Decizia penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 21/A/2011
Ședința publică din 15 februarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. D., împotriva sentinței penale nr. 481/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui
M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.321 alin.1 și 2
C.penal; art.217 alin.1 C.penal; art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b C.penal, toate cu aplicarea art.33 lit.b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. D. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Șerbănescu C., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părților civile P. I., P. M., G. G., av.Eugen R., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile P. I., P. M., G. G., S. O. V. de S. și S. M. S. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de apel pe care le comunică atât cu reprezentantul P. cât
și cu apărătorul părților civile.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, schimbarea încadrării juridice din art.20 rap.la art.174 C.penal în infracțiunea prev.de art.181 C.penal cu aplicarea art.73lit.b C.penal, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.176 alin.1 lit.b C.penal în temeiul art.1 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 181 alin.1 C.penal, art.321 alin.1 și 2 C.penal și art.217 alin.1 C.penal la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
S.ține că instanța a ignorat în totalitate susținerile inculpatului și declarația martorului G. C. A. că inițial partea civilă G. G. a susținut că a fost spreyată de către inculpat și lovită cu o bară metalică pentru ca ulterior să susțină că inculpatul avea într-o mână o bară metalică iar în cealaltă un aparat cu electroșocuri. De asemenea, în depoziția martorei A. M. se susține că a fost anunțată de fiica ei că inculpatul a spart un bec de la locuința sa și era la poliție, a luat un taxi, a ajuns aproape de locuința părții civile și a auzit-o pe soția acestuia când le-a cerut să o ajute și l-a observat pe inculpat când fugea pe linia ferată. Este de necontestat că în zonă nu există nici o sursă de iluminat public astfel că este greu de crezut că parte civilă a observat când a fost lovită de către inculpat cu o bară de culoare albă. R.medico legal nu exclude în totalitate și posibilitatea ca mecanismul de producere a leziunilor să fie realizat prin lovire și cădere pe un plan dur.
Referitor la infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b
C.penal ( părți civile P. I. și P. M.) susține că acțiunea de distrugere a autoturismului Dacia a fost realizată prin împingere și nicidecum prin lovirea cu lama Taf-ului pentru că dacă s-ar fi realizat această ultimă variantă, autoturismul ar fi fost complet distrus ori avariile au existat doar în zona capotei față.
Nu este lipsit de importanță că în urma acțiunii inculpatului, părțile civile nu au suferit vătămări corporale ceea ce explică că inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a ucide.
Solicită a se avea în vedere că a trecut un an de zile de când s-a stabilit că inculpatul are discernământul faptelor sale diminuat, că nu a beneficiat de nici un tratament medical adecvat deși i-a fost recomandat acest lucru iar după pronunțarea hotărârii de condamnare i se administrează din când în când câte un diazepam.
Referitor la latura civilă a cauzei arată că nu a formulat critici întrucât a apreciat că a fost corect soluționată. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul părților civile solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță. Din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite. Modalitatea în care a fost individualizată sancțiunea reprezintă poziția socială a inculpatului. Cu obligarea inculpatului la câte 600 lei cheltuieli în favoarea fiecărei părți civile în apel.
Reprezentantul P., raportat la starea de fapt, consideră că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepsei și la stabilirea încadrării juridice corecte pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, sens în care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul C. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă
și nu a avut intenția de a ucide pentru că dacă vroia acest lucru îl putea face.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.481 din 9 decembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Maramureș, s-a respins cererea având ca obiect schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul C. D. (porecla Covîzucă sau Covîzu Mic, CNP 1., posesor al CI seria MM 2. , fiul lui D. și S., născut la (...) în V. de S., cetățean roman, studii 8 clase, muncitor la SC P. SRL V. de S., necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în V. de S. str. R. nr. 12, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla) pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b teza II-a Cod penal, pe timp de 2 ani;
- ultraj prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare:
- distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20
Cod penal raportat la art. 176 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe timp de 2 ani.
În temeiul art. 33 lit. a și b Cod penal, art. 34 lit. b din Codul penal, art. 35 alin. 1 și 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a
și b Cod penal pe timp de 2 ani .
Cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a și b teza II-a Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive din (...) la zi.
