Decizia penală nr. 1815/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.1815/R/2011
Ședința publică din 10 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., B.
T. S., reprezentat prin procuror: B. DAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. V. împotriva încheierii penale din 27 octombrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Moruțan Alin I.n, din Baroul B.-N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În cauză s-a administrat probatoriul în proporție de
80-90%, iar din acest probatoriu nu rezultă că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Martorul Hădărean a declarat în faza de urmărire penală și la instanță că nu acest „Adi"; este cel care a transportat-o pe N. R. pentru a întreține relații sexuale cu el. Chiar N. R. spune că o singură dată a fost transportată împreună cu Hădărean, dar înțelegerea dintre ei nu a fost intermediată de inculpat. N. cealaltă parte vătămată nu confirmă că a fost traficată de inculpat. A. este cercetat pe baza declarației lui C., care însă, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, a dat acea declarație împotriva inculpatului, dar care nu se coroborează cu nicio probă din dosar. Martorii audiați confirmă că mai există un alt „Adi";. În dosar a fost audiat numitul Adi F., dar pentru că nu existau alte probe, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, urmând ca dacă va fi găsit vinovat să execute pedeapsa care i se va aplica. A trecut deja 6 luni de când a început procesul penal, astfel că se poate considera că s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv și se impune cercetarea în libertate a inculpatului. E. adevărat că celălalt inculpat și-a recunoscut fapta, însă nu există dovada că cei doi au săvârșit împreună aceleași fapte și nu poate să-l prejudicieze pe inculpatul care se consideră nevinovat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. A., sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 C., în sensul că există la dosar probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile care i se rețin în sarcină, precum și cele prev.de art.148 lit.f C.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu a săvârșit infracțiunile care i se rețin în sarcină și are un copil minor în întreținere.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute. Inițial, prin Î. penală nr. 13/CC/(...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de 30 de zile conform dispozițiilor art. 1491 raportat la art. 146 alin. (111) și art. 1451 Cod procedură penală. Prin aceeași încheiere sa impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R. Ulterior, prin Î. penală nr. 296/(...) a Curții de A. C. - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. (...) (aflate în dosarul de urmărire penală fila 129-137) s-a admis recursul declarat de DIICOT - B. T. B.-N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B.-N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art. 1491 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. Atât în considerentele încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă cât și în considerentele încheierii instanței de recurs s- a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Instanța de recurs (prin Î. penală nr. 296/0(...) a Curții de A. C.) a statuat că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere vieții private atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în care se presupune că au săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acesta le-a produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericol concret pentru ordinea publică, de natură a face aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală. De asemenea, instanța de recurs a relevat și că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, astfel cum s-a statuat prin decizia L. contra Franței, a Curții Europene a Drepturilor Omului. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, din perspectiva dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, instanța constată că aceasta a fost luată față de inculpatul B. V. A. cu respectarea dispozițiilor legale. A., din dosarul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru este trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorelor V. M. J., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., I. I. S. și I. R. E. relevant sub aspectul acelorași dispoziții legale, conținutul procesului- verbal de confruntare întocmit la data de 10 februarie 2011, aflat la f. 24 dosar de urmărire penală, între partea vătămată N. C. R. și inculpatul B. V. A. În momentul de față declarația martorului H. P. C. dată în ședința publică din 9 septembrie 2011, care îl indică autor al infracțiunii de trafic de minori în dauna părții vătămate N. C. R., pe taximetristul F. A. (față de care prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale), urmează a fi verificată prin audierea nemijlocită a părții vătămate, citată cu mandat de aducere pentru noul termen de judecată. De asemenea, se remarcă în același timp și alte contradicții între declarațiile martorului H. P. C. de la urmărire penală și cea dată în instanță, dar și împrejurarea că acest martor întreținea relații sexuale cu mai multe tinere plasate de către mai multe persoane acuzate și condamnate pentru infracțiuni de trafic de minori și persoane și proxenetism, ceea ce pune sub aspectul îndoieli credibilitatea relatărilor sale. În consecință, sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală dar și cele prev. de art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată în stare de arest, care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care indică unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși acele fapte, analiză care trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în momentul de față, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, instanța apreciază că faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin atingerea gravă adusă vieții private a unor persoane minore, gravitate de natură să constituie un temei pentru menținerea arestării preventive, cel puțin pentru o perioadă de timp. În fine, scopul procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) Cod procedură penală, în cauza de față, nu poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, prin prisma conduitei acestuia din faza de urmărire penală dar și a faptelor grave reținute în sarcina sa. Împrejurarea că o parte vătămată își schimbă fără o argumentare credibilă declarația dată în faza de urmărire penală ( în prezența unui avocat desemnat în apărarea sa ), nu atrage automat punerea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în derulare și subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii privative de libertate. Pentru considerentele arătate, instanța în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă față de inculpat. Conform art. 192 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că probatoriul a fost administrat în cauză în proporție de 80-90%, iar din acesta nu rezultă că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Martorul Hădărean a arătat în faza de urmărire penală și la instanța de fond că nu acest „Adi"; este cel care a transportat-o pe partea vătămată N. R. în vederea întreținerii de relații sexuale cu acesta. Chiar N. R. afirma că o singură dată a fost transportată împreună cu Hădărean, însă înțelegerea dintre ei nu a fost intermediată de către inculpat. N. cealaltă parte vătămată nu confirmă că a fost traficată de inculpat. A. este cercetat pe baza declarației lui C., care însă pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă a dat acea declarație împotriva inculpatului, care nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză. Martorii audiați confirmă că mai există un alt „Adi";, iar în dosar a fost audiat numitul Adi F. pentru care nu există alte probe, sens în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Pentru aceste motive s-a solicitat judecarea inculpatului în stare de libertate, iar dacă va fi găsit vinovat urmează ca acesta să execute pedeapsa. Inculpatul este arestat preventiv de cca. 6 luni , astfel că se poate considera că s-a depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive. Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi pus în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că din declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în cauză până la această dată rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată. Pedeapsa pentru infracțiunile presupus a fi comise de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, fapte care aduc atingere libertății persoanei privind desfășurarea unor activități și moralei acesteia. Solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive nu este întemeiată, cel puțin la acest moment procesual când cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, iar inculpatul lăsat în libertate ar putea influența declarațiile persoanelor care urmează să fie audiate la instanța de fond și pentru considerentul că acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Susținerile inculpatului referitoare la probele care au fost administrate în cauză până la această dată și care nu ar confirma vinovăția acestuia, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a stării de arest în cursul judecății potrivit art.1. și art.3002 C.p.p. Asupra temeiniciei sau netemeiniciei probelor administrate în cauză urmează să se pronunțe instanța de fond la finalizarea cercetării judecătorești. N. solicitarea inculpatului referitoare la depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, nu este întemeiată, raportat la obiectul și complexitatea cauzei supusă judecății, precum și a amplului probatoriu administrat în cauză, care nu a fost încă finalizat. Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din (...) a T.ui B. N. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: - Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. A., împotriva încheierii penale din 27 octombrie 2011 a T.ui Bitrița N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul B. V. A. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. V. G. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.Lazăr M.V
| ← Decizia penală nr. 1208/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 424/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
