Decizia penală nr. 2098/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.2098/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
:I. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. R. împotriva încheierii penale din data de 22 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din Baroul Cluj, cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind inculpatul arată că își menține recursul așa cum a fost formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial din cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâriprin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia. Solicită a se constata că nu subzistă temeiurile arestării preventive la care se face referire în încheierea atacată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestări preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Încheierea atacată, în opinia apărării, nu a indicat într-o modalitate convingătoare motivele concrete care ar impune menținerea față de acesta a măsurii arestării preventive, după cum reclamă și jurisprudența C. (a se vedea Hass c/a Poloniei- Hotărârea nr. 2782 din 7 noiembrie 2006, Calmanovici c/a României- Hotărârea nr. 42250/1 iulie 2008).
Se mai arată de apărătorul inculpatului că, odată cu trimiterea la un probatoriu administrat în cursul unei urmăriri penale derulate precipitat, în acest moment procesual și în limitele procedurii impuse de art. 3002 din C. de procedură penală, orice referire la fondul cauzei este neavenită, dar se apreciază că o argumentare mai convingătoare a acestor afirmații s-ar fi impus în considerentele încheierii atacate. Solicită a se constata de instanța de recurs că în întreg conținutul încheierii atacate nu se invocă nici o probă din care ar reieși că odată lăsat în libertate inculpatul ar afecta corecta derulare a cauzei aflată în faza cercetării judecătorești în primă instanță. Pornind de la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală referitoare la scopul și finalitatea măsurii arestării preventive, se constată de apărătorul inculpatului că în încheierea atacată nu se face nici o referire la probe concrete de natură să convingă un observator imparțial că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru justa soluționare a cauzei de față. Pericolul de tulburare a ordinii publice care în cauza de față nu subzistă, întrucât trebuie să existe indicii și probe certe de natură să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului, ar tulbura efectiv ordinea și liniștea publică în Municipiul C.-Napoca. Pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal trebuie evidențiat de anumite circumstanțe personale cum ar fi caracterul, moralitatea, domiciliul, resursele materiale, ori profesia celui acuzat, acest fapt nu poate fi automat prezumat, ci trebuie dovedit ca reprezentând un risc real și posibil a se realiza pe viitor, ceea ce nu poate fi considerat ca fiind probat în prezenta cauză, având în vedere elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Reținerea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate realiza fără o evaluare riguroasă și imparțială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. Riscul de tulburare al ordinii publice conform jurisprudenței C. nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, iar instanța să se limiteze la referiri de ordin general privind natura și pericolul social al infracțiunii reținută în sarcina celui acuzat, ci trebuie să aibă în vedere modalitatea și circumstanțele în care s-au comis aceste fapte precum și la poziția procesuală a inculpatului. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, prevederile art 148 lit f Cod procedură penală subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. De asemenea și în ceea ce privește întrunirea celorlalte două condiții ale textului legal amintit, și acestea sunt de asemenea îndeplinite, respectiv inculpatul a comis o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că fapta dedusă judecății prezintă pericol social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, care determină și pericolul pentru ordinea publică. Instanța de fond a constatat că în cauză sunt indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor arătate mai sus, sunt declarațiile inculpatei D. A. date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată și care a arătat că a avut o cu totul altă reprezentare asupra sumei de bani primită de la inculpata D. A., respectiv aceea a unui împrumut civil, declarațiile martorilor A. B. M., C. Ș. E., M. B. A. F. a discuta forța probantă atuturor datelor și informațiilor, care se constituie nu numai în indicii temeinice ci și în probe, în sensul definiției acestora cuprinsă de C. de procedură penală, mai precis de art. 63 alin.1, deoarece nu este momentul procesual oportun pentru o astfel de analiză, se apreciază că la această dată în cauză este îndeplinită, fără putință de tăgadă, condiția prevăzută de art 143 Cod procedură penală, necesară atât pentru luarea unei măsuri preventive cât și pentru menținerea ei. La existența unui anume pericol pentru ordinea publică, determinată de cercetarea inculpatului în stare de libertate, contribuie și răsunetul, impactul social, pe care presupusa faptă a inculpatului l-a avut, interesul manifest, actual și constant pe care opinia publică locală și chiar națională l-a arătat pentru cauza în care este cercetat. Din această cauză, reprezentantul parchetului crede că ecoul presupusei infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul nu numai că nu s-a șters din memoria colectivă dar a căpătat noi valențe, pentru care se așteaptă măsuri concrete și prompte. La aceasta se adaugă și faptul că, în mai puțin de două luni de zile, de când este arestat preventiv inculpatul, nu numai că faza de urmărire penală a fost finalizată dar s-a și declanșat cercetarea judecătorească, cu posibilitatea desfășurării acesteia într-un ritm relativ alert. Inculpatul B. R. