceasta fiind în realitate o chestiune de percepție și definiție, iar nu o chestiune de fond, neavând nicio relevanță susținerea primei instanțe potrivit căreia din planșele foto existente la f.176, 177 se poate observa că vesta reflectorizantă purtată de vameși nu este prevăzută cu niciun buzunar. De asemenea, nu poate fi primită nici motivarea din soluția atacată potrivit căreia nu s-a putut reține dacă inculpatul S. R. a pretins și primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, înprezența căror persoane, întrucât există contradicții între declarațiile denunțătorilor și ale martorilor. În acest sens, din declarațiile martorilor G. D., G. D., B. I. rezultă în mod clar că actele i-au fost înmânate martorului denunțător G. D. de colegul vameș T. A., la indicația inculpatului și după primirea banilor. Rezultă de asemenea, în mod constant din declarațiile martorilor B. I., G. C., B. L. că suma pretinsă de către inculpat cu titlu de mită a fost de 5.000.000 Rol și s-a compus din 4.000.000 rol, luate împrumut de la martora G. C. și 1.000.000 rol de la martora B. L., neavând nicio relevanță dacă denunțătorul G. D. avea sau nu asupra sa o importantă sumă de bani în euro, atâta vreme cât suma pretinsă era în lei. De asemenea, este evident că scopul în care au fost pretinși și primiți banii, a fost acela de a nu se întocmi actele oficiale de către inculpat, care să aibă drept consecință amendarea denunțătorului și confiscarea autoturismului. Mai mult decât atât, instanța de fond a făcut o analiză a plângerii penale adresate de către denunțător organelor de poliție la data de (...), completată în aceeași zi, comparând conținutul acesteia cu conținutul declarațiilor date de același martor denunțător G. D., omițând însă faptul că plângerea constituie o modalitate de sesizare a organelor judiciare, neavând valoarea unei declarații în sensul art.64 C.proc.pen., ceea ce explică de fapt caracterul succint al acesteia, fără ca acest conținut să intre în contradicție cu declarațiile ulterioare. Față de probele administrate în cauză, apreciază că se impune reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății astfel că în baza art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev.de art.254 alin.2 C.pen.rap.la art.5,6,7, din Legea 78/2000, la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.378 C.pr.pen. curtea constată că apelul estefondat și îl va admite pentru următoarele considerente. A., instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, dar a dat o greșită interpretare probelor administrate, reținând existența infracțiunii de luare de mită, care însă ar fi fost comisă de o altă persoană și nu de către inculpat. A rezultat din probatoriul administrat că la data de (...) inculpatul S. R. a pretins și primit suma de 500 lei noi de la denunțătorul G. D., în scopul de a nu dispune sancționarea acestuia contravențională și respectiv reținerea în vederea confiscării a autoturismului marca BMW 318 cu nr.de înmatriculare MI 1V1 945, pentru nerespectarea legislației vamale în vigoare. Comiterea faptei și vinovăția inculpatului S. R. sunt demonstrate de denunțul și declarațiile denunțătorilor G. D. și G. D. F. (f.4-7, 13-17, 19-24 dosar u.p, ), fișa postului inculpatului S. R. (f.65-67), raport de misiune nr.167 din (...) (f.84), planul de misiune pe perioada (...)-(...) (f.71-72), ordinul de misiune nr.167 din (...) (f.73), ordinul de deplasare nr.11243 (f.75), declarațiile martorilor G. C. (f.87-92 dosar u.p.), B. I. (f.93-96, d.u.p), B. E. L. (f.97-101 d.u.p.), B. I. (f.104-107 d.u.p) C. D. M. (f.108-109), L. D. (f.110-111 d.u.p.) S. I. (f.112-113), proces-verbal de confruntare între denunțătorul G. D. și inculpatul S. R. (f.118-120) proces-verbal deconfruntare între denunțătorul G. D. și martorul T. A. (f.121-125) proces- verbal de confruntare între denunțătoarea G. D. F. și inculpatul S. R. (f.126- 131) proces-verbal de confruntare între denunțătoarea G. D. F. și martorul T. A. (f.132-134) procese-verbale de confruntare între inculpatul S. R. și martorii G. C., B. I. (f.135-138, 139-143). În mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta nu a fost comisă de inculpatul S. R., câtă vreme probele administrate dovedesc contrariul. Din planul de misiune pe perioada (...)