Decizia penală nr. 1495/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1495/R/2011
Ședința publică din data de 28 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : V. C.- președinte secție C. I.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr. 861 din 30 mai 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului S. A., av. C. I., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul S. A. și partea civilă L. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ridică excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată pentru infracțiunea de furt calificat, întrucât din rezoluția de începere a urmăririi penale de la fila 4 dosar de urmărire penală rezultă că organele de cercetare penală au început urmărirea penală pentru infracțiunea de însușire a bunul găsit. Prin rezoluția de confirmare a rezoluției de începere a urmăririi penale se confirmă începerea urmării penale pentru infracțiunea de furt calificat. Apreciază că dacă procurorul ar fi dorit să infirme rezoluția de începere a urmăririi penale trebuia să o facă printr-o ordonanță. În aceste condiții, solicită a se stabili că instanța de fond a fost nelegal sesizată, rechizitoriul fiind nelegal, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni pentru care nu s-a dispus începerea urmării penale împotriva sa.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în însușirea bunului găsit, din probe nerezultând că a sustras portmoneul. Din declarația părții vătămate rezultă că aceasta nu este sigură dacă i-a căzut sau i s-a sustras portmoneul, orice dubiu trebuind să-i profite inculpatului. P. aceste motive solicită aplicarea unei alte pedepse cu amenda, a cărei executare să fie suspendarea condiționată. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen.. De asemenea, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției ridicate în cauză, confirmarea, conform art. 208, art. 209 C.pen., a actului începerii urmăririi penale pentru altă infracțiune decât cea din actul de începere a urmăririi penale nu atrage nulitatea actului de sesizare a instanței de judecată. Apreciază ca fiind lipsită de relevanță infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale câtă vreme nu face parte integrantă din actul de sesizare a instanței de judecată, care larândul său îndeplinește condițiile de formă și fond, potrivit dispozițiilor legale. Mai mult, apreciază că excepția nulității începerii urmăririi penale este tardiv invocată în recurs, nepurtând avea consecințe și nu poate aduce o vătămare.
Procurorul întocmește actele de urmărire penală și supraveghează urmărirea penală, neexistând nici un viciu cu privire la modul în care s-a procedat în cauză. Chiar dacă formal nu ar fi îndeplinite dispozițiile art. 228 C.pr.pen., nu se produc efecte în sensul 197 C.pr.pen,, ce să conducă la nelegala sesizare a instanței de judecată.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întreaga practică juridică făcând distincție între furt și însușirea bunului pe nedrept, existând diferențe ce presupun găsirea unui obiect al unui posesor ce nu e identificat și găsit și însușirea bunului respectiv, însă inculpatul a declarat că a găsit portmoneul pe banca unde a stat partea vătămată și nu a făcut niciun demers pentru a-l restitui și și-a însușit banii. Identitatea părții vătămate fiind cunoscută, inculpatul avea posibilitatea de a restitui bunul, situație în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat. P. aceste motive, arată că se opune schimbării încadrării juridice în sensul solicitat, apreciind că în mod corespunzător s-a reținut încadrarea juridică dedusă judecății.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.861 din 30 mai 2011 Judecătoria Gherla, a condamnat pe inculpatul S. A., fiul lui D. și V., născut la data de 5 martie 1969 în municipiul G., județul C., cetățenia română, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, domiciliat în municipiul G., strada P., nr.13, apartamentul 51, județul C., posesor CI seria KX nr. 6., eliberat de S. G., codul numeric personal 1., la pedeapsa de :
-- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 litera e) din
Codul penal.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile L. M.-G., despăgubiri civile în sumă de 1.500 lei.
A fost obligat inculpatul să achite 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondurile M.ui Justiției, doamnei avocate P. F.-M.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul S. A. a fost condamnat până în prezent de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.
În data de 1 iulie 2009 în jurul orelor 8, inculpatul se afla în barul „BAR
BIROU,, din municipiul G. unde consuma cafea. În bar a intrat partea vătămată L. M. G. care a consumat o cafea la masă cu inculpatul, părțile cunoscându-se, fiind de altfel singurii consumatori din local. Parteavătămată a stat puțin în bar iar la plecare i-a căzut pormoneul din buzunar pe scaun.
Inculpatul a luat portmoneul și i l-a arătat barmanei, martora Rus M. I. căreia i l-a oferit verbal. Martora a interpretat gestul ca o glumă crezând că e portmoneul inculpatului și l-a refuzat. Cu portmoneul asupra sa, inculpatul a părăsit barul, a luat banii din portmoneu, în total 1500 lei si apoi 1-a aruncat. Din acești bani, inculpatul și-a cumpărat un telefon mobil marca Nokia cu suma de 500 lei și a consumat diferența pe băuturi alcoolice.
Organele de poliție au ridicat pe bază de dovadă telefonul cumpărat de inculpat și l-au predat părții vătămate.