În temeiul art. 113 din Codul penal, a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea
95/2006 modificată prin OUG 7., a fost obligat inculpatul să plătească cheltuielile ocazionate cu internarea părții civile G. G., după cum urmează:
- către S. municipal S. M. , suma de 2.234,99 lei cu dobânda legală care se va calcula de la rămânerea definitivă a prezentei, până la completa achitare;
- către S. orășenesc V. de S., suma de 364,20 lei, cu dobânda legală care se va calcula de la rămânerea definitivă a prezentei, până la completa achitare.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatil la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- 300 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și respectiv echivalentul în lei la data plății al sumei de 4.000 euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, în favoarea părții civile G. G., domiciliat în V. de S. str. B. nr. 3;
- suma de 16.500 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale în favoarea părții civile P. I., domiciliat în V. de S. str. T. nr. 26/C și echivalentul în lei, la data plății, al sumelor de câte 3.000 euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale în favoarea părților civile P. I. și P. M., domiciliați în V. de S. str. T. nr. 26/C.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile G. G.,
P. I. și P. M. precum și cererile acestora având ca obiect obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în proces.
În temeiul art. 191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în proces în sumă de 1.700 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din (...) din dosarul nr. 331/P/2009 al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul C. D., pentru comiterea infracțăiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; art. 217 alin. 1 Cod penal; art. 20 Cod penal raportat la art. 176 alion. 1 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut, în esență, ca stare de fapt, că inculpatul C. D., la data de (...) a încercat să suprime viețile părților vătămate P. I. și P. M. (aflate în autovehiculul utilitar Dacia înmatriculat sub nr. (...)); astfel, pe str. R. din V. de S., a izbit frontal cu utilajul condus (autotractor TAF) autoutilitara în care se aflau părțile vătămate, împingând- o astfel cca 40 m până în albia râului Vaser. Aici a izbit cu lama TAF-ului de mai multe ori caroseria utilitarei, deteriorând-o, cauzând o pagubămaterială cifrată la suma de 8.192 lei. În acel context a creat scandal public, stânjenind circulația rutieră pe str. R. din V. de S.
Prin rechizitoriul din (...) din dosarul nr. 36/P/2010 al P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș s-a dispus de asemenea trimiterea în judecată a inculpatului C. D., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului, că la data de (...) a aplicat mai multe lovituri de mare intensitate asupra feței și capului părții vătămate G. G., cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale.
Instanța a fost sesizată cu cele două rechizitorii separat, dar prin încheierea penală nr. 194 din (...), cele două cauze au fost conexate, dispunându-se judecarea acestora sub dosarul (...), reținându-se că sunt incidente disp. art. 34 lit. a din Codul de procedură penală.
Coroborând probațiunea administrată în faza de urmărire penală, respectiv plângerea și declarația părții vătămate G. G., R. de constatare medico-legală nr. 65/2010, R. de expertiză medico-legală nr. 1133/(...), depozițiile martorilor G. S., A. M., A. G., procesul verbal de cercetare la fața locului, plângerile penale și declarațiile părților vătămate P. I. și P. M. și declarațiile martorilor G. F., O. N., C. G., C. G., G. V., G. A. D., M. I. R., Z. M., S. I., Mîț G. D., Z. S., T. M., cu cea administrată în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, în data de (...), după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice și cunoscând faptul că părțile vătămate P. I. și P. M. urmează să se deplaseze spre centrul orașului, inculpatul C. D., care conducea un TAF, în care se afla și martorul A. G., a blocat drumul părților vătămate, a izbit frontal mașina acestora și a împins astfel cu lama utilajului mașina în care se aflau părțile vătămate, pe o distanță de 40 metri pe str. R. din V. de S., până în albia râului Vaser. Inculpatul a izbit cu lama TAF-ului caroseria Daciei în mai multe rânduri, deteriorând-o, dar părțile vătămate au reușit în cele din urmă să părăsească mașina și au fugit din albia râului pe malul opus, pentru a-și asigura scăparea. Inculpatul a contestat starea de fapt reținută mai sus, recunoscând doar distrugerea mașinii părților vătămate, invocând că doar din întâmplare s-a întâlnit cu acestea în data de (...) și datorită relațiilor tensionate existente între familia sa și cea a părților vătămate, doar le-am împins mașina pe o distanță de 15 metri, cu intenția de a le speria.
S.ținerile inculpatului au fost infirmate de depoziția părții vătămate P. I., care a menționat că, prelabil incidentului, a fost văzut de către inculpat, care a trecut cu TAF-ul pe lângă firma administrată de partea vătămată și că atunci când a plecat de la firmă a văzut TAF-ul condus de inculpat staționând în fața unor magazine și deja întors în direcția din care se deplasa.