-(...) (f.72) reiese că pentru data de (...) au fost planificați să desfășoare misiune timp de 10 ore pe raza județului V. inculpatul S. R. și T. A. în scopul identificării mărfurilor sustrase de la vămuire și a mărfurilor contrafăcute și a verificării legalității transporturilor de coletărie. Din ordinul de deplasare nr.11243 din (...) aflat la fila 75 dosar u.p reiese că inculpatul S. R. s-a deplasat pe raza județului V. în perioada 26- (...), fiind reținut un autoturism cu ARB numărul 28A/(...) clarificarea situației vamale și că în timpul misiunii a fost semnalat un incident consemnat în raportul la ordinul de misiune nr.167/(...). Din raportul de misiune nr.167 din (...) f.78-79 dosar u.p. reiese că în data de (...) între orele 10 și 11,30 inculpatul împreună cu martorul T. A. au efectuat supraveghere vamală pe raza localității I., fiind oprit în trafic un autoturism marca BMW de culoare neagră, cu numere de I. și pentru că actele de identificare ale conducătorului auto și ale autoturismului nu au fost prezentate, conducătorul auto motivând că le-a uitat acasă, a fost invitat conducătorul auto să meargă la cel mai apropiat Birou V.l, și anume cel din Râmnicu V., pentru clarificarea situației vamale a autoturismului. În timpul escortării către B. V.l Râmnicu V. conducătorul auto a fugit, îndreptându-se către Râmnicu V., echipajul mobil nereușind să-l mai prindă. Acest raport este datat (...), însă în lipsa altor elemente care să confirme întocmirea sa la data respectivă (exemplu: consemnarea într-un registru special, cu numerotarea filelor, sau cu număr de înregistrare), nu se poate exclude varianta întocmirii sale la o altă dată. Se remarcă și faptul că în raport nu este trecut numărul de înmatriculare al autoturismului marca BMW, număr ce ar fi trebuit reținut de inculpat sau de însoțitorul său, în condițiile în care se susține că se bănuia comiterea unei contravenții de către denunțător. La fila 150 din dosarul de urmărire penală se află adresa nr.14162din data de (...) prin care A. N. a V. a solicitat sprijinul Direcției P.i de F. G. în vederea clarificării situației vamale a autoturismului marca BMW de culoare neagră, tip 318T, cu număr de înmatriculare MI 1V1 945. De asemenea la fila 152 din dosarul de urmărire penală se află adresa nr.2565 din data de (...) a P.T.F Porțile de F. I întocmită urmare a solicitării telefonice a inculpatului, din care reiese că autoturismul cu nr.de înmatriculare MI 1V1945 a intrat în România prin PTF N. în (...), proprietarul autoturismului fiind cetățeanul român Ciobotea M., la aceeași dată cu autoturismul intrând în România și cetățeanul român G. D. Se observă că aceste din urmă demersuri au fost efectuate după circa o lună de zile de la data sesizării organelor de urmărire penală cu prezenta faptă, nefiind de natură a ilustra buna credință a inculpatului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Fiind audiat de instanța de apel la data de 8 iunie 2011 inculpatul a arătat că nu a solicitat ajutorul organelor de poliție și nu a înștiințat polițiade frontieră în (...) deoarece nu avea astfel de atribuții, doar șefii săi putând face respectivele sesizări (f.43-44 dosar curte). Această susținere a inculpatului este contrazisă de adresa de la fila 152 din dosarul de urmărire penală, care a fost întocmită la solicitarea telefonică a inculpatului și nu a șefilor săi. Denunțătorii G. D. și G. D. au arătat în mod constant că inculpatul S. R. a pretins și primit suma de 5.00.000 lei vechi pentru a nu li se aplica o amendă în sumă de 120.000.000 lei vechi și a nu se confisca autoturismul. La denunțul formulat au fost atașate și actele de proprietate ale autovehiculului cu nr.de înmatriculare MI 1V1945 f.8-11 dosar u.p. Existența acestor acte pune sub semnul întrebării susținerea inculpatului S. R. în sensul că denunțătorul nu a prezentat nici un act cu privire la autovehicul, ci doar niște acte în limba italiană, fiind greu de crezut că acesta nu ar fi prezentat actele, din moment ce se afla în posesia lor. Din declarația de la fila 14 din dosarul de urmărire penală dată în (...) de către G. D. reiese că acestuia i s-a prezentat spre vedere fotografia inculpatului S. R., denunțătorul confirmând cu certitudine că acesta este vameșul care l-a oprit în trafic și i-a solicitat documentele pentru control. Greșit a reținut instanța de fond că nu se poate stabili dacă inculpatul S. R. a pretins și primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane, întrucât denunțătorii și așa zișii martori oculari se contrazic în mod constant. Aspectele reținute ca și contradicții de instanța de fond, referitoare la