Partea vătămată L. M. G. s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 2.200 lei, iar apoi după predarea telefonului, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei cu ocazia primei ascultări și apoi a dispărut.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate (fila 5), declarațiile părții vătămate (filele 6-7), declarațiile martorei (filele 11-12), declarația inculpatului (fila 10), copia cazierului judiciar al acestuia (filele 18-19), caracterizarea inculpatului (fila 17), dovezi de ridicare și predare (filele 8-9) și procese-verbale de verificare și îndeplire a mandatului de aducere (filele 13-16,
22-24). De asemenea, în cursul judecății s-a audiat un martor (fila 19). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului S. A., care în data de 1 iulie 2009, din loc public, respectiv dintr-un bar din G., a luat în scopul însușirii pe nedrept portmoneul aprținând părții vătămate L. M.-G., cauzând părții vătămate un prejudiciu total de 2.200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.l, art. 209 al.l lit. e din Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce se va stabili inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru fapte similare dar în privința acestora s-a împlinit termenul de reabilitare (filele 18-19 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 17 din dosarul de urmărire penală); nu are un loc de muncă și nici surse de venituri; nu are locuință; consumă permanent băuturi alcoolice, a fost sancționat contravențional și se află în anturajul unor persoane dubioase; după săvârșirea faptei a dispărut, fără a anunța pe nimeni unde se află. a) limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța apreciază în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că s-a procedat în consecință.
Persoana vătămată L. M.-G. s-a constituit parte civilă pentru suma de
1.500 lei (fila 7 verso din dosarul de urmărire penală) iar în fața instanței a menținut aceste pretenții (fila 9). Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul de procedură penală și al articolului 998 din Codul civil, inculpatul va fi obligat să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. A. solicitând casarea sentinței și rejudecând, în principal, să se constate că instanța de fond a fost nelegal sesizată, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Astfel, prin rezoluția din 30 septembrie 2010, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de însușirea bunului găsit, prev.de art. 216 alin.1 C.pen., însă prin rezoluția din (...), s-a dispus confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale față de S. A. pentru infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.pen.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat, în cea de însușire a bunului găsit, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a sustras portmoneul părții vătămate. De altfel, chiar din declarația părții vătămate rezultă că aceasta nu este sigură dacă portmoneul i-a căzut sau i-a fost sustras, astfel că orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului. Se solicită aplicarea unei pedepse cu amenda, a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția invocată:
Din dosarul cauzei rezultă că prin rezoluția din 30 septembrie 2009 a IPJ
C., Poliția Mun.G., s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de însușire a bunului găsit, prev.de art.216 alin.1 C.pen. fapta constând în aceea că la 01 iulie 2009 în timp ce se afla într- un bar și consuma cafea și băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată, acesta din urmă a părăsit localul cazându-i din buzunar portofelul în care avea actul de identitate, permisul de conducere și suma de 1500 lei, bunuri pe care inculpatul și le-a însușit pe nedrept, în special banii pe care i-a cheltuit în interes personal, deși știa cine este posesorul acelor bunuri.
Ulterior, prin rezoluția din 01 noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă
Judecătoria Gherla a dispus confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale față de S. A. pentru infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.pen.
În cursul urmăririi penale s-au administrat probe care au confirmat împrejurarea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat. Ulterior a fost sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu, fapta fiind încadrată în infracțiunea de furt calificat, conform textelor învederate mai sus.
Din cele ce preced, a rezultat că, urmărirea penală s-a finalizat și s-a efectuat pentru infracțiunea de furt calificat, în care sens s-a întocmit rechizitoriul.
Actul de sesizare cuprinde toate mențiunile necesare unei juste și temeinice investiri a instanțelor de judecată arătând cine este autorul faptei, probele pe care se sprijină învinuirea adusă, încadrarea juridică, precizându-se că inculpatul S. A. a săvârșit infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.pen.
Practica judiciară și doctrina au statuat că „dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoștință de aceasta (prin încălcare înțelegându-se fie aplicarea greșită a legii de procedură, fie o neaplicare) nu există nulitate, câtă vreme inculpatul sau avocatul său nu au adus la cunoștința organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect";.
Această neaplicare a dispozițiilor procesuale nu a fost invocată de inculpat sau apărătorul acestuia în fața procurorului , ci a fost invocată doar în fața instanței de control judiciar la 28 septembrie 2011, primul termen de judecată stabilit în cauză. Apărătorul ales al inculpaților a invocat în prezenta speță excepția nulității absolute a rezoluției de începere a urmăririi penale și a rechizitoriului procurorului, apreciind că este vorba de o nelegală sesizare a instanței.
Curtea reține că nulitățile invocate de apărătorul inculpatului referitoare la nelegala sesizare a instanței constând în nerespectarea disp.art.263
C.pr.pen., art.253 C.pr.pen. și ca atare încălcarea dreptului la apărare, vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art.197 alin.2 C.pr.pen.