Că inculpatul a lovit mașina părților vătămate cu lama TAF-ului de mai multe ori, rezultă și din depoziția părții vătămate P. M., care a menționat că înainte de a le bloca drumul, inculpatul a lăsat să treacă un microbuz care circula înaintea lor și numai după aceea a ridicat lama și a lăsat-o pe capota mașinii lor. Și această parte vătămată a confirmat că incidentul a fost văzut de mai multe persoane, care strigau la inculpat să-i lase în pace și că singura sa preocupare a fost să rămână în viață.
S.ținerile celor două părți vătămate sunt confirmate de depoziția martorului Mîț G. D., care a văzut incidentul de pe strada R. întrucât era șofer de taxi și în data respectivă s-a deplasat pentru a lua un client. Acestmartor a confirmat că TAF-ul condus de inculpat a împins mașina părților vătămate în râul Vaser, în apă, cam pe o distanță de 40-50 de metri și că la locul incidentului s-au strâns mai multe persoane, care au fost speriate de ceea ce s-a întâmplat.
În parte, aceleași aspecte au relataet și martorii M. I. R., G. A. D., G.
F. G., Z. M., T. M., martori audiați în cursul cercetării judecătorești.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut decât infracțiunea de distrugere, probațiunea administrată și la care s-a făcut referire mai sus, confirmă vinovăția acestuia și în săvârșirea infracțiunii de ultraj dar și conturează intenția acestuia de a le ucide pe părțile vătămate P. I. și P. M.
În raport de starea de fapt relatată mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că inculpatul C. D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ultraj, distrugere și tentativă la infracțiunea de omor, fapte prev. și ped. de art. 321 alin. 1 li 2 din Codul penal, 217 alin. 1 din Codul penal și 20 Cod penal raportat la art. 176 alin. 1 lit. b din Codul penal.
Cu privire la incidentul din (...), instanța a reținut că partea vătămată G. G. l-a văzut pe inculpatul C. D. sărind gardul în curtea martorului A. G. Inculpatul a părăsit curtea martorului și s-a îndreptat spre fabrica din apropiere, unde partea vătămată lucra în calitate de paznic, dar și de această dată partea vătămată l-a văzut pe inculpat sărind gardul în incinta fabricii. După ce partea vătămată s-a îndreptat spre locul unde l-a văzut pe inculpat, acesta din urmă i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței și a capului, parte dintre ele fiind parate de către partea vătămată cu brațul, dar urmare a agresării, aceasta a suferit un traumatism cranio-facial, cu fracturi ale oaselor proprii ale nasului și un traumatism forte al antebrațului stâng.
Nici această infracțiune nu a fost recunoscută de inculpat, dar vinovăția acestuia este conturată de depozițiile martorei A. M., care a menționat în declarațiile date că în momentul în care a ajuns la locul unde era căzută partea vătămată, l-a văzut pe inculpat fugind, că partea vătămată i-a relatat atât ei, cât și soțului ei, martorul A. G., că a fost lovit de către inculpat. M. A. G. a mai declarat că partea vătămată i-ar fi relatat, chiar în noaptea incidentului, că i-ar fi auzit pe copiii săi (ai martorului) strigând în casă, speriați de faptul că inculpatul a spart un bec cu senzor și că înainte de a fi agresat de către inculpat, partea vătămată l-ar fi văzut pe acesta sărind gardul în curtea casei martorului, după care în curtea fabricii.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale precum și în faza cercetării judecătorești, partea vătămată G. G. a menționat că a fost lovit de inculpat cu o bară metalică în regiunea capului - nas, ureche- după care peste mână, partea vătămată încercând să se apere de loviturile ce i-au fost aplicate.
În raport de modalitatea concretă în care s-a petrecut evenimentul din data de (...), de obiectul cu care inculpatul l-a lovit pe partea vătămată G. G., de regiunea în care au fost aplicate loviturile și, nu în ultimul rând, de consecințele și de urmarea acestora (descrisă în R. de constatare medico- legală nr. 65/2010, de completarea acestuia - filele 7-8 dosar u.p.) instanța a înlăturat apărarea inculpatului C. D., care a susținut că l-a lovit pe partea vătămată cu piciorul (o singură lovitură) și a reținut vinovăția acestuia în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 din Codul penal. În consecință, a respins cererea inculpatului având ca obiect schimbarea încadrării juridice din aceastăinfracțiune în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Drept urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului C. D. pentru toate cele patru infracțiuni menționate mai sus, la pedepsele de 3 ani închisoare (pentru infracțiunea de ultraj), 1 an închisoare (pentru infracțiunea de distrugere), 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe timp de 2 ani (pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav) și 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe timp de 2 ani
(pentru tentativă la infracțiunea de omor).