forma sub care au fost pretinși banii, în ce loc au fost pretinși și primiți banii, în prezența căror persoane nu sunt relevante pentru existența infracțiunii de luare de mită, aspectul esențial, acela al pretinderii și primirii sumei de 5.000.000 lei vechi fiind relatat în mod constant în toate declarațiile denunțătorilor și ale martorilor L. D., G. C., B. I., B. E. L., B. I. Nu poate fi primită nici reținerea instanței de fond că denunțătorii G. D. și G. D. aveau interes să formuleze denunț împotriva inculpatului S. R., deoarece nu posedau documentele necesare introducerii în țară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancțiuni contravenționale și confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceștia au părăsit teritoriul țării, câtă vreme nu s-a demonstrat că autoturismul cu care circulau ar fi fost introdus ilegal în țară ori că denunțătorul G. D. nu avea dreptul de a circula cu respectivul autoturism, fiind astfel pasibil la data de (...) de a fi sancționat contravențional. Din adresele de la f.151, 152 dosar u.p. reiese că autoturismul cu nr.de înmatriculare MI 1V1945 a intrat în România prin PTF N. în (...), proprietarul autoturismului fiind cetățeanul român Ciobotea M., la aceeași dată cu autoturismul intrând în România și cetățeanul român G. D. Scopul misiunii inculpatului din data de (...) a fost de a scopul identifica mărfuri sustrase de la vămuire și mărfuri contrafăcute și de a verifica legalitatea transporturilor de coletărie. Nu s-a demonstrat în prezenta cauză că autoturismul cu nr.de înmatriculare MI 1V1945 a fost sustras de la vămuire de inculpat, eventuala datorie vamală fiind în sarcina proprietarului autoturismului și nu a utilizatorului. Cu ocazia rejudecării cauzei s-au făcut demersuri suplimentare, iar din nota C.ui G. al Românie din M. de la fila 2. (...) al T. S. reiese că auto marca BMW cu nr.de înmatriculare MI 1V1945 nu figurează ca fiind furată din I., vândută sau radiată din circulație și este înscrisă di (...) pe numele R. A. S., rezident în I., localitatea L., B-dul A. nr.101 și că din data de (...) până la cea a vânzării auto în cauză a aparținut cetățeanului român Turda I. Mihai, rezident în L., Via della Gerra D";A. nr.5. În declarația dată la (...) denunțătorul G. D. a arătat că a venit în România în preajma sărbătorilor de P., pentru a oficia căsătoria cu actuala sa soție G. D. F., cu autoturismul cu nr.de înmatriculare MI 1V1945, pe care îl împrumutase de la nașul său Turda I. Mihai, care lucrează, ca și denunțătorul, în I.. În consecință nu se poate reține că denunțătorii aveau interes să formuleze denunț împotriva inculpatului deoarece erau pasibili de plata unei amenzi contravenționale consistente ori de confiscarea autoturismului, nefiind demonstrat că autoturismul era furat. Darea sau pretinderea de sume de bani pentru ca funcționarul să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu reprezintă una din modalitățile alternative de comitere a infracțiunilor de dare și luare de mită, astfel că de regulă în cazul acestor infracțiuni cei care dau bani unui funcționar cu atribuții de sancționare contravențională o fac pentru a nu fi sancționați. Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că prezentul dosar se datorează relației de prietenie dintre denunțătorul G. D. și șeful de post din localitatea I. și a relației de dușmănie dintre inculpat și șeful de post ca urmare a unui control declanșat la postul de poliție în urma identificării de către funcționarii vamali pe raza localității I. a unor autoturisme furate, câtă vreme afirmațiile inculpatului nu se coroborează cu nici un mijloc de probă și câtă vreme nu s-a demonstrat că șeful de post a avut de suferit vreo consecință pe plan profesional ori personal în urma controlului la care a făcut inculpatul referire. Suma pretinsă de inculpat, de 500 lei noi, la nivelul anului 2006, când salariul minim pe economie era de 370 lei, începând cu data de (...), nu poate fi considerată ca fiind o sumă prin care s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală. În opinia curții la aprecierea gravității atingerii aduse relațiilor sociale trebuie să se țină seama de situația generală a societății și de cea particulară a celui direct lezat. Aceasta deoarece o astfel de sumă într-o țară în care venitul minim pe economie este și în prezent de circa 100 E., în care pensia de care beneficia majoritatea pensionarilor nu depășea 100 E., nu poate fi apreciată