Instituția prezentării materialului de urmărire penală oferea inculpatului posibilitatea de a lua cunoștință de probele existente la dosar și de a-și organiza apărarea. În același timp, oferea inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale lipsuri în ceea ce privește caracterul complet al urmăririi penale. În speța de față, inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, deoarece după ce a dat declarația din 02 iulie 2009, a dispărut și nu a mai fost găsit la domiciliu. A. nu a fost prezent nici cu ocazia judecării cauzei pe fond la Judecătoria Gherla. A. în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpatul avea posibilitatea să propună probe pe care le aprecia ca fiind utile în apărare, nefiind justificată astfel restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Față de cele mai sus menționate și, întrucât inculpatul nu a invocat niciunul din cazurile de nulitate absolută prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen., iar aspectele contestate se referă la alte situații decât cele care vizează legala sesizare a instanței și nu au fost ridicate imediat după constatarea neregularității actului și nu s-a dovedit o vătămare, se constată că excepția este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei:
Judecătoria Gherla a reținut o stare de fapt corespunzătoare, bazată pe probele de la dosar (plângerea și declarația părții vătămate L. M. G., declarația inculpatului S. A. și a martorei Rus M. I.), vinovăția inculpatului fiind corect stabilită.
Astfel, în mod corect s-a stabilit că la data de 01 iulie 2009, din loc public, respectiv dintr-un bar din Mun.G., inculpatul a luat în scopul însușirii pe nedrept portmoneul părții vătămate L. M. G., cauzându-i acestuia un prejudiciu total de 2.200 lei.
Fapta întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.pen. și nu ale celei prev.de art.216 alin.1 C.pen.
Este de menționat că inculpatul cunoștea identitatea persoanei vătămate, observând că acestuia i-a căzut din buzunar portmoneul în care avea cartea de identitate, permisul de conducere auto și suma de 1.500 lei șideși știa cine este posesorul acestor bunuri și le-a insușit pe nedrept, banii cheltuindu-i în interes personal în zilele ce au urmat datei de 01 iulie 2009.
Din modalitatea în care inculpatul s-a comportat în raport cu un bun care a ajuns în posesia sa, a rezultat că intenția acestuia a fost de însușire pe nedrept și se circumscrie noțiunii de „. și nu aceea de „. care determină deosebirea dintre infracțiunea de furt și însușirea bunului găsit. P. ca bunul să fie găsit, trebuie să fie pierdut de cineva, adică să fi ieșit din posesia altuia, fără voia acestuia, iar apoi făptuitorul să-l găsească întâmplător și să nu știe cui îi aparține, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pentru că cei doi erau împreună la masă și de altfel, erau singurele persoane din local, așa încât inculpatul trebuia sau putea să știe că portmoneul este al părții vătămate.
În consecință, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în cea de însușire a bunului găsit se va respinge ca neîntemeiată.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond, respectiv 3 ani închisoare, Curtea apreciază că aceasta se situează la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.pen., fiind judicios individualizată, cu respectarea criteriilor prev.de art.72 C.pen., însă referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de control judiciar apreciază că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție și că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, conform art.81 C.pen. ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Conform art.81 alin.1 C.pen. pentru a se putea acorda suspendarea condiționată a executării pedepsei, trebuie să se țină seama de o serie de condiții care privesc: natura și cuantumul pedepsei aplicate (închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă); persoana inculpatului (acesta să nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în unul din cazurile prev.de art.38 C.pen.), iar scopul pedepsei să poată fi atins fără executarea efectivă în penitenciar.
Este adevărat că, așa cum rezultă din fișa de cazier (f.19 dosar de u.p.), inculpatul a fost condamnat până în prezent de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat (mai exact de trei ori, ultima condamnare prin sentința penală nr.380/(...) a Judecătoriei G., definitivă prin decizia 798/(...) a T.ului C.), condamnări pentru care, însă, s-a împlinit termenul de reabilitare.
Inculpatului i s-a aplicat, pentru infracțiunea din prezentul dosar, pedeapsa de 3 ani închisoare, fiind îndeplinită condiția prev.de art.81 alin.1 lit.a C.pen., precum și cea prev.de art.81 alin.1 lit.b C.pen., având în vedere că a intervenit reabilitarea pentru toate condamnările anterioare.
În ceea ce privește condiția prev.de art.81 lit.c C.pen., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate să fie atins și fără privare de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere (inculpatul a găsit portmoneul pe un scaun într-un bar, din care a luat banii și i-a folosit în interes personal, fără să-l mai restituie părții vătămate), împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină, iar prejudiciul cauzat este relativ redus, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 1.500 lei.
În consecință, recursul declarat de inculpat va fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen. casându-se hotărârea atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, dispunându-se suspendarea condiționatăa executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 C.pen.
Se va face aplicarea art.64 lit.a teza a II-a și art.71 alin.5 C.pen., iar în baza art.83 C.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
P. ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S. A., domiciliat în G., str. P. nr.13 ap.51, jud. C., împotriva sentinței penale nr.861/(...) a Judecătoriei G., pe care o casează doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului.
Rejudecând, în baza art.81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Face aplicarea art.64 alin.1 lit.a teza a doua și art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare.
În baza art.83 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER A. D. L. V. C. C. I. T. G.red.C.I./A.C.
4 ex. - (...)jud.fond.G. I.
| ← Încheierea penală nr. 980/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1765/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