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a concluzionat apărătorul său ales, menționând că va respecta toate obligațiile impuse de instanță. C U R T E A : Prin încheierea penală din data de 22 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în temeiul art. 3002 Cod P. P.ă rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. P.ă, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. R. V., fiul lui . și M., născut la data de (...) în com. Iara, jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, măsură pe care a menținut-o, respingându-se implicit cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza art.192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul M. P., D. N. A. - S. T. C., a fost trimis în judecată inculpatul B. R. V., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 al. 1 Cod P., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Prin același act de sesizare a instanței a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, și inculpata D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 Cod P., rap. la art. 6 din L. 78/2000. În privința inculpatului, sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea coinculpatei D. A. de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de (...) a primit efectiv suma de 43.000 lei, echivalentul a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C. A., societate la care C. J. C. are participare de 95 %, fiind condusă de P. C. J. C., din care și inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanței la stadionul C. A. pe anul 2012. Prin Încheierea penală nr. 127/(...) a Curții de A. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. R. V., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod P. P.ă, iar competența instanței de mai sus fiindatrasă, la vremea respectivă, de normele relative la competența după calitatea persoanei, având în vedere că în cauză era cercetat penal și o persoană ce avea calitatea de avocat. Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 25 noiembrie 2011, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 22 decembrie 2011. La data de (...) s-a stabilit un termen de judecată intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului. Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 3002 Cod P. P.ă, instanța de fond a constatat că în cauză sunt indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile inculpatei D. A. date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, și care a arătat că a avut o cu totul altă reprezentare asupra sumei de bani primită de la inculpata D. A., respectiv aceea a unui împrumut civil, declarațiile martorilor D. R. A., A. B. M., C. Ș. E., M. B. A. Mai sunt de menționat, în rândul probelor de la dosar, care ar converge spre concluzia unei presupuneri rezonabile de comitere a unei fapte penale, și procesele verbale de percheziție, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de supraveghere operativă și planșele foto aferente. F. a discuta forța probantă a tuturor datelor și informațiilor de mai sus, care se constituie nu numai în indicii temeinice ci și în probe, în sensul definiției acestora cuprinsă de C. P. P.ă, mai precis de art. 63 al. 1, deoarece nu este momentul procesual oportun pentru o astfel de analiză, tribunalul a apreciat că la această dată în cauză este îndeplinită, fără putință de tăgadă, condiția prev. de art. 143 Cod P. P.ă, necesară atât pentru luarea unei măsuri preventive cât și pentru menținerea ei. În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative impuse de art. 148 lit. f Cod P. P.ă, instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme fapta pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 3 și 12 ani. Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită. Așa cum s-a subliniat și în momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului, inculpatul este o persoană educată, având studii superioare, așadar cu o capacitate sporită de a înțelege consecințele situației sale juridice, a conduitei sale particulare în raport de acest proces, și care se află pentru prima oară într-o procedură de anchetă penală, perspectivă din care este dificil de spus că ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică. Însă existența pericolului pentru ordinea publică s-a apreciat cî este evidențiată în această cauză de însuși pericolul social concret al faptei cercetate, caracterizată, cel puțin generic, la nivelul celor reținute prin actul de sesizare, printr-o gravitate sporită, reliefată de împrejurările specifice în care s- ar fi produs, și care țin, în principal, și