Cum faptele au fost comise în condițiile concursului real și ideal de infracțiuni, în temeiul art. 34 lit. b din Codul penal și a art. 35 alin. 1 și 2 din Codul penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare alături de care va executa și pedeapsa complementară cea mai grea.
La individualizarea răspunderii penale a inculpatului instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 și respectiv 52 din Codul penal, respectiv modalitatea concretă în care s-au comis faptele, urmarea produsă, conduita procesuală nesinceră adoptată de inculpat, toate acestea conducând instanța la concluzia că doar executarea pedepsei rezultante în regim de detenție va contribui la reeducarea și reinserția socială a inculpatului. S-a menținut starea de arest a acestuia, apreciind că această măsură este necesară în vederea asigurării executării pedepsei și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu (...).
Având în vedere concluziile R.ui de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I. M. M., din care a rezultat că inculpatul C. D. are discenământ diminuat, recomandându-se măsuri conform art. 113 din Codul penal, instanța va dispune aplicarea acestor dispoziții legale, obligându-l pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire.
Constatând că în urma agresiunii săvârșite de către inculpat față de partea vătămată G. G., acesta din urmă a necesitat internări periodice în S. municipal S. M. și S. orășenesc V. de S., instanța a dispus obligarea inculpatului și la plata sumelor solicitate de cele instituții sanitare menționate, care au formulat pretenții civile în cauză, reprezentând cheltuielile ocazionate cu asistența medicală acordată acestei părți vătămate.
Reținând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 din Codul civil și că există în cauză constituirile de parte civilă formulate în conformitate cu prev. art. 14 din Codul de procedură penală, instanța a dispus obligarea inculpatului C. D. la plata despăgubirilor civile pentru daune morale și materiale solicitate de părțile vătămate G. G., P. I. și P. M., după cum urmează:
Deși partea vătămată G. G. a formulat pretenții civile în sumă de
13.700 lei reprezentând daune materiale și 10.000 euro daune morale, instanța a dispus obligarea inculpatului C. D. doar la plata sumei de 300 lei, sumă dovedită cu depoziția martorului P. V. (fila 257 dosar instanță), urmând a fi respinse restul pretențiilor civile formulate cu acest titlu de către această parte vătămată ca nefiind dovedite.
Deși părțile civile P. I. și P. M. au formulat pretenții civile în sumă de
48.300 lei, menționate la fila 90 în dosarul instanței, tribunalul a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 16.500 lei în favoarea părții civile P. I., reprezentând despăgubiri civile pentru daune materialeocazionate cu reparațiile aduse autovehiculului distrus de către inculpat, sumă dovedită cu actele depuse la filele 227, 228 și 230 și respectiv 231 din dosar.
Întrucât nu au fost dovedite, instanța a respins celelalte pretenții având ca obiect despăgubiri civile pentru daune materiale reprezentând cv. telefoanelor mobile, a hainelor distruse, a ceasurilor distruse, tratamente psihiatrice și respectiv sume de bani pierdute de către părțile civile P. I. și P. M.
Tot în baza dispozițiilor legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, care a fost antrenată în cauză în urma faptelor săvârșite de către inculpat, instanța a dispus obligarea acestuia la plata echivalentului în lei a sumelor de 4.000 euro și respectiv câte 3.000 euro în favoarea părților civile G. G., P. I. și P. M., apreciind că aceste cuantumuri sunt suficiente pentru a acoperi, într-o anumită măsură, prejudiciul moral cauzat acestora.
Instanța a respins și cererile părților civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în proces, reprezentând onorariul avocatului angajat al acestora și cheltuielile de deplasare întrucât sumele solicitate nu au fost dovedite iar pe delegația apărătorului ales nu este menționată suma percepută cu titlu de onorariu de avocat.
În temeiul art. 191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. D. solicitând desființarea acesteia și judecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infrac.prev.de art.20 rap.la art.74 C.pen.în infracțiunea prev.de art.181 C.pen.cu aplic.art.73 lit.b C.pen. (parte civilă G. G.) și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b C.pen., iar ca urmare, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.181 C.pen.art.321 alin.1 și 2 C.pen.și art.217 alin.1
C.pen.la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului s-a arătat, în legătură cu infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.74 C.pen.în dauna părții vătămate G. G., că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză, neluând în considerare declarațiile inculpatului din faza de cercetare judecătorească și declarația martorului G. C. care prezintă o altă stare de fapt decât cea înfățișată de partea civilă G. G. și martora G. S. S-a mai arătat că inculpatul nu a intrat în locuința martorei A. M., a fost observat de partea civilă G. G. care a intenționat să lovească cu o furcă, că au fugit cu intenția de a scăpa de acesta, dar după ce a fost lovită inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona umărului stâng, după care partea civilă a continuat să alerge și a căzut, probabil din cauza consumului de alcool.