ca fiind o sumă mică. Suma nu este nesemnificativă nici din perspectiva denunțătorului G. D., nefiind demonstrat că acesta era o persoană care să realizeze venituri importante, suma fiind astfel insignifiantă, cu atât mai mult cu cât la data respectivă denunțătorul nici nu dispunea de suma de 500 lei, fiind nevoit să apeleze la mai multe persoane, pentru a aduna suma de bani pretinsă de inculpat. Pentru toate aceste considerente curtea apreciază că fapta mai sus descrisă prezintă toate trăsăturile tipice și esențiale ale infracțiunii de luare de mită și că a fost comisă de inculpatului S. R., motiv pentru care în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de către DNA - S. T. C. împotriva sentinței penale nr.67 din data de 25 octombrie 2010 a T. S., pe care o va desființa în întregime. Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.254 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.c Cod penal, va condamnă pe inculpatul S. R., fiul lui I. și D., născut la data de 27 mai 1962 în C., stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, CNP 1., domiciliat în C., strada G. nr.111, județul Dolj, la pedeapsa de: 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită. La individualizarea judiciară a pedepsei curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codul penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei, gradul de pericol social al infracțiuni, care este unul ridicat raportat la importanța valorilor sociale lezate, cele referitoare la încrederea cetățenilor în funcționarii statului, persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită anterioară bună în societate, a avut un loc de muncă, conduita sa anterioară bună fiind reținută ca și circumstanță atenuantă conform art.74 lit.a Cod penal. De asemenea s-a avut în vedere durata prezentului proces, , care în sine a constituit un avertisment pentru inculpat, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special, în raport de toate datele de mai sus, până la cuantumul de 3 luni închisoare. În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei. Referitor la modalitatea de executare curtea consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea inculpatei de libertate și fiind întrunite cerințele art. 81 C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform prevederilor art.82 C.pen. În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspendă și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului supra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a prevederilor art.83 Cod penal. În baza art.19 din Legea nr.78/2000 va obliga inculpatul să restituie denunțătorilor G. D. și G. D. suma de 500 lei. În baza art.191 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească suma de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, la fond. În baza art.189 C.pr.pen., se va stabili suma de 50 lei, ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. P. A. D., sumă care se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., admite apelul declarat de către DNA - S. T. C. împotriva sentinței penale nr.67 din data de 25 octombrie 2010 a T. S., pe care o desființează în întregime. Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.254 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.c Cod penal, condamnă pe inculpatul S. R., fiul lui I. și D., născut la data de 27 mai 1962 în C., stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, CNP 1., domiciliat în C., strada G. nr.111, județul Dolj, la pedeapsa de: - 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită. În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei. În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art.82 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului supra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a prevederilor art.83 Cod penal. În baza art.19 din Legea nr.78/2000 obligă inculpatul să restituie denunțătorilor G. D. și G. D. suma de 500 lei. În baza art.191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, la fond. În baza art.189 C.pr.pen., stabilește suma de 50 lei, ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. P. A. D., sumă care se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul. Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2011. GREF. Red.L.M./C.A.N. 4 ex/(...) Jud.fond:C.T.
| ← Decizia penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1952/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