determinant, de calitatea pe care o avea inculpatul la momentul comiterii presupusei infracțiuni. La existența unui anume pericol pentru ordinea publică, determinată de cercetarea inculpatului în stare de libertate, contribuie și răsunetul, impactul social, pe care presupusa faptă a inculpatului l-a avut, interesul manifest, actual și constant pe care opinia publică locală și chiar națională l-a expus pentru inculpat și cauza în care este cercetat. În sensul celor de mai sus, tribunalul a reamintit că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că unele fapte, care prin împrejurările concrete în care au fost comise, prin răsunetul pe care l-au produs, au tulburat profund mediul social ocrotit prin normele presupus încălcate, și aruncă o lumină negativă asupra celui bănuit de comiterea lor, și asupra comportamentului său viitor, pentru ocrotirea siguranței publice, este necesară privarea de libertate a celui cercetat pentru astfel de fapte (a se vedea cauza R. împotriva României). În sensul celor de mai sus, s-a făcut referire la faptul că ultimele evenimente mediatizate legate de arestarea altor persoane cu funcții în administrația publică locală, din alte județe, au aruncat întreg sistemul administrației publice într-un con de umbră, masele largi ale populației, discutând despre un fenomen de corupție generalizată și profund înrădăcinată în cadrul acestor instituții. Din această pricină, tribunalul a apreciat că ecoul presupusei infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul nu numai că nu s-a șters din memoria colectivă dar a căpătat noi valențe, pentru care masele așteaptă măsuri concrete și prompte. La aceasta se adaugă și faptul că în mai puțin de două luni de zile, de când este arestat preventiv inculpatul, nu numai că faza de urmărire penală a fost finalizată dar s-a și declanșat cercetarea judecătorească, cu posibilitatea desfășurării acesteia într-un ritm relativ alert. În cauză, la dosar au fost depuse recomandările și caracterizările mai multor preoți de la diverse parohii din localitatea de domiciliu a inculpatului și altele limitrofe, ori cu care inculpatul a venit în contact prin prisma funcției sale publice. F. a contesta calitățile umane și profesionale ale inculpatului, pe care, desigur, că cei ce l-au cunoscut nemijlocit le pot sublinia odată în plus, tribunalul a considerat însă că atitudinea ireproșabilă a inculpatului în societate și la locul de muncă, anterior comiterii presupusei infracțiuni, nu l- au determinat pe acesta să păstreze neștirbit un astfel de standard, și nu a fost suficient de inhibitoare pentru inculpat, în măsură să-l țină departe de orice tentații ilicite sau presupus ilicite. Ori din această perspectivă, nu este suficient să se aprecieze că respectul și stima, încă evidente, a celor ce l-au cunoscut înainte de comiterea faptei pentru care este cercetat, îl fac pe inculpat să nu prezinte vreun pericol pentru ordinea publică. Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură pe care a menținut-o în continuare, apreciind că numai măsura arestării preventive ar garanta buna desfășurarea a anchetei penale. S-a mai menționat că în acest stadiu procesual nu se poate face abstracție de apărarea inculpatului, legat de reprezentarea sa psihic-subiectivă cu privire la suma de bani primită de la inculpata D. A., însă, în acest moment incipient al cercetării judecătorești, instanța nici este însă în măsură să deceleze între cele două variante, cea a acuzării și cea a apărării, în condițiile în care probațiunea nu a fost administrată nemijlocit, în condiții de contradictorialitate și oralitate, ori adevărul absolut, obiectiv, se va decanta numai la data epuizării probațiunii, atât de către o parte cât și de cealaltă. Din perspectiva celor de mai sus, s-a apreciat că interesului inculpatului, de a fi judecat în stare de libertate și de a se stabili în mod clar și univoc ca adevăr judiciar susținerile sale, primează interesul larg al societății, ca persoanele bănuite de fapte de corupție și care ocupă funcții publice importante, să fie aduse în fața organele competente și să fie cercetate eficient, ferm și echitabil, în vederea eradicării unor asemenea fenomene infracționale. Pentru toate cele de mai sus, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea măsurii arestului preventiv, luarea măsurii subsidiare a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod P. P.ă, cerută de apărare, fiind inoportună, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, temeiurile ce au atras luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, pericolul pentru ordinea publică nefiind estompat de trecerea timpului, în condițiile în care opinia publică manifestă încă interes față de cauză și mersul acesteia. Prin urmare, s-a respins cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod P. P.ă. În temeiul art. 192 al. 3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei încheieri, inculpatul B. R. V. a declarat recurs prin care asolicitat, în principal, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia, apreciind că nu subzistă temeiurile arestării preventive la care se face referire în încheierea atacată. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestări preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală pentru considerentele indicate în partea introductivă a prezentei decizii. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin încheierea penală nr.127 din 1 noiembrie 2011 a Curții de A. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. R. V. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...). Această măsură a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa prev. de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul recurent B. R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA S. T. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000. La data de (...) s-a stabilit de către instanța de fond un termen de judecată intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, conform prevederilor art. 300/1 C., măsura fiind menținută iar recursul declarat de către inculpat fiind respins ca nefondat. După cum rezultă din examinarea normelor interne - procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică. Plecând de la jurisprudența C., instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru ordinea publică";, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prinlăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Luarea și apoi menținerea măsurii arestării inculpatului pe parcursul procesului presupun îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 C. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impun, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art.148 alin.1 lit.a-f C.proc.pen. rap.la art.148 alin.2 C.proc.pen. Potrivit art.143 alin.1 C.proc.pen., pentru a se dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Prin menținerea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează, așa cum și instanța de fond a reținut indicându-le pe fiecare în conținutul încheierii, cu suficientă putere, rezonabilitatea comiterii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat. Solicitarea parchetului de a se menține împotriva inculpatului măsura arestării preventive, este justificată și prin prisma art.148 lit.f C.proc.pen. Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f C.proc.pen., este justă și aprecierea primei instanțe privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându- se în vedere natura și gravitatea sporită a faptei de care este acuzat - reflectată în regimul sancționator sever aplicabil acestuia -, modalitatea presupusă de comitere a faptei respective și rezonanța sa socială negativă. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive. Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum s-a arătat mai sus , dreptul acestuia la un proces echitabil, având posibilitatea ca la instanța de fond, cât și ulterior în căile de atac să solicite administrarea de probe pentru a-și dovedi nevinovăția. Așa fiind primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului va fi respins ca nefondat. Nici solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, nu este întemeiată întrucât potrivit disp. art.136 alin.1 și 8 C.p.p. circumstanțele favorabile invocate de inculpat în favoarea sa nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptei de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, că în activitatea sa profesională a avut rezultate deosebite, că face parte dintr-o familie bine organizată, care îl susține și că a conștientizat gravitatea faptei presupus a fi comise de acesta, că s-a bucurat și se bucură de apreciere printer cunoscuții săi, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului. În plus, multiplele caracterizări în favoarea inculpatului depuse în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. nu sunt în măsură a oferi suficiente garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, având astfel și un puternic caracter subiectiv. Curtea va avea deci în vedere și pericolul social concret al faptei presupus comise de inculpatul recurent, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat și din calitatea avută de inculpat, aceea de vicepreședinte al C. J. C. și faptul că cercetarea judecătorească este abia la debutul său. Calitatea inculpatului de vicepreședinte al C. J. C. este de natură să potențeze pericolul social al faptei de comiterea căreia este bănuit, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, rezultată din posibila implicare a aleșilor din cadrul unor instituții importante ale statului în fapte de corupție. ]Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p.că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul B. R. V. împotriva încheierii penale din 22 decembrie 2011 a Tribunalului C., având ca obiect menținerea arestului preventiv. Se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. În baza art. 192 alin. 3 C. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. R. V. fiul lui V. și M. născut la 1 decembrie 1962, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii fără număr din 22 decembrie 2011 a Tribunalului C., având ca obiect menținerea arestului preventiv. Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. D. L. L. M. I. M. GREFIER, M. N. Red.A.D.L. Dact.H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond: L. C..
| ← Decizia penală nr. 265/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 476/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