Referitor la infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b
C.pen., în motivele de apel s-a arătat că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a avut intenția de a ucide atunci când a lovit autoutilitara în care se aflau părțile vătămate, iar acțiunea de distrugere s-a realizat prin îmăingere și nicidecum prin lovirea cu lama taf-ului, pentru că dacă s-ar fi realizat această ultimă variantă, autoturismul ar fi fost complet distrus, ori avariile au existat doar în zona capotei față și a pavilionului.
Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere că părțile civile nu au suferit vătămări corporale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
În urma administrării probelor în faza de cercetare judecătorească, în mod corect instanța de fond a stabilit că acestea se coroborează cu cele din cursul urmăririi penale și rezultă în mod cert vinovăția inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, stabilind o stare de fapt conformă cu realitatea pe care instanța de apel și-o însușește.
În legătură cu criticile aduse prin motivele de apel, referitoare la interpretarea declarațiilor martorilor, a părții vătămate G. G. și a inculpatului în legătură cu fapta prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1
C.pen.se apreciază că acestea sunt neîntemeiate întrucât din coroborarea lor rezultă că la data de 26 decembrie 2009, inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței și a capului, urmare a cărora aceasta a suferit un traumatism cranio facial cu fracturi ale oaselor nasului precum și un traumatism al antebrațului stâng determinat de faptul că a parat mai multe lovituri îndreptate în zona capului. De altfel, nici inculpatul nu a contestat că a lovit pe partea vătămată, în motivele de apel solicitând doar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.181 C.pen.
Având în vedere zona în care inculpatul a lovit, intensitatea loviturilor, obiectul folosit și faptul că din expertiza medico-legală întocmită în cauză a rezultat că acestea i-au pus în pericol viața părții vătămate, în mod corect s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei prevăzute de art.20 rap.la art.174 alin.1 C.pen.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată să fi provocat pe inculpat înainte de a o lovi și de altfel, prin motivele de apel nu se arată în concret în ce ar consta această provocare.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.20 rap.la art.176 alin.1 lit.b
C.pen.în mod corect s-a reținut că la data de 9 iulie 2009 aflându-se în autotractorul TAF pe str.R. din V. de S., fiind în relații de dușmănie cu părțile vătămate P. I. și P. M., inculpatul a blocat circulația pe strada respectivă și a lovit cu autotractorul autoutilitara Dacia (...) în care se aflau părțile vătămate de mai multe ori, strigând către acestea că le va ucide.
Raportat la modalitatea în care inculpatul a acționat, relația în care se afla cu părțile vătămate și împrejurarea că l-a amenințat cu moartea, coroborate cu consecințele faptei sale, de avariere serioasă a autoutilitarei în care se găseau părțile vătămate, se justifică reținerea în sarcina sa a infracțiunii mai sus menționate, în modalitatea punerii în primejdie a vieții, chiar dacă părțile vătămate nu au suferit leziuni corporale.
În consecință, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile mai sus menționate se impune, iar în legătură cu individualizarea pedepselor pentru aceste infracțiuni și pentru cele prev.de art.321 alin.1 și 2 C.pen.și prev.de art.217 alin.1 C.pen., în mod judicios s-au aplicat pedepse pentru fiecare din acestea între limitele prevăzute de lege, ținându-se cont de gradul de pericol social concret deoseibit de ridicat, modalitatea de comitere, urmările produse, numărul de infracțiuni comise, precum și persoana inculpatului care nu a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, și nu a despăgubit pe părțile vătămate.
Așa fiind, apelul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen., întrucât motivele de apel nu sunt întemeiate, iar în urma analizei a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept nu s-a constatat existența vreunui viciu care să impună desființarea hotărârii.
În baza art.350 C.proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsă va fi dedusă perioada arestului preventiv conform art.381 C.proc.pen.rap.la art.88 C.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. (porecla Covîzucă și Covîzu mic, fiul lui D. și S., născut la (...) în V. de S., arestat în Penitenciarul Gherla), împotriva sentinței penale nr. 481 din (...) a T.ui M..
Potrivit art.88 C.penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de (...) și până în prezent.
Menține starea de arest a inculpatului.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu restul părților.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) în prezența inculpatului C. D. arestat.
G., Red.C.I./A.C.
4 ex. - (...) Jud.fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 671/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 149